Libraria Eu Sunt - libraria sufletului

în perioada 12 august - 3 septembrie vom fi în vacanţă. Ultimele expedieri se vor face pe 11 august, iar comenzile primite în perioada vacanţei vor fi onorate începând cu 4 septembrie. Revenim cu o surpriză :)
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Eminescu şi India duminică, 20 august 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Eminescu şi India


de Amita Bhose
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Eminescu şi India Imaginea mare preţ Eu Sunt: 23,00 lei

preţ listă: 25,50 lei

reducere:
2,50 lei (9,80%)
momentan indisponibilă *

Puteţi cere ca să fiţi anuntaţi atunci când această carte devine disponibilă.
Pentru aceasta trebuie ca să fiţi autentificaţi.
Apasaţi aici pentru a vă autentifica.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Eminescu şi India

   Prima mea întâlnire cu poezia eminesciană mi-a produs o mare uimire. Descopeream o întreagă lume, în care Orientul se întâlneşte cu Occidentul, Europa se uneşte cu Asia, finitul se "desmărgineşte" şi graniţele se şterg. Poezia lui Eminescu în totalitatea ei, de la oda funebră La mormântul lui Aron Pumnul până la epitaful purificat al poetului, Mai am un singur dor - mi s-a dezvăluit astfel ca o melodie neîntreruptă, îngemănând toate hotarele timpului şi ale spaţiului.
   O asemenea experienţă am avut numai cu literatura indiană, de la imnurile vedice până la scrierile buddhiste, de la operele lui Kalidasa până la cântecele vaişnave şi poeziile lui Rabindranath Tagore. De atunci n-am mai putut să-l consider pe Mihai Eminescu doar un poet european. Pentru mine, Eminescu a fost şi este un kavi (poet-înţelept) indian, un gânditor care priveşte viaţa prin prisma filozofiei.
   Dar Eminescu e poetul României. Momentul Eminescu sim­bolizează întreaga spiritualitate românească. Creaţia eminesciană oglindeşte pe deplin cultura românească... Totuşi Eminescu ar fi putut să fie şi un poet al Indiei.
   Oare acest fapt nu-i destul de grăitor să indice că poporul român şi cel indian au un fond comun de sensibilitate? Altfel cum au putut versurile eminesciene să-mi amintească imediat poezia lui Tagore? Cunoscându-l pe Eminescu, parcă l-am redescoperit pe Tagore, poetul ţării mele.
   De aceea, mi s-a părut de la început că indianismul lui Eminescu n-a fost deloc întâmplător, cu atât mai puţin un ecou al orientalismului romantic german sau o manifestare a influenţei schopenhaueriene. Caracteristicile literaturii indiene, adeseori în­tâlnite în opera eminesciană, sunt, pe de o parte, înrădăcinate în tradiţia literară a pământului său natal, iar pe de altă parte, expri­marea sentimentelor sau cugetărilor proprii ale poetului. Cunoş­tinţa textelor indiene i-a slujit doar să-şi cristalizeze gândurile pentru a ajunge la un anumit nivel al perfecţionării artistice.în această lucrare am încercat să urmăresc evoluţia gândirii eminesciene în lumina gândirii indiene. Dificultatea unei asemenea cercetări este în afara oricărei discuţii. Riscurile sunt şi ele ine­vitabile, ca în orice nouă abordare ştiinţifică.
   Cercetarea operei eminesciene, antume, postume, precum şi variantele lor, editate sau încă rămase în filele manuscriselor, m-a îndemnat să cred că influenţa indiană la Eminescu n-a fost una suprapusă, adăugată din afară; ea a fost o asimilare organică. Poate de aceea e nevoie ca Eminescu să fie citit şi cercetat cu sentimentele şi sensibilitatea unui indian, ca "asemănătorul" să poată mai lesne recunoaşte "asemănătorul".
   în acest scop am demonstrat câteva paralele cu Tagore pentru a atrage atenţia asupra similitudinii între gândirea şi modul de exprimare ale celor doi poeţi, unul simbol al literaturii române, celălalt, al culturii indiene. Punctele de convergenţă înşirate aici nu întreprind un studiu strict comparatist; ele prezintă doar câteva indicaţii, pe care aş dori să le amplific şi să le nuanţez într-un studiu ulterior.
   Lucrarea de faţă a fost scrisă ca teză de doctorat şi susţinută la Universitatea din Bucureşti. Pentru desfăşurarea acestei cercetări în România am beneficiat de sprijinul financiar al Ministerului Educaţiei şi învăţământului din R.S. România, fapt pentru care rămân recunoscătoare Ministerului şi Universităţii din Bucureşti.
   Cu această ocazie îmi exprim gratitudinea profundă faţă de conducătorul meu ştiinţific, doamna prof. dr. docent Zoe Dumitrescu-Buşulenga, care mi-a oferit o deschidere largă spre orizontul eminescian şi plasarea poetului român într-un context universal.
   Rămân recunoscătoare domnului prof. dr. Cicerone Poghirc şi domnului prof. dr. Devipada Bhattacarya (Universitatea din Jadavapur, India) pentru a-mi fi comunicat opiniile lor de specialişti asupra acestei lucrări. îi mulţumesc călduros domnului prof. dr. Marin Bucur pentru unele sugestii importante în privinţa redactării finale a cărţii.
   în încheiere, îmi aduc mulţumirea tuturor celor care m-au susţinut în munca mea şi m-au încurajat să străbat acest drum aproape nebătut. Amita Bhose (1978)
Argument la ediţie (Carmen Muşat-Coman) ... 5
în loc de prefaţă (Zoe Dumitrescu-Buşulenga), 1978 ... 7
Cuvânt înainte (Amita Bhose), (1978) ... 11

I. India în romantismul european ... 13
II. India în conştiinţa poporului român ... 19
III. India în conştiinţa lui Eminescu ... 26
IV. De ce Eminescu a fost atras de India? ... 38
V. Ecouri din Kalidasa ... 49
VI. întâlnirea cu buddhismul ... 71
VII. Trecerea la Vede ... 98

Apendice ... 137
Bibliografie ... 143
Postfaţă (Zoe Dumitrescu-Buşulenga), 2001 ... 159
Note finale (Mihai Dascăl) ... 162

pag. 38

   Capitolul IV
    DE CE EMINESCU A FOST ATRAS DE INDIA?

   Pentru a urmări evoluţia gândirii lui Eminescu şi a căuta motivele «apropierii sale de India, e necesar să cercetăm scrierile din adolescenţă, de la 1866 până la 1869, anul când poetul începe studiile universitare la Viena şi odată cu aceasta cunoaşterea serioasă a literaturii indiene. Dacă în poeziile pre-vieneze se vede vreo umbră a unor idei sau a unor imagini indiene, ea poate fi proiectată prin intermediul gândirii autohtone sau prin literatura romantică germană; ori reprezintă o simplă coincidenţă.
   Materialele de care ne vom ocupa în acest capitol cuprind poeziile antume de la La mormântul lui Aron Pumnul (1866) până la La moartea Principelui Ştirbey (aprilie, 1869) şi submanu-scrisele Elena şi Marta (vezi Perpessicius, voi. I, anexe). G. Bogdan-Duică le socoteşte o scară pe care a urcat Eminescu de la 1865 până lai 1869.
   încercările poetice din 1865 sunt însă greu de precizat. Numai o ciornă a poeziei Din străinătate poartă data acestui an. Datele poeziilor din submanuscrise încep din octombrie 1866. 14 poezii sunt nedatate de autor; dar câteva dintre ele par mai reuşite decât poezia de debut, deci nu se poate spune că ele o precedează. De altminteri, toate poeziile din submanuscrise fiind transcrise în 1870, există şi posibilitatea de stilizare şi de retuş. De aceea e greu de ştiut unde începe "scara" de care vorbeşte Bogdan-Duică.
   Perfecţiunea stilistică ce se manifestă în prima poezie tipărită, La mormântul lui Aron Pumnul, ne îndeamnă să credem că ea nu-i prima încercare poetică a lui Eminescu. Totuşi, din motivele sus-amintite vom porni de la ea. Poezia de debut reprezintă, aşadar, prima reuşită, după judecata sa proprie.

pag. 38

   Capitolul IV
    DE CE EMINESCU A FOST ATRAS DE INDIA?

   Pentru a urmări evoluţia gândirii lui Eminescu şi a căuta motivele «apropierii sale de India, e necesar să cercetăm scrierile din adolescenţă, de la 1866 până la 1869, anul când poetul începe studiile universitare la Viena şi odată cu aceasta cunoaşterea serioasă a literaturii indiene. Dacă în poeziile pre-vieneze se vede vreo umbră a unor idei sau a unor imagini indiene, ea poate fi proiectată prin intermediul gândirii autohtone sau prin literatura romantică germană; ori reprezintă o simplă coincidenţă.
   Materialele de care ne vom ocupa în acest capitol cuprind poeziile antume de la La mormântul lui Aron Pumnul (1866) până la La moartea Principelui Ştirbey (aprilie, 1869) şi submanu-scrisele Elena şi Marta (vezi Perpessicius, voi. I, anexe). G. Bogdan-Duică le socoteşte o scară pe care a urcat Eminescu de la 1865 până lai 1869.
   încercările poetice din 1865 sunt însă greu de precizat. Numai o ciornă a poeziei Din străinătate poartă data acestui an. Datele poeziilor din submanuscrise încep din octombrie 1866. 14 poezii sunt nedatate de autor; dar câteva dintre ele par mai reuşite decât poezia de debut, deci nu se poate spune că ele o precedează. De altminteri, toate poeziile din submanuscrise fiind transcrise în 1870, există şi posibilitatea de stilizare şi de retuş. De aceea e greu de ştiut unde începe "scara" de care vorbeşte Bogdan-Duică.
   Perfecţiunea stilistică ce se manifestă în prima poezie tipărită, La mormântul lui Aron Pumnul, ne îndeamnă să credem că ea nu-i prima încercare poetică a lui Eminescu. Totuşi, din motivele sus-amintite vom porni de la ea. Poezia de debut reprezintă, aşadar, prima reuşită, după judecata sa proprie.

pag. 45

   Aici, Eminescu trece peste hotarele poeziei şi intră în domeniul filoofiei prin asocierea omului cu natura, poezia se împreună cu filozofia, în acelaşi fel ca în Vede şi Upanişade. în viziunea poeţilor vedici, natura este o fiinţă vie, cu care omul se poate uni; de acolo porneşte antropomorfismul, personificarea şi divinizarea elementelor naturii. Politeismul vedic, în concepţia lui Radhakrishnan, nu-i decât cultul naturii. Mai târziu, în epoca Upanişadelor, omul se interiorizează, simte cerul şi lumina în interiorul său. Sufletul uman devine cheia lumii.
   Remarcabil e faptul că cele două viziuni apar intuitiv în gândirea eminesciană la vârsta de 19 ani, când nu cunoştea filozofia indiană deloc, şi constituie încă o dovadă că lumea imaginaţiei sale era foarte apropiată de India.
   Conceptul său de dragoste porneşte de la gândirea filozofică şi evoluează în preajma naturii şi a artei. Prima sa poezie de dragoste se adresează unei artiste, în care el vede mai degrabă o muză decât o fiinţă reală. în această perioadă, dragostea lui Eminescu e mai mult sufletească. Iubita este ori un înger (îngere palid), ori o cântare întrupată (La o artistă). Poeziile sunt consacrate mai mult idealului dragostei decât unei persoane.
   Erosul îşi face primul pas în Locul aripilor, şi pasul e destul de îndrăzneţ. Dar iubitul sau poetul îşi schimbă brusc atitudinea, se întoarce la divinizarea iubitei şi spune cu "inima sfântă": "Azi iubesc a ta fiinţă cum iubesc pe Dumnezeu" (I, 488, 16). într-o clipă, amorul se preschimbă în devotament.
   Unirea dragostei umane cu cea divină constituie esenţa literaturii vaişnave, din care face parte poemul de iubire mistică Gîtagovinda al lui Jayadeva. în expresia lui Tagore, poeţii vaişnavi au văzut-o pe iubită în Dumnezeu şi pe Dumnezeu în iubită. De fapt, aceasta este şi concepţia despre dragoste a lui Tagore.
   Divinizarea iubirii în poeziile vaişnave provine, aşa cum am discutat mai sus, dintr-o dorinţă de a-l descoperi pe cel necunoscut în cunoscut, de a ajunge de la finit la infinit. Poeziile acestea ale lui Eminescu intonează o asemenea notă, care poate să fie o influenţă...

pag. 86

   ...teatru ale sale se bazează pe asemenea teme, aşa cum atestă cercetarea lui Sudhamsubimal Badua.
   Influenţa buddhistă asupra lui Tagore, o caracteristică im­portantă a operei sale, e cercetată de mulţi critici şi aproape toţi sunt de aceeaşi părere cu Subodhacandra Sengupta, că nimic din istoria indiană n-a lăsat amprente mai adânci în gândirea lui Tagore decât cele lăsate de viaţa şi idealismul lui Buddha.
   Revolta lui Tagore împotriva nedreptăţii sociale, efectuată de preoţii brahmani în numele religiei, s-a inspirat într-o mare măsură din principiile democratice şi umaniste ale buddhismului. Ea se manifestă în mai multe poezii din GltanjalJ şi Seşa saptaka, în romanele Goră şi Caturanga şi în piesa Candălikă, tema celei din urmă opere fiind împrumutată chiar dintr-o legendă buddhistă.
   Fireşte că născându-se în ţara lui Buddha, având acces la întreaga literatură buddhistă şi călătorind prin ţările buddhiste din Asia, Tagore a avut mai multă posibilitate de a cunoaşte cultura buddhistă. Influenţa vieţii lui Buddha e deci mai profundă la el decât la Eminescu.
   Paradoxal însă influenţa filozofiei buddhiste pare să fie mai pronunţată la Eminescu decât la Tagore. Deşi a fost impresionat de etica buddhistă, o puternică influenţă a filozofiei Upanişadelor, împreună cu o dragoste intensă de viaţă şi de lume, nu l-au lăsat pe Tagore să accepte nici conceptul de nirvana, nici pe cel al existenţei răului. Dar istoria contemporană, mai ales cele două războaie mondiale, i-au clătinat temelia încrederii într-un ordin divin, suprem şi infailibil. Această preschimbare a viziunii filozofice a lui Tagore este analizată în eseul Amangalabodh o Rabindranăth (Conceptul răului şi Rabîndranăth) al lui Ăbu Sayîd Ăiyub.
   E demn de luat în seamă faptul că în ultimii ani de viaţă, Tagore şi-a exprimat totala lipsă de încredere în calitatea umană a omului contemporan; această dezamăgire se exprimă în mai multe poezii din Navajătaka şi în prelegerea Sabhyatăr sankat (Criza civilizaţiei, ţinută în apr. 19414). Astfel, el s-a apropiat treptat de...

pag. 129

   în nuvela eminesciană, cei doi îndrăgostiţi, Dan şi Maria, se unesc în fiecare încarnare, ca şi în lumea de dincolo. Faptul ne îndeamnă să credem că acest concept frumos al dragostei l-a impresionat şi l-a inspirat pe poetul român.
   S-a afirmat că lumea cosmică a lui Dan e construită după teoria monadologiei Iui Leibniz. Influenţa lui Leibniz în construi­rea aceleia pare posibilă; însuşi autorul a şi folosit expresia "ar­monia prestabilită" a acestui filozof. Dar ceea ce urmează, îndeosebi cugetarea lui Dan - Oare fără s-o ştiu nu sunt eu însumi Dumne... - , întrece aria influenţei lui Leibniz şi se apropie de gândirea indiană. învăţătura pe care o primeşte Dan de la un înger, că Dumnezeu există în sufletul uman, aparţine filozofiei indiene. De asemenea, revelaţia momentană a eroului, că el e Dumnezeu, se leagă de gândirea Upanişadelor, care expun că, în starea de transcendenţă, sufletul uman se identifică cu cel universal. Con­form acestei filozofii, cunoscându-1 pe Brahman, omul devine Brahman, realitatea absolută, în care există toate fiinţele.
   întrebarea finală a lui Dan evidenţiază că Eminescu a pornit de la concepţia upanişadică, dar eroul său nu avea pregătirea potrivită unei astfel de realizări. Autorul nu I-a situat pe Dionis într-un spaţiu spiritual; în schimb l-a legat de un cerc magic. Poate că de aceea Dan n-a putut să treacă prin poarta "Domei lui Dumnezeu", nici în cartea lui Zoroastru el n-a găsit răspunsul întrebării sale - "Oare de ce omul nu gustă vreo fericire". Mijloa­cele magice pe care le-a folosit Dionis nu i-au fost de ajuns pentru atingerea fericirii supreme, nici pentru realizarea revelaţiei statornice. Sentimentul eroului că el însuşi e Dumnezeu a depăşit limitele puterilor magice şi i-a determinat căderea din cosmos. Ieşirea lui Dan din nemărginire şi întoarcerea în spaţiul şi timpul lui Dionis marchează hotarele între vis şi transcendenţă. Odată cu oprirea lui Dionis la acest hotar, încercarea sa de-a învinge timpul s-a terminat într-o aventură în vis.
   Dar Dionis n-a gustat oare fericirea în a cărei căutare a trecut şi peste marginea lumii? Paradisul său, pe care îl pierduse în vis, nu l-a regăsit oare în viaţa sa pe pământ, alături de Mana într-un sat anonim, unde se retrag cei doi soţi, "spre a se iubi departe de zgomotul lumii"?

  • cartea a apărut în noiembrie 2009 la editura Cununi de stele
  • cartea cuprinde 200 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.165 kg
  • ISBN: 978-606-92044-3-6
  • cartea a fost vizualizată de 2275 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Eminescu şi India"
carţi din acelaşi domeniu cu "Eminescu şi India"
(literatură > eseuri)
derulare
Hazardul şi iubirea dansează împreună
Hazardul şi iubirea dansează împreună
(eseuri, dezvoltare personală)
Paşi către tine însuţi
Paşi către tine însuţi
(eseuri, transformare personală)
Matsuri - Sărbătoare
Matsuri - Sărbătoare
(eseuri, poeme)
2 ani în America ... după 15 ani
2 ani în America ... după 15 ani
(călătorii, eseuri, dezvoltare personală)
Bunul-simţ
Bunul-simţ
(eseuri, transformare personală)
A treia carte
A treia carte
(eseuri)
Ali şi îngerul
Ali şi îngerul
(eseuri, reflecţii)
Visătorii nu mor niciodată
Visătorii nu mor niciodată
(eseuri, reflecţii)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare vineri, 11 august 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar