Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Eu sunt Acela joi, 23 februarie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Eu sunt Acela

dialoguri despre Absolut
de Sri Nisargadatta Maharaj
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Eu sunt Acela Imaginea mare preţ Eu Sunt: 39,00 lei

preţ listă: 44,00 lei

reducere:
5,00 lei (11,36%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Eu sunt Acela

Nisargadatta Maharaj, considerat astăzi unul din marii înţelepti ai veacului, iar cartea sa, "Eu sunt Acela", "adevărata Biblie a secolului XX" a trăit viaţa banală, monotonă şi lipsită de evenimente deosebite a unui om obişnuit, până la vârsta mijlocie, fără nici cel mai mic semn al sfinţeniei ce avea să urmeze.
Întâlnirea cu Sri Siddharameshwar Maharaj, maestrul spiritual al sectei hinduse Navnath Sampradaya s-a dovedit a fi punctul de cotitură al vieţii lui. Gurul i-a dat o mantră şi instrucţiuni pentru meditaţie. Dupa aceea a început să aibă viziuni şi uneori cădea în transe. Ceva a explodat înăuntrul lui, dând naştere unei conştiinţe cosmice, unui simţământ al vieţii eterne. Identitatea lui de mărunt negustor s-a dizolvat şi a ieşit la iveală personalitatea iluminată a lui Sri Nisargadatta Maharaj. După experienţa sa iluminatoare, Sri Nisargadatta a început să ducă viaţa duală a marilor înţelepti şi clarvăzători care, în timp ce aparent trăiesc în lumea comună, trăiesc simultan şi în altă lume - lumea constiinţei cosmice, atât de strălucitoare datorită infinitei cunoaşteri.
În 1937, la un an după moartea maestrului său, abandonându-şi familia şi afacerea, el devine călugăr cerşetor, un pelerin care, în picioarele goale, a apucat drumul spre Himalaya unde plănuia să-şi petreacă restul anilor în căutarea vieţii eterne. Curând, însă, înţelegând inutilitatea unei astfel de căutări, s-a întors pe acelaşi drum revenind acasă. Viaţa eternă, a înţeles el, nu trebuia să fie căutată; o avea deja. Dupa ce a trecut dincolo de ideea "eu sunt trupul", el a dobândit o stare mentală atat de vie, atât de pasnică şi de glorioasă, încât totul i s-a părut a fi lipsit de valoare în comparaţie cu ea. El a atins realizarea de sine.
În perioada cuprinsă între 1938, anul întoarcerii sale la Bombay şi 8 septembrie 1981, anul stingerii sale din viaţă în urma contractării unui cancer, Sri Nisargadatta s-a întreţinut cu numeroşi vizitatori din India sau din diverse părţi ale lumii aflaţi în căutarea unui autentic îndrumător spiritual. Cu toate ca Maestrul nu avea educaţie, conversaţia lui era iluminată într-un grad extraordinar. Dialogurile avute cu aceste prilejuri au fost strânse în volumul de faţă.
Atitudinea noastră obişnuită este cea de "eu sunt aceasta". Separă consecvent şi perseverent pe "eu sunt" de "aceasta" sau "aceea" şi încearcă să simţi ce înseamnă să fii, doar să fii, fără să fii "aceasta" sau "aceea". Toate obişnuinţele noastre merg împotriva acestui fapt, iar sarcina de a lupta cu ele este lungă şi aspră uneori, dar înţelegerea clară ajută foarte mult. Cu cât înţelegi mai limpede că la nivelul minţii tu poţi fi descris numai în termeni de negaţie, cu atât mai repede vei ajunge la capătul căutării tale şi vei realiza fiinţa ta nelimitată.
ÎN LOC DE INTRODUCERE ... 7
NOTA TRADUCĂTORULUI ... 10

1. SENZAŢIA DE "EU SUNT" ... 13
2. OBSESIA TRUPULUI ... 15
3. PREZENTUL VIU ... 17
4. LUMEA REALĂ ESTE DINCOLO DE MINTE ... 20
5. CEEA CE SE NAŞTE TREBUIE SĂ MOARĂ ... 22
6. MEDITAŢIA ... 24
7. MINTEA ... 25
8. SINELE SE AFLĂ DINCOLO DE MINTE ... 28
9. RĂSPUNSURILE MEMORIEI ... 32
10. OBSERVAREA ... 34
11. CONŞTIENTĂ ŞI CONŞTIINŢĂ ... 36
12. PERSOANA NU ESTE REALITATEA ... 38
13. SUPREMUL, MINTEA ŞI CORPUL ... 41
14. APARENŢELE ŞI REALITATEA ... 46
15. JNANINUL ... 51
16. STAREA FĂRĂ DORINŢĂ, CEA MAI ÎNALTĂ BEATITUDINE ... 54
17. ETERNUL PREZENT ... 59
18. CA SĂ CUNOŞTI CEEA CE EŞTI, AFLĂ CEEA CE NU EŞTI ... 61
19. REALITATEA SE AFLĂ ÎN OBIECTIVITATE ... 65
20. SUPREMUL ESTE DINCOLO DE TOATE ... 68
21. CINE SUNT EU? ... 73
22. VIAŢA ESTE IUBIRE, IUBIREA ESTE VIAŢĂ ... 78
23. DISCRIMINAREA DUCE LA DETAŞARE ... 82
24. DUMNEZEU ESTE ATOT-FĂURITOR, JNANINUL ESTE NONFĂURITOR ... 88
25. AGAŢĂ-TE DE "EU SUNT" ... 93
26. PERSONALITATEA, UN OBSTACOL ... 99
27. CEEA CE ESTE FĂRĂ ÎNCEPUT, ÎNCEPE PENTRU TOTDEAUNA ... 104
28. TOATĂ SUFERINŢA SE NAŞTE DIN DORINŢĂ ... 109
29. TRĂIREA ESTE SINGURUL SCOP AL VIEŢII ... 112
30. Tu EŞTI LIBER ACUM ... 118
31. Nu SUBEVALUA ATENŢIA ... 122
32. VIAŢA ESTE MAESTRUL SUPREM ... 126
33. TOTUL SE ÎNTÂMPLĂ DE LA SINE ... 131
34. MINTEA ESTE NELINIŞTEA ÎNSêI ... 139
35. CEL MAI MARE MAESTRU ESTE SINELE LĂUNTRIC ... 145
36. UCIDEREA ÎL RĂNEŞTE PE UCIGAŞ, NU PE CEL UCIS ... 151
37. DINCOLO DE PLĂCERE ŞI DE DURERE E BEATITUDINE ... 157
38. PRACTICA SPIRITUALĂ ÎNSEAMNĂ VOINŢĂ AFIRMATĂ ŞI REAFIRMATĂ CU PUTERE ... 163
39. PRIN SINE ÎNSUŞI NIMIC NU ARE EXISTENŢĂ ... 170
40. NUMAI SINELE ESTE REAL ... 174
41. DEZVOLTĂ ATITUDINEA DE MARTOR ... 178
42. REALITATEA NU POATE FI EXPRIMATĂ ... 181
43. IGNORANŢA POATE FI RECUNOSCUTĂ, JNANA NU ... 187
44. NUMAI "EU SUNT" E ADEVĂRAT, RESTUL ESTE DEDUCŢIE ... 192
45. CEEA CE VINE ŞI SE DUCE, NU ARE EXISTENŢĂ ... 196
46. CONŞTIINŢA DE A EXISTA ESTE BEATITUDINE ... 201
47. PRIVEŞTE-ŢI MINTEA ... 206
48. CONŞTIENTA ESTE LIBERĂ ... 209
49. MINTEA CAUZEAZĂ NESIGURANŢĂ ... 218
50. CONŞTIENTA DE SINE ESTE MARTORUL ... 222
51. FII INDIFERENT LA PLĂCERE ŞI LA DURERE ... 226
52. FIIND FERICIT, FĂCÂND PE ALŢII FERICIŢI, ESTE RITMUL VIEŢII ... 233
53. DORINŢELE ÎMPLINITE NASC ŞI MAI MULTE DORINŢE ... 236
54. CORPUL ŞI MINTEA SUNT SIMPTOME ALE IGNORANŢEI ... 239
55. RENUNŢĂ LA TOT ŞI CÂŞTIGI TOTUL ... 245
56. CONŞTIINŢA IVINDU-SE, LUMEA SE IVEŞTE ... 249
57. DINCOLO DE MINTE NU EXISTĂ SUFERINŢĂ ... 255
58. PERFECŢIUNEA, DESTINUL TUTUROR ... 259
59. DORINŢA ŞI FRICA: STĂRI EGOCENTRICE ... 263
60. TRĂIEŞTE FAPTE, NU FANTEZII ... 267
61. MATERIA ESTE ÎNSêI CONŞTIINŢA ... 270
62. ÎN SUPREMUL APARE MARTORUL ... 276
63. IDEEA DE FĂPTUIRE A UNUI FĂPTUITOR ESTE SCLAVIE ... 281
64. TOT CE VĂ MULŢUMEŞTE, VĂ ŢINE PE LOC ... 284
65. O MINTE LINIŞTITĂ ESTE TOT CE ÎŢI TREBUIE ... 290
66. TOATĂ CĂUTAREA DUPĂ FERICIRE E NENOROCIRE ... 295
67. EXPERIENŢA NU ESTE LUCRUL REAL ... 302
68. CAUTĂ SURSA CONŞTIINŢEI ... 307
69. VREMELNICIA ESTE DOVADA IREALITĂŢII ... 310
70. DUMNEZEU ESTE SFÂRŞITUL ORICĂREI DORINŢE ŞI A ORICĂREI CUNOAŞTERI ... 316
71. ÎN CONŞTIENTA DE SINE ÎNVĂŢAŢI DESPRE VOI ÎNŞIVĂ ... 321
72. CEEA CE ESTE PUR, NEUMBRIT, NEATAŞAT, ESTE REAL ... 327
73. MOARTEA MINŢII ESTE NAŞTEREA ÎNŢELEPCIUNII ... 335
74. ADEVĂRUL ESTE AICI ŞI ACUM ... 342
75. ÎN PACE ŞI TĂCERE TE DEZVOLŢI ... 350
76. A ŞTI CĂ NU ŞTII, ESTE ADEVĂRATA ŞTIINŢĂ ... 355
77. "EU" ŞI "AL MEU" SUNT IDEI FALSE ... 363
78. TOATĂ CUNOAŞTEREA ESTE IGNORANŢĂ ... 367
79. PERSOANA, MARTORUL ŞI SUPREMUL ... 373
80. CONŞTIENTA ... 378
81. RĂDĂCINA FRICII ... 384
82. PERFECŢIUNEA ABSOLUTĂ ESTE AICI ŞI ACUM ... 389
83. ADEVĂRATUL GURU ... 396
84. ŢELUL TĂU ESTE GURUL TĂU ... 403
85. "EU SUNT": FUNDAMENTUL ORICĂREI EXPERIENŢE ... 410
86. NECUNOSCUTUL ESTE CĂMINUL REALULUI ... 415
87. PĂSTREAZĂ MINTEA TĂCUTĂ ŞI VEI DESCOPERI ... 423
88. CUNOAŞTEREA PRIN INTERMEDIUL MINŢII NU E CUNOAŞTERE ADEVĂRATĂ ... 427
89. PROGRESUL ÎN VIAŢA SPIRITUALĂ ... 432
90. ABANDONEAZĂ-TE PROPRIULUI TĂU SINE ... 437
91. PLĂCEREA şi FERICIREA ... 444
92. TRECI DINCOLO DE IDEEA "EU-SUNT-TRUPUL" ... 448
93. OMUL NU ESTE FĂPTUITORUL ... 453
94. Tu EŞTI DINCOLO DE SPAŢIU ŞI DE TIMP ... 457
95. ACCEPTĂ VIAŢA AŞA CUM VINE ... 452
96. ABANDONEAZĂ AMINTIRILE ŞI AŞTEPTĂRILE ... 457
97. MINTEA ŞI LUMEA NU SUNT SEPARATE ... 473
98. ELIBERAREA DE AUTO-IDENTIFICARE ... 480
99. LUCRUL PERCEPUT NU POATE FI ACELA CARE PERCEPE ... 487
100. ÎNŢELEGEREA DUCE LA LIBERTATE ... 494
101. JNANINUL NU APUCĂ, NICI NU REŢINE ... 499

pag. 13-14

   SENZAŢIA DE "EU SUNT"

   Întrebare: Este o chestiune de experienţă zilnică faptul că la trezire lumea apare brusc. De unde vine ea?
   Maharaj: înainte ca ceva să apară în existenţă, trebuie să existe cineva căruia să îi apară. Orice apariţie sau dispariţie presupune o schimbare pe un fundal neschimbător.
   V: Înainte de trezire eram inconştient.
   M: În ce sens? De a fi uitat, sau de a nu fi experimentat? Oare nu experimentezi chiar şi atunci când eşti inconştient? Poţi să exişti fără să ştii? O discontinuitate în memorie: este acesta o dovadă a non-existenţei? Şi poţi să vorbeşti în mod întemeiat despre propria ta non-existenţă ca de o experienţă actuală? Nu poţi să zici nici că mintea ta nu exista. Oare nu te-ai trezit când a-i fost chemat? Iar la trezire, n-a fost oare simţământul de "eu sunt" cel care a apărut mai întâi? O conştiinţă germene trebuie să existe chiar şi în timpul somnului sau al leşinului. La trezire, experienţa se desfăşoară astfel: "eu sunt... corpul... în lume". Aceasta poate avea aparenţa unei succesiuni, dar de fapt totul se petrece simultan: ideea de a avea un corp într-o lume. Poate să existe simţământul de "eu sunt" dacă nu ar exista cineva sau ceva?
   V: Eu sunt întotdeauna cineva cu amintirile şi obiceiurile sale. Nu cunosc nici un alt "eu sunt".
   M: Poate că ceva te împiedică să te cunoşti. Când nu cunoşti un lucru pe care alţii îl cunosc, ce faci?
   V: Caut sursa cunoaşterii lor urmându-le instrucţiunile.
   M: Oare nu e important pentru tine să ştii dacă eşti un simplu corp, sau altceva? Or, poate nimic? Nu vezi că toate problemele tale sunt problemele corpului tău - hrană, îmbrăcăminte, adăpost, familie, prieteni, nume, faimă, siguranţă, supravieţuire? Toate acestea îşi pierd înţelesul în momentul în care realizezi că tu nu poţi fi doar un simplu corp.
   V: Ce câştig am din cunoaşterea faptului că eu nu sunt corpul?
   M: Chiar a spune că nu eşti corpul, nu este întocmai adevărat, într-un fel tu eşti toate corpurile, inimile şi minţile şi chiar mult mai mult. Pătrunde adânc în senzaţia de "eu sunt" şi vei afla. Cum găseşti un lucru pe care nu l-ai pus la locul lui sau ai uitat de el? Îl păstrezi în minte până când trezeşti amintirea lui. Simţământul fiinţării, simţământul de "eu sunt" este primul care va ieşi la iveală, întreabă-te de unde apare, sau doar priveşte-l liniştit. Când mintea rămâne în "eu sunt", fără să se mişte, tu intri într-o stare ce nu poate fi descrisă, dar care poate fi experimentată. Tot ce ai de făcut este să încerci şi să tot încerci. La urma urmei, simţământul de "eu sunt" este întotdeauna cu tine, numai că tu i-ai ataşat tot felul de lucruri - corp, sentimente, gânduri, idei, posesiuni etc. Toate aceste auto-identificări induc în eroare. Din pricina lor tu te iei drept ceea ce nu eşti.
   V: Atunci ce sunt eu?
   M: Este de ajuns să ştii ce nu eşti. Nu e necesar să cunoşti ceea ce eşti. Căci atât timp cât cunoaştere înseamnă descrierea în termenii a ceea ce este deja cunoscut (percepţii sau concepte), nu poate să existe cunoaştere de sine, întrucât ceea ce tu eşti nu poate fi descris altfel decât ca negaţie totală. Tot ce poţi să zici este: "Eu nu sunt aceasta, nu sunt aceea". Nu poţi să spui cu deplin înţeles: "iată ce sunt eu". Chiar nu are sens. Ceea ce poţi desemna ca fiind "aceasta" ori "aceea", nu poate fi tu însuţi. Cu siguranţă, tu nu poţi fi alt "ceva".
Tu nu eşti nimic perceptibil sau imaginabil. Totuşi, fără tine nu poate exista nici percepţie, nici imaginaţie. Tu observi inima simţind, mintea gândind, corpul acţionând; chiar actul percepţiei arată că tu nu eşti ceea ce percepi. Poate să existe percepţie, experienţă, fără tine? O experienţă trebuie să "aparţină". Cineva trebuie să vină şi s-o declare ca fiind a lui personală. Fără un experimentator experienţa nu este reală. Experimentatorul este cel care împărtăşeşte realitate experienţei. O experienţă pe care n-o poţi avea, ce valoare are pentru tine?
   V: Oare simţământul de a fi un experimentator - senzaţia de "eu sunt" - nu este tot o experienţă?
   M: Evident, fiecare lucru experimentat este o experienţă. Şi în fiecare experienţă se iveşte experimentatorul ei. Memoria creează iluzia continuităţii. În realitate, fiecare experienţă are propriul ei experimentator, iar simţământul de identitate se datorează factorului comun aflat la rădăcina raporturilor experimentator-experienţă. Identitatea şi continuitatea nu sunt acelaşi lucru, întocmai cum fiecare floare are propria ei culoare, dar toate culorile...

pag. 13-14

   SENZAŢIA DE "EU SUNT"

   Întrebare: Este o chestiune de experienţă zilnică faptul că la trezire lumea apare brusc. De unde vine ea?
   Maharaj: înainte ca ceva să apară în existenţă, trebuie să existe cineva căruia să îi apară. Orice apariţie sau dispariţie presupune o schimbare pe un fundal neschimbător.
   V: Înainte de trezire eram inconştient.
   M: În ce sens? De a fi uitat, sau de a nu fi experimentat? Oare nu experimentezi chiar şi atunci când eşti inconştient? Poţi să exişti fără să ştii? O discontinuitate în memorie: este acesta o dovadă a non-existenţei? Şi poţi să vorbeşti în mod întemeiat despre propria ta non-existenţă ca de o experienţă actuală? Nu poţi să zici nici că mintea ta nu exista. Oare nu te-ai trezit când a-i fost chemat? Iar la trezire, n-a fost oare simţământul de "eu sunt" cel care a apărut mai întâi? O conştiinţă germene trebuie să existe chiar şi în timpul somnului sau al leşinului. La trezire, experienţa se desfăşoară astfel: "eu sunt... corpul... în lume". Aceasta poate avea aparenţa unei succesiuni, dar de fapt totul se petrece simultan: ideea de a avea un corp într-o lume. Poate să existe simţământul de "eu sunt" dacă nu ar exista cineva sau ceva?
   V: Eu sunt întotdeauna cineva cu amintirile şi obiceiurile sale. Nu cunosc nici un alt "eu sunt".
   M: Poate că ceva te împiedică să te cunoşti. Când nu cunoşti un lucru pe care alţii îl cunosc, ce faci?
   V: Caut sursa cunoaşterii lor urmându-le instrucţiunile.
   M: Oare nu e important pentru tine să ştii dacă eşti un simplu corp, sau altceva? Or, poate nimic? Nu vezi că toate problemele tale sunt problemele corpului tău - hrană, îmbrăcăminte, adăpost, familie, prieteni, nume, faimă, siguranţă, supravieţuire? Toate acestea îşi pierd înţelesul în momentul în care realizezi că tu nu poţi fi doar un simplu corp.
   V: Ce câştig am din cunoaşterea faptului că eu nu sunt corpul?
   M: Chiar a spune că nu eşti corpul, nu este întocmai adevărat, într-un fel tu eşti toate corpurile, inimile şi minţile şi chiar mult mai mult. Pătrunde adânc în senzaţia de "eu sunt" şi vei afla. Cum găseşti un lucru pe care nu l-ai pus la locul lui sau ai uitat de el? Îl păstrezi în minte până când trezeşti amintirea lui. Simţământul fiinţării, simţământul de "eu sunt" este primul care va ieşi la iveală, întreabă-te de unde apare, sau doar priveşte-l liniştit. Când mintea rămâne în "eu sunt", fără să se mişte, tu intri într-o stare ce nu poate fi descrisă, dar care poate fi experimentată. Tot ce ai de făcut este să încerci şi să tot încerci. La urma urmei, simţământul de "eu sunt" este întotdeauna cu tine, numai că tu i-ai ataşat tot felul de lucruri - corp, sentimente, gânduri, idei, posesiuni etc. Toate aceste auto-identificări induc în eroare. Din pricina lor tu te iei drept ceea ce nu eşti.
   V: Atunci ce sunt eu?
   M: Este de ajuns să ştii ce nu eşti. Nu e necesar să cunoşti ceea ce eşti. Căci atât timp cât cunoaştere înseamnă descrierea în termenii a ceea ce este deja cunoscut (percepţii sau concepte), nu poate să existe cunoaştere de sine, întrucât ceea ce tu eşti nu poate fi descris altfel decât ca negaţie totală. Tot ce poţi să zici este: "Eu nu sunt aceasta, nu sunt aceea". Nu poţi să spui cu deplin înţeles: "iată ce sunt eu". Chiar nu are sens. Ceea ce poţi desemna ca fiind "aceasta" ori "aceea", nu poate fi tu însuţi. Cu siguranţă, tu nu poţi fi alt "ceva".
Tu nu eşti nimic perceptibil sau imaginabil. Totuşi, fără tine nu poate exista nici percepţie, nici imaginaţie. Tu observi inima simţind, mintea gândind, corpul acţionând; chiar actul percepţiei arată că tu nu eşti ceea ce percepi. Poate să existe percepţie, experienţă, fără tine? O experienţă trebuie să "aparţină". Cineva trebuie să vină şi s-o declare ca fiind a lui personală. Fără un experimentator experienţa nu este reală. Experimentatorul este cel care împărtăşeşte realitate experienţei. O experienţă pe care n-o poţi avea, ce valoare are pentru tine?
   V: Oare simţământul de a fi un experimentator - senzaţia de "eu sunt" - nu este tot o experienţă?
   M: Evident, fiecare lucru experimentat este o experienţă. Şi în fiecare experienţă se iveşte experimentatorul ei. Memoria creează iluzia continuităţii. În realitate, fiecare experienţă are propriul ei experimentator, iar simţământul de identitate se datorează factorului comun aflat la rădăcina raporturilor experimentator-experienţă. Identitatea şi continuitatea nu sunt acelaşi lucru, întocmai cum fiecare floare are propria ei culoare, dar toate culorile...

pag. 119-120

   Ca fiinţă vie, eşti prins într-o situaţie dureroasă şi de neconceput şi cauţi o cale de ieşire. Îţi sunt oferite mai multe planuri ale închisorii tale, nici unul întru totul adevărat. Însă ele au, toate, o oarecare valoare, numai dacă tu eşti foarte serios. Seriozitatea este cea care eliberează, nicidecum teoria.
   V: Teoria poate fi amăgitoare, iar seriozitatea oarbă.
   M: Sinceritatea te va călăuzi. Devotamentul faţă de ţelul de libertate şi perfecţiune te va face să abandonezi toate teoriile şi sistemele şi să trăieşti cu înţelepciune, inteligenţă şi iubire activă. Teoriile pot fi bune ca puncte de pornire, însă ele trebuie abandonate cât mai repede cu putinţă.
   V: Există un yoghin care spune că yoga octuplă nu este necesară pentru realizare; că singură puterea voinţei ajunge. Este suficient să te concentrezi asupra ţelului cu deplină încredere în puterea voinţei pure pentru a obţine, fără efort şi rapid, ceea ce altora le ia zeci de ani ca să dobândească.
   M: Concentrarea, deplina încredere în sine, voinţa pură! Cu asemenea însuşiri nu-i de mirare că se ajunge la realizare într-o clipă. Această yoga a voinţei este foarte bună pentru căutătorul matur, care şi-a lepădat toate dorinţele în afară de una. La urma urmei, voinţa nu înseamnă altceva decât stabilitatea inimii şi a minţii. Dată fiind asemenea stabilitate totul poate fi realizat.
   V: Eu am impresia că yoghinul nu s-a referit doar la simpla stabilitate a intenţiei, care rezultă dintr-o urmărire şi aplicare neîncetată. El a vrut să spună că având voinţa fixată asupra ţelului, nici o urmărire sau aplicare nu mai este necesară. Simplul fapt al voinţei atrage obiectul ei.
   M: Indiferent ce nume îi dai: voinţă sau intenţie stabilă sau incisivitate unidirecţională a minţii, te reîntorci la seriozitate, sinceritate, onestitate. Când eşti foarte serios, pliezi fiecare incident, fiecare secundă a vieţii tale după intenţia ta. Nu risipeşti timp şi energie pentru alte lucruri. Eşti dedicat în totalitate - numeşte asta voinţă, iubire sau onestitate. Noi suntem fiinţe complexe, aflate în război în sinea noastră şi în afară. Ne contrazicem pe noi înşine tot timpul, desfăcând astăzi munca făcută ieri. Nu este de mirare că suntem paralizaţi. Puţină integritate ar putea produce o foarte mare diferenţă.
   V: Cine este mai tare, dorinţa sau destinul?
   M: Dorinţa modelează destinul.
   V: Şi destinul modelează dorinţa. Dorinţele mele sunt condiţionate de ereditate şi circumstanţe, de oportunităţi şi accidente, de ceea ce numim destin.
   M: Da, poţi să zici aşa.
   V: In ce măsură sunt eu liber să doresc ceea ce vreau să doresc?
   M: Tu eşti liber acum. Ce vrei să doreşti? Doreşte.
   V: Fireşte că sunt liber să doresc, însă nu sunt liber să acţionez în conformitate cu dorinţa mea. Alte imbolduri mă vor duce pe căi greşite. Dorinţa mea nu e îndeajuns de puternică, chiar dacă are încuviinţarea mea. Alte dorinţe, pe care le dezaprob, se arată a fi mai puternice.
   M: Poate că te înşeli. Poate că dai expresie dorinţelor tale reale, iar cele pe care le aprobi sunt menţinute la suprafaţă de dragul respectabilităţii.
   V: Se poate să fie aşa cum spui, dar aceasta este o altă teorie. Fapt este că nu mă simt liber să doresc ceea ce cred că ar trebui să doresc, si atunci când par să doresc aşa cum se cuvine, eu nu acţionez în consecinţă.
   M: Totul trebuie pus pe seama slăbiciunii şi dezintegrării minţii. Reculege-ţi şi întăreşte-ţi mintea şi vei vedea că gândurile şi sentimentele tale, cuvintele şi faptele tale se vor alinia în direcţia voinţei tale.
   V: Iarăşi un îndemn la perfecţiune! A integra şi a întări mintea nu este o sarcină uşoară! De unde să încep?
   M: Poţi începe numai de acolo unde te afli. Tu eşti aici şi acum, nu poţi ieşi din aici şi acum.
   V: Dar ce pot face eu aici şi acum?
   M: Poţi să fii pe deplin conştient de fiinţa ta - aici şi acum.
   V: Asta-i tot?
   M: Asta-i tot. Nu trebuie să faci altceva.
   V: Pe toată durata stării de veghe şi de vis eu sunt conştient de mine însumi. Asta nu mă ajută mult.
   M: Tu erai pe deplin conştient de gândire, simţire, făptuire. Nu erai pe deplin conştient de fiinţa ta.
   V: Care este noul factor pe care vrei să-l introduc?
   M: Atitudinea de observare pură ca martor, de privire a evenimentelor fără a lua parte la ele.
   V: Ce îmi va aduce asta?
   M: Slăbiciunea minţii se datorează lipsei de inteligenţă, de înţelegere, care este rezultatul non-conştienţei. Străduindu-te să obţii conştienta, tu îţi întregeşti mintea şi o întăreşti.

pag. 263-264

   ...minte. O dată ce o fiinţă vie a auzit şi a înţeles că mântuirea îi este la îndemână, ea nu va mai uita niciodată, căci acesta este primul mesaj din interior. El va prinde rădăcini, va creşte şi la timpul cuvenit va lua forma binecuvântată a gurului.
   V: Aşadar tot ceea ce ne preocupă este izbăvirea minţii?
   M: Ce altceva? Mintea se rătăceşte, mintea se reîntoarce acasă. Chiar şi cuvântul "rătăceşte" nu este potrivit. Mintea trebuie să se cunoască pe sine însăşi în fiecare dispoziţie a ei. Nimic nu este greşit dacă nu este repetat.

   59. DORINŢA ŞI FRICA: STĂRI EGOCENTRICE

   Vizitator: Aş prefera să pătrundem din nou în chestiunea plăcerii si durerii, a dorinţei si fricii. Eu înţeleg frica care este amintirea şi anticiparea durerii. Ea este esenţială pentru prezervarea corpului şi a structurii lui vii. Nevoile, atunci când le resimţim, sunt dureroase iar anticiparea lor este plină de frică; noi ne temem în mod just că nu vom fi în stare să ne satisfacem nevoile de bază. Uşurarea experimentată atunci când o nevoie este satisfăcută, sau o anxietate potolită, se datorează în întregime sfârşitului durerii. Noi putem să-i dăm nume pozitive ca plăcere, bucurie, fericire, dar în esenţă ea este o uşurare de durere. Această frică de durere este cea care ţine laolaltă instituţiile noastre sociale, economice şi politice.
   Ceea ce mă nedumereşte, este faptul că noi dobândim plăcere de la lucruri şi stări ale minţii care nu au legătură cu supravieţuirea. Din contră, plăcerile noastre sunt în mod obişnuit distructive. Ele strică sau distrug obiectul, instrumentul, precum şi subiectul plăcerii. Altminteri, plăcerea şi urmărirea plăcerii n-ar ridica nici o problemă. Asta mă aduce la miezul întrebării mele: de ce plăcerea este distructivă? De ce, în ciuda caracterului său distructiv, plăcerea este căutată?
   Mai pot să adaug că eu nu am în minte şablonul plăcere-durere prin care natura ne constrânge să mergem pe calea ei. Eu mă gândesc la plăcerile artificiale, fie acestea senzoriale sau subtile, mergând de la cele mai grosiere, ca mâncatul peste măsură, până la cele mai rafinate. Dedarea la plăcere cu orice preţ este atât de universală, încât trebuie să existe ceva semnificativ la rădăcina ei.
   Fireşte, nu este indispensabil ca fiecare activitate umană să fie folositoare, să satisfacă o nevoie. Jocul, de exemplu, este natural şi omul este cel mai jucăuş animal din câte există. Jocul împlineşte nevoia de auto-descoperire şi de auto-dezvoltare. Dar chiar şi în jocul lui, omul devine distrugător faţă de natură, faţă de alţii şi faţă de el însuşi.
   Maharaj: Pe scurt, tu nu obiectezi faţă de plăcere ci doar faţă de preţul ei, care trebuie plătit cu durere şi amărăciune.
   V: Dacă realitatea însăşi este beatitudine, atunci plăcerea trebuie să se raporteze ia ea, într-un fel oarecare.
   M: Hai să nu procedăm prin logică verbală. Beatitudinea realităţii nu exclude suferinţa. De altfel, tu cunoşti numai plăcerea, nu şi beatitudinea fiinţării pure. Prin urmare, să examinăm plăcerea la propriul ei nivel.
Dacă te vei examina în momentele tale de plăcere sau de durere, vei constata în mod invariabil că nu lucrul în sine este plăcut sau dureros, ci contextul din care el face parte. Plăcerea se află în relaţia dintre cel care el se bucură şi lucrul de care acesta se bucură. Iar esenţa ei este acceptarea. Indiferent care ar fi situaţia, dacă ea este acceptabilă, atunci e plăcută. Dacă nu-i acceptabilă, este dureroasă. Ce anume o face să fie acceptabilă nu are importanţă; cauza poate să fie fizică, psihologică sau de altă natură; acceptarea este factorul determinant. Opusul, în mod necesar, este că suferinţa se datorează non-acceptării.
   V: Durerea nu este acceptabilă.
   M: De ce nu? Ai încercat-o vreodată? încearcă efectiv şi vei găsi în durere o bucurie pe care plăcerea n-o poate da, pentru simplul motiv că acceptarea durerii te duce mult mai adânc decât o face plăcerea. Sinele personal, prin chiar natura sa, urmăreşte plăcerea şi evită durerea în mod constant. Sfârşitul acestui şablon înseamnă sfârşitul sinelui personal. Sfârşitul sinelui personal, al dorinţelor şi fricilor lui, îţi dă posibilitatea să te reîntorci la natura ta reală, sursa întregii fericiri şi păci.
   Dorinţa perenă de plăcere este reflectarea armoniei atemporale lăuntrice. Este un fapt observabil că cineva devine auto-conştient numai când este prins în conflictul dintre plăcere şi durere, care reclamă alegere şi decizie. Această ciocnire dintre dorinţă şi frică este cea care cauzează mânia, marele distrugător al sănătăţii psihice...

pag. 379-380

   Maharaj: Orice aşteptare este zadarnică. A conta pe timp pentru a ne rezolva problemele înseamnă a ne amăgi. Viitorul, lăsat lui însuşi, nu face decât să repete trecutul. Schimbarea nu se poate produce decât acum, niciodată în viitor.
   V: Ce anume aduce schimbarea?
   M: Să vezi, cu o limpezime de cristal, necesitatea schimbării. Asta-i tot. Dar trebuie să fii obosit de aşteptare.
   V: Realizarea de sine se întâmplă la nivelul materiei, sau dincolo de ea? Este ea o experienţă a cărei întâmplare depinde de corp şi de minte?
   M: Orice experienţă este iluzorie, limitată şi temporală. Nu te aştepta la nimic de la experienţă. In sine, realizarea nu-i o experienţă, cu toate că ea poate conduce la o nouă dimensiune de experienţe. Totuşi aceste noi experienţe, oricât de interesante, nu sunt mai reale decât cele vechi. Categoric, realizarea nu-i deloc o nouă experienţă. Ea este descoperirea factorului atemporal din fiecare experienţă, este conştienta care face experienţa posibilă.
   întocmai cum în toate culorile lumina reprezintă factorul incolor, tot astfel în fiecare experienţă conştienta este prezentă... şi totuşi nu e o experienţă.
   V: Dacă conştienta nu este o experienţă, cum poate fi realizată?
   M: Conştienta este întotdeauna prezentă. Nu-i nevoie ca ea să fie realizată. Deschide obloanele minţii şi va fi inundată de lumină.
   V: Ce este materia?
   M: Ceea ce tu nu înţelegi este materie.
   V: Ştiinţa înţelege materia. Ştiinţa nu face decât să restrângă frontierele ignoranţei noastre. Ce este natura?
   M: Totalitatea experienţelor conştiente este natura. In calitate de sine conştient, tu eşti o parte a naturii. în calitate de Conştientă, tu eşti dincolo. Perceperea naturii ca nefiind altceva decât conştiinţă, este Trezie.
   V: Există niveluri de conştientă?
   M: Există niveluri în conştiinţă, dar nu în Trezie. Trezia este monolitică, omogenă. Reflectarea ei în minte este iubire şi înţelegere. Există niveluri de claritate în înţelegere şi de intensitate în iubire, dar nu în sursa lor. Sursa este simplă şi unică, însă darurile ei sunt infinite. Nu lua darurile drept sursă. Realizează că tu eşti sursa, nicidecum râul; asta este tot.
   V: Eu sunt şi râul.
   M: Fireşte, în calitate de "eu sunt." tu eşti râul curgând între malurile trupului. Dar tu eşti şi sursa şi oceanul şi norii de pe cer. Oriunde există viaţă şi conştiinţă, tu eşti. Mai mic decât cel mai mic, mai mare decât cel mai mare, tu eşti, pe când tot restul apare.
   V: Senzaţia de a fi si senzaţia de a trăi - sunt ele unul si acelaşi lucru, ori sunt diferite?
   M: Identitatea în spaţiu o creează pe una, continuitatea în timp o creează pe cealaltă.
   V: Tu ai zis odată că văzătorul, vederea şi văzutul sunt un singur lucru, nu trei. Pentru mine cele trei sunt separate. Eu nu pun la îndoială cuvintele tale, dar nu le înţeleg.
   M: Priveşte îndeaproape şi vei vedea că văzătorul şi văzutul apar numai când există vedere. Ele sunt atribute ale vederii. Atunci când spui: "eu tocmai văd aceasta", "eu" şi "aceasta" vin odată cu "vederea", nu înainte. Tu nu poţi să ai un "nevăzut" - aceasta, nici un nevăzător - "eu sunt".
   V: Dar pot să zic: "eu nu văd".
   M: "Eu tocmai văd aceasta" a devenit "eu tocmai văd că nu văd", sau "eu tocmai văd întunericul". "Vederea" rămâne. In triada: cunoscutul, cunoaşterea si cunoscătorul, numai cunoaşterea este un fapt. "Eu" şi "aceasta" sunt îndoielnice. Cine cunoaşte? Ce anume este cunoscut? Nu există nici o certitudine, în afară de faptul că există actul cunoaşterii.
   V: De ce sunt eu sigur de cunoaştere, dar nu şi de cunoscător?
   M: Cunoaşterea este o reflectare a naturii tale adevărate însoţită de fiinţare şi iubire. Cunoscătorul şi cunoscutul sunt adăugate de minte. Stă în natura minţii să creeze o dualitate subiect-obiect acolo unde nu-i nici una.
   V: Care-i cauza dorinţei si a fricii?
   M: Evident, memoria durerilor şi plăcerilor trecute. Nu există nici un mister în privinţa asta. Conflictul se iveşte numai când dorinţa şi frica se referă la acelaşi obiect.
   V: Cum să pun capăt memoriei?
   M: Nu este nici necesar, nici posibil. Realizează că totul se întâmplă în conştiinţă şi că tu eşti rădăcina, sursa şi baza conştiinţei. Lumea-i doar o succesiune de experienţe - tu eşti cel care face experienţele, rămânând totuşi dincolo de orice experienţă. Este precum căldura, flacăra şi lemnul care arde. Căldura...

pag. 490-491

   V: Tot ce ştiu este că nu mă cunosc pe mine însumi.
   M: Cum de ştii că nu îţi cunoşti sinele? Privirea ta interioară îţi spune direct că pe tine însuţi te cunoşti mai întâi, căci pentru tine nimic nu există fără ca tu să fii acolo pentru a experimenta existenţa lui. Tu îţi închipui că nu-ţi cunoşti sinele, deoarece nu poţi să-l descrii. Poţi oricând să zici: "ştiu că eu sunt" şi vei refuza ca fiind neadevărată afirmaţia: "eu nu sunt". Insă tot ce poate fi descris nu este sinele tău, iar ceea ce tu eşti nu poate fi descris.
   Tu nu poţi să-ţi cunoşti sinele decât fiind tu însuţi, fără a încerca totuşi să te defineşti şi să te descrii. Când ai înţeles că tu nu eşti nimic perceptibil sau conceptibil, că tot ce apare în câmpul conştiinţei nu poate fi şinele tău, te vei consacra eradicării oricărei auto-identificări, ca fiind singura cale ce te poate conduce la o realizare mai profundă a sinelui tău. Tu progresezi prin respingere - o adevărată rachetă, literalmente. A şti că tu nu eşti nici în trup, nici în minte, deşi eşti conştient de amândouă, este deja cunoaştere de sine.
   V: Dacă nu sunt nici trupul nici mintea, cum de sunt conştient de ele? Cum pot eu să percep ceva ce îmi este întru totul străin?
   M: "Nimic nu este eu însumi" este primul pas. "Toate sunt eu" este următorul. Ambele afirmaţii depind de ideea: "există o lume". Când se respinge şi această idee, tu rămâi ceea ce eşti - Sinele nondual. Tu eşti e aici şi acum, dar viziunea ta este întunecată de falsele idei pe care le ai despre tine însuţi.
   V: Fie! Admit că eu sunt, că am fost şi că voi fi - cel puţin de la naştere până la moarte. N-am îndoieli în legătură cu existenţa mea aici şi acum, dar găsesc că asta nu-i suficient. Vieţii mele îi lipseşte bucuria născută din armonia dintre interior şi exterior. Dacă eu singur sunt, iar lumea nu-i decât o simplă proiecţie, atunci de ce există atâta dizarmonie?
   M: Tu creezi această dizarmonie şi apoi te plângi! Când doreşti şi te temi, sau când te identifici cu sentimentele tale, tu creezi mizerie şi sclavie. Când creezi cu dragoste şi înţelepciune şi rămâi neataşat de creaţiile tale, rezultatul este armonia şi pacea. Dar oricare ar fi condiţia minţii tale, în ce fel se reflectă ea asupra ta? Numai identificarea ta cu mintea este ceea ce te face fericit sau nefericit. Revoltă-te împotriva sclaviei în care te ţine mintea, pricepe că legăturile tale se creează singure, şi rupe lanţurile ataşamentului şi ale repulsiei. Păstrează,prezent în minte ţelul - care este libertatea - până când îţi devine clar faptul că eşti deja liber, că libertatea nu este ceva situat în viitorul îndepărtat şi care trebuie câştigată cu preţul unor eforturi dureroase, că ea este a ta dintotdeauna pentru ca tu să te foloseşti de ea! Eliberarea nu este o dobândire, ci o chestiune de curaj, curajul de a crede că eşti deja liber şi de a acţiona în consecinţă.
   V: Dacă voi face ceea ce vreau, va trebui să sufăr.
   M: Cu toate acestea, tu eşti liber. Consecinţele acţiunii tale vor depinde de societatea în care trăieşti şi de convingerile ei.
   V: S-ar putea să acţionez în mod nesăbuit.
   M: O dată cu curajul îţi vor veni înţelepciunea, compasiunea si iscusinţa în acţiune. Tu vei sti ce trebuie făcut si tot ce vei face va fi înfăptuit pentru binele tuturor.
   V: Constat că diferitele aspecte din mine sunt în război, că în mine nu există pace. Unde sunt libertatea şi curajul, înţelepciunea şi compasiunea? Acţiunile mele nu fac decât să mărească prăpastia în care trăiesc.
   M: Toate astea se întâmplă pentru că tu te iei drept cineva sau ceva. Opreşte-te, priveşte, investighează, pune întrebări bune, trage concluziile juste, ai curajul de a acţiona în acord cu ele, şi apoi vezi ce se întâmplă. Se poate ca primii paşi să dărâme acoperişul peste capul tău, însă curând tumultul se va limpezi şi va fi pace şi bucurie. Tu ştii multe lucruri despre tine, însă nu-l cunoşti pe cel care cunoaşte. Află cine eşti tu, cunoscătorul a ceea ce-i cunoscut. Priveşte în tine însuţi cu sârguinţă, nu uita să-ţi aminteşti că lucrul perceput nu poate fi acela care percepe. Orice vezi, auzi sau gândeşti - aminteşte-ţi: tu nu eşti ceea ce se întâmplă, tu eşti cel căruia i se întâmplă. Plonjează adânc în simţământul "eu sunt" şi cu siguranţă vei descoperi că centrul de percepţie este universal, tot atât de universal ca şi lumina care iluminează lumea. Tot ce se întâmplă în univers ţi se întâmplă ţie, martorul tăcut. Pe de altă parte, tot ceea ce se face este făcut de către tine, energia universală şi inepuizabilă.
   V: Fără îndoială, este foarte măgulitor să auzi spunându-se că eşti martorul tăcut precum şi energia universală. Dar cum să treci de la afirmaţia verbală la cunoaşterea directă? A auzi nu înseamnă a cunoaşte.

  • cartea a apărut în mai 2011 la editura Herald, în cadrul colecţiei Metanoia
  • traducător: Gabriel Matei
  • Titlu original: I Am That
  • cartea cuprinde 512 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.425 kg
  • ISBN: 978-973-111-211-4
  • cartea a fost vizualizată de 7461 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Eu sunt Acela"
carţi din acelaşi domeniu cu "Eu sunt Acela"
(hinduism > vedanta, maeştri spirituali > Nisargadatta)
derulare
Upadesa Sahasri
Upadesa Sahasri
(vedanta)
Amintirile unui aspirant la eternitate - vol. 1
Amintirile unui aspirant la eternitate - vol. 1
(vedanta, transformare personală, tantra)
Advaita Vedanta
Advaita Vedanta
(vedanta)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare marţi, 21 februarie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar