Ecopsihologie

   2.9. Dincolo de structura caracterială

   Fiecare structură caracterială este modelul unui sistem de accesare şi de transformare a energiei care a eşuat parţial. Mai întâi, energia care trebuie să circule ca un râu, s-a blocat undeva şi a devenit o "baltă", care - spre deosebire de râul cu apă hrănitoare - este pe cale să intre în putrefacţie. Fenomenul s-a produs datorită credinţelor noastre negative, după care reacţionăm la universalitate aşa cum credem că ea este, nu cum este în realitate. Prin asta ne creăm suferinţă. Mai devreme sau mai târziu putem afla că suntem pe un drum greşit. Ne dizolvăm blocajele şi facem ca energia să curgă benefic, nu să stagneze. Atunci ne-am îndreptat credinţele greşite, negative. Când ne deblocăm, începem să ne achităm de sarcina noastră de viaţă. Sinele superior ia comanda în locul celui inferior sau a "umbrei". De fapt, acum facem lucrul acela secret la care am visat în copilărie, ceea ce am dorit cel mai mult în viaţă dar am negat, pentru că ne-a fost frică, am fost ignoranţi sau egoişti. Acum, de aceea suntem aici. Să lăsăm dorinţele simţite să ne conducă. Astfel vom atinge fericirea! Suntem proiectaţi pentru a fi unici. Nici experienţele noastre de viaţă nu sunt identice cu ale niciunui om care a trăit sau va trăi vreodată. Modelele de blocaje pe care şi le crează oamenii sunt structurile caracteriale şi sistemele de apărare. Acestea sunt de obicei căi prin care se înde-părtează de scopul pentru care au venit pe această lume. Sunt manifestări a ceea ce nu ştim că suntem. Blocajele de energie duc în cele din urmă la afecţiuni corporale, somatice, specifice fiecărei structuri caracteriale. De aceea, orice boală se leagă direct de sarcina de viaţă prin sistemul energetic şi dorinţele cele mai profunde care au fost  negate. Suntem bolnavi pentru că ne negăm dorinţele profunde, adevărate. Sistemul nostru de energie este de fapt un "transformator" de energie, pe care o ia deopotrivă din cosmos şi din mediul înconjurător, o sfărâmă, o resintetizează în fiecare celulă şi o retrimite acolo de unde a venit, afară, în Univers. Se spune că energia transformată are conştiinţă. Dacă ne schimbăm conştiinţa, implicit, ne schimbăm şi sistemul greşit de credinţe, ne aflăm nu numai vindecarea ci şi Şinele superior, fărâma de Dumnezeu care este în fiecare (DOW).

       2.10. Cauza bolilor

   Din perspectivă holistică (B.A. Brennen), boala este un dezechilibru. Dezechilibrul este generat de faptul că ai uitat cine eşti, ai gânduri şi acţiuni nesănătoase şi, prin boală, primeşti un semnal că eşti pe un drum greşit. Un mesaj indirect, la care dacă ajungi şi îl decriptezi, vei înţelege că ţi se dă o lecţie ca să-ţi aminteşti cine eşti cu adevărat. Imediat ne gândim la corp, la durere şi disconfort fizic. Dar, dincolo de planul fizic, este întregul (holos), holograma. Fiecare parte este şi exprimă întregul. Umanitatea poartă cu ea o durere groaznică, singurătate şi dorinţă de izbăvire, de libertate. Munca tămăduitorului implică iubire adevărată, nu mimată sau contrafăcută. El atinge durerea sufletului şi aprinde speranţa. Răzuieşte încet o memorie veche cu privire la ce este omul cu adevărat şi sufletul său. Atinge şi aprinde scânteia divină din fiecare celulă a trupului şi-i aminteşte celui în suferinţă că este o parte de dumnezeire de care a uitat.
   Suntem mai mult decât corpul nostru fizic. Suntem energie condensată şi conştiinţă. Scânteia noastră divină există pe un plan mai înalt decât cel al vieţii cotidiene. Dacă o găsim, nu ne speriem, nu ne întrebăm, nu ne mirăm, pur şi simplu constatăm: "Aha, ştiam eu, dar nu...

   Ambele forme acţionează ca polarităţi ale unuia şi acelaşi principu de bază, sunt percepute în mică parte prin simţurile umane şi sunt energii pulsatile. Acestea sunt principalele caracteristici comune ale celor două tipuri de energii. Foarte importante sunt diferenţele dintre cele două forme de energie. Energiile care aparţin spectrului elctromagnetic (al luminii) tind să realizeze un echilibru atunci când un potenţial mai mare intră în contact cu un potenţial mai mic (mai scăzut). Acest aspect este descris de fizică prin "principiul al doilea al termodinamicii" şi este denumit entropie  şi proces entropie. Viaţa şi Forţa Vitală se caracterizează ca fiind entropie negativă (negentropie), respectiv, atunci când un corp cu un poenţial mai înalt de Forţă Vitală vine în contact cu un potenţial mai slab ia (sustrage) energie de la cel mai slab, devenind şi mai puternic! Diferenţele sunt şi mai evidente în termenii spaţio-temporalităţii. Energiile electromagnetice din spectrul luminii se diminuează în intensitate proporţional cu pătratul distanţei măsurate de la sursă şi sunt numai "acum şi aici". Astfel, sunt parte integrantă a spaţiului nostru tridimensional şi percepţiilor noastre. De aceea este nevoie de amplificatori de mare putere pentru a recepţiona, spre exemplu, un emiţător foarte îndepărtat sau foarte slab.
   Forţa Vie neutralizează spaţiul fizic, cu ajutorul unor structuri identice sau a "legăturilor structurale". în concluzie, primul tip de energie, cea accesibilă percepţiei noastre este caracterizată de manifestarea legii entropiei, pe când cea denumită "vitală" nu respectă legea entropiei şi "călătoreşte" altfel în spaţiul nostru tridimensional. Ea "traversează" spaţiul delimitat şi caracterizat de undele electromagnetice prin legături structurale! Puterea şi transferul de "forme" este determinat de similaritatea sau...

   Altfel spus, aşa cum aprecia dr. Lew Ghilde, directorul Instituie of Heard Math, filosofia marilor religii şi sisteme etice este acum demonstrată prin măsurători şi pe cale matematică, numind acest proiect de cercetare "fizica umanităţii".

       4.7. Indicii sănătăţii

   Vitalitatea şi bucuria de a trăi sau,, corpul nu te minte " Nu sunt puţine situaţiile în care ascultăm relatări de genul: am fost la medic, toate analizele sunt bune, dar nu mă simt bine deloc, ceea ce ne duce cu gândul la întrebarea: oare poţi fi bolnav, chiar dacă rezultatele investigaţiilor medicale nu indică acest lucru?
   Răspunsul este "da" şi asta pentru că starea de sănătate trăită este o percepţie cu atributul de subiectivitate inerentă, la care putem adăuga observaţia că, de regulă, "corpul nu te minte" şi trebuie să-i dăm crezare. Dincolo de parametrii funcţionali evidenţiaţi de analizele complexe de laborator, simţim când ceva este în neregulă. Acest "ceva" este multiplu determinat, aşa cum şi stării de bine plenar resimţită în alte momente nu-i putem atribui o cauză precisă, ci pur şi simplu, o trăim ca atare.
   Am ales să desemnăm vitalitatea ca indice global resimţit al sănătăţii şi bucuria de a trăi, ca stare afectivă însoţitoare, ecou al binelui plenar, atunci când simţim şi spunem despre noi că "suntem în formă". Putem denumi toate acestea ca expresii şi grade diferite ale libertăţii: în plan fizic, libertatea faţă de durere; în plan emoţional, libertatea faţă de tot ce ne poate înrobi sufletul; în plan spiritual, eliberarea de prejudecăţi şi negativismul de orice fel.
   Bucuria de a trăi nu vine doar din senzaţia de forţă şi confort fizic, ci şi dintr-o anumită "filosofie a vieţii", rezultat nu neapărat al unor leacuri de specialitate, cât din experimentarea vieţii, din ceea ce rămâne la nivel mental-spiritual după "lecţiile vieţii" cotidiene. Bucuria de a trăi face, până la o anumită limită, ca experienţele noastre să nu fie catalogate neapărat în bune şi rele, pozitive şi negative, ci pur şi simplu, ca repere ce indică doar că trăim.
   Departe de a exprima apatie şi neangajare, înţeleaptă expresie "aşa a fost să fie", ne salvează sufletul de autoculpabilizare şi depresie, indică un "respect de sine" superior, singurul care contează la examenul conştiinţei de sine. Ca trăire psihologică autentică, nu are nici o importanţă ce avem şi cât avem, dacă trăim într-un bordei sau într-un palat. Dincolo de minimul necesar, rămânem doar cu noi înşine, cu sentimentul de mulţumire sau de goliciune al fiinţei noastre. Un Onasis aflat în topul celor mai bogaţi oameni ai timpului său poate, de cele mai multe ori, să fie mai nefericit cu ultimul său angajat!
   Paradoxal, numai omul dintre toate fiinţele poate fi sclavul a ceea ce posedă: putere, glorie, bani; cu cât are mai mult, cu atât doreşte mai mult, într-o iluzorie dorinţă de stăpânire care să-i aducă o mereu amânată fericire.
   Omul vizează eternitatea şi uită clipa. Ori este o înţelepciune simplă: efectiv nu există decât clipa. Anticul îndem "carpe diem"(trăieşte clipa!) trimite nu atât la fericire, cât la mulţumire, care este mult mai concretă şi accesibilă.
   "Să te mulţumeşti cu tot ce-ţi vine" indiferent că se reclamă din creştinism, budismul zen sau alt sistem filosofic, este suprema înţelepciune. Deopotrivă, "Manualul" lui Epictet sau "karma" indiană trimit la armonia interioară, psihică. Marea problemă a stoicilor era obţinerea ataraxiei (liniştii, netulburării) aşa cum personajele lui...

   «Omul devine ceea ce gândeşte». Luptând împotriva a ceea ce nu doreşti, adaugi energie acelor lucruri.

   Rezistenţa împotriva unui lucru îl face să persiste. - C.Jung

   * Mişcările anti-războinice creează şi mai multe răz-boaie. Mişcările anti-drog creează şi mai multe droguri. Pentru că ne concentrăm asupra a ceea ce nu vrem
   * Trebuie să te concentrezi pe ceea ce vrei, nu pe ceea ce nu vrei. E bine să fii conştient de ceea ce nu vrei, pentru că acesta este elementul de contrast pentru ceea ce vrei cu adevărat. însă adevărul este că, cu cât vorbeşti mai mult despre ceea ce nu vrei, sau vorbeşti despre cât de rău este acel lucru, sau te informezi despre asta tot timpul, şi apoi comentezi cât de groaznic este, nu faci decât să creezi din ce în ce mai mult din acel lucru.
   * Să-ţi îndepărtezi atenţia de la ceea ce nu vrei, şi
de la toată încărcătura emoţională pe care o aduce
lucrul nedorit şi concentrează-ţi atenţia asupra a ceea ce
doreşti să ţi se întâmple.
   întotdeauna am spus că, atunci când vocea şi viziunea din interiorul tău devin mai profunde, mai clare şi mai puternice decât opiniile din exterior, ai devenit stăpânul vieţii tale. Nu eşti aici să faci ca lumea să devină exact ceea ce vrei tu. Eşti aici pentru a crea în jurul tău lumea pe care ţi-o doreşti în vreme ce le permiţi şi celorlalţi să aibă lumea pe care şi-o doresc.
   * Atunci când te loveşti de lucruri pe care nu le
doreşti, nu vorbi despre ele. Nu scrie despre ele. Nu adera
la grupuri care luptă împotriva lor. Nu te împotrivi lor.
Ignoră-le. Retrage-ţi atenţia de la lucrurile pe care nu le
doreşti, în vreme ce îţi dedici atenţia, nedivizată, lucrurilor pe care le doreşti.
   Totul este energie...
   * Tu nu te rezumi la un corp finit. Tu eşti de fapt un câmp de energie. Ceea ce ştii despre energie este următorul lucru. Mergi la un fizician specialist în cuantică şi întreabă-l: «Cine creează lumea?» Iar el va spune, «Energia». Ei bine, să descriem energia. In primul rând, ea nu poate fi creată sau distrusă. A existat dintotdeauna, tot ceea ce a fost există în continuare: ia o formă, o păstrează o vreme şi apoi renunţă la formă.
   * Eşti o fiinţă spirituală, eşti un câmp de energie, acţionând într-un câmp de energie mai vast. Toţi suntem în legătură unii cu alţii. Numai că nu ne dăm seama de asta. Nu există un înăuntru şi un în afară. Totul în Univers este interconectat; totul este un singur câmp de energie.
   * Suntem extensii ale Sursei de energie. Exişti în acest trup minunat, însă trupul ţi-a distras atenţia de la ceea ce eşti tu cu adevărat. Tu eşti Sursa de energie ... Eşti o fiinţa eternă, eşti forţa lui Dumnezeu. Conform Scripturii, eşti imaginea şi asemănarea lui Dumnezeu. Putem spune că suntem o modalitate prin care Universul devine conştient de el însuşi. Putem spune că suntem un câmp infinit de posibilităţi. Toate aceste afirmaţii sunt adevărate. Toate marile învăţături ţi-au spus că ai fost creat după chipul şi asemănarea unei surse creatoare. Asta înseamnă că ai potenţialul şi puterea lui Dumnezeu de a-ţi crea lumea cu adevărat.
   Poate că ai ajuns la acest moment minunat şi demn de tine sau poate că nu. Problema că ceea ce ai obţinut în viaţă, este ceea ce vrei, este demn de tine? Dacă nu este demn de tine, când vei schimba această situaţie? Pentru că ai puterea să faci asta.
   * Când oamenii încep să se concentreze asupra a ceea ce îşi doresc, ceea ce nu-şi doresc se retrage. Pe măsură ce o parte câştigă teren, cealaltă parte dispare.

   ...pace deplină şi cu totul în armonie cu universul şi cu tot ce există în acesta. Este partea neschimbătoare din fiinţa umană, nimic nu-l tulbură, nu-l poate vreodată răni sau înfrânge. Al doilea cerc (intermediar) este acela al minţii. Cercul exterior (periferic) reprezintă corpul fizic al omului şi toate posesiunile sale materiale. Cercul periferic reprezintă lumea de efecte personale ale omului.
   Calea prin care cauza devine efect este mintea. Prin mintea sa, omul posedă puterea de a alege. El poate să-şi îndrepte gândurile în afară, către cercul exterior, precum şi în interior, către cercul central. Dacă stările mentale sunt lăsate să se complacă în cercul exterior, vor fi prezente afecţiunile, suferinţa, sărăcia şi privaţiunile sale. Toate aceste lucruri sunt menţinute datorită forţei crea¬toare a gândului. Dacă omul foloseşte puterea sa de a alege să meargă mână în mână cu pacea, perfecţiunea, armonia interioară, aceste calităţi se vor manifesta în viaţa lui dinafară, pentru că mintea omului posedă putere creatoare.
   Fiecare experienţă este mai întâi o idee păstrată în minte, şi tot ceea ce ne privează de bucurie şi fericire de asemenea a fost o idee. Mintea este în întregime neutră în activitatea sa creatoare. Ea lucrează fără întrerupere, chiar şi atunci când dormim, transformând în realitate tot ceea ce primim ca idei mentale.
   Iisus a accentuat necesitatea de a păstra mintea îndreptată către centrul spiritual. Dacă se procedează astfel, perfecţiunea spirituală se va scurge prin minte şi planul fizic. Din acest centru spiritual vine vindecarea şi tot din el se dezvoltă ştiinţa stăpânirii vieţii. Aici este lumea interioară, a cauzelor şi efectelor materiale. Dacă stările sale mentale sunt ocupate cu lumea de afară a stărilor fizice (schimbătoare), va continua să resimtă ceea ce a contemplat. Acest mare adevăr, din păcate, este trecut adeseori cu vederea.
   Când atenţia omului este deviată de la centrul spiritual etern, sănătos, de neînvins, care este însăşi imaginea şi asemănarea lui Dumnezeu în om, când mintea omului se abate de la conştiinţa acestui centru divin, atunci şi numai atunci pot apărea manifestări fizice de boală.
   Metoda de vindecare a lui Iisus consta în a nega realitatea aparentă a patologiei exterioare şi în afirmarea realităţii de perfecţiune interioară a omului. Aceasta este metoda folosită şi astăzi de practicienii şi consultanţii mentali şi spirituali. Trebuie bine clarificat: tratamentul se produce în întregime în mintea practicianului. El nu foloseşte puterea voinţei asupra pacientului. El nu încearcă să influenţeze mintea pacientului altfel decât printr-o explicaţie a procesului său de gândire. De îndată ce gândul imperfect al pacientului a fost înlocuit cu gândul perfect expus de practician, vindecarea nu întârzie să se producă. Aceasta este unica metodă folosită de Iisus.
   Legea în virtutea căreia rezultatele fizice sunt introduse de către practician în mintea pacientului poate fi formulată astfel: "Imaginea mentală este realitatea, iar forma exterioară este, pur şi simplu, proiectarea acestei realităţi". Mintea este mai veche decât corpul, ea a creat corpul, care este în întregime refăcut la fiecare câţiva ani, în timp ce mintea rămâne neschimbată.
   Metoda de vindecare a lui Iisus consta în a nega realitatea aparentă a patologiei exterioare şi în afirmarea realităţii de perfecţiune interioară a omului. Aceasta a fost unica Sa metodă. El nu s-a bizuit deloc pe concentrare, pe puterea voinţei, pe sugestie, hipnotism sau oricare alte procedee psihologice bine cunoscute. Punea întotdeauna în acţiune suprema Lege a Spiritului, având imaginea propriei sale reflecţii ca o imagine perfectă, proiectată asupra minţii, care la rândul ei...