Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Elefantul şi crenguţa: arta gândirii pozitive duminică, 30 aprilie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Elefantul şi crenguţa: arta gândirii pozitive


de Geoff Thompson
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Elefantul şi crenguţa: arta gândirii pozitive Imaginea mare preţ Eu Sunt: 18,00 lei

preţ listă: 20,00 lei

reducere:
2,00 lei (10,00%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Elefantul şi crenguţa: arta gândirii pozitive

Trebuie să recunoaştem tristul fapt că mulţimi întregi de oameni se simt prinşi în cursă de joburile lor nesfârşite, nemulţumiţi, învinuindu-se reciproc, ursuzi, irosindu-şi la propriu vieţile. Lipsa respectului de sine se ascunde în rasism, tribalism şi o mizantropie generalizată. Puţini sunt aceia care cred că mai este posibilă orice satisfacţie reală, să nu mai vorbim de vreo împlinire oarecare, în vieţile lor de muncitori pe plantaţie. Câţi oameni se trezesc nenorociţi din paturile lor luni dimineaţa, înspăimântaţi fiind de încă o săptămână de muncă zilnică nesuferită?
Geoff Thompson crede că oamenii au puterea interioară de a se elibera de munca aceea care le ucide speranţele şi visele şi că pot fi persoanele care îşi doresc să fie. Din momentul în care sunt plini de hotărâre şi încredere, ei pot deveni artişti, scriitori, muzicieni, vrăjitori financiari, inventatori, conducători ai industriei şi naţiunilor. Raza de acţiune a aspiraţiilor este nelimitată.
Despre autor ... 5
Cuvânt înainte ... 9
Introducere ... 15

Regula numărul unu
Cu toţii vom muri cândva, aşadar acesta este momentul să acţionăm ... 21

Regula numărul doi
Eşti propriul tău Dumnezeu ... 25

Regula numărul trei
Eşti ceea ce gândeşti ... 33

Regula numărul patru
Cum să obţii energia necesară călătoriei ... 48

Regula numărul cinci
Puterea îţi aparţine doar ţie ... 77

Regula numărul şase
Dacă mintea ta nu funcţionează corect, schimb-o cu una care face asta ... 83

Regula numărul şapte
Ai nevoie să-ţi găseşti un scop ... 102

Regula numărul opt
Tenacitatea este cea care determină capacitatea ... 113

Regula numărul nouă
Foloseşte-ţi timpul ... 131

Regula numărul zece
Dezvoltă-ţi talentul! ... 137

Regula numărul unsprezece
Secretul necesităţii şi al creşterii ... 147

Regula numărul doisprezece
Integritatea (regula supremă) ... 163

Regula numărul treisprezece
Puterea ascunsă a cărţilor ... 171

Regula numărul paisprezece
Cum abordezi critica ... 176

Epilog ... 191

pag. 21-22

   Regula numărul unu

   Cu toţii vom muri cândva, aşadar acesta este momentul să acţionăm


   Am câteva veşti bune pentru voi şi câteva proaste - cum începe vorba aceea. Veştile proaste - şi-mi pare tare rău că eu trebuie să fiu acela care vi le spune (cineva tot trebuie s-o facă) - sunt că vom muri cu toţii la un moment dat! E adevărat, am verificat informaţia, de fapt am verificat-o de două şi chiar de trei ori, s-a adeverit şi, ei bine, nu există o modalitate mai blândă de a spune asta, vom muri. E un lucru pe care mereu l-am ştiut cumva, dar nu am ales niciodată cu adevărat să mă gândesc la el atât de mult. Dar realitatea este că, în următorii şaptezeci sau optzeci de ani - depinde ce vârstă avem şi cât de mult o să supravieţuim - cu toţii, fie ne vom face veacul într-un coşciug, fie va rămâne din noi doar cenuşa călcată în picioare în "Grădina de trandafiri" a vreunui cimitir din zonă. înfricoşător! Cel mai ciudat lucru este că, şi după ce noi vom fi oale şi ulcele, acelaşi lucru se va aplica şi următoarei generaţii de oameni care va citi această carte; nici lor nu le rămâne mai mult de şaptezeci, optzeci de ani. Aşadar, regula numărul unu dintre cele paisprezece reguli de aur pentru dobândirea succesului şi fericirii este: "Cu toţii vom muri cândva, aşadar acesta este momentul să acţionăm".
   Vestea bună este că acum ne-am acceptat propria noastră mortalitate şi am acceptat faptul că am putea ajunge oale şi ulcele chiar mâine, aşadar putem să începem să trăim cu adevărat. Toate planurile alea pe care le-am lăsat pe ultimul loc, ştiţi voi, lucrurile minunate pe care le veţi face cu viaţa voastră "când va veni momentul" (momentul nu este niciodată potrivit, am descoperit eu) trebuie să fie aduse în prim-plan şi executate acum, în această clipă, pronto, în grabă, cât de repede vă duc picioarele. Romanul pe care vrei să-l scrii, călătoria până la Marele Canion pe care ai vrut mereu s-o faci, slujba pentru care ai vocaţie şi pe care o vezi cu ochiul minţii, piesa de teatru din West End pe care vrei s-o produci, pe toate trebuie să le faci acum. O să murim la un moment dat, înţelegi? Deci dacă ai de gând să le mai amâni până când circumstanţele vor fi potrivite, înseamnă că probabil nu se vor realiza niciodată.
   Îţi datorezi ţie să ieşi în lume şi să le împlineşti înainte să fie prea târziu. Mâine? E totul o minciună, nu există un mâine, doar o poliţă la purtător, pe care de cele mai multe ori nu ne aflăm în poziţia de a o încasa. Când te trezeşti în zorii unei noi zile, mâine deja şi-a luat zborul şi va fi azi din nou, şi se vor aplica exact aceleaşi reguli ca şi ieri. Mâine nici măcar nu există. E doar o altă versiune a lui acum, un câmp gol care nu se va schimba dacă nu vei semăna nişte seminţe pe el. Timpul tău, care se scurge chiar în timp ce vorbim cu viteza de şaizeci de secunde pe minut, va dispărea şi nu vei rămâne cu altceva decât cu regret şi o oglindă întoarsă spre trecut plină de "ce-ar fi putut fi", "ar fi trebuit să se întâmple" şi "s-ar fi întâmplat". Dacă nu-ţi revendici locul în analele istoriei acum, vei sfârşi ca una dintre rudele fotografiate în sepia, de neidentificat, căreia nimeni nu-i mai ştie numele, dintr-un album foto îngălbenit, care e şters de praf doar în zilele şi de sărbători. Epitaful tău va spune: "Ionică Popescu... n-a făcut mare brânză cu viaţa lui, nu-i aşa?"
   Aşadar, lucrul la care mă gândesc este că (şi nu e vorba aici despre ştiinţă moleculară), dacă vom muri cu toţii şi cantitatea de timp care ne-a mai rămas constă doar în câţiva ani sau mai puţin, o mică bucată de timp, aproape nesemnificativă dacă stai să te gândeşti la milioanele de ani pe care planeta asta le-a petrecut rotindu-se,...

pag. 21-22

   Regula numărul unu

   Cu toţii vom muri cândva, aşadar acesta este momentul să acţionăm


   Am câteva veşti bune pentru voi şi câteva proaste - cum începe vorba aceea. Veştile proaste - şi-mi pare tare rău că eu trebuie să fiu acela care vi le spune (cineva tot trebuie s-o facă) - sunt că vom muri cu toţii la un moment dat! E adevărat, am verificat informaţia, de fapt am verificat-o de două şi chiar de trei ori, s-a adeverit şi, ei bine, nu există o modalitate mai blândă de a spune asta, vom muri. E un lucru pe care mereu l-am ştiut cumva, dar nu am ales niciodată cu adevărat să mă gândesc la el atât de mult. Dar realitatea este că, în următorii şaptezeci sau optzeci de ani - depinde ce vârstă avem şi cât de mult o să supravieţuim - cu toţii, fie ne vom face veacul într-un coşciug, fie va rămâne din noi doar cenuşa călcată în picioare în "Grădina de trandafiri" a vreunui cimitir din zonă. înfricoşător! Cel mai ciudat lucru este că, şi după ce noi vom fi oale şi ulcele, acelaşi lucru se va aplica şi următoarei generaţii de oameni care va citi această carte; nici lor nu le rămâne mai mult de şaptezeci, optzeci de ani. Aşadar, regula numărul unu dintre cele paisprezece reguli de aur pentru dobândirea succesului şi fericirii este: "Cu toţii vom muri cândva, aşadar acesta este momentul să acţionăm".
   Vestea bună este că acum ne-am acceptat propria noastră mortalitate şi am acceptat faptul că am putea ajunge oale şi ulcele chiar mâine, aşadar putem să începem să trăim cu adevărat. Toate planurile alea pe care le-am lăsat pe ultimul loc, ştiţi voi, lucrurile minunate pe care le veţi face cu viaţa voastră "când va veni momentul" (momentul nu este niciodată potrivit, am descoperit eu) trebuie să fie aduse în prim-plan şi executate acum, în această clipă, pronto, în grabă, cât de repede vă duc picioarele. Romanul pe care vrei să-l scrii, călătoria până la Marele Canion pe care ai vrut mereu s-o faci, slujba pentru care ai vocaţie şi pe care o vezi cu ochiul minţii, piesa de teatru din West End pe care vrei s-o produci, pe toate trebuie să le faci acum. O să murim la un moment dat, înţelegi? Deci dacă ai de gând să le mai amâni până când circumstanţele vor fi potrivite, înseamnă că probabil nu se vor realiza niciodată.
   Îţi datorezi ţie să ieşi în lume şi să le împlineşti înainte să fie prea târziu. Mâine? E totul o minciună, nu există un mâine, doar o poliţă la purtător, pe care de cele mai multe ori nu ne aflăm în poziţia de a o încasa. Când te trezeşti în zorii unei noi zile, mâine deja şi-a luat zborul şi va fi azi din nou, şi se vor aplica exact aceleaşi reguli ca şi ieri. Mâine nici măcar nu există. E doar o altă versiune a lui acum, un câmp gol care nu se va schimba dacă nu vei semăna nişte seminţe pe el. Timpul tău, care se scurge chiar în timp ce vorbim cu viteza de şaizeci de secunde pe minut, va dispărea şi nu vei rămâne cu altceva decât cu regret şi o oglindă întoarsă spre trecut plină de "ce-ar fi putut fi", "ar fi trebuit să se întâmple" şi "s-ar fi întâmplat". Dacă nu-ţi revendici locul în analele istoriei acum, vei sfârşi ca una dintre rudele fotografiate în sepia, de neidentificat, căreia nimeni nu-i mai ştie numele, dintr-un album foto îngălbenit, care e şters de praf doar în zilele şi de sărbători. Epitaful tău va spune: "Ionică Popescu... n-a făcut mare brânză cu viaţa lui, nu-i aşa?"
   Aşadar, lucrul la care mă gândesc este că (şi nu e vorba aici despre ştiinţă moleculară), dacă vom muri cu toţii şi cantitatea de timp care ne-a mai rămas constă doar în câţiva ani sau mai puţin, o mică bucată de timp, aproape nesemnificativă dacă stai să te gândeşti la milioanele de ani pe care planeta asta le-a petrecut rotindu-se,...

pag. 69-70

   Dacă o faci din motivele greşite, răsplata ta se va măsura mereu în dezamăgiri. De asemenea, dacă dăruieşti doar pentru a primi, îţi amanetezi puterea pe un bilet cu o promisiune care nu va apărea niciodată. O veche prietenă mi-a zis cândva: "Dacă le dăruieşti celorlalţi, nu-ţi va folosi la nimic decât să te lase mai distrus", pentru că ceilalţi nu-i oferiseră înapoi nimic pe măsura bunătăţii ei; ea era distrusă pentru că aşteptase să primească ceva în schimb, şi când asta nu s-a întâmplat a devenit dezamăgită, apoi decepţionată, apoi deprimată şi singură. Eu nu aştept nimic, nu vreau nimic, acesta este motivul pentru care primesc de fiecare dată. Dar după cum am spus - şi mă aflu în pericol de a duce muncă de convingere - răsplata de multe ori vine nu de la oamenii cărora le-ai oferit, magia, frumuseţea stă în faptul că se poate şi probabil chiar va veni de nicăieri, şi poate veni oricând, dar fii sigur că se va întâmpla asta. Asta constă în a învăţa să oferi pentru plăcerea de a oferi şi după ce oferi să renunţi. Faceţi din dăruire plăcinta voastră cu mere şi cremă de zahăr ars, halba voastră de duminică, seara voastră petrecută în faţa televizorului, pisica voastră de pe covoraş, adormitul seara devreme, perioadele voastre de răgaz, vacanţele voastre de vară. Faceţi-o din nou şi din nou până când devine o obişnuinţă. Veţi avea atât de multă bucurie în viaţa voastră, încât veţi da pe dinafară.
   Ce epitaf grozav pentru a fi gravat în marmură, nu crezi, n-aţi fi de acord: "A devenit o legendă prin felul în care a dăruit celorlalţi". Acesta este tipul de epitaf care-l poate face pe un om nemuritor. Unul dintre marii mei eroi - probabil veţi mai auzi numele lui pe parcursul acestei cărţi - a fost un om care se numea George Julius Hackenschmidt, un luptător legendar de dinainte de războiul cel mare. Am citit multe poveşti despre puterea acestui om măreţ şi luptele sale corp la corp, dar niciuna nu m-a impresionat la fel de mult precum poveştile pe care le-am citit şi le-am auzit despre capacitatea lui legendară de a dărui celorlalţi.

   Plantează-ţi seminţele

   A dărui este doar una dintre modalităţile de a obţine combustibil pentru călătorie, dar încă trebuie să parcurgem acel drum şi aici este punctul în care mulţi oameni eşuează. Primesc surse de energie, saci de seminţe, dar nu le folosesc pentru a le planta, pur şi simplu zac înconjuraţi de potenţialul lor.
   Apoi, invariabil, acea energie îi copleşeşte. Puterea naturală pe care o avem nu se împacă bine cu inactivitatea. E ca şi cum ai umple un bazin cu petrol şi nu l-ai folosi deloc, în cele din urmă dacă îl tot umpli, bazinul se va revărsa. Acesta este momentul în care oamenii încep să-şi transfere energia - pentru că au prea multă - într-un sens negativ. Aşadar, strângeţi seminţele şi apoi asiguraţi-vă că le plantaţi cum trebuie. Pentru a face asta înseamnă să fii permanent activ, să ieşi în lume şi să acţionezi, să conduci nu să urmezi, să creezi nu să copiezi. Şi să-ţi păstrezi influenţele pozitive.
   Marele Og Mandino, în cartea sa The Greatest Salesman in the World, ne sfătuieşte să devenim faimoşi conducând şi nu urmându-i pe alţii:
   "Voi stărui până când voi reuşi. Nu am ajuns pe lumea aceasta să fiu înfrânt, iar eşecul nu curge prin venele mele. Nu sunt o oaie care aşteaptă să fie îndemnată de păstorul ei. Sunt un leu şi refuz să vorbesc, să păşesc, să dorm alături de oi. Nu-i voi asculta pe cei care se jelesc şi se plâng, pentru că boala lor e contagioasă. Nu le rămâne lor decât să se alăture oilor. Destinul meu nu se încheie în abatorul eşecului. Aş putea întâlni încă eşecul la pasul o mie, însă succesul mă aşteaptă chiar la următoarea curbă a drumului. Nu voi şti niciodată cât de aproape zace, dacă nu voi da colţul. Voi persista în credinţa că fiecare eşec suportat îmi va creşte şansa de a atinge succesul la următoarea încercare. Fiecare "nu" pe care îl aud mă va aduce mai aproape de sunetul lui "da". Fiecare încruntătură cu care mă confrunt va purta cu ea sămânţa norocului de...

pag. 97-98

   Ce credeţi? Vi se pare că Dumnezeu, "dragostea necondiţionată", Hristos, marea lumină a dragostei, forţa care mişcă planetele şi creează universul stă acolo sus şi se joacă cu vieţile noastre? Eu nu prea cred. Cred că tentaţiile sunt mai mari pentru că jocul e mai important. Dar în egală măsură atunci când putem rezista în faţa tentaţiilor mari şi recompensele sunt mari, dar dacă cedăm tentaţiilor mari, atunci consecinţele sunt de cele mai multe ori atât de uriaşe încât ne ruinează.
   De câte ori aţi văzut oameni din toate nivelurile sociale, care ajunşi în vârful domeniului lor, pierd totul cedând neadevărului? Găsim asta la ştiri în fiecare zi. Unul dintre lucrurile care vin la pachet atunci când devii unul dintre peştii cei mari este că atragi pescarii serioşi care vor să ne tenteze afară din lac cu momeli gustoase în care se ascunde cârligul care ne-ar putea distruge. Să nu credeţi că ăsta este un lucru rău. Când suntem mici atragem şi tentaţii mici care ne permit să creştem atunci când ne împotrivim lor şi pentru a le folosi ca scări spre mai sus. În chip asemănător când devenim mai mari, atragem tentaţii mari care ne vor permite să creştem şi mai mult şi în consecinţă să ajutăm mai mulţi oameni care s-ar putea afla ceva mai departe pe scară.
   Un muzician în devenire ar putea atrage un mic public feminin, poate că este căsătorit şi una sau două dintre admiratoare îi face vreun avans, asta nu e o tentaţie prea mare, dacă suntem sinceri. Dar atunci când acelaşi muzician devine de renume, probabil va fi tentat de unele dintre cele mai frumoase femei din lume. Acum, asta ar fi o tentaţie pentru majoritatea oamenilor şi dacă vrea să-şi păstreze integritatea, să-şi păstreze căsnicia şi să fie sincer cu el însuşi, atunci ar fi bine să-şi păzească spatele. Dacă cedează tentaţiei, probabil va risca tot ce îi este mai drag pe lume.
   Aşadar eu văd tentaţiile ca fiind mai puţin nişte teste şi mai mult ca nişte opriri pentru alimentare de-a lungul drumului, pentru că de fiecare dată când "te împotriveşti", te umpli de combustibil (un dar al supra-eului). Priviţi-le nu atât ca pe nişte tentaţii diavoleşti ci mai mult ca pe nişte şanse angelice. Când nu cedăm în faţa neadevărului, ne creşte stima de sine şi dobândim putere pentru călătoria noastră.
   Fiţi atenţi pentru că tentaţiile pot adesea să fie ascunse sau vagi şi vor fi destui oameni în jur care vor încerca să vă convingă să cedaţi, şi că este bine să vă abandonaţi lor, zicând:
   - Hei, toată lumea face asta, totul va fi bine.
   Fiecare lucru mic trebuie să stea la locul lui, totul începând cu a nu te juca cu plătitul taxelor până la a trata pe toată lumea în mod egal. Lista continuă şi de multe ori poate fi o sarcină dificilă să discerni ce e bine şi ce e rău. Dacă adaugi şi onestitatea faţă de tine însuţi în această ecuaţie, de obicei adevărul iese la iveală. Nu îţi pot spune eu care e adevărul tău, doar tu ştii asta, dar ştiu în schimb un lucru, de fiecare dată când nimereşti greşit pierzi energie şi sfârşeşti făcând un pas înapoi.
   Unul dintre cei mai mari eroi ai vieţii mele este un luptător şi un om putenic numit George Julius Hackenschmidt (v-am prevenit că veţi auzi mai multe despre acest domn). Am citit cartea lui The Way to Live, tipărită în 1904, şi am învăţat o lecţie grozavă de la acest om cât un munte. El spunea că: "Fiecare ar trebui să evite toate îngrijorările nenecesare şi gândurile captivante şi să cultive o linişte fermă a minţii. Reflecţiile melancolice nu vor reuşi în niciun caz să influenţeze soarta, în timp ce persoana cu pricina şi-ar putea şubrezi firea prin risipa de energie care le însoţeşte pe acestea."
   Acum, nu vreau să vă stric petrecerea, dar entuziasmul excesiv chiar ne fură energia. Aţi simţit vreodată cât de epuizant poate fi să devii prea entuziasmat de ceva? Când eram mai tânăr obişnuiam de fapt să mă îmbolnăvesc singur, devenind prea entuziasmat înainte de Crăciun şi de sărbători. Obişnuiam să stau şi să vorbesc despre ele tot timpul, când nu vorbeam, mă gândeam la ele, ba chiar le visam. Apoi, după evenimentul cu pricina, obişnuiam să fiu destul de surmenat fizic şi mental, uneori sufeream de-a dreptul de depresie...

pag. 187-188

   Simţeam că puteam învăţa din asta, simţeam că, la fel precum copacul, lucrurile care mă testaseră şi mă răniseră aveau să mă şi călească, ba chiar mai repede dacă-mi dădeam seama că procesul era o parte necesară din evoluţia ghindei până la a deveni stejar. Dacă-mi puteam schimba percepţia asupra lucrurilor din viaţă care mă stresau şi mă provocau, dacă le-aş fi putut privi pe toate ca pe instrumente care m-ar fi călit, atunci aş fi putut să le suport cu mai multă uşurinţă. Sigur că ar mai fi existat în continuare durerea, dar ar fi fost durere cu un scop.
   Având conştiinţa acestui lucru am fost mai înclinat să caut să cresc şi să dau târcoale adversităţilor pentru a grăbi creşterea, pentru a găsi calea cea mai rapidă. Şi exact asta am făcut. Proverbul latin pentru asta este "per ardua ad astm" - prin greutăţi până la stele. M-am aşezat în primul rând şi m-am plasat forţat în situaţii care mă depăşeau o măsură, uneori chiar mă depăşeau complet şi apoi am înfruntat furtuna. Şi când mintea şi corpul meu păreau să fie slăbite şi simţeam că vreau să arunc prosopul, îmi aminteam singur că disconfortul acela însemna creşterea mea. Când criticii se puneau pe treabă, îi priveam ca pe nişte parteneri de antrenamente şi m-am luat la trântă cu gândurile negative care încercau să mă înghită. Şi unul dintre lucrurile - cel mai important dintre ele - care m-a făcut mereu să rezist a fost faptul că îl aveam pe Dumnezeu în colţul meu, îl aveam pe Dumnezeu de jur împrejurul meu şi îl aveam pe Dumnezeu în mine. Mereu am ştiut că orice s-ar putea întâmpla, îl aveam pe Marele Om care să mă susţină. Şi nu m-a dezamăgit niciodată. Pentru aceia dintre voi care nu se ghidează după un Dumnezeu şi în clipa asta se retrag ca şi cum i-aş fi jignit prin simpla pronunţare a numelui lui, pentru aceia care sunt proprii lor dumnezei sau pentru aceia care nu cred în nimic aflat în afara planului acesta fizic, folosiţi orice vă ajută ca suport interior. Eu cred în Dumnezeu, îl iubesc dar nu insist ca tu sau altcineva să facă la fel ca mine, respect dreptul oricui de a urma ceea ce-i place. Dacă Dumnezeul tău este un şoricel sacru sau o halbă de bere, eu sunt foarte în regulă cu asta. L-am întrebat cândva pe Jimmy Boyle, mare sculptor internaţional, dacă se închina vreunui Dumnezeu. Mi-a zis că nu, el era propriul său Dumnezeu. El era creatorul propriului său adevăr. Cui îi pasă ce nume îi dai sau chiar dacă îl numeşti Moamne (soţia mea îl vede pe Dumnezeu ca pe o energie, ceva mai mare decât numele Dumnezeu în sine. Aşadar atunci când mergem seara la culcare în loc să zicem Doamne miluieşte, spunem Moamne Diluieşte), cheamă-l ca să te ajute să căleşti o lamă ca de oţel.
   Dacă mă simt vreodată vulnerabil în faţa criticii, pun mereu cărţile pe faţă şi-mi spun (o auto-instruire foarte pozitivă este vitală pentru a-ţi construi un fizic interior), că toată critica e doar o părere şi toată lumea are dreptul la părerea lui chiar dacă asta înseamnă să-mi spună că mă urăsc cu toţi nervii lor. Nu e o mănuşă înfiptă în fălci sau o provocare de a "ne lupta în zori, sir", este o părere, nimic mai mult, nimic mai puţin. Dacă nu le oferi oamenilor dreptul de a avea părerea lor fără să devii agresiv, ce spune asta despre tine? Că eşti un bătăuş. Nu vreau să fiu un bătăuş, vreau ca oamenii să aibă părerea lor chiar dacă o folosesc pentru a mă denigra. Sunt mulţumit că am auto-controlul necesar pentru a nu mă îngrijora cu privire la ce cred alţii despre mine. Sunt fericit cu mine însumi pentru că sunt un vultur, şi vulturii nu se simt ameninţaţi de muşte. Aşa cum un leu nu ar vâna un şoarece. Îmi mai amintesc de asemenea şi că, de cele mai multe ori, persoana care mă critică nu mă prea cunoaşte deloc, şi dacă m-ar cunoaşte probabil i-ar părea tare rău de ceea ce spune. Mă gândesc la persoana care aruncă cu noroi şi îmi amintesc că şi ei sunt din carne şi oase la fel ca mine. Îi umanizez. Foarte des le permitem criticilor noştri să devină monştri în mintea noastră, când de fapt sunt probabil mai degrabă nişte indivizi trişti, care nu au o viaţă în afara cuvintelor lor otrăvitoare. Dacă vreau să mă distrez pe seama întregii situaţii, îmi imaginez un critic scriind atât de repede şi atât de furios încât începe să-i iasă fumul din vârful stiloului. Îmi...

  • cartea a apărut în mai 2013 la editura Livingstone
  • traducător: Andreea Cerbu
  • Titlu original: The Elephant and the Twig. The Art of Positive Thinking
  • cartea cuprinde 192 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.170 kg
  • ISBN: 978-606-93204-5-7
  • cartea a fost vizualizată de 2729 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Elefantul şi crenguţa: arta gândirii pozitive"
carţi din acelaşi domeniu cu "Elefantul şi crenguţa: arta gândirii pozitive"
(orientări spirituale > transformare personală)
derulare
Când nimeni nu te vrea
Când nimeni nu te vrea
(transformare personală)
Cele şapte comori lăuntrice
Cele şapte comori lăuntrice
(transformare personală)
Cum să te relaxezi
Cum să te relaxezi
(transformare personală)
Acvariul din ocean
Acvariul din ocean
(transformare personală)
Dragoste şi trezire
Dragoste şi trezire
(cuplu spiritual, transformare personală)
Tao Te Ching
Tao Te Ching
(transformare personală, general)
Suflete pereche
Suflete pereche
(cuplu spiritual, transformare personală)
Răspunsul
Răspunsul
(dezvoltare personală, transformare personală)
Vindecarea celor 5 răni
Vindecarea celor 5 răni
(transformare personală)
ADN-ul vindecării
ADN-ul vindecării
(transformare personală)
Poţi fi fericit orice s-ar întâmpla
Poţi fi fericit orice s-ar întâmpla
(transformare personală)
Calea luptătorului paşnic
Calea luptătorului paşnic
(roman, transformare personală)
Ascensiunea
Ascensiunea
(transformare personală)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare sâmbătă, 29 aprilie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar