Educaţia părinţilor - partea a patra

   Fireşte, nu deodată şi nu va fi un ferromen vizibil. Deşi ce să ceri de la cei care se ocupă de producerea alimentelor modificate genetic dacă ei îşi extermină proprii urmaşi? încercaţi să convingeţi o tumoare canceroasă că, omorând organismul, va muri şi ea împreună cu el. Acest lucru este imposibil, ea este programată să crească, nu are nici un fel de frână.
   Nu de mult am fost întrebat:
   - La ce om poată să apară cancerul? Prin ce se deosebeşte el de ceilalţi?
   - Tumoarea apare la cel care gândeşte ca o celulă canceroasă, am răspuns eu. La cel care renunţă la dragoste. Omul este trup, spirit şi suflet. Dacă el nu se închină lui Dumnezeu, atunci el se va închina uneia dintre aceste trei componente. Acesta şi este păcatul: dezicerea de Dumnezeu de dragul valorilor trupului, spiritului şi sufletului. Păcatul, care constă în închinarea în faţa trupului, se manifestă prin lăcomie. Păcatul închinării în faţa spiritului este mânia. Păcatul, manifestat sub forma închinării în faţa sufletului, se numeşte poftă neînfrânată. închinarea naşte ataşament, ataşamentul naşte agresivitate, agresivitatea se acumulează şi se transformă în autodistrugere. Acesta şi este acel mediu, acel teren pe care se dezvoltă tumoarea canceroasă. Egoismul interior, care se manifestă prin pierderea iubirii de Dumnezeu şi închinarea în faţa "eu-lui" uman, duce inevitabil la reducerea energiei subtile şi, drept urmare, la slăbirea imunităţii.
   Ceea ce noi numim capitalism, poate fi considerat o tumoare canceroasă în corpul umanităţii, iar acesta este un fenomen absolut firesc, care a apărut în lumea postcreştină cu aproximativ 400 de ani în urmă. Analizând toate aspectele, se pare că acest lucru s-a întâmplat în felul următor.
   Unul din principalele postulate ale oricărei religii este acceptarea voinţei lui Dumnezeu, care reprezintă conştientizarea faptului că voiîiţa omului este secundară, iar omul este o parte a organismului numit univers. în primul rând, trebuie să ne bazăm pe voinţa Domnului şi s-o acceptăm, iar apoi să ne gândim la a noastră, proprie. Acesta este principiul gândirii unei celule sănătoase, care trăieşte şi lucrează pentru sine, se conştientizează ca fiind irepetabilă, dar, totodată, simte mereu locul său secund şi se subordonează organismului. Imediat ce voinţa celulei acoperă voinţa organismului începe procesul canceros.
   în toate religiile lumii există noţiunile de voinţă dumnezeiască şi de pedeapsă pentru păcatele săvârşite. Numai Dumnezeu poate ierta păcatele. Omul poate doar să se comporte corect, să respecte poruncile, să se schimbe în bine, creând posibilitatea iertării păcatelor. Acest punct de vedere corespunde legilor universului.
   Cu cât este mai semnificativ adevărul, cu atât are o amploare mai mare, cu atât este mai periculoasă interpretarea sa greşită. Hristos a arătat că, schimbându-se pe sine, omul poate să se izbăvească de păcate. Prin dragostea pentru Dumnezeu, întoarcerea la Creator, prin schimbarea interioară profundă omul îşi reface energia sufletului şi se salvează de multe boli. Natura umană avidă a văzut în asta ceva ce i se oferă pe gratis, posibilitatea de a se izbăvi de păcate fără a face nimic. Iertarea păcatelor, pe care au început s-o practice preoţii, nu este nimic altceva decât înlocuirea voinţei dumnezeieşti cu voinţa umană.
   Iisus Hristos a cerut să nu fie numit atotmilostiv şi fără păcate. Ce să spunem despre ucenicii săi? Dar iată că Papa de la Roma a fost recunoscut ca fiind fără păcate. Din câte ştiu, şi Biserica Ortodoxă, la fel ca şi trupul lui Hristos, a fost declarată fără păcate.
   în Occident a înflorit egoismul personal, în Răsărit - cel colectiv. Trecerea definitivă spre capitalism a început să se...

   ...din propriul suflet. Ce este căinţa? Este schimbarea interioară a sinelui într-o asemenea măsură, încât să nu te mai comporţi ca un păcătos. Este conştientizarea faptului că nu este permis să te mai comporţi şi să fii aşa cum ai fost înainte. Comportamentul omului este legat de starea sa interioară. Dacă vrem să ne schimbăm comportamentul, trebuie să ne schimbăm în interior. Dacă ne concentrăm asupra păcatelor noastre, avem de-a face cu concentrarea asupra pierderii iubirii, ceea ce poate duce la o pierdere şi mai mare. Dacă păcatul constă în pierderea iubirii şi a comuniunii cu Dumnezeu, atunci învingerea păcatului reprezintă refacerea iubirii în suflet. Autobiciuirea, autoumilirea pot fi în acest caz puţin eficiente.
   De ce pierdem iubirea de Dumnezeu? Deoarece începe să ne atragă mai mult fericirea sufletului, spiritului şi trupului. In hinduism se vorbeşte de trei surse majore de păcat. Este vorba de pofta neînfrânată, mânia şi lăcomia. Pofta neînfrânată este lăcomia sufletului pentru plăcere. Mânia este lăcomia spiritului pentru cunoaştere, putere şi control. Ce reprezintă lăcomia pentru trup ştie toată lumea. Este lipsa de cumpătare în alimentaţie, sunt plăcerile sexuale, deprinderile, nivelul de consum, dorinţa nepotolită.
   Pentru a învinge păcatul este necesară, în primul rând, abţinerea de la plăcerile care pătrund prin corp, spirit şi suflet, iar, în al doilea rând, în această stare de detaşare să ne îndreptăm către Dumnezeu şi să simţim că cea mai mare plăcere este comuniunea cu El. Atunci în suflet vor apărea iubirea şi bucuria.
   In timpul lui Hristos, fariseii posteau cu feţele triste, adică existau restricţii pentru trup şi spirit, dar în suflet nu erau dragoste şi bucurie. înseamnă că postul a devenit lipsit de sens.
   îmi amintesc că acum vreo treizeci de ani am încercat...

   ...de plămâni: o mare trufie. Aeum înţeleg următoarele: trufia înseamnă concentrarea pe aspectul spiritual al omului. Ea începe atunci când sufletul slăjjeşte, încetează să mai funcţioneze. De aceea, problemele cu plămânii, cu inima, pot fi numite problemele lipsei de suflet. în prezent, în toată lumea, pe primul loc se află bolile cardio-vasculare. Aşadar, oamenii au probleme cu sufletul. Este adevărat că acest lucru se vede şi cu ochiul liber.
   Nu de mult, pe Internet, am dat de un articol interesant. Autorul face o analiză strălucită a psihologiei moderne şi comunică nişte fapte uimitoare. Foarte mulţi psihologi renumiţi au murit de boli ale inimii, cancer sau de congestie cerebrală. Şi acest fenomen nu este întâmplător. Deşi cuvântul "psihologie" provine din cuvântul "suflet", psihologia este, cu toate acestea, o ştiinţă materialistă. Psihologia îl percepe pe om ca trup şi conştiinţă şi ignoră noţiunile de "suflet" şi "moralitate". Autorul articolului trage următoarea concluzie: concepţia eronată a psihologiei moderne ucide liderii şi dăunează tuturor pacienţilor. Am foit plăcut surprins să constat că studiile mele nu sunt singulare. Oamenii încep să conştientizeze caracterul catastrofal al concepţiei de bază a ştiinţei moderne.
   Concentrarea asupra conştiinţei, asupra viitorului determină pierderea acestora. Adesea, după aceasta, urmează orbirea, cancerul, congestia cerebrală, dacă procesul de alunecare de la suflet către conştiinţă se desfăşoară lent. Dacă degradarea sufletului se produce rapid, atunci suferă inima şi plămânii.
   "Lumea este ameninţată de epidemia debilităţii mintale", citesc eu titlul unuia dintre articole. Nimeni nu ştie că la început s-a răspândit epidemia imoralităţii. Ea s-a realizat prin pierderea credinţei în Dumnezeu, prin dezicerea de religie în războaie, în revoluţii sexuale. După această epidemie a început următoarea: cultul conştiinţei şi pierderea acesteia, în prezent, această tendinţă trece în următoarea fază - cea a cultului păgân al trupului. Iar mai"departe, descompunerea şi bolile. Astfel şi-a încheiat existenţa democraţia greacă.
   încep să mă gândesc cât de divers poate să arate pierderea viitorului. Cu vreo doi ani în urmă, la un seminar în Israel, am citit un mesaj neaşteptat.
   "Fiul meu cel mic, scria o femeie, repetă deja de câţiva ani că nu doreşte să devină adult. El vrea să rămână mic pentru totdeauna. Toate dovezile în favoarea maturizării nu ajută. Totodată, înţelegând faptul că totuşi va trebui să se maturizeze, el spune că va fi bogat şi va cumpăra de toate pentru mama - casă, maşină şi aşa mai departe. Şi că ea nu se va îngriji de nimic".
   "în toate acestea există o oarecare contradicţie ciudată, a scris femeia. Simt că pe fiul meu îl ameninţă o primejdie".
   Am citit bileţelul şi am clătinat din cap. Intuiţia rareori induce în eroare o femeie.
   - Practic, fiul dumneavoastră nu are viitor şi el simte acest lucru. Maturizarea pentru el înseamnă moartea. Nu are energie pentru a deveni adult. Va reuşi să supravieţuiască numai în cazul unei grave îmbolnăviri incurabile. Aceasta îi va aminti subconştient de moarte, în fiecare clipă, îi va aminti de faptul că nu are viitor. în mod reflex, el se va îndrepta către iubire, către Dumnezeu şi acest lucru îi va permite să-şi reconstituie viitorul picătură cu picătură.
   M-am uitat în sală şi am simţit disperarea femeii care a scris bileţelul.
   - Ştiţi, nu de mult am fost la Ierusalim. Am sosit aici cu maşina, seara. Pe stradă erau puţini trecători şi eu, din curiozitate, am început să-1 diagnostichez pe fiecare om pe care îl vedeam. Şi la toţi aura era foarte asemănătoare cu aura fiului dumneavoastră. Senzaţia a fost ciudată. Citind biletul...

   ...spaimă? Pentru că în această situaţie, energia vitală internă scade. Organismul extrage caloriile, microelementele şi substanţele, adică nivelul exterior al produselor va fi acţionat, dar în acest caz nu va primi forţe vitale. O astfel de mâncare poate aduce nu atât folos, cât prejudicii.
   Dacă se mănâncă fără senzaţia de foame, hrana nedigerată se poate transforma într-o otravă pentru organism. în cazul unei agresivităţi interne, hrana devine, de asemenea, o otravă. Dacă înainte de mâncare se clăteşte gura, se spală faţa şi tălpile picioarelor, atunci se renunţă mai uşor la orice fel de probleme şi se creează o dispoziţie necesară pentru luarea mesei. Dacă mâncarea se pregăteşte cu dragoste, în bună dispoziţie sufletească, ea se va digera uşor. Dacă înainte de a lua masa ne rugăm, atunci, în acel moment, nu numai că renunţăm la toate, ci şi primim o energie superioară, care ne permite să alegem tot ce este mai bun din ceea ce mâncăm. Dacă în timpul mesei omul vorbeşte mult, este distras, atunci se cheltuieşte energia vitală, necesară pentru ingurgitarea hranei, iar acest lucru influenţează, de asemenea, digestia. Acela care mănâncă lacom şi repede, dar mai şi mestecă prost, deja se condamnă anticipat la o proastă digestie, în acest caz, energia necesară pentru digerarea mâncării nu reuşeşte să se evidenţieze, iar hrana ingurgitată nu se asimilează complet.
   Regulile vedice glăsuiesc despre faptul că mâncarea trebuie să bucure ochii, trebuie să înveselească inima. Mâncarea trebuie să fie frumoasă ca aspect şi să răspândească o aromă plăcută. Dacă mâncarea nu este plăcută la gust sau emană un miros neplăcut, dacă ea este pregătită cu peste trei ore şi jumătate mai înainte, atunci ea poate, pur şi simplu, să fie dăunătoare.
   De ce nu este voie să guşti câte ceva între mese şi să mănânci în picioare? Pentru că, după saltul energiei, urmează scăderea acesteia. în pauzele dintre mese, glandele şi intestinul trebuie să se odihnească. Dacă energia fizică, exterioară este insuficientă, organismul se va, comuta pe energia supremă, ceea ce înseamnă să te hrăneşti cu sfântul duh. îmbinarea energiilor exterioară şi subtilă imprimă vieţii un ritm normal. Dacă la cea mai mică dorinţă a noastră de a mânca, vom înşfăca câteva bucăţele, atunci nu se va mai produce conectarea la energia subtilă. Aceasta se va atenua, fapt ce poate determina alterarea caracterului şi apariţia bolilor. Restaurantele occidentale de tip "fast-food" pot influenţa în mod negativ starea internă a persoanei. însăşi atmosfera de grabă ne distruge energia, iar mâncarea ingurgitată prost se transformă în zgură şi toxine.
   Când omul bea apă imediat după sau înainte de mâncare, el, de asemenea, îşi reduce energia şi atenuează digestia, înainte de răsăritul soarelui, energia corpului încă nu s-a activat, de aceea nu este permis să se mănânce în acest timp. După apusul soarelui, de asemenea, energia slăbeşte şi de aceea nu este de dorit să ne delectăm cu mâncare.
   Toate aceste principii sunt suficient de simple. Foarte important este faptul că ele îşi au originea în lucrul esenţial: trebuie să menţii în suflet iubirea şi energia la nivel ridicat. Atunci hrana se va transforma nu în depuneri de grăsimi, ci în energie subtilă, necesară pentru sănătate şi viaţă lungă. Iar dacă în hrană sunt informaţii negative, atunci organismul va fi mai bine protejat. Dar în produsele alimentare actuale există o poluare informaţională ridicată.
   Nu de mult am luat legătura cu un cunoscut care locuieşte în Ucraina. Am lăudat produsele ucrainene, iar el a zâmbit şi mi s-a plâns că vremurile se schimbă.
   - Tocmai recent am discutat cu un coleg de clasă, care s-a făcut fermier. în apropiere de Zaporojie erau nişte terenuri minunate, cu foarte multă apă, acolo cultivându-se în...

   ...realiza niciodată. Aşa procedează cel care nu ştie să jertfească, nu vrea să înapoieze energia.
   Dacă stăm să ne gândim bine, prin ce se deosebeşte magia de religie? Principala deosebire sunt lăcomia şi lenea. Dacă religia cere respectarea poruncilor şi parcurgerea etapelor autoperfecţionării prin chinuri, magia propune câteva vrăji, care sunt suficiente pentru ca să obţii ceea ce doreşti. Noi toţi am crescut cu basmul "Ca prin farmec, la dorinţa mea", iar acum ne mirăm de ce în ţară este confuzie şi o tendinţă generală către hoţie. Mulţi vrăjitori şi ocultişti folosesc rugăciunile creştineşti şi se adresează lui Hristos pentru atingerea scopurilor lor omeneşti şi animalice. Aici nu este vorba despre niciun fel de schimbări, despre niciun fel de educare a propriului suflet. Mulţi se autointitulează "vrăjitori albi" şi declară în gura mare că fac numai bine având în vedere îndeplinirea dorinţelor de câştig. Când iubirea este servitoarea lăcomiei, când energia iubirii este utilizată drept mijloc pentru manifestarea instinctelor, avem de-a face cu satanismul, ocultismul şi vrăjitoria. De aceea, în realitate, nu a existat niciodată o diferenţă de principiu între magia albă şi cea neagră. Orice fel de magie albă va deveni, mai devreme sau mai târziu, neagră.
   Lăcomia neevidentă se transformă întotdeauna în lăcomie evidentă. Lumea contemporană este îmbibată de lăcomie. Societatea din întreaga lume este nedumerită în ultimul timp de ce preţul petrolului, care a fost legat întotdeauna de volumul vânzărilor, a crescut în ultimii cinci ani de câteva ori, deşi volumul vânzărilor nu s-a modificat. Societatea nu înţelege de ce prognozele economiştilor se dovedesc a fi mincinoase. Apare senzaţia că legile economice au încetat să mai acţioneze. în realitate, legile economice acţionează.
   închipuiţi-vă următoarele: o persoană care trăieşte, câştigă bani, îi pune acasă în noptieră, apoi îşi cumpără cu...