Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Drumul către tine însuţi sâmbătă, 23 septembrie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Drumul către tine însuţi

o nouă psihologie a iubirii, o valorilor tradiţionale şi a creşterii spirituale
de M. Scott Peck
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Drumul către tine însuţi Imaginea mare preţ Eu Sunt: 28,00 lei

preţ listă: 30,00 lei

reducere:
2,00 lei (6,67%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Drumul către tine însuţi

Cartea lui M. Scott Peck, medic psihiatru cu o îndelungată experienţă în psihoterapie, vorbeşte despre lucruri fundamentale legate de evoluţia umanităţii actuale: gândire, conştiinţă (sau stare de conştienţă), cunoaştere şi evoluţie spirituală, alegeri făcute în viaţa personală sau într-un cadru organizat (instituţie, societate), dar şi despre "ştiinţa lui Dumnezeu. Om de ştiinţă el însuşi, autorul caută, în această carte, să înţeleagă misterele Creaţiei, fiinţa umană ca parte a acesteia, calea spre credinţă şi spre păstrarea ei.
Caracterul raţional al cărţii - convingerea implicită a autorului că omului îi sunt necesare într-un anumit stadiu "dovezile - nu ştirbeşte cu nimic transcendenţa subiectului acestei lucrări: căutarea lui Dumnezeu în toate manifestările conştiinţei umane, pornind de la gândire şi ajungând la etapele evoluţiei spirituale care stau în faţa omului, aflat astăzi în epoca raţiunii. Speranţa lui M. Scott Peck, aşa cum reiese din această carte, este ca următoarea epocă să fie una a integrării, care să cuprindă adevărul decantat din eforturile de cunoaştere de până acum, dar şi căi noi de percepţie superioară, izvorâte din apartenenţa omului la o lume divină.
Introducere. La 25 de ani de la prima ediţie ... 7
Introducere ... 11

1. Disciplina
Probleme şi dureri ... 13
Amînarea satisfacţiei ... 17
Păcatele tatălui ... 19
Rezolvarea problemelor şi timpul ... 25
Responsabilitatea ... 31
Nevrozele şi tulburările de caracter ... 34
Fuga de libertate ... 39
Devoţiunea faţă de realitate ... 43
Transferul: harta expirată ... 46
Deschiderea faţă de înfruntare ... 50
Refuzul adevărului ... 59
Echilibrarea ... 64
Sănătatea depresiei ... 69
Renunţare şi renaştere ... 72

2. Iubirea
Definiţia iubirii ... 79
"Îndrăgostirea" ... 82
Mitul iubirii romantice ... 89
Mai multe despre graniţele eului ... 92
Dependenţa ... 96
Investire fără iubire ... 104
"Sacrificiu de sine" ... 110
Iubirea nu este un sentiment ... 116
Munca atenţiei ... 119
Riscul pierderii ... 131
Riscul independenţei ... 134
Riscul angajării ... 140
Riscul confruntării ... 151
Iubirea este disciplinată ... 156
Iubirea înseamnă separare ... 162
Iubire şi psihoterapie ... 171
Misterul iubirii ... 182

3. Creştere şi religie
Viziunile asupra lumii şi religia ... 185
Religia ştiinţei ... 193
Cazul lui Kathy ... 198
Cazul Marciei ... 208
Cazul lui Theodore ... 211
Copilul şi apa din copaie ... 222
Viziunea ştiinţifică de tunel ... 226

4. Graţia
Miracolul sănătăţii ... 233
Miracolul inconştientului ... 241
Miracolul serendipităţii ... 252
Definiţia graţiei ... 259
Miracolul evoluţiei ... 262
Alfa şi Omega ... 267
Entropia şi păcatul originar ... 270
Problema răului ... 276
Evoluţia conştiinţei ... 279
Natura puterii ... 283
Graţia şi boala mintală: mitul lui Oreste ... 288
Rezistenţa la graţie ... 296
Întîmpinarea graţiei ... 307

Cuvînt de încheiere ... 313

pag. 123

   O a doua cale este să-i permiţi guralivului să vorbească, dar pur şi simplu să nu îl asculţi, astfel încât copilul să nu interacţioneze cu tine, să vorbească literalmente în vânt sau cu sine însuşi, creând un zgomot de fundal care se poate să fie enervant sau nu. A treia modalitate este să pretinzi că îl asculţi, continuând, pe cât posibil, ceea ce făceai sau şirul gândurilor tale, în acelaşi timp părând că îi acorzi copilului toată atenţia, scoţând ocazional câte un "Ah!, Oh!" sau "E interesant" ca răspuns la monolog, în momente mai mult sau mai puţin prielnice. O a patra cale o reprezintă ascultarea selectivă, care este o formă particulară de pretinsă ascultare, în care părinţii pot ciuli urechile atunci când copilul pare să spună ceva semnificativ, sperând să separe grâul de neghină cu un minim efort. Problema acestei modalităţi este că performanţa minţii umane de a filtra selectiv nu este teribil de competentă sau eficientă, având drept consecinţă faptul că o cantitate destul de mare de neghină este reţinută şi o mare cantitate de grâu pierdută. A cincea şi ultima modalitate este să-1 asculţi cu adevărat pe copil, oferindu-i întreaga atenţie, cântărind fiecare cuvânt şi înţelegând fiecare propoziţie.
   Aceste cinci modalităţi de reacţie la vorbirea copilului au fost prezentate în ordinea crescătoare a efortului, cea de-a cincea modalitate, ascultarea totală, necesitând din partea părintelui o cantitate sporită de energie, în comparaţie cu modalităţile de ascultare mai puţin solicitante. Cititorul poate deduce incorect că le voi recomanda părinţilor să urmeze întotdeauna a cincea modalitate, deci să practice întotdeauna ascultarea totală. E cam greu! În primul rând, înclinaţia spre comunicare a copilului de şase ani este atât de mare, încât părintelui care a ascultat totul cu atenţie îi va rămâne foarte puţin timp pentru altceva. În al doilea rând, efortul necesar ascultării totale este atât de mare, încât părintele ar fi prea epuizat să mai facă şi altceva. În ultimul rând, ar fi extrem de plictisitor, deoarece micul guraliv este, de fapt, în general, plicticos. Prin urmare, varianta recomandată ar fi o combinare a...

pag. 123

   O a doua cale este să-i permiţi guralivului să vorbească, dar pur şi simplu să nu îl asculţi, astfel încât copilul să nu interacţioneze cu tine, să vorbească literalmente în vânt sau cu sine însuşi, creând un zgomot de fundal care se poate să fie enervant sau nu. A treia modalitate este să pretinzi că îl asculţi, continuând, pe cât posibil, ceea ce făceai sau şirul gândurilor tale, în acelaşi timp părând că îi acorzi copilului toată atenţia, scoţând ocazional câte un "Ah!, Oh!" sau "E interesant" ca răspuns la monolog, în momente mai mult sau mai puţin prielnice. O a patra cale o reprezintă ascultarea selectivă, care este o formă particulară de pretinsă ascultare, în care părinţii pot ciuli urechile atunci când copilul pare să spună ceva semnificativ, sperând să separe grâul de neghină cu un minim efort. Problema acestei modalităţi este că performanţa minţii umane de a filtra selectiv nu este teribil de competentă sau eficientă, având drept consecinţă faptul că o cantitate destul de mare de neghină este reţinută şi o mare cantitate de grâu pierdută. A cincea şi ultima modalitate este să-1 asculţi cu adevărat pe copil, oferindu-i întreaga atenţie, cântărind fiecare cuvânt şi înţelegând fiecare propoziţie.
   Aceste cinci modalităţi de reacţie la vorbirea copilului au fost prezentate în ordinea crescătoare a efortului, cea de-a cincea modalitate, ascultarea totală, necesitând din partea părintelui o cantitate sporită de energie, în comparaţie cu modalităţile de ascultare mai puţin solicitante. Cititorul poate deduce incorect că le voi recomanda părinţilor să urmeze întotdeauna a cincea modalitate, deci să practice întotdeauna ascultarea totală. E cam greu! În primul rând, înclinaţia spre comunicare a copilului de şase ani este atât de mare, încât părintelui care a ascultat totul cu atenţie îi va rămâne foarte puţin timp pentru altceva. În al doilea rând, efortul necesar ascultării totale este atât de mare, încât părintele ar fi prea epuizat să mai facă şi altceva. În ultimul rând, ar fi extrem de plictisitor, deoarece micul guraliv este, de fapt, în general, plicticos. Prin urmare, varianta recomandată ar fi o combinare a...

pag. 150

   Aşa se întâmplă cu faptul de a fi un bun părinte şi tot aşa cu faptul de a fi un bun psihoterapeut. Aceeaşi punere între paranteze şi extindere de sine este implicată în a-ţi asculta copiii. Pentru a răspunde nevoilor lor sănătoase, trebuie să ne schimbăm pe noi înşine. Doar când suntem dispuşi să suferim astfel de schimbări putem deveni părinţii de care au nevoie copiii noştri. Şi deoarece copiii cresc permanent, iar nevoile lor se schimbă, suntem obligaţi să ne schimbăm şi să creştem odată cu ei. Oricine cunoaşte părinţi care, de exemplu, pot să se ocupe eficient de copiii lor până la vârsta adolescenţei, dar care apoi devin total ineficienţi ca părinţi din cauză că nu sunt capabili să se schimbe şi să-şi modifice atitudinile în ceea ce-i priveşte pe copiii acum mai mari şi diferiţi de cum erau. Şi ca în toate exemplele de iubire, ar fi incorect să vedem suferinţa şi schimbarea implicată în faptul de a fi un bun părinte ca pe o formă de sacrificiu de sine sau de martiraj; din contră, părinţii au mai mult de câştigat din acest proces decât copiii lor. Părinţii care nu sunt dispuşi să rişte suferinţa schimbării, a creşterii şi a învăţării de la copiii lor aleg un drum al senilităţii - indiferent dacă îşi dau seama de asta sau nu -, iar copiii lor şi lumea îi vor lăsa mult în urmă. A învăţa de la copiii lor este pentru mulţi cea mai bună ocazie de a-şi asigura o bătrâneţe plină de sens. Din păcate, multă lume nu profită de această ocazie.

   Riscul confruntării
   Ultimul şi probabil cel mai mare risc al iubirii este riscul exercitării puterii cu umilinţă. Cel mai comun exemplu este actul confruntării iubitoare. Oricând ne confruntăm cu cineva, în fapt, îi spunem acelei persoane: "Te înşeli, eu am dreptate." Când un părinte se confruntă cu un copil, spunând: "Eşti pe cale să devii un netrebnic", părintele spune, în fapt: "Netrebnicia ta nu e un lucru bun. Am dreptul să te critic, deoarece eu nu sunt un netrebnic şi deoarece eu am dreptate."

pag. 192

   Pentru a construi o religie sau o viziune realistă asupra lumii - conformă cu realitatea cosmosului şi a rolului nostru în el, atât cât ştim despre această realitate - trebuie în permanenţă să ne revizuim şi să ne extindem înţelegerea, încorporând noi cunoştinţe despre lumea largă. Trebuie să ne lărgim în permanenţă cadrul de referinţă. Avem aici de-a face cu problematica realizării de hărţi şi a transferului, lucruri pe care le-am discutat în prima secţiune. Harta realităţii pe care o avea Stewart era potrivită pentru microcosmosul familiei sale, dar el a transferat această hartă într-un mod nepotrivit, ca referindu-se la lumea lui de adult unde era în mod grosolan incompletă şi deci nefuncţională. într-o anumită măsură, religia celor mai mulţi adulţi este un produs al transferului.
   Mulţi dintre noi operăm printr-un cadru de referinţă mai îngust decât cel de care suntem capabili, nereuşind să trans-cendem influenţa culturii noastre particulare - ceea ce au sădit părinţii în noi şi experienţa noastră din copilărie. Nu este de mirare deci că umanitatea este plină de conflicte. Avem de-a face cu o situaţie în care fiinţele umane care trebuie să aibă de-a face unele cu altele au viziuni foarte diferite asupra naturii realităţii şi fiecare dintre ele crede că viziunea sa este cea corectă, pentru că se bazează pe experienţa personală din microcosmosul său. Şi pentru ca lucrurile să fie încă şi mai rele, mulţi dintre noi nu suntem conştienţi de viziunea noastră interioară asupra lumii şi cu atât mai puţin de experienţa din care ea a rezultat. Bryant Wedge, psihiatru specializat în domeniul relaţiilor internaţionale, a studiat negocierile dintre Statele Unite şi URSS şi a reuşit să delimiteze un set de idei fundamentale pe care le au americanii despre natura fiinţelor umane, a societăţii şi a lumii şi care diferă fundamental de cele pe care le au ruşii. Aceste idei au dictat negocierile de ambele părţi. Totuşi, niciuna dintre părţi nu era conştientă de presupoziţiile sale sau de faptul că cealaltă parte opera cu un set diferit de presupoziţii. Rezultatul inevitabil a fost că felul de a se comporta al ruşilor le-a părut americanilor nebunesc sau deliberat malefic şi, bineînţeles, ruşilor li s-a părut că americanii au un comportament la fel...

pag. 234

   O zi nu vom avea mai puţin ca la-nceput
Lui Dumnezeu laudă să-I aducem.*

   Primul cuvânt asociat cu graţia în acest faimos imn evanghelic american este cuvântul "uimitor". Ceva ne uimeşte când nu face parte din cursul normal al lucrurilor, când nu este predictibil prin ceea ce cunoaştem noi a fi "legile naturale". Ceea ce urmează va demonstra că graţia este un fenomen comun şi că într-o anumită măsură este unul predictibil. Dar realitatea graţiei va rămâne neexplicată în cadrul conceptual al ştiinţei convenţionale şi al "legilor naturale", aşa cum le înţelegem noi. Ea va rămâne miraculoasă şi uimitoare.
   Există o serie de aspecte din practica psihiatrică ce nu încetează niciodată să mă uimească, pe mine ca şi pe mulţi alţi psihiatri. Unul dintre acestea este faptul că pacienţii noştri se vindecă din punct de vedere mintal într-un mod uluitor. Este un lucru obişnuit pentru alţi specialişti în medicină să acuze psihiatrii că practică o disciplină inexactă şi neştiinţifică. Fapt este că se cunoaşte mai mult despre cauzele nevrozelor decât se cunoaşte despre marea majoritate a altor afecţiuni umane. Prin psihanaliză este posibil să trasăm etiologia şi dezvoltarea unei nevroze la un pacient cu o exactitate şi precizie rareori întâlnite în alt domeniu medical. Este posibil să ajungem să cunoaştem exact şi precis cum, când, unde şi de ce un individ dezvoltă un simptom nevrotic anume sau un tipar comportamental. Este de asemenea posibil să cunoaştem cu aceeaşi exactitate şi precizie cum, când, unde şi de ce poate fi tratată sau a fost vindecată o nevroză. Ceea ce nu ştim totuşi este de ce nevrozele nu sunt mai severe - de ce un pacient uşor nevrotic nu este unul grav nevrotic, de ce un pacient grav nevrotic nu este psihotic. în mod inevitabil, descoperim că un pacient a suferit o traumă sau traume de un anumit fel, astfel încât să-i producă o anume nevroză, dar...

