Emoţiile şi sănătatea

   De ce este atât de dificil şi înfricoşător să
ne arătăm adevăratele sentimente şi pur şi simplu să fim noi înşine?

   Este dificil să vă arătaţi adevăratele sentimente şi pur şi simplu să fiţi voi înşivă pentru că vreme de mii de ani vi s-a spus să vă reprimaţi sentimentele. A devenit o parte din inconştientul vostru colectiv. Vreme de mii de ani vi s-a spus să nu fiţi voi înşivă. Fiţi Iisus, fiţi Buddha, fiţi Krishna, dar niciodată voi înşivă. Fiţi altcineva. De-a lungul vremii aţi fost învăţaţi aceasta încontinuu, permanent, aşa încât v-a intrat în sânge, în oase, în măduvă chiar.
   O profundă autorespingere a devenit parte din voi. Toţi preoţii v-au acuzat. V-au spus că sunteţi păcătoşi, că v-aţi născut în păcat. Singura voastră speranţă este ca Iisus să vă poată mântui sau Krishna să vă poată mântui, dar nu există speranţă în ceea ce vă priveşte - nu vă puteţi mântui voi înşivă, altcineva vă va mântui. Sunteţi osândiţi; puteţi numai să vă rugaţi la Iisus, la Krishna să vă mântuiască. In ceea ce vă priveşte, nu aveţi nici o valoare; nu sunteţi decât pulbere, nimic mai mult. Nu aveţi valoare, aţi fost reduşi la nişte lucruri urâte, la nişte fiinţe dezgustătoare. De aceea vi se pare foarte dificil şi înfricoşător să vă arătaţi adevăratele sentimente. Aţi fost învăţaţi să fiţi nişte ipocriţi.
   Ipocrizia rentează şi orice rentează pare să fie valoros. Se spune că onestitatea este cea mai bună politică - dar, reţineţi, cea mai bună "politică". Până şi onestitatea a devenit numai o politică, pentru că rentează. Şi, dacă nu rentează, atunci ce se întâmplă? Atunci «neonestitatea este cea mai bună politică. Totul depinde de ce dă rezultate, de ce rentează, de ce vă face mai bogaţi sau mai respectabili, de ce vă face să vă simţiţi mai confortabil, mai în siguranţă, mai apăraţi, de ce vă oferă mai multă hrană pentru ego - aceasta este cea mai bună politică. Poate fi onestitatea, poate fi neonestitatea; oricare ar fi ea, folosiţi-o ca pe un mijloc - nu este un scop.
   Şi religia a devenit o politică bună. Este un fel de asigurare pentru lumea cealaltă. Vă pregătiţi pentru lumea cealaltă fiind virtuoşi, mergând la biserică, făcând donaţii celor săraci. Vă deschideţi un cont bancar în paradis, aşa încât, când veţi merge acolo, veţi fi primiţi cu mare bucurie, îngerii vor striga "Aleluia!" şi vor dansa, cântând la harpă. Cât de mare va fi contul vostru va depinde de câte fapte virtuoase aţi săvârşit. Şi religia a devenit o afacere, iar realitatea voastră este refulată.
   Iar oamenii refulaţi au fost foarte respectaţi. Voi le spuneţi sfinţi; în realitate, sunt nişte schizofrenici. Ar trebui să se trateze. Au nevoie de terapie, iar voi îi veneraţi! Din o sută de sfinţi, dacă unul singur se dovedeşte a fi un adevărat...

   Aşa că iată sugestia mea: cooperaţi în această privinţă şi într-o zi veţi vedea că trupul va căpăta o mişcare foarte subtilă şi graţioasă odată cu fiecare emoţie. Atunci când faceţi dragoste, dezlănţuiţi-vă complet. Dragostea nu ar trebui să fie o chestiune locală - nu ar trebui să fie implicate numai organele genitale, ar trebui să fie implicată totalitatea voastră. Nu ar trebui să aveţi numai un orgasm sexual, este nevoie de un orgasm spiritual. Totalitatea voastră trebuie să fie răscolită, ea trebuie să fie delirant extatică, trebuie să ajungă la un vârf şi să se relaxeze. In realitate, dacă faceţi dragoste cu adevărat, veţi fi cuprinşi de un soi de nebunie şi nu veţi şti încotro vă îndreptaţi şi ce se întâmplă. Va fi aproape ca şi cum aţi fi loviţi cu leuca, drogaţi.
   Dragostea este cel mai minunat drog care există. Chimia este lăuntrică, asta-i tot - altminteri, este un drog. Dacă aţi iubit cu adevărat nebuneşte, atunci după aceea veţi cădea într-un somn adânc, cel mai adânc pe care îl puteţi avea, ca şi cum aţi fi morţi; mintea se opreşte cu totul. Şi, atunci când deveniţi din nou conştienţi, veţi simţi că reînviaţi.
   Fiecare act amoros trebuie să fie o crucificare şi o reînviere. Atunci vă aduce atât de multă satisfacţie încât nu este nevoie să repetaţi experienţa zilnic. Oamenii repetă prea des ceea ce ei numesc "a face dragoste" pentru că nu sunt niciodată satisfăcuţi.
   In India, cel mai vechi text despre sex - Kama Sutra, a lui Vatsyayana - spune că, dacă faceţi dragoste cu adevărat sălbatic, o dată pe an este suficient! Va părea aproape imposibil pentru mintea modernă - o dată pe an? Şi aceştia nu erau oameni obişnuiţi să suprime. Vatsyayana este primul sexolog din lume şi primul care a introdus meditaţia în actul sexual, primul care a ajuns să sesizeze centrii ei cei mai profunzi...

   Bărbatul a ales drumul cel mai sigur şi cel mai scurt în viaţă. Femeia a ales cea mai frumoasă, dar cea mai accidentată, periculoasă cale, a emoţiilor, sentimentelor, stărilor sufleteşti. Şi, deoarece până acum lumea a fost condusă de bărbaţi, femeile au suferit imens. Femeia nu a fost în stare să se adapteze la societatea pe care au creat-o bărbaţii, deoarece societatea este creată conform raţiunii şi logicii.
   Femeia vrea o lume a inimii, iar în societatea creată de bărbat nu este loc pentru inimă. Bărbaţii trebuie să înveţe să fie mai inimoşi, pentru că raţiunea a dus întreaga omenire spre o sinucidere globală. Raţiunea a distrus armonia naturii, ecologia. Raţiunea ne-a dat maşinării minunate, dar a distrus minunata umanitate. Este nevoie de puţin mai multă inimă în toate.
   În ceea ce mă priveşte, calea către fiinţa voastră cea mai ascunsă este mai scurtă din inimă decât din minte. Mintea este o scurtătură dacă mergeţi în afară, iar inima este o cale foarte lungă. Dacă mergeţi înăuntru, totul se schimbă în opusul său: inima este scurtătura către fiinţă, iar mintea este cel mai lung drum la care vă puteţi gândi.
   De aceea sunt cu totul pentru dragoste, pentru că de la dragoste este foarte uşor să vă duc la meditaţie, să vă duc la veşnicia vieţii voastre, să vă duc la divinitatea voastră; este foarte greu s-o fac pornind de la cap. Mai întâi trebuie să ajungem la inimă, şi numai după aceea ne putem îndrepta spre fiinţă.
   Accentul pe care-l pun pe dragoste are un motiv în esenţă spiritual. De la inimă femeia se poate deplasa imediat... iar bărbatul se poate deplasa spre inimă fără dificultate. El a fost doar prost educat; este numai o condiţionare. I s-a spus să fie dur, să fie puternic, să fie viril, şi toate acestea sunt prostii. Nici un bărbat nu plânge şi nu-şi lasă tristeţea sau bucuria să se manifeste prin lacrimi pentru că i s-a spus de pe când era copil că lacrimile sunt pentru femei, că e ceva caracteristic fetelor. Bărbaţii nu plâng şi nu se vaietă niciodată.
   Dar care este scopul acestor lacrimi? Este nevoie de ele! Ele sunt un limbaj foarte încărcat de semnificaţie. Există momente în care nu puteţi spune nimic, însă lacrimile voastre pot arăta acest lucru. Se poate să fiţi atât de copleşiţi de bucurie încât să vă apară lacrimi în ochi. Lacrimile sunt întotdeauna simbolul unei experienţe debordante. Se poate să fiţi atât de trişti încât cuvintele să nu poată exprima acest lucru; lacrimile vă sunt de ajutor. Acesta este unul dintre motivele pentru care femeile înnebunesc mai rar decât bărbaţii, deoarece ele sunt gata să se vaiete, să plângă şi să arunce cu lucruri oricând; temporar, ele o pot lua razna zilnic. Un bărbat acumulează încontinuu, şi apoi, într-o zi, explodează - "en gros"! Femeile o iau razna "en detail" - şi aceasta este o modalitate mai înţeleaptă, să "termini stocul" în fiecare zi. De ce să acumulezi?
   Bărbaţii se sinucid în număr mai mare decât femeile. E puţin ciudat; femeile vorbesc despre sinucidere mai mult decât bărbaţii, dar arareori o fac. Bărbaţii nu vorbesc aproape niciodată despre sinucidere, însă în realitate se sinucid în număr mai mare, aproape de două ori mai des. Bărbatul continuă să refuleze, continuă să arate o anumită faţă, care este falsă. Şi există o limită pentru toate; vine un moment când nu se mai poate abţine şi totul se năruieşte.
   Bărbaţii trebuie să fie învăţaţi să fie mai inimoşi, pentru că din inimă se deschide calea către fiinţă. Nu puteţi ocoli inima. Femeia se află într-o poziţie mai bună: ea se poate îndrepta direct către fiinţă de la inimă. Insă, în loc să recunoască această imensă calitate a femeilor, bărbaţii le-au condamnat pe femei. Poate că există un motiv; poate că au fost conştienţi cu privire la o oarecare superioritate a femeilor, superioritatea dragostei.

   Prin urmare, primul lucru de reţinut este să nu vă preocupaţi pentru ziua de mâine. Ziua de azi este de ajuns! Cineva vă iubeşte. Să fie o zi o bucuriei, o zi a celebrării. Fiţi atât de complet îndrăgostiţi astăzi, încât totalitatea voastră şi dragostea voastră să fie de ajuns pentru ca cealaltă persoană să nu se îndepărteze de voi. Gelozia voastră o va îndepărta pe respectiva persoană; numai dragostea voastră o poate ţine lângă voi. Gelozia celuilalt vă va îndepărta pe voi înşivă; dragostea lui vă poate ţine lângă el.
   Nu vă gândiţi la ziua de mâine. In momentul în care vă gândiţi la ziua de mâine, viaţa voastră de astăzi rămâne pe jumătate fără miez. Pur şi simplu trăiţi astăzi şi uitaţi de ziua de mâine; îşi va urma cursul ei. Şi ţineţi minte un lucru: că mâine se naşte din astăzi. Dacă ziua de azi a fost o experienţă atât de minunată, o asemenea binecuvântare, de ce să vă îngrijoraţi cu privire la asta?
   Într-o zi bărbatul pe care l-aţi iubit, femeia pe care aţi iubit-o s-ar putea să-şi găsească pe altcineva. Pur şi simplu este omeneşte să fim fericiţi - însă femeia voastră este fericită cu altcineva. Nu contează dacă este fericită cu voi sau fericită cu altcineva, este fericită. Şi, dacă o iubiţi atât de mult, cum aţi putea să-i distrugeţi fericirea?
   Când iubeşti cu adevărat, vei fi fericit chiar dacă partenerul se simte bine cu altcineva. În această situaţie - când o femeie este cu altcineva, iar tu eşti totuşi fericit şi tu eşti totuşi recunoscător faţă de femeie şi îi spui: "Ai libertate absolută; doar fii întru totul fericită, şi voi fi şi eu fericit. Cu cine eşti fericită nu contează, ceea ce contează este fericirea ta", senzaţia mea este că nu poate rămâne multă vreme departe de tine, se va întoarce. Cine ar putea părăsi un asemenea bărbat?
   Gelozia voastră distruge totul, posesivitatea voastră distruge totul. Trebuie să înţelegeţi că nu aveţi de câştigat...

   Toţi misticii vorbesc despre două căi: calea cunoaşterii, a inteligenţei, şi calea sentimentelor, a dragostei. Insă amândouă au nevoie de acelaşi lucru esenţial. Dacă folosiţi inte-ligenţa, atunci trebuie să abandonaţi cugetarea, pentru ca inteligenţa să poată funcţiona nestânjenită. Şi, dacă mergeţi pe calea dragostei, atunci trebuie să abandonaţi emotivitatea, sentimentalismul, pentru ca dragostea voastră să poată funcţiona nestânjenită. Fie veţi vedea adevărul prin intermediul inimii - al oglinzii inimii -, fie îl veţi vedea prin intermediul oglinzii inteligenţei voastre. Amândouă sunt la fel de bune; orice alegeţi, orice simţiţi este mai în acord în voi.
   Calea inimii este calea feminină, iar calea inteligenţei, meditaţiei, cunoaşterii este calea masculină. Dar ţineţi minte un lucru: s-ar putea ca din punct de vedere biologic să fiţi bărbaţi, dar să nu fiţi bărbaţi din punct de vedere psihologic. S-ar putea ca din punct de vedere biologic să fiţi femei, dar să nu fiţi femei din punct de vedere psihologic. Trebuie să vă observaţi psihologia. Fiziologia nu este decisivă, însă psihologia este. Multe femei vor găsi calea prin cunoaştere, şi mulţi bărbaţi vor găsi calea prin iubire.
   Aşa încât nu consideraţi de la sine înţeles că, deoarece din punct de vedere fiziologic aveţi un corp masculin, calea cunoaşterii este şi calea voastră. Un bărbat este şi bărbat, şi femeie, o femeie este şi femeie, şi bărbat. In multe feluri aceste două puncte se întâlnesc. Singura diferenţă este preponderenţa. Şi, dacă eşti bărbat într-o privinţă, vei fi femeie în altă privinţă, pentru a compensa. Dacă eşti femeie într-o privinţă, vei fi bărbat în altă privinţă, pentru a compensa, căci unitatea totală trebuie să fie în echilibru absolut. Toate aspectele tale feminine şi masculine - biologice, fiziologice, psihologice - trebuie să ajungă la o sinteză; altminteri, nu poţi exista. Toate trebuie să fie complet echilibrate.
   Aşa încât uitaţi-vă în propriul sine. Aflaţi cine sunteţi. Ce vă conferă entuziasm, cunoaştere sau iubire? Ce vă face extatici, cunoscători sau iubitori? Ce vă face fiinţa să cânte?
   Acum, Albert Einstein nu poate merge pe calea dragostei; bucuria lui este inteligenţa. Şi puteţi oferi existenţei numai bucuria voastră, nimic altceva. Aceasta este ofranda, singura ofrandă cu putinţă; nu puteţi oferi flori din copaci, puteţi oferi numai înflorirea voastră. Einstein a înflorit ca o inteligenţă absolut minunată - aceasta este floarea pe care o are de oferit existenţei. Aceasta este floarea lui; această floare a înflorit în copacul său. Un Chaitanya sau un Iisus sunt oameni de un gen diferit. Ei şi-au deschis inima, ei au înflorit prin iubire. Ei pot oferi floarea lor. Nu puteţi oferi decât înflorirea voastră, şi pentru a înflori va trebui să înlăturaţi obstacolele.
   O inteligenţă autentică nu are nici un fel de preocupări legate de gânduri. De aceea toţi marii oameni de ştiinţă spun că, atunci când au descoperit un lucru, l-au descoperit nu în vreme ce gândeau, ci în vreme ce gândirea se oprise şi exista un interval, o pauză. În acea pauză a avut loc înţelegerea: flash-ul intuitiv, ca un fulger.
   Când nu mai gândiţi, gândirea voastră este pură. Va părea un lucru paradoxal. Când nu mai gândiţi - vă repet-gândirea voastră este pură, capacitatea voastră de a reflecta realitatea este pură. Atunci când emoţiile dispar, sentimentalismul dispare, atunci energia dragostei voastre este pură.
   Fiecare căutător trebuie s-o găsească. Chiar dacă uneori va fi foarte bulversant pentru voi să decideţi. Există cazuri marginale de oameni care sunt patruzeci şi nouă la sută feminini şi cincizeci şi unu la sută masculini ori viceversa, şi este foarte dificil pentru aceştia să decidă cine sunt. De dimineaţă proporţia poate fi de patruzeci şi nouă la sută...