Exerciţii pentru fericire

   ...vocabularul atât de uzitatei mass medii. Fericirea se găseşte pentru noi, doar în filme cu happy end sau în cărţi scrise de autori importaţi care ne învaţă cum să o dobândim în maxim 10 paşi.
   Generaţia tânără este hrănită încă din biberon, cu o doză mare de cinism, cu suspine, lamentări si credinţa că nu mai există nici o şansă. Reclamele iau locul sfaturilor părinteşti, şcoala a devenit un loc în care se învaţă mai mult deprinderi de supravieţuire decât valori şi educaţia este dată cu succes de televizor.
   Nu prea mai există normalitate, nu există mari speranţe, nu există fericire şi negaţiile pot continua la nesfârşit. Dacă avem bani, avem probleme, dacă nu avem bani, problemele sunt tot acolo, dar poate au alta structură. în tot acest carusel arareori avem timp să ne oprim o clipă. Ne mai opresc din când în când vreo boală gravă, dispariţia unei persoane dragi de care nu ai avut suficientă grijă din cauza alergăturii după supravieţuire, sau vreun episod de viaţă trist care te pune pe gânduri.
   Cât de fericit poţi să fii în mijlocul oamenilor nefericiţi? Este o întrebare la care trebuie să ne răspundem sincer.
   Ce facem să fim fericiţi sau de unde aşteptăm soluţiile, este o altă întrebare la care este bine să...

   ...echilibrul. Ce decurge de aici? Dacă eliminăm factorii perturbatorii, ne găsim echilibrul.
   Observaţi un animal. Animalele au o mare capacitate de a trăi clipa. Nu stau să se gândească la ce a fost, la ce va fi să fie. Se ataşează de noi şi aşteaptă mereu acelaşi lucru: atenţie şi dragoste. Trăiţi clipa, nu construiţi scenarii ipotetice şi dăruiţi atenţie şi dragoste.
   Fă ceva zilnic pentru tine. Nu aştepta de la alţii, începe chiar tu. Acordă-ţi un moment pe zi când liniştit îţi evaluezi starea. Nu întreba pe alţii soluţii, învaţă să îţi recunoşti vocea interioară. Stai de vorbă zilnic cu tine, nu te judeca, nu te învinovăţi, vorbeşte detaşat si încearcă să găseşti soluţii constructive la toate contra-argumentele pe care le gândeşti.
   De cele mai multe ori, ne înconjurăm de oameni nepotriviţi. Cu puţină atenţie, vom observa că există un tipar cu care ne alegem prietenii: îl avem pe cel negativist, care ne face să ne îndoim de capacitatea noastră, pe prăpăstios, cel de servici să ne sperie, bufonul... de cineva trebuie să si râdem, si cei norocoşi, puţinii norocoşi, au un om echilibrat, înţelept şi discret cu care poţi să fi în siguranţă. De cele mai multe ori prietenia este prost înţeleasă. Avem aşteptări diferite unii de la alţii şi în numele prieteniei de cele mai multe ori au loc fapte care...

   ...a transforma reproşurile în ceva constructiv. Chiar dacă a avut şi momente în care revolta sa a fost justificată, a încercat să îşi păstreze calmul şi simţul umorului, explicând soţului fără să-i lezeze orgoliul, ce o deranjează. Pe de altă parte, domnul V.P nu a rămas indiferent la micile plăceri a soţiei şi s-a asigurat să-i arate în permanenţă aprecierea lui.
   Este infint mai simplu să strici decât să construieşti. Cuvântul crează, si de cele mai multe ori, o acuză nedreaptă, o jignire, rămâne ca o barieră definitivă între cei doi parteneri ai cuplului. Iertarea mult clamată, este rar acordată în întregime fără o asumare corectă a faptelor.
   Revenind la managementul aşteptărilor, el se aplică simplu şi este absolut necesar pentru a obţine o relaţie fericită.

   Primul pas: Cine sunt euf cine eşti tu?

   In momentul în care intrăm într-o relaţie, tindem să ne comportăm aşa cum îşi doreşte partenerul. Nimic rău în asta dacă după un timp nu redevenim noi şi partenerul are senzaţia că are un străin lângă el. întrebarea esenţială într-o relaţie este sunt eu aşa cum sunt, sau strâng refulări care vor răbufni? Dacă simţi frustrare, reţinere sau revoltă, ceva nu este în regulă. Totodată, obiectivitatea în a privi partenerul trebuie să fie cât mai mare. Orice faptă, comportament sau atitudine care deranjează nu se va estompa cu timpul, dimpotrivă.

   Pasul doi: Ne uităm în aceeaşi direcţie?

   Cel mai important pentru o relaţie este ca cei doi parteneri să aibă obiective comune pe care să le realizeze, folosind împreună atât compatibilitatea, dar şi direfenţele pentru a obţine acelaşi scop. Dacă unul se bucură pentru lucruri simple şi celălalt vede fericirea în chestiuni materiale şi palpabile, fericirea nu va fi deplină niciodată. Sunt numeroase cupluri care îşi încep relaţia aşteptând să rezolve prima dată chestiuni de ordin material, după care să se ocupe şi de propria fericire. Fericirea vine din simplitate, este o stare a sufletului si nu o manifestare dată de o acţiune specifică sau materială.

   Pasul trei: Greşeli grave, greşeli constructive

   Nu există om care să nu greşească, drept pen¬tru care este bine să nu fim drastici atunci când oferim iertarea. Desigur, sunt greşeli şi greşeli. Sunt cele din neatenţie, neştiinţă, lipsă de comunicare, sau greşeli care indică o carenţă de educaţie sau caracter. Dacă cele de educaţie se...

   Capitolul 10

   Ghid practic de fericire

   Pentru a fi fericit, trebuie să vrei să fi fericit. Condiţia necesară este voinţa. Din nefericire, mulţi dintre noi decidem să redevenim fericiţi abia după ce am cunoscut pe deplin nefericirea.
   Definită în fel şi chip, fericirea până la urmă tine de individualitatea fiecăruia. Doar un lucru este sigur: nu poţi fi fericit între nefericiţi. Evident că trebuie să încerci să faci tot ce îti stă în putinţă să faci oamenii fericiţi, doar că unii înţeleg această stare doar prin a-i neferici pe ceilalţi. Oricât de greu sau dureros ar fi, un om care decide să se salveze, trebuie să iasă din complicitatea la nefericire si să îsi vadă de drum.
   Reţete universale nu sunt, deşi mai toată lumea parcurge cam aceiaşi paşi către mult dorita stare.
   Intr-o bună zi te trezeşti că te-ai săturat. Te-ai săturat să te plângi, te-ai săturat să le asculţi altora nesfârşitele nemulţumiri şi te surprinzi că începi să te bucuri de lucruri simple. Observi în sfârşit că soarele străluceşte, auzi păsările cântând şi totul pare dintr-o dată oglindit în altă lumină. Poate este pentru prima dată când îţi pui serios întrebarea: Cine sunt eu?
   Te uiţi în jurul tău şi începi să vezi limpede că marea majoritate a oamenilor sunt nefericiţi pur şi simplu gratuit. Că cei care nu au, nu fac nimic să aibă, cei care au, sunt nemulţumiţi că alţii au mai mult şi că omenirea galopează în cercul închis al materialismului. Tot ce nu este natural în jurul nostru este menit să ne întreţină starea de nefericire. Suntem agresaţi de mesaje subliminale false, menite să ne transforme în persoane condiţionabile pentru un preţ derizoriu. Suntem învăţaţi că fericirea este a celor frumoşi, bogaţi, inteligenţi şi sănătoşi. Cu restul ce se întâmplă? Cei mai puţin frumoşi susţin o întreagă industrie de înfrumuseţare în căutarea mulţumirii de sine. Cei mai puţin bogaţi se îndatorează şi acceptă compromisuri de neimaginat doar pentru a susţine o imagine falsă despre sine. Cum nu toţi oamenii sunt la fel de inteligenţi, marea majoritate a celor care pot face munci practice sunt frustraţi şi se simt minimalizaţi de societate. Ca să nu mai spun de nebunia declanşată de vreo...