pag. 254

   Incidentul cu visele similare aproape sincrone este unul care poate fi calificat, în virtutea neprobabilităţii lui statistice, ca fiind un fenomen psihic sau "paranormal", chiar dacă semnificaţia incidentului este obscură. Probabil că înţelesul cel puţin al majorităţii fenomenelor psihice, paranormale este de asemenea obscur. Totuşi o altă caracteristică a fenomenelor psihice, aparte faţă de neplauzibilitatea lor statistică, este frecvenţa semnificativă cu care astfel de apariţii par a fi benefice - într-un anume fel binefăcător pentru unul sau mai mulţi participanţi umani implicaţi. Un om de ştiinţă respectabil, matur şi foarte sceptic, care făcea analiză cu mine, mi-a povestit recent următorul incident: "După ultima noastră şedinţă, era o zi atât de frumoasă, încât m-am hotărât să mă duc acasă pe şoseaua care înconjoară lacul. Aşa cum ştiţi, acest drum are o mulţime de curbe foarte strânse. Luasem probabil zece asemenea curbe când brusc am avut gândul că o maşină ar fi putut să vină de după colţ pe banda mea de şosea. Fără să mă mai gândesc, am apăsat puternic pe frâne şi am oprit. Imediat după ce am făcut acest lucru, o maşină a luat imediat curba cu roţile la doi metri de banda galbenă şi abia a reuşit să mă evite, deşi mă aflam pe partea de şosea corespunzătoare. Dacă nu opream, ciocnirea în curbă ar fi fost inevitabilă. Nu am idee ce m-a făcut să opresc. Aş fi putut să opresc la oricare din cele zece astfel de curbe pe care le-am luat, dar n-am făcut-o. Am mers de multe ori pe acea şosea înainte şi deşi m-am gândit că este periculoasă, n-am oprit maşina niciodată. Mă face să mă gândesc că e ceva cu aceste ESP şi alte lucruri din acestea. Nu am nici o altă explicaţie."
   Este posibil ca apariţiile statistic improbabile să sugereze într-o anumită măsură că exemplele de sincronicitate sau paranormal e probabil să fie pe cât de benefice pe atât de dăunătoare. Auzim despre accidente ciudate şi despre exemple ciudate de accidente care ar fi putut să se întâmple, dar care nu au avut loc. Deşi plină de eşecuri metodologice, o cercetare a acestei probleme trebuie făcută. Acum nu pot să afirm decât o impresie fermă, dar "neştiinţifică" potrivit...

  • cartea a apărut în octombrie 2011 la editura Curtea Veche, în cadrul colecţiei Biblioterapia
  • traducător: Lucian Popescu
  • cartea cuprinde 320 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.275 kg
  • ISBN: 978-606-588-097-9
  • cartea a fost vizualizată de 4038 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Drumul către tine însuţi"
carţi din acelaşi domeniu cu "Drumul către tine însuţi"
(orientări spirituale > transformare personală, psihologie > dezvoltare personală)
derulare
Să iubeşti invizibilul - CD
Să iubeşti invizibilul - CD
(transformare personală)
Cum să creezi afluenţă - CD
Cum să creezi afluenţă - CD
(dezvoltare personală)
Centrul calmului
Centrul calmului
(transformare personală)
Puterea spirituală a empatiei
Puterea spirituală a empatiei
(transformare personală)
Sara, cartea a doua
Sara, cartea a doua
(transformare personală)
În armonie cu tine însuţi
În armonie cu tine însuţi
(transformare personală)
Pot face acest lucru
Pot face acest lucru
(transformare personală)
Închipuie-ţi toţi oamenii
Închipuie-ţi toţi oamenii
(transformare personală, dezvoltare personală)
Factorul de atracţie
Factorul de atracţie
(transformare personală)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare vineri, 22 septembrie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar