Dincolo de vârf

   INTRODUCERE

       O carte pătimaşă

   În dicţionar scrie că pasiunea este "o emoţie puternică, o iubire arzătoare, elan, dorinţă nestăvilită, speranţă şi bucurie". Am constatat că, în orice domeniu, cei care ajung în vârf au acea dorinţă pătimaşă de a dărui totul şi de a fi cei mai buni. De exemplu, strămoşii noştri credeau cu ardoare în libertate.
   Mirabeau spunea că "numai cei cu adevărat pătimaşi sunt în stare să atingă măreţia". Tennyson spunea: "Fericirea în viaţă nu constă în absenţa, ci în stăpânirea patimilor." Franklin spunea: "Există un conducător care îşi stăpâneşte pasiunile şi un slujitor care le serveşte."
   O patimă prost direcţionată va ajunge în final o obsesie; şi există o diferenţă categorică între a avea o "pasiune" pentru ceva şi a fi "obsedat" de ceva. Pasiunea este pozitivă, controlabilă şi extraordinar de energizantă. Obsesia este negativă şi distructivă. Cel sau cea care are o pasiune pentru ceea ce face devine profesionist de vârf. Cel care are o obsesie devine dependent de muncă precum de un drog. Cei care au o pasiune fac ceea ce fac din dragoste pentru oameni şi pentru rezultatele la care speră. Persoana care are o obsesie şi care e dependentă de muncă va munci din frică şi/sau din lăcomie sau din sentimentul negării.
   Pasiunea direcţionată, bazată pe principii etice şi morale, dă oricui posibilitatea să-şi folosească integral adevăratul potenţial. Rezultatele pot fi impresionante. în cartea Dincolo de vârf vei citi poveştile unor persoane de condiţie mijlocie, dar ale căror realizări au depăşit cu mult capacităţile lor. Crede în pasiune!
   Ca să-ţi spun drept, eu am multe pasiuni: de a face voia Domnului, a familiei mele şi a ţării mele. Am pasiunea de a fi cel mai bun şi de a face orice cât mai bine, pe măsura capacităţilor mele, indiferent care ar fi misiunea mea de moment. Am pasiunea de a produce un impact pozitiv în viaţa ta, convingându-te că deţii seminţele măreţiei şi că atunci când vei folosi ceea ce ai vei putea face lucruri mari.
   Spun asta pentru că sunt convins că pasiunea - ca şi curajul - este contagioasă, astfel că unul dintre principalele mele obiective este să-ţi transmit o parte dintre pasiunile mele, precum şi dintre cele ale oamenilor pe care îi vei întâlni în Dincolo de vârf. Pentru a îndeplini acest obiectiv, îţi voi vorbi din inima şi din mintea mea către inima şi mintea ta, pentru că mintea este poarta spre inimă. Când vei fi informat raţional şi inspirat emoţional vei putea recunoaşte, dezvolta şi folosi tot ceea ce-ţi stă la dispoziţie, devenind, pe cât îţi stă în puteri, cel mai bun. Asta este tot ceea ce-ţi poate cere Dumnezeu sau ceilalţi. Din fericire, va fi mai mult decât de ajuns pentru a te conduce dincolo de vârf.

   5 - Schimbarea imaginii

   Cea mai importantă părere pe care o ai este cea despre tine şi lucrurile cele mai importante pe care le spui sunt cele pe care ţi le spui.
                                        ANONIM

   Spre deosebire de nenumărate filme şi seriale, în cazul vieţii tale şi al progresului pe care l-ai făcut sau nu l-ai făcut, de vină nu este majordomul. Se prea poate să fie arhitectul. SITUAŢIE IPOTETICĂ: Să presupunem că ai avea în cele din urmă resursele necesare pentru a-ţi construi casa visurilor tale. Ai găsit un arhitect extraordinar, cu o reputaţie excelentă, i-ai explicat ce vrei şi ţi-a desenat nişte planuri ale casei. Ţi-a dat nişte sugestii inovatoare care au scos în evidenţă ideile iniţiale, oferindu-ţi tot ceea ce ai visat vreodată, plus câte ceva special în plus.

   Poate că nu este întru totul vina ta

   Când, în sfârşit, planurile au fost completate până la cele mai mici detalii, ai găsit şi un constructor cu o reputaţie impecabilă şi care profesează de ani de zile. I-ai predat planurile, spunându-i că totul trebuie să iasă întru totul la fel. Trebuia să folosească materialele pe care i le recomandase arhitectul şi să respecte aidoma planul.
   Corect la datorie, constructorul a făcut exact ce i-a spus arhitectul. A folosit întocmai aceleaşi materiale şi a utilizat cei mai buni dulgheri, zidari, instalatori, electricieni şi toţi ceilalţi meşteri necesari pentru a-ţi construi frumosul cămin.
   în final, după un timp care a părut o veşnicie, casa era gata şi avea o structură magnifică, un design splendid şi o construcţie pe măsură. Cu mare pompă, tu şi familia ta v-aţi mutat şi, odată ce v-aţi instalat, a devenit o casă deschisă în care v-aţi invitat toţi prietenii, familia şi partenerii de afaceri. întâlnirea a fost un mare succes. Complimentele au curs şi, ca orice nou proprietar mândru de casa sa, erai deplin fericit. Când s-a terminat petrecerea şi s-a strâns totul, te-ai aşezat cu partenerul de viaţă la discuţii despre anii pe care îi veţi petrece în noua casă de vis.
   în primele luni, totul a fost conform aşteptărilor. Dar după aceea au început să se întâmple tot felul de lucruri. Au apărut crăpături în pereţi şi pe tavan. Duşumelele au început să se şubrezească. In câteva luni, aproape nu mai erai în siguranţă într-o asemenea casă. O parte dintre stâlpii de rezistenţă erau pe cale să se dărâme şi întreaga casă era un dezastru. întrebarea este: a cui e vina?
   Nu trebuie uitat că arhitectul şi-a făcut planurile şi constructorul le-a urmat până în cele mai mici detalii. Poţi da vina pe constructor sau pe arhitect? După un moment de meditaţie, o să ajungi la concluzia că a fost vina arhitectului. Materialele erau de foarte bună calitate, iar meşterii dintre cei mai pricepuţi. Constructorul urmase planul întru totul. Problema este foarte simplă: planul fusese greşit.

   Schimbarea este o opţiune

   Iată întrebările mele concepute pentru a-ţi aduce confort şi încurajare: există vreo posibilitate ca să nu fi ajuns atât de departe în viaţă pe cât ţi-ai fi dorit? Şi asta pentru că nu ai abilităţile necesare sau, mai degrabă, pentru că ai ceea ce-ţi trebuie, dar nu ai urmat planul de acţiune propice? Realitatea ne învaţă că, indiferent câte calităţi minunate ai avea, dacă alegerile sunt greşite şi planul este greşit, n-ai cum să ajungi în vârf.

   Una dintre definiţiile nebuniei este să crezi că poţi continua să faci ceea ce ai făcut şi să obţii alte rezultate.

   ...imediate şi semnificative în viaţa celor care au participat la acest exerciţiu.
   De asemenea, trebuie să mai ştii că dacă te vei plânge prea tare de problemele tale, vor exista veşnic şi mai multe probleme de care să te plângi. Veşnicul nemulţumit din casă poate distruge orice speranţă de relaţii bune cu partenerul şi copiii. Persoana care veşnic se vaită şi se plânge la slujbă este cea mai puţin eficientă, câştigă cel mai puţin şi atunci când se fac reduceri de personal este prima pe listă. Persoana care îşi face o reputaţie din faptul că se vaită şi se plânge este puţin probabil că-şi va face prea mulţi prieteni şi, ca urmare, nu va avea pe cine să se bizuie.
   Deci, nu te mai plânge. Descoperă lucrurile bune în cazul partenerului, al părinţilor sau al copiilor. Fă o listă cu ce-ţi place la ei şi revizuieşte lista din când în când. Cu cât mai mult le vei evidenţia calităţile, cu atât vei descoperi că au şi mai multe calităţi care or să-ţi placă sau pe care chiar o să le îndrăgeşti. Ca urmare, îi vei trata pe aceşti membri ai familiei cu mai mult respect, politeţe sau recunoştinţă. Acest sistem sporeşte şansele de a avea relaţii mai solide şi mai multă fericire acasă - fericirea fiind o stare pe care cu toţii ne-o dorim.
   în parte, soluţia menţinerii unei atitudini pozitive şi a eliminării problemelor este întocmirea unei liste scrise. De exemplu, notează lucrurile care-ţi plac realmente la cei din jur. Apoi, când lumea te întreabă de unde eşti, spune-le cu mândrie şi entuziasm unde locuieşti şi, dacă e timp, şi câteva dintre motivele pentru care te bucuri că locuieşti acolo.
   Foloseşte acelaşi sistem şi în cazul slujbei, al companiei la care lucrezi şi al colegilor de serviciu. Când te întreabă cineva unde lucrezi, răspunde cu entuziasm că lucrezi la compania XYZ şi că ţii mult la ce faci, după care expune pe larg lucrurile care îţi plac la slujba ta. în felul acesta, îţi vei arăta recunoştinţa pentru şansa de a lucra acolo.
   Recent, în timpul unei conferinţe la Dallas, le-am sugerat celor din sală să-mi facă o listă cu ceea ce le place la slujba lor. Două săptămâni mai târziu, o femeie care lucra la JC Penny mi-a zis că m-a ascultat şi că în mai puţin de o săptămână superiorul ei a felicitat-o pentru noua ei atitudine şi pentru progresele pe care le-a făcut în muncă. Acest sistem face minuni în privinţa atitudinii, pentru că unul dintre marile adevăruri ale vieţii este: cu cât îţi exprimi mai mult recunoştinţa faţă de lucrurile pe care le ai, cu atât vor fi mai multe lucruri faţă de care să-ţi exprimi recunoştinţa.

   Atitudinea porneşte de la tine

   Următorul pas în menţinerea unei atitudini corecte şi în asigurarea unei mai mari şanse de reuşită completă este un control atent al limbajului. Cuvintele pe care le folosim când ne adresăm altora, dar şi nouă, contează enorm în definirea atitudinii. Adesea, oamenii mă întreabă cum reuşesc să am un moral atât de ridicat atât de multă vreme. Răspunsul este că stau şi mă ascult. Sună ciudat - chiar egocentric -, dar poţi face acelaşi lucru, iar ceea ce îţi spui are o influenţă majoră asupra poziţiei pe care te afli.
   Am însă un avantaj faţă de voi, toţi ceilalţi. Cariera mea se bazează pe cuvinte - pe rostirea lor, pe scrierea lor şi pe citirea lor. Majoritatea datelor care ajung la creierul meu sunt de natură informaţională şi mă inspiră. Ceea ce dictez în scrisori sau spun cu glas tare în conversaţii între patru ochi, ceea ce glăsuiesc când îmi pregătesc discursurile, toate acestea au o influenţă extraordinară asupra atitudinii mele. Discursul meu către tine este o discuţie cu mine însumi.
   Dacă m-ai auzit vreodată vorbind, ştii că o fac cu foarte mult entuziasm. Aşa trebuie purtat acest dialog cu sine - cu patimă, cu încântare, cu convingere. Când procedezi aşa, impactul asupra propriei gândiri este substanţial.
   Pe de altă parte, aceeaşi pasiune, aceeaşi încântare şi convingere, dacă sunt însoţite de cuvinte, gânduri sau expresii negative pot avea un impact negativ semnificativ asupra atitudinii.
   Să analizăm câteva comentarii ale rabinului Daniel Lapin, făcute în publicaţia sa Thought Tool în legătură cu lucrurile pozi¬tive şi cu evitarea celor negative:

   Totul trebuie să aibă un sens precis

   FAPT: Niciodată nu vei realiza mai mult decât o mică parte din potenţialul tău dacă te rezumi la generalităţi. Trebuie să gândeşti precis. Din păcate, majoritatea oamenilor au doar o idee foarte vagă despre ceea ce doresc şi foarte mulţi oameni acţionează pe baza unor idei vagi. în general, oamenii merg la serviciu pentru că asta au făcut şi ieri. Dacă acesta este singurul motiv pentru care merg la birou, probabil că nici nu vor fi astăzi mai eficienţi decât ieri. Trist este faptul că mulţi oameni care lucrează de cinci ani la câte o companie nu au şi o experienţă de cinci ani. Au o experienţă de un an de câte cinci ori la rând şi niciun plan anume, anul următor nefiind decât o repetare a celui trecut.
   Cel mai bine a exprimat asta Harry Emerson Fosdick: "Apele sau gazele naturale nu au nicio valoare câtă vreme nu sunt canalizate într-o direcţie. Nici măcar Niagara nu se transformă în curent electric câtă vreme nu există o hidrocentrală. Nicio viaţă nu se poate dezvolta dacă nu este concentrată, dedicată şi disciplinată." Supervedeta de hochei Wayne Gretzky a evidenţiat aceasta atunci când a spus: "întotdeauna vei regreta 100% exact punctele pe care nu le-ai marcat."
   Scopurile funcţionează pentru fiecare în parte, pentru o familie, pentru o companie şi pentru un popor. Scopurile presupun mai multe aspecte. Facem toate eforturile să ne ocupăm de fiecare în parte. Un exemplu clasic de ceea ce se întâmplă cu această abordare este cel al lui Ike Reighard din Fayetteville, Georgia.
   Ike avea patru ani când familia lui s-a mutat din Appalachia în Atlanta, Georgia. Părinţii săi nu aveau decât cinci clase, aşa încât, atunci când Ike a anunţat că vrea să meargă la facultate, prietenii şi chiar şi o parte a familiei şi-au bătut joc de el; dar Ike era atât de hotărât, încât a devenit primul din familia lui care a mers la facultate. La sfârşitul primului an, a picat examenele cu brio. Şi-a petrecut următorii şase ani fără să aibă vreo direcţie precisă în viaţă. Cel mai mult timp l-a petrecut ca DJ la un post de radio local. A mai muncit şi la încărcatul şi descărcatul camioanelor.
   Apoi, într-o bună zi, şi-a cumpărat un exemplar din prima mea carte, Ne vedem în vârf. Pentru prima dată în viaţă, Ike a aflat că este un individ unic, cu nişte calităţi remarcabile şi şi-a creat o nouă imagine de sine. Noul Ike a început să lucreze la noile concepte pe care le învăţase: importanţa de a avea scopuri precise. Julius Erving (dr. J.) a explicat cu exactitate că "scopurile hotărăsc precis ce vei deveni".
   Primul scop al lui Ike a fost să se întoarcă la facultate. Din păcate, situaţia lui şcolară era atât de jalnică, încât Universitatea Mercer l-a respins de două ori. După cel de-al doilea refuz, s-a întâlnit cu decanul Jean Hendrix şi Ike i-a spus tot ce avea pe suflet, vărsând şi câteva lacrimi. Ca urmare, decanul i-a îngăduit să vină la facultate, dar cu anumite condiţii. Trebuia să obţină o medie de minimum nouă, altfel cariera sa universitară se încheia din nou.
   Un alt Ike Reighard, mai încrezător, mai la obiect, mai fără teamă (aproape fără teamă), i-a luat locul celui care hoinărise ani întregi, intrând din nou pe porţile facultăţii, cu un scop lim¬pede în gând. învăţând tot anul şi luându-şi câte 20 de cursuri pe semestru, după doi ani şi trei luni şi-a luat diploma Magna cum laude. între timp, scopurile sale deveniseră şi mai înalte. Acesta, de altfel, este unul dintre avantajele cele mai incitante ale faptului de a avea un program de stabilire a scopurilor. După ce-ţi îndeplineşti primele obiective, apar altele. (Mai ţineţi minte povestea lui Gerry Arrowood din capitolul 5?) încrederea sporeşte, competenţa creşte, faci mai multe şi te şi distrezi în acelaşi timp.
   Astăzi, acest copil de tăietor de lemne/şlefuitor în piatră şi muncitor la carieră a devenit dr. Ike Reighard, pastorul uneia dintre cele mai mari biserici din ţară. El se află în Fayetteville, Georgia, la doar câteva minute de cartierul din Atlanta în care a crescut.
   De fapt, pe măsură ce Ike a devenit un om de succes în mintea sa (de acolo începe întotdeauna reuşita), scopurile lui s-au dezvoltat şi a devenit dintr-un visător un om care are visuri. E foarte important. Când Alexandru cel Mare a avut o viziune (un vis) - şi acea viziune l-a cuprins - a cucerit lumea. Când şi-a pierdut viziunea sau visul, n-a mai putut cuceri nici măcar un ochi de...

   Libertate şi ocazii

   Libertate este un cuvânt despre care auzi multe şi totuşi este unul foarte greşit înţeles în ce priveşte sensul şi implicaţiile sale. De exemplu: multe dintre melodiile actuale repetă acest refren: "Vreau să fiu liber." Din păcate, în mult prea multe cazuri oamenii cântă despre libertate gândindu-se că astfel vor putea spune ceea ce vor şi vor putea face ceea ce vor, indiferent de consecinţele asupra lor sau asupra oricui altcuiva. Oare să fie asta o libertate reală?

   Atunci când îţi exerciţi libertatea de exprimare la cel mai scăzut nivel, de fapt te condamni să trăieşti la acest nivel.

   Libertatea, conform dicţionarului, înseamnă "a nu fi sub puterea sau controlul altcuiva". Este o formă de independenţă, capacitatea de a alege, voinţă liberă.
   In societatea noastră, eşti liber să-ţi îngădui să fumezi şi să bei, şi de fapt poţi şi să iei droguri ilegal şi să ai un comportament imoral. Alegerea îţi aparţine, numai că această posibilitate de alegere devine mult prea adesea un obicei şi apoi o dependenţă, ceea ce înseamnă că, practic, renunţi la libertatea ta ca să te înrobeşti.
   Pitagora spunea: "Niciun om nu este liber până când nu este propriul stăpân."
   Gandhi spunea: "Sunt ferm convins că omul nu-şi pierde libertatea decât din pricina propriilor slăbiciuni."
   Kingsley spunea: "Există două tipuri de libertăţi - cea falsă, în care omul e liber să facă ceea ce vrea, şi cea adevărată, în care omul este liber să facă ceea ce se cuvine să facă."
   Biblia spune: "Şi vei cunoaşte adevărul şi adevărul te va descătuşa."
   Will Durant, cunoscutul istoric, zicea: "Oare avem prea multă libertate? Atâta ne-am bătut joc de spiritul autoritar în familie, de disciplină în educaţie, de reguli în artă, de decenţă în comportament şi de lege în stat, încât eliberarea noastră ne-a adus în pragul haosului în familie, şcoli, morală, artă, idei şi guvern. Uităm să fim şi inteligenţi atunci când ne eliberăm."
   James Howard, preşedintele lui Honinteg International, nume care, de altfel, provine din cuvintele honesty (onestitate) şi integrity (integritate), identifică şi alte libertăţi care apar din abordarea vieţii pentru a ajunge dincolo de vârf: eliberarea de "proastele atitudini, confuzie, slaba eficacitate, insuficienta motivaţie, învinuirea altora, egoism, invocarea lipsei de timp, lipsa de onestitate, frică, neîncredere, o proastă imagine de sine, o lipsă de direcţionare, o dificultate de a munci în echipă şi o lipsă de orgoliu" şi "libertatea de a face bine ceea ce trebuie".
   Acum, că am definit ce înseamnă libertatea, cred că dezvoltând aceste calităţi (ceea ce, de altfel, ai şi început să faci), ai libertatea reală - libertatea de a da ce ai mai bun în tine.

   Oare aceasta este libertatea reală?

   Am vorbit mult despre etică, morală, valori şi calităţile care ajută o persoană să reuşească în orice direcţie, dar un mare avantaj care derivă din dezvoltarea acestor calităţi este însăşi libertatea.
   Cât de multă libertate are o persoană care înşală fiscul, fură din magazine sau de la superiorul său? Gândeşte-te cu ce teamă trăiesc oamenii necinstiţi - teama de lege, teama de a fi arestaţi şi de a face chiar şi puşcărie, jenă, pierderea familiei şi a sprijinului financiar, ca să nu mai vorbim despre exemplul spiritual şi moral pe care ar fi trebuit să-l dea şi de direcţionarea pe care ar fi putut să o furnizeze. Libertatea de a fura, atunci când este exercitată, practic îi prinde pe oameni în cursă şi ei îşi pierd libertatea cu care atâta s-au împăunat. Chiar dacă nu sunt prinşi, tot robi sunt.
   Un prieten de-al meu, care este un geniu în matematică şi expert în marketing, a vrut să îi cumpere soacrei lui o mică firmă. Din fericire, el a putut să consulte mai întâi registrele, ca să vadă dacă acea firmă merită. Inutil să-ţi mai spun că voia să...