Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Edgar Cayce - Memoria spirituală a materiei duminică, 26 octombrie 2014 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Edgar Cayce - Memoria spirituală a materiei


de Dorothée Koechlin de Bizemont
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Edgar Cayce - Memoria spirituală a materiei Imaginea mare
Această carte nu mai face parte din oferta eusunt.ro
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Edgar Cayce - Memoria spirituală a materiei

   "Totul este energie", spunea Edgar Cayce, aşa cum chinezii, cu secole în urmă, spuneau: "Totul e mişcare".
   Dar energia este purtătoare de informaţie, care se transmite, se stochează. Şi poartă în ea memoria. Iar memoria permite gândirea, acţiunea, creaţia... Nu există prezent viu, nici viitor fără memorie.
   Şi nu există materie fără această memorie misterioasă pe care o stochează în ea fiecare particulă a lumii vii. Ea este esenţa însăşi a ceea ce Cayce numeşte "forţele creatoare", iar fizica cuantică, "forţele de interacţiune". Acestea sunt chiar sursa vieţii.
   "Memoria spirituală a materiei" este o conştiinţă vie, acea scânteie de putere infinită din inima materiei şi din fiecare dintre noi.
   Atunci, înseamnă că ne este permisă orice speranţă, că toate miracolele sunt posibile! Edgar Cayce explică acest lucru în termeni clari şi răspicaţi, cu optimismul său nedezminţit, uimindu-l pe cititor cu profunda sa clarviziune: memoria este un alt nume al lui Dumnezeu!
   Cum să avem acces la arhiva Universului?
   CĂLĂTORIE ÎN MEMORIE ... 7
Cunoaşterea nu poate să crească decât pe Recunoaşterea trecutului ... 10

   Prima parte - MEMORIA LUCRURILOR

   1. MATERIE ŞI INTELIGENŢĂ ... 15
Materia nu mai este cea pe care o credeţi ... 15
Corpusculul-undă ... 16
Cântarea Cuantelor? ... 18
Realitatea îşi ascunde faţa ... 20
Fotonul e inteligent ... 21
Ştiinţa devine holistică ... 23
Memoria infailibilă a duhului potasiului ... 25
Micile găuri pline de spirit ... 28
Universul e memorie şi mişcare ... 29

   2. VIEŢILE ANTERIOARE ALE PĂMÂNTULUI ... 30
Pietrele au un suflet? ... 30
Memoria pietrelor ... 31
Pietrele vorbitoare ... 33
Castelele bântuite din Dordogne ... 35
Totul cântă în natură! ... 37
Arhivele Pământului ... 38
Memoriile unei tinere zburdalnice: planeta noastră ... 40
Misterul "gamaheilor" ... 44
Pietrele care zboară... nu fac muşchi! ... 46
Jos măştile! ... 48
Memoria solului ... 50

   3. MEMORIA APEI ... 52
"Simila similibus curantur" ... 52
O poţiune magică pe bază de molecule-fantomă ... 53
Iraţionalul de astăzi este raţionalul de mâine ... 56
"Oceano nox" ... 57

   4. ARHIVELE AERULUI ... 59
Aerul: cel mai fidel dintre cei mai fideli mesageri ... 60
Emisiile "fosile" ... 63
Defuncţilor le place la nebunie electronica ... 64
Transcomunicarea instrumentală ... 65
Aceşti morţi care nu vor să tacă ... 68
Memoria zgomotelor dispărute ... 70
Fotografia transcendentală nu datează de azi ... 73
Aerul păstrează amprenta imaginilor şi sunetelor dispărute ... 74
Teoria câmpurilor: obiceiurile sunt în aer! ... 76
Paleoclimatele ... 79
Schimbările aerului depind de felul nostru de a privi Soarele ... 80

   5. REMINISCENŢELE FOCULUI ... 84
Cerul este o foarte veche fotografie de familie ... 85
Biluţa atomică ... 86
Big Bang-ul, roman sau realitate? ... 88
Memoria focului ... 90
De la văpaia iniţială la punctul Omega ... 92
"Stând noaptea, înainte de culcare..." ... 97
Ochii focului ne privesc ... 98
Focul revelator ... 100

   Partea a doua - AMINTIRILE LUMII VII

   6. DE LA PARTICULĂ LA CELULĂ ... 105
Lungul marş al lumii vii ... 105
Memoria genetică ... 108
Creatorul tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute ... 112
Celula memorează în mod inteligent instrucţiunile ... 115
Moleculele noastre îşi amintesc de copilăria lor? ... 116

   7. MENTALUL REGNULUI VEGETAL ... 119
Plantele ne ascultă şi ne vorbesc ... 120
Soldatul uitat în junglă ... 121
Viaţa secretă a plantelor ... 123
Memoria vegetală ... 125

   8. FIDELITATEA ANIMALELOR ... 128
Sufletul animalelor ... 128
Programul lor genetic explică de ce piţigoii albaştri ştiu să-şi folosească ciocul ca să deschidă capsulele la sticle? ... 130
Forţele vieţii ... 132
Deoarece câinele nu vorbeşte, oamenii cred că nu înţelege ... 134
Nici un câine nu seamănă cu altul ... 136
Căţeaua care fusese leoaică ... 137
Fidelitatea, rodul amintirii ... 138
Amintirea celorlalte planete ... 140

   9. AMINTIREA ESTE VIITORUL ... 143
Eşti copilul memoriei tale ... 143
Materie şi memorie ... 149
Memorie şi materie ... 153
Forţa obişnuinţei ... 156
Subconştient, inconştient ... 158
Metode neviolente pentru regăsirea vieţilor anterioare ... 163
Amintirea primelor zile ale lumii ... 164

   10. MEMORIA COLECTIVĂ ... 166
Memoria numelui: "Spune-mi cum te numeşti, ca să-ţi spun cine eşti" ... 166
Schimbăm numele ca să ne schimbăm viaţa ... 168
Analiza karmică a numelui ... 169
Memoria familială ... 170
Necazurile numelor de familie ... 172
Numele e ceva ce rămâne după ce ai uitat totul ... 175
"Guvernarea celor mai buni" ... 176
A servi sau a se servi ... 179
Psihogenealogia, o formă de terapie ... 181
Memoria satului    ... 185
Timpul s-a oprit la Saturnia ... 187
Sufletul satului ... 189
Fratria şi patria ... 192
Amintirea Vârstei de Aur ... 194
Memoria popoarelor dispărute ... 197
Arhetipurile naţionale ... 202
Civilizaţiile au memoria scurtă ... 205
Istoria secolului XXI va fi istoria "psi" ... 208

   Partea a treia - PODUL COSMOSULUI

Arhivele Universului ... 213
Mai repede decât lumina: eternul prezent ... 214
Cum să deschidem Cartea Vieţii? ... 216
Memoria este un alt nume al lui Dumnezeu ... 218

   ANEXE ... 220
Cine a fost Edgar Cayce ... 220

   CRONOLOGIE ... 231

pag. 30

   VIEŢILE ANTERIOARE ALE PĂMÂNTULUI

   Pietrele au un suflet?

   Întrebarea a mai fost pusă referitor la femei. Dar a fost rezolvată cu bun-simţ? Unii se mai îndoiesc încă. Iar dacă femeile au totuşi un suflet, pietrelor li s-a refuzat acest drept. Cu toate acestea, Hristos, apărătorul femeilor, vorbise şi el de sufletul pietrelor, mai sensibile faţă de compasiune decât inimile dure ale fariseilor. Bineînţeles, de-a lungul secolelor, teologii au considerat că era doar o "metaforă", o "comparaţie simbolică" ce nu trebuie să fie luată întocmai.
   Lucrul acesta nu e însă prea sigur. După cum spune Jean E. Charon, care vorbeşte în calitate de om de ştiinţă: "Materia inertă poate să ştie, poate să memoreze fapte din trecut".
   Materia cea mai inertă o constituie nisipul, pietrele şi argila care formează Pământul împreună cu elementele lor minerale. O mare parte din "praful solului" provine în realitate de la fragmentele a miliarde de organisme vii care s-au acumulat în erele geologice. Călcăm pe un terci de schelete...
   Pe vremuri, detestam ceremonia din prima zi din postul Paştelui, când ni se predicau cu un aer lugubru vorbele pesimiste ale lui Solomon cel înţelept, autorul Ecleziastului: "Deşertăciunea deşertăciunilor, totul este deşertăciune, eşti ţărână şi în ţărână te vei întoarce". După care ţi se mânjea fruntea cu cenuşă. Ambianţă cum nu se poate mai sinistră: Biserica Catolică voia să indice credincioşilor că erau mai puţin decât nimic! Lucrul acesta mi se părea că elimină toate motivaţiile: dacă suntem nişte "nimicuri", să nu ni se mai...

pag. 30

   VIEŢILE ANTERIOARE ALE PĂMÂNTULUI

   Pietrele au un suflet?

   Întrebarea a mai fost pusă referitor la femei. Dar a fost rezolvată cu bun-simţ? Unii se mai îndoiesc încă. Iar dacă femeile au totuşi un suflet, pietrelor li s-a refuzat acest drept. Cu toate acestea, Hristos, apărătorul femeilor, vorbise şi el de sufletul pietrelor, mai sensibile faţă de compasiune decât inimile dure ale fariseilor. Bineînţeles, de-a lungul secolelor, teologii au considerat că era doar o "metaforă", o "comparaţie simbolică" ce nu trebuie să fie luată întocmai.
   Lucrul acesta nu e însă prea sigur. După cum spune Jean E. Charon, care vorbeşte în calitate de om de ştiinţă: "Materia inertă poate să ştie, poate să memoreze fapte din trecut".
   Materia cea mai inertă o constituie nisipul, pietrele şi argila care formează Pământul împreună cu elementele lor minerale. O mare parte din "praful solului" provine în realitate de la fragmentele a miliarde de organisme vii care s-au acumulat în erele geologice. Călcăm pe un terci de schelete...
   Pe vremuri, detestam ceremonia din prima zi din postul Paştelui, când ni se predicau cu un aer lugubru vorbele pesimiste ale lui Solomon cel înţelept, autorul Ecleziastului: "Deşertăciunea deşertăciunilor, totul este deşertăciune, eşti ţărână şi în ţărână te vei întoarce". După care ţi se mânjea fruntea cu cenuşă. Ambianţă cum nu se poate mai sinistră: Biserica Catolică voia să indice credincioşilor că erau mai puţin decât nimic! Lucrul acesta mi se părea că elimină toate motivaţiile: dacă suntem nişte "nimicuri", să nu ni se mai...

pag. 59

   ARHIVELE AERULUI

   Când nu e furtună, aerul este un personaj bine crescut! Discreţia lui a făcut să fie subestimat: chimiştii îl numeau pe vremuri "eter" şi regretau că nu-l puteau studia la microscop. Dicţionarul meu Bouillet din 1880 spune: "Eter: materie foarte subtilă, imponderabilă, răspândită peste tot, ale cărei vibraţii, după părerea unor fizicieni, constituie cauza luminii, electricităţii etc".
   Galilei, Torricelli, Pascal, Mariotte întrezăriseră meritele acestui mare necunoscut, dar Lavoisier l-a analizat primul (în 1775). De altfel, iată ce spune Cayce unuia dintre cei veniţi să-l consulte:
   
   Trebuie să devii conştient de acţiunea materiei eterice asupra vibraţiilor corpului tău. Aceasta produce toate fenomenele care sunt percepute ca fiind "culoare"; şi aceasta produce aura! (Lectura 1436-3.)

   Aerul pe care îl respirăm este "ceva" viu. Dacă moleculele care îl formează nu sunt întotdeauna "vizibile" ochilor noştri (foarte, foarte miopi!), asta nu înseamnă că nu există. De altfel, este de ajuns să priveşti aerul printr-o rază de soare: descoperi miriade de mici lucruri nebănuite! Aerul mai este perceptibil şi pentru simţul mirosului - lucru extrem de important. Îi percepem densitatea, culoarea, temperatura, cu nuanţe subtile: "Miroase a aer proaspăt", spunem deseori.
   Când aveam douăzeci şi cinci de ani, luasem hotărârea să învăţ ebraica (ceea ce îl exaspera pe soţul meu, care considera că lecţiile de gătit ar fi fost mult mai utile...). Poezia acestei limbi m-a fascinat, şi îndeosebi unele cuvinte. Cuvântul ruah, de exemplu, înseamnă "vânt" şi "spirit". Vântul bate unde, vrea şi poartă Spiritul. Dixit Edgar:

   Energia eterului este emanaţia puterii Spiritului prin Forţele care acţionează asupra materiei, pentru a-i permite să se menţină pozitiv in spaţiul unde se manifestă. (Lectura 440-13.)

pag. 115

   Celula memorează în mod inteligent instrucţiunile

   Celula este un sistem organizat care ocupă o funcţie foarte precisă a spaţiului şi face schimb de energie (adică de materie) cu lumea exterioară. În realitate, acest schimb este unul de informaţii. Orice informaţie, ca să treacă, trebuie să ia forma unui "mesaj". Acesta nu poate să călătorească decât pe un suport, cu sau fără fir! Acest mesaj este format din 'semnale", care pot fi descompuse în "date" {data, în engleză). Şi, când ajunge la destinaţie, totul se complică: acolo se vede dacă recepţionera este inteligentă. Dacă e cu capul în nori, şi se gândeşte doar cum să-şi facă unghiile aşteptându-şi fanţii, va uita să confirme recepţionarea mesajului. Deoarece îl doare în cot de el, îl va interpreta greşit, şi totul va trebui luat de la capăt!
   Celula, asemenea unei telefoniste, primeşte instrucţiunile pe care va trebui să le interpreteze, adică să le aplice cât mai bine cu împrejurările. Dacă este idioată, nu va putea să facă nimic. Or, nenumăratele experienţe care se fac peste tot arată cât de inteligentă şi de creatoare este celula vie. Înseamnă că ea "poate să facă să corespundă o semnificaţie formei mesajului. Aceasta implică o prememorare a informaţiilor la nivelul sistemului receptor". Mai simplu: dacă celula foloseşte bine informaţiile, înseamnă că le înţelege, pentru că le "recunoaşte".
   Edgar Cayce spune că fiecare celulă vegetală, animală sau umană are o "conştiinţă":

   Conştiinţa divinului care se află în interiorul fiecărui atom, fiecărei celule a corpului. (Lectura 3384-2.)

   Sau:

   Celulele corpului, când încep să se revolte, le trag după ele şi pe celelalte ca să facă la fel - atunci este începutul sfârşitului! (Lectura 3976-8.)

   Aşadar, fiecare celulă are o "ştiinţă" a ceea ce este şi a ceea ce are de făcut, pentru că fiecare celulă a corpului, cu Forţele (care menţin) atomii, este o lume în sine; şi fiecare - celulele lucrează la unison una cu cealaltă - este în stare să construiască ceea ce trebuie ca să reconstruiască un corp. (Lectura 93-1.)
   Corpul omenesc este în stare să se regenereze în întregime, ca râma care nu bănuieşte nimic?
   S-ar părea că da.

   Este în stare, răspunde Cayce. Întrucât corpul este o structură formată din atomi, unităţile de energie care se află în ei şi mişcarea Forţelor de interacţiune la...

pag. 153

   - Metodele noastre de educaţie faţă de el sunt prea aspre... sau nu îndeajuns?
   - Felul în care faceţi presiune asupra lui îi provoacă animozitate, ură, revoltă, pentru că nu-i cunoaşteţi reflexele şi nu înţelegeţi cum funcţionează creierul lui.. Nu pentru că are un creier incapabil să funcţioneze, ci pentru că nu poate să-şi coordoneze reflexele cum aţi vrea să facă; în consecinţă, se revoltă si uită. De cele mai multe ori, când cineva "uită" ceva, o face pentru că există în adâncul lui o revoltă. Asta îl face să "uite". (Lectura 5022-1.)

   Psihologia modernă, începând de la Sigmund Freud, a înţeles foarte bine acest lucru. Momentele "albe", despre care vorbea profesorul Durand-Dassier, se explică prin motivaţii afective. Aceeaşi explicaţie şi pentru "uitările parţiale" ale unor detalii aparent anodine:

   - De ce mi se pare relativ uşor să reţin detaliile unor subiecte când le vorbesc altora despre ele şi, după un timp - de exemplu, câteva luni -, nu mai am în cap decât o foarte vagă amintire a detaliilor care îmi fuseseră foarte familiare?
   - Nu ţi-ai pierdut memoria. Nu există să "pierzi memoria". În realitate, pentru un individ contează doar nevoia pe care o are de a fi conştient (de o anumită informaţie) în activitatea sa materială.
   Totuşi, poţi face ceva ca să-ţi ameliorezi această lacună: stimulează centrii nervoşi care comandă sistemul senzorial. Adică stimulează nervii care comandă cele cinci simţuri, mai ales între umeri şi gât şi cap. Masează aceste zone (...) aceasta va ajuta sistemul nervos simpatic şi parasimpatic să se coordoneze mai bine. Vei obţine astfel rezultate mai bune pe planul memoriei, cu o mai mare uşurinţă de a-ţi aminti ce anume doreşti. (Lectura 1711-2.)

   Această lectură a fost făcută unei femei de cincizeci şi doi de ani. Sistemul nostru nervos va funcţiona mai bine dacă îi dăm o mână de ajutor!

   Memorie şi materie

   Să inversăm titlul precedent şi să ne întoarcem la materia din care suntem făcuţi, la moleculă, atom, nucleu...
   "Progresele făcute în ultimii douăzeci de ani în biologia moleculară au redus în mod deosebit domeniul misterului", scria Jacques Monod, foarte optimist1. Dar avea o scuză; se întâmpla în 1970. A trecut de atunci...

pag. 218

   Memoria este un alt nume al lui Dumnezeu

   De când am început această muncă de cercetare, îmi pun întrebări despre natura profundă a memoriei.
   Memoria este cunoaşterea care se înscrie în timp şi în spaţiu. Dacă este eliberatoare ("A şti înseamnă a putea."), acest lucru se dotorează faptului că este un instrument esenţial al puterii. Dar puterea este expresia însăşi a lui Dumnezeu ('Atotputernic").
   Cred acum că memoria este ceva divin, natura însăşi a spiritului care este în noi, scânteia divină şi creatoare. Nu putem acţiona asupra materiei din jur decât prin memorie, adică gândirea care coordonează informaţiile trecute şi prezente. Am ajuns la concluzia că memoria este una dintre definiţiile lui Dumnezeu.
   Trebuie să aibă loc o întreagă cercetare asupra definţiilor esenţiale ale lui Dumnezeu în tradiţia iudeo-creştină. Dumnezeu este "cel care îşi aminteşte". În Magnificat, "îşi aminteşte de Israel slujitorul său, şi mila lui se pogoară în timp peste toţi cei care se tem de el". Nenumărate versete din Psalmi brodează pe aceasă temă: "Dacă dreapta mea te uită", "Aminteşte-ţi, Doamne" etc. Ar trebui, cu ajutorul unui computer, să se numere în textele biblice cunoscute, recunoscute şi nerecunoscute ("apocrife") de câte ori este descris Dumnezeu ca o memorie vie - caracteristica sa esenţială fiind să nu uite niciodată nimic.
   Omul modern nu poate să înţeleagă ce este memoria pentru că nu prea îl trage inima să încerce să înţeleagă ce este Dumnezeu. Unul dintre editorii mei are un prieten, un mare şi celebru profesor de medicină, specializat în tratarea amneziilor. "Nu ştim să-i tratăm, mărturiseşte el în particular. Ca să reuşim, ar trebui mai întâi să ştim ce este memoria!" Dar va veni timpul în care vom înţelege cu toţii - memoria şi restul!
   La capătul acestei cărţi, cititorul va fi meditat asupra importanţei memoriei, va fi înţeles că o ţară care îşi asasinează memoria nu face decât să-şi renege istoria, condamnându-se astfel la a nu mai avea viitor. Viitorul îşi extrage forţa şi raţiunea de a fi din memoria colectivă. Amnezia duce la paralizie, la neputinţă şi la moarte. Asasinarea trecutului este o crimă împotriva viitorului (vezi atentatul contra statuilor lui Buddha de la Bamyan, Afganistan!); asasinând trecutul, asasinezi speranţa tinerelor generaţii. Nu poţi clădi viitorul decât pe fundaţiile de piatră ale memoriei colective. Dacă, după cum am văzut, aceasta amestecă ce e mai bun şi ce e mai rău - atât din punct de vedere al istoriei oficiale, cât şi al istoriei "psi" (care merge mai departe în timp şi integrează reîncarnarea) -, singurul mod de a construi un bun viitor ar fi de a avea curajul să privim...

  • cartea a apărut în ianuarie 2006 la editura Pro-Editura, în cadrul colecţiei Element
  • traducător: Nicolae Constantinescu
  • cartea cuprinde 240 pagini în format 15x23cm şi o greutate de 0.290 kg
  • ISBN: 973-7995-5-0
  • cartea a fost vizualizată de 3002 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    8.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 100.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    8.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 100.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti (GLS)
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi din acelaşi domeniu cu "Edgar Cayce - Memoria spirituală a materiei"
(orientări spirituale > Edgar Cayce)
derulare
Suflet şi spirit
Suflet şi spirit
(Edgar Cayce)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare vineri, 24 octombrie 2014
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar