Fără limite

   ....aici orice altă putere supremă în care crezi) ţi-a menit-o - şi anume, FERICIT! Ai înţeles? Bine.

   VISEAZĂ ŞI ÎNFĂPTUIEŞTE

   Gândeşte-te: pe lumea asta sunt oameni fericiţi. Visele unora chiar se împlinesc. Adevărata fericire există pentru unii, de ce nu ar exista şi pentru tine? îmi place să folosesc exemplul lui Oprah, pentru că experienţele sale sunt mai puternice decât orice contraargumente pe care mi le-ai putea da. A fost un copil sărac, de origine afro-americană, abuzat sexual, format într-o perioadă în care rasismul era încă o realitate dureroasă. Acum, este una dintre cele mai puternice femei din lume. A ajuns unde este acum fără vreun avantaj la start. Dacă ea poate avea atâta succes, tu de ce nu ai putea? Absolut nimic nu o face pe ea diferită de tine; poţi avea la fel de mult succes, dacă hotărăşti că asta îţi doreşti.
   Nu spun că trebuie să fii un mogul sau un model de urmat pentru a fi fericit şi împlinit. Spun doar că, atunci când vine vorba de a avea succes - indiferent ce înseamnă asta pentru tine -, limita e cerul. La propriu, dacă poţi visa la ceva, îl poţi şi avea - considerând că eşti dispus să munceşti pentru asta.
   Din păcate, deşi a visa ar trebui să ne fie la fel de natural ca a respira, mulţi dintre noi au uitat cum s-o facă. Am devenit îngroziţi de speranţă, paralizaţi de gândul eşecului, ruşinaţi de dorinţele noastre - fără vreun motiv anume. Amuţindu-ne dorinţele inimii, ne pierdem capacitatea de a ne asculta şi de a ne îndrepta către adevăratul nostru scop. Sfârşim trăindu-ne viaţa tăcuţi şi oarecum confortabil amorţiţi, fără coborâşuri, dar şi fără urcuşuri. De fapt, nu trăim cu adevărat - ci abia dacă existăm. Ceea ce e foarte greşit. Şi este primul lucru pe care-l vom schimba împreună.
   întrucât suntem fiinţe umane sensibile, capacitatea de a visa este unul dintre cele mai mari daruri şi una dintre cele mai mari libertăţi. Nimeni altcineva în afară de tine nu-ţi poate alunga visele. E trist că atât de mulţi dintre noi şi-au pierdut această capacitate, pentru că e cea care ne permite să ne dezvoltăm fiinţa noastră cea mai profundă în acord cu armonia şi abundenţa naturale ale universului. Acum, când spun asta, nu te gândi, te rog, că afirm că, începând din acest moment, viaţa va fi numai curcubeie şi fluturaşi. De fapt, în confruntarea cu greutăţile ne descoperim adesea forţa interioară şi eul nos-tru cel mai autentic. Multe dintre momentele noastre de trezire au loc atunci când suntem în cădere liberă. Şi te mai rog să nu mă iei drept o adeptă naivă a New Age - se întâmplă să am şi eu o înclinaţie spirituală, dar nu e obligatoriu să ai şi tu una sau să ţi-o fi descoperit deja pentru a obţine tot ce e de obţinut din această carte. De asemenea, mai sunt şi o persoana care ţine la perspectiva ştiinţifică, aşa cum vei descoperi în capitolul 3, şi toate lucrurile despre care vorbesc pot fi privite şi din această perspectivă.
   Am apărut în această lume în acest moment şi în acest loc dintr-un motiv anume şi unica noastră responsabilitate faţă de această planetă este de a afla care este acesta, indiferent cât demult ar dura. Sensul vieţii nu e vreun adevăr care să-ţi fie înmânat - e ceva ce trebuie să creezi singur, trăind autentic şi cultivându-ţi pasiunile în orice circumstanţe. Aşa cum spune atât de frumos Paulo Coelho, unul dintre autorii mei preferaţi, în Alchimistul: "Atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat, întreg universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău". Singurul truc este să-ţi dai seama care e pasiunea ta, ce anume îţi place să faci. S-ar putea ca la început să fii nevoit să reînveţi cum să visezi ca să poţi apoi să identifici ce anume vrei cu adevărat să faci în viaţă.
   Unii dintre noi ştim şi am ştiut dintotdeauna ce anume vrem. Dacă e şi cazul tău, eşti deja departe - nota 10 pentru tine, ai trecut de start, ia-ţi cei 200 de dolari şi treci la următorul capitol. Totuşi, mulţi dintre noi nu o ştiu, şi astfel ajungem să ne simţim pierduţi. Adesea, când stau de vorbă cu oamenii despre urmarea pasiunilor, îmi mărturisesc cu îngrijorare, panică sau ruşine că nu ştiu ce anume îi pasionează. Nu-ţi face griji, este o problemă comună.
   Mulţi dintre noi am redus la tăcere acea parte din noi înşine legată de şi care ne hrăneşte bucuria şi pasiunea. Am...

   RUPEREA CERCULUI VICIOS: SĂ FACEM LUMINĂ ÎN TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ

   Vezi cum funcţionează acest sindrom? Dacă nu eşti conştient de problemele tale, eşti menit să repeţi la nesfârşit acelaşi comportament şi aceleaşi tipicuri nesănătoase în lupta ta inconştientă de a-ţi vindeca vechile răni. Şi, în tot acest timp, nu faci decât să-ţi sabotezi întreaga viaţă. Terapeuţii numesc asta tulburare obsesiv-compulsivă. Inconştient, suntem siliţi să reparăm vechile răni. Dar dacă vrei să vezi cum funcţionează în viaţa ta, această tulburare este motivul pentru care întâlneşti de fiecare dată acelaşi nemernic sau pentru care continui să atragi acelaşi gen de prieteni cărora nu le pasă de tine - practic, motivul pentru care pari să te confrunţi de fiecare dată cu aceeaşi dramă, cu aceleaşi probleme.
   Adesea, oamenii se gândesc că problemele lor provin din lipsă de inteligenţă, de atractivitate, de umor şi aşa mai departe. "Dacă aş fj puţin mai drăguţă, mai deşteaptă", ne spunem, "atunci aceste lucruri rele nu mi s-ar mai întâmpla. Nu aş fi fost părăsită. Şeful nu m-ar fi dat afară."
   însă, aşa cum îţi vei da seama pe măsură ce parcurgi acest proces, problemele tale nu se datorează lipsei de atribute pozitive, ci lipsei de conştientizare a acţiunilor tale. Nu eşti atentă la motivele pentru care atragi un tip ce nu se poate implica într-o relaţie. Nu înţelegi de ce ai probleme cu autoritatea, fiind rebelă la serviciu.
   Am văzut oameni care îşi raţionalizau problemele dând vina pe circumstanţe sau pe "ghinion". Asta e o imensă prostie şi o negare totală. Aşa cum spunea cineva, norocul înseamnă să te pregăteşti să întâlneşti oportunităţile, iar nenorocul se datorează adesea unei lipse de pregătire. Ne creăm propria realitate, iar apoi avem tupeul să ne întrebăm "de ce eu?" E adevărat că oamenilor buni li se întâmplă chestii rele, vom ajunge şi la asta puţin mai târziu, dar la un anumit moment, trebuie să ne recuperăm forţa interioară şi să încetăm să mai trăim şi să mai reacţionăm inconştient. Trebuie să încetăm să mai acţionăm în moduri care să ducă la repetarea tiparelor şi a sentimentelor dureroase din trecut.
   Acum, comportamentele noastre negative sunt inconştiente pentru că sunt dureroase, aşa că le reprimăm. însă nu-ţi poţi înşela psihicul. Chestiile asupra cărora nu acţionezi şi pe care nu le rezolvi ajung să se repete... iar şi iar.
   Nimănui nu-i place să se uite înapoi, la viaţa sa, şi să scoată la iveală ceva dureros. Acest lucru poate aduce la suprafaţă sentimente de furie, tristeţe, trădare - adesea legate de membri ai familiei care fac parte încă din viaţa ta, cum ar fi părinţii tăi, de exemplu. Doar ei au fost primele tale modele în viaţă şi au jucat un rol extrem de important în modelarea persoanei tale.
   Nimănui nu-i face plăcere să aibă resentimente faţă de părinţii săi. E oribil. Ne face să ne simţim rupţi de ei, ceea ce scoate la iveală sentimentele primare de abandon. Ne face să ne simţim singuri, vinovaţi, plini de resentimente şi derutaţi. Aşa că, în loc să examinăm cu atenţie trecutul, adesea spunem lucruri precum "Am avut o copilărie nemaipomenită." sau "Părinţi mei sunt perfecţi." Pentru că ne iubim părinţii şi pentru că nu dorim să-i învinuim sau să avem resentimente faţă de ei, negăm anumite părţi dureroase din copilărie.
   Răscolirea trecutului ne mai poate face să ne simţim vinovaţi şi nerecunoscători pentru toate lucrurile extraordinare pe care părinţii le-au făcut pentru noi. Atât de multă lume zugrăveşte viaţa doar în alb şi negru: "Am avut o copilărie perfectă." sau "Taică-meu a fost un nemernic." Vezi tu, când cineva este perfect, nu avem de ce să fim înverşunaţi şi sau de ce să suferim. Intrăm în faza de negare, dar ajungem să punem în scenă cu alţii problemele noastre nerecunoscute şi nerezolvate. Pe de altă parte, atunci când ceva sau cineva este întru totul rău, a-l pierde sau a avea resentimente faţă de el nu e chiar aşa de dureros, pentru că nu ai, de fapt, după ce să suferi. Având această atitudine, ne victimizăm: "Săracul de mine. Lucrurile au mers atât de prost pentru mine. Am avut atâta ghinion."
   Ani de zile am jucat acest joc în alb şi negru cu tatăl meu, care a fost un mare nemernic. Nu avea nimic bun în el. Cu un tată rău, nu eram decât o victimă. Săraca de mine, ce bine că...

   ...vorbea a pus întrebarea dacă ar putea exista compasiune în lume fără prezenţa răului. (La fel, cum am putea simţi fericirea profundă dacă nu am cunoaşte tristeţea?) Niciunul dintre noi nu-şi doreşte răul în viaţa sa, dar s-ar putea să nu avem de ales - John Walsh şi Viktor Frankl nu au avut. însă reacţia lor ne arată reversul medaliei: lumina poate pătrunde prin tenebre; Cum ar putea răul sau tragediile care te-au lovit să-ţi ofere; un punct de plecare pentru bunătate? Aceasta este o întrebare de mare anvergură, iar eu nu pot răspunde în locul tău. Va trebui să o porţi cu tine şi să-i găseşti răspunsul pe măsură ce îţi trăieşti viaţa. Tu trebuie să găseşti sensul. Tot ce pot să-ţi spun e că îl vei găsi dacă îl vei căuta. Nu este uşoară punerea în practică a acestei filosofii, cum, de altfel, nicio victorie adevărată nu este. Dar suntem programaţi să supravieţuim şi poţi trece prin orice dacă te pleci, dacă înveţi din acea experienţă şi dacă o transformi.

   MOMENTUL KARMIC

   Ultima parte a capitolului despre atitudine o să fie scurtai şi drăguţă, ceea ce e evident. Când spun karma, nu mă refer la, reîncarnare. Dacă tu crezi în asta, bine, dacă nu, la fel de bine, Vorbesc aici despre elementarul "ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face". Karma este efectul adunat al acţiunilor şi al conduitei! tale pe parcursul întregii vieţi şi modelează forma vieţii tale. Ea întruchipează mare parte din ceea ce am discutat aici. Dacă vrei să o vezi ca psihologie, atunci reţine că toate relaţiile talei nu sunt altceva decât o oglindă a relaţiei cu tine însuţi. Dacă faci pasul înspre spiritualitate, atunci adu-ţi aminte că suntem fiinţe cu magnetism care atragem lucrurile asupra cărora ne concentrăm. Oricum ai vrea să o vezi, suntem răsplătiţi pentru ceea ce facem şi gândim, mai ales când vine vorba de felul în care ne purtăm cu ceilalţi.
   Karma funcţionează în ambele direcţii, bine şi rău. Dacă te porţi urât cu oamenii, atunci probabil că şi viaţa se va purta urât cu tine. Dacă eşti bun cu oamenii, cel mai probabil, lucrurile bune îţi vor fi răsplătite. Chiar culegi ce ai semănat. Iar dacă vrei ceva mai elitist, putem să îl urmăm pe Gandhi, care a spus: "Fii tu schimbarea pe care doreşti să o vezi în lume". Tu alegi ce anume doreşti să pui în acest loc.
   Pun pariu că gândeşti: Am văzut cum nişte oameni de ni-mic au avut mare succes, prin urmare, cum poate fi adevărată chestia asta cu karma? Ei bine, şi eu am văzut. Dar, ia aminte: nu cunoşti calitatea vieţii lor personale, starea lor de sănătate sau de fericire spirituală. Tatăl meu a fost un om foarte realizat şi sunt sigură că pentru cei din afară viaţa lui părea perfectă, dar, din păcate, nu cred că a fost vreodată fericit. Aparenţele înşală, îţi aminteşti? Află că o persoană fericită şi mulţumită de sine nu simte nevoia să atace, să deprecieze sau să subevalueze alte fiinţe umane.
   Adesea, oamenii nu sunt buni cu alţi oameni pentru că simt că lumea nu a fost bună cu ei. Sunt răniţi şi se simt lipsiţi de forţă, aşa că îi rănesc pe ceilalţi ca mod de a avea putere asupra lor, ca un bătăuş din curtea şcolii. Şi nu ştim oare cu toţii că bătăuşii sunt cei mai speriaţi şi mai nesiguri oameni?
   Vreau să rămâi cu un lucru din această mică secţiune a acestei cărţi: vreau să fii unul dintre cei buni, pentru ca viaţa să fie bună cu tine. Nu-i judeca pe alţii şi nu urî. Bârfind, punând etichete şi trăgându-i în jos pe ceilalţi, iroseşti timp şi energie preţioase şi îţi atragi negativitate. Dai naştere unei găuri negre care te va atrage înăuntru pe tine şi orice altceva din viaţa ta.
   Când erai mic, ai jucat vreodată jocul "King of the Hill"? Cineva se urcă în vârful unui deal, iar toţi ceilalţi încearcă să-l dea jos, împingându-l şi trăgându-l care încotro. Toată lumea se alege cu vânătăi şi cu lovituri. Nici chiar cel din vârf nu se poate bucura că este acolo. Negativitatea îţi blochează capacitatea de a recepţiona lucrurile pozitive. încetează să-ţi mai iroseşti energia pe comportamente fără rezultat, ca gelozia şi invidia. Nu sunt ele oare unul dintre cele şapte păcate? încetează să stai într-un loc plin de frică şi de lipsuri. Aminteşte-ţi că în univers există abundenţă. Cheamă spre tine acest flux al abundenţei şi adaugă-i câteva acţiuni care să ducă la rezultatul pe care ţi-l doreşti. în loc să te lupţi, mai bine construieşte-ţi propriul tău castel în vârful propriului tău deal!

   TRANSFORMĂ

   Ideea din spatele acestui exerciţiu este de a folosi afirmaţiile pozitive şi de a crea la propriu un antidot pentru fiecare afirmaţie negativă cu care îţi faci rău, inversându-i astfel efectele. Mai întâi, fă o listă cu toate lucrurile negative pe care le gândeşti şi ţi le spui zi de zi. Nu te abţine - pune toate cărţile pe masă, ca să vedem cu ce anume avem de-a face. Iar acum, partea grea.
   Ia fiecare dintre aceste afirmaţii şi transformă acel ceva negativ pe care mintea ta s-a blocat în ceva pozitiv. Exemplul meu favorit pentru asta provine, dintre toate, de la o reclamă la pantofi sport. O femeie vorbeşte despre coapsele sale "trăsnet", dar, în loc să poarte discuţia spre ceva negativ, ea o transformă, spunând cât sunt de puternice, cât de mult o susţin atunci când aleargă şi, mai ales, cum abia aşteaptă să-şi poarte nepoţii pe puternicele ei coapse "trăsnet" când va fi mai în vârstă.
   Poţi face asta cu orice. Poate fi dificil, dar exersează cât de des poţi. Transformând lucrurile, îţi reantrenezi mintea să te susţină şi să evolueze, în loc să te doboare şi să te tragă înapoi.
   Iată alte câteva exemple: îţi spui că eşti prost de fiecare dată când faci o greşeală, cât de mică? Renunţă la acest limbaj puternic negativ şi aminteşte-ţi că toată lumea face greşeli - e un semn pozitiv că eşti viu, că faci şi dregi. Şi nu ştii niciodată unde te pot purta greşelile tale.
   Lucrează la lista ta. Nu te teme să fii creativ. Mintea noastră e înclinată către negativism, aşa că e important să fii înarmat şi pregătit cu suficiente gânduri pozitive pentru a le ţine în frâu pe cele negative.

   CUM SĂ MĂ IUBESC? ÎN NENUMĂRATE FELURI!

   E destul de uşor să mâzgălim o listă cu lucrurile care nu ne plac la noi înşine. (Nu te apuca să-mi testezi teoria, crede-mă pe cuvânt şi continuă să citeşti.) Dar cât de des chiar ţi-ai făcut ceva timp să te gândeşti la lucrurile care sunt grozave la tine?
   Trăim într-o societate care ne spune în mod subtil că e mai bine să fim modeşti, ba chiar autodepreciativi, decât să ne recunoaştem calităţile strălucite. Ei bine, surpriză: e foarte în regulă să fii mulţumit de tine. Nu înseamnă că crezi că eşti mai bun decât alţii, ci doar că apreciezi şi pui preţ pe ceea ce eşti.
   Nu faci nicio favoare lumii ducând o viaţă modestă şi îndobitocindu-te. Nu uita că a câştiga nu înseamnă neapărat ca alţii să piardă. Faptul că tu crezi că eşti special nu înseamnă că persoana de lângă tine nu e şi ea la fel. Dacă te gândeşti că eşti grozav şi că meriţi, asta nu înseamnă că te gândeşti că alţii sunt în mai mică măsură. Să-ţi recunoşti punctele forte e ceva sănătos şi o parte integrantă din construcţia stimei de sine, aşa că, dacă eziţi, REVINO-ŢI şi hai să continuăm.
   Când am folosit acest exerciţiu la The Biggest Loser, lucrurile au avut un start lent, pentru că oamenii se tem atât de mult să nu pară "plini de sine" sau "aroganţi". Aşa că am jucat un alt joc, "Eu primul": începeam cu o afirmaţie pozitivă despre mine. Apoi, era rândul lor să spună ceva ce le place la propria persoană. Când concurenţii mă vedeau cum mă ridic în slăvi, se simţeau mai confortabil să facă şi ei la fel. Aşa că şi aici tot eu.o să încep prima:
   îmi place că am curaj.
   Sunt mândră de fizicul meu.
   îmi place că sunt haioasă. (Chiar sunt, jur.)
   îmi place că sunt hotărâtă.
   îmi place să sunt inteligentă şi interesantă.
   îmi place că sunt generoasă şi că merit generozitatea altora.
   îmi plac ochii mei - sunt frumoşi.
   îmi place că sunt o motociclistă bună.
   îmi place că am rolul meu în a schimba lumea.
   îmi place că am gust la alegerea lacului de unghii.

   Aşa cum îţi poţi da seama, aş putea continua multă vreme, dar probabil că la un moment dat ai vrea totuşi să termini de citit această carte. Aşa că acum e rândul tău. Notează cel puţin zece calităţi de-ale tale care îţi plac sau de care eşti mândru. Ori de câte ori simţi că nu eşti bun de nimic, ia lista şi apucă-te să o citeşti cu voce tare, ca un mod de a-ţi reaminti că, de fapt,...

   ELIBEREAZĂ RINGUL

   Titlul e suficient de direct şi de grăitor. Nu trebuie neapărat să devii mai îngrijit, mai curat sau mai punctual, deşi cu siguranţă chestiile astea dau bine, ci mai degrabă să-ţi aranjezi lucrurile în viaţă astfel încât să fii gata pentru toate marile ocazii pe care viaţa are să ţi le ofere.
   Dezorganizarea ne pune piedici prin haosul pe care îl generează în viaţa noastră şi prin obstacolele din pricina cărora e dificil să ne repezim asupra ocaziilor atunci când apar. Păstrând un mediu organizat acasă şi la serviciu, te vei putea bucura de nenumărate beneficii mentale şi fizice.
   Organizarea este esenţială pentru managementul timpului, pentru că îţi permite să faci şi să realizezi mai multe într-o zi. la gândeşte-te: de câte ori ai întârziat undeva pentru că nu-ţi găseai cheile, portofelul sau cămaşa care se potrivea la costum? Haosul te costă un timp pe care nu-ţi permiţi să-l pierzi. Când trăieşti în dezordine, treburile simple ca plata facturilor sau curăţenia o să-ţi ia de cel puţin două ori mai mult timp. Fără organizare, e probabil să nu găseşti instrumentele de care ai nevoie pentru ceea ce ai de făcut.
   Sincer, cât timp iroseşti fiind împrăştiat? Gândeşte-te la toate lucrurile pe care le-ai putea face în acel timp! Te-ai putea duce la sală, ai putea să mai dormi puţin, ai putea petrece ceva timp jucându-te cu micuţul tău, ai putea ajunge mai devreme la birou pentru câteva ore suplimentare numai bune pentru nişte bani în plus de concediu... şi aşa mai departe.
   Studiile au arătat că oamenii care trăiesc într-un mediu dezordonat prezintă semne de neatenţie şi devin mai repede copleşiţi şi stresaţi. Punându-ţi ordine în viaţă, îţi pui ordine în gânduri şi devii capabil să-ţi concentrezi energia într-un mod mai proactiv şi mai eficient.
   De asemenea, organizarea face să sporească stima de sine. Modul în care îţi întreţii mediul în care trăieşti reflectă direct relaţia pe care o ai cu tine însuţi. De exemplu, felul în care arată bucătăria ta e un indiciu dacă acorzi sau nu atenţia cuvenită hranei tale. Când filmam Losing It, fiecare familie în casa căreia intram avea invariabil un frigider murdar, supraîncărcat cu mâncare, în mare parte stricată, deşi nimeni nu observase asta. Rafturile erau lipicioase de la sucul vărsat cândva. Legumele zăceau pe fundul unui sertar, acoperite de mucegai. Din cămară dădeau pe dinafară porcării procesate, din cutii ce fuseseră deschise, răsturnate şi lăsate desfăcute. în unele cazuri, şoarecii îşi făcuseră cuiburi în bufet.
   Este vorba de oameni a căror stare de sănătate fizică era o ruină totală, ceea ce se putea ghici din felul în care le păsa sau nu de bucătăria lor. Acelaşi lucru e valabil pentru orice altă zonă a casei tale, pentru locul de muncă sau pentru orice alt loc unde petreci timp; poţi influenţa mediul în care trăieşti.
   Şi reciproca este adevărată - mediul în care trăieşti te poate influenţa. Când în biroul tău e dezastru, adesea eşti neatent şi neproductiv la serviciu. Când la tine în baie e dezastru, e foarte probabil că-ţi neglijezi igiena. Şi lista ar putea continua. Menţinându-ţi organizat şi bine îngrijit mediul în care trăieşti e ca şi cum ai face o declaraţie că pui preţ pe tine însuţi, o declaraţie care se reafirmă ori de câte ori priveşti în jur.
   Şi în ultimul, dar nu cel din urmă rând, punând lucrurile la locul lor şi organizându-ţi viaţa, te autodeclari pregătit să laşi în urmă toate prostiile inutile de care te agăţai degeaba şi să te deschizi în faţa noilor posibilităţi. Fiecare revistă şi bucăţică de hârtie pe care o reciclezi, fiecare carte pe care o donezi la bibliotecă, fiecare accesoriu şi haină pe care le dăruieşti altcuiva fac loc unei noi abordări, unor noi energii, bucurii şi experienţe! Este uluitor să fii martorul transformărilor şi eliberării pe care le obţii devenind organizat.
   Dacă organizarea chiar este o problemă pentru tine, uită-te bine şi cu toată sinceritatea la viaţa ta şi întreabă-te care sunt, în ceea ce priveşte realizările, productivitatea, sănătatea, relaţiile şi stima de sine, costurile dezorganizării. Răspunsul te poate motiva să faci anumite schimbări. Nu te mai gândi la a face ordine ca la o treabă apăsătoare, ci ca la cea mai eficientă tactică de autoperfecţionare pe care o ai la dispoziţie.
   Iată câteva trucuri şi exerciţii care să te aducă pe calea cea bună:...