Libraria Eu Sunt - libraria sufletului

în perioada 12 august - 3 septembrie vom fi în vacanţă. Ultimele expedieri se vor face pe 11 august, iar comenzile primite în perioada vacanţei vor fi onorate începând cu 4 septembrie. Revenim cu o surpriză :)
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Fascinanta construcţie a eului duminică, 20 august 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Fascinanta construcţie a eului

cum să dezvoltăm o minte sănătoasă într-o societate stresantă
de Augusto Cury
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Fascinanta construcţie a eului Imaginea mare preţ Eu Sunt: 15,00 lei


  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Fascinanta construcţie a eului

   Aţi avea curaj să vă urcaţi într-un avion, ştiind că pilotul nu are experienţa necesară pentru a folosi instrumentele de navigaţie, utilizate la decolare sau aterizare? Cu siguranţă că nu! Problema e că, de necrezut, dar cea mai complexă dintre "aeronave", mintea umană, are un pilot foarte adesea imatur şi nepregătit pentru a o conduce: Eu-l.
   Şcolile şi universităţile predau prea puţin mecanismele necesare construirii unui Eu inteligent şi sănătos. Fără cunoaşterea şi dezvoltarea acestor mecanisme, e mult mai complicat să fim maturi, stabili şi profunzi din punct de vedere emoţional şi să construim un raţionament complex, într-o societate stresantă ca a noastră, lată câteva rezultate: două treimi dintre oameni prezintă sindromul timidităţii, 26% dintre tineri prezintă caracteristici depresive, 50% dintre părinţi nu dialoghează cu copiii lor şi peste 90% dintre oameni nu stau de vorbă cu ei înşişi, despre conflictele lor.
   Pornind de la a sa teorie a Inteligenţei multifocale, Augusto Cury îl incită pe cititorul acestei cărţi la cunoaşterea fascinantelor mecanisme de formare a Eu-lui. O temă vitală pentru tineri şi adulţi. Prezintă secretele memoriei, fenomenele care construiesc gândurile şi formează oameni care gândesc.
   "Fiinţa umană poate conduce o întreprindere sau o ţară, dar, hotărât lucru, nu e uşor să conduci planeta psihică; ce, asemănător planetei Pământ, nu-şi încetează niciodată mişcarea, dar cu o deosebire serioasă, nu întotdeauna urmează aceeaşi orbită, ci are traiectorii imprevizibile."
Introducere ... 5

CAPITOLUL 1
Eu-l ar trebui să rămână uimit în faţa minţii umane ... 8

CAPITOLUL 2
Tehnicile necorespunzătoare ale Eu-lui ca administrator psihic ... 15

CAPITOLUL 3
Definirea Eu-lui şi a funcţiilor sale vitale ... 26

CAPITOLUL 4
Memoria genetică, centrală şi periferică ... 35

CAPITOLUL 5
Categoriile de raţionament ... 59

CAPITOLUL 6
Tipurile de gândire ... 83

CAPITOLUL 7
Natura virtuală a gândurilor ... 99

CAPITOLUL 8
Conştiinţa de sine ... 125

CAPITOLUL 9
Percutorul Memoriei: o petrecere la care Eu-l n-a fost invitat ... 142

CAPITOLUL 10
Eu-l constructor şi reconstructor ... 150

pag. 9-10

   Un Eu imatur nu-şi va da seama că sexul, culoarea pielii, religia, cultura şi rasa n-ar trebui să servească niciodată drept parametri pentru discriminarea a două fiinţe umane cu aceeaşi complexitate psihică. Un Eu matur şi, prin urmare, profund, ar trebui să rămână cel puţin uluit în faţa procesului de construcţie a gândurilor. Dar cine reacţionează astfel? Producem gânduri ca şi cum ar fi o banalitate.
   Einstein a elaborat una dintre cele mai complexe teorii ale ştiinţei, dar, dacă am fi trăit în vremea lui şi am fi avut ocazia să-l întrebăm cum au reuşit fenomenele din culisele minţii lui să parcurgă de mii de ori ferestrele de pe scoarţa lui cerebrală şi să îmbine informaţiile pentru a produce imaginile mentale care au condus la presupunerile teoriei sale, probabil că n-ar fi ştiut să răspundă. Folosim gândul pentru a cugeta asupra lumii, dar dacă-l vom folosi pentru a ne gândi la modul în care gândim, vom înţelege că suntem cu toţii nişte copii în faţa unei complexităţi atât de indiscutabile.
   între un pacient care suferă de psihoză şi Einstein, sau chiar Freud, există diferenţe sub aspectul rapidităţii, coerenţei, sintezei, schemei şi originalităţii raţionamentului. Dar toate aceste diferenţe se află la suprafaţa inteligenţei. în profunzime, suntem egali. Ca autor al unei teorii legate de acest domeniu, sunt uimit în faţa acestei complexităţi şi în faţa rezistenţei pe care o avem faţă de cunoaşterea propriei noastre esenţe. Când vom studia aici mecanismele de formare a Eu-lui, nu ne vom mai îndoi de acest lucru.
   Agronomii discută despre microelementele necesare pentru hrănirea plantelor, medicii despre substanţele medicamentoase, economiştii despre metode de control al fluxului de capitaluri internaţionale, dar nu discutăm aproape deloc despre cum să formăm Eu-l ca director psihic. Sistemul academic ne pregăteşte pentru exercitarea unei profesii şi pentru a cunoaşte şi conduce o întreprindere, un oraş sau un stat, dar nu şi pe noi înşine. Această lacună a generat defecte teribile în formarea Eu-lui, care, la rândul lui, a devenit unul dintre factorii importanţi care au stimulat erorile istorice ale Homo sapiens.
   Nu e o nebunie faptul că un muritor provoacă războaie şi omucideri? Haosul dramatic al morţii care sfârşeşte în singurătatea unui mormânt ar trebui să aducă un minimum de înţelepciune pentru ca Eu-l să-şi controleze violenţa, dar nu e suficient. Un Eu infantil, prea puţin înclinat spre interiorizare, se crede un zeu. Nu e o prostie faptul că o fiinţă umană, care moare câte puţin în fiecare zi, simte nevoia patologică de putere ca şi cum ar fi eternă? Nu e o prostie faptul că un om care nu ştie cum să-şi gestioneze propriile gânduri simte o nevoie acută de a-i controla pe ceilalţi?
   Nu e o barbarie să vrei să fii cel mai bogat, cel mai renumit sau cel mai eficient specialist şi să ajungi pe patul unui spital? Nimeni nu vrea aşa ceva. Dar de ce mulţi dintre cei care au un succes social şi financiar spectaculos, în loc să se relaxeze şi să se delecteze, continuă să muncească într-un ritm halucinant, căutând să atingă ţinte de neatins? Un Eu competent nu înseamnă un Eu cu o bună pregătire. Un Eu prost format poate fi extrem de eficient pentru sistemul social, dar, în acelaşi timp, poate avea o relaţie foarte proastă cu sine.
   Sunt persoane care au avut părinţi fascinanţi, o copilărie minunată şi lipsită de traume, dar au devenit timide, pesimiste, prost dispuse, anxioase. Baza personalităţii lor nu le justifică nefericirea. Ca să le putem înţelege, trebuie să luăm aminte la mecanismele de formare a Eu-lui. Şi pentru a-şi învinge această nefericire, nu foloseşte la nimic să tratăm o boală, ci Eu-l bolnav, Eu-l ca administrator al psihicului.

pag. 9-10

   Un Eu imatur nu-şi va da seama că sexul, culoarea pielii, religia, cultura şi rasa n-ar trebui să servească niciodată drept parametri pentru discriminarea a două fiinţe umane cu aceeaşi complexitate psihică. Un Eu matur şi, prin urmare, profund, ar trebui să rămână cel puţin uluit în faţa procesului de construcţie a gândurilor. Dar cine reacţionează astfel? Producem gânduri ca şi cum ar fi o banalitate.
   Einstein a elaborat una dintre cele mai complexe teorii ale ştiinţei, dar, dacă am fi trăit în vremea lui şi am fi avut ocazia să-l întrebăm cum au reuşit fenomenele din culisele minţii lui să parcurgă de mii de ori ferestrele de pe scoarţa lui cerebrală şi să îmbine informaţiile pentru a produce imaginile mentale care au condus la presupunerile teoriei sale, probabil că n-ar fi ştiut să răspundă. Folosim gândul pentru a cugeta asupra lumii, dar dacă-l vom folosi pentru a ne gândi la modul în care gândim, vom înţelege că suntem cu toţii nişte copii în faţa unei complexităţi atât de indiscutabile.
   între un pacient care suferă de psihoză şi Einstein, sau chiar Freud, există diferenţe sub aspectul rapidităţii, coerenţei, sintezei, schemei şi originalităţii raţionamentului. Dar toate aceste diferenţe se află la suprafaţa inteligenţei. în profunzime, suntem egali. Ca autor al unei teorii legate de acest domeniu, sunt uimit în faţa acestei complexităţi şi în faţa rezistenţei pe care o avem faţă de cunoaşterea propriei noastre esenţe. Când vom studia aici mecanismele de formare a Eu-lui, nu ne vom mai îndoi de acest lucru.
   Agronomii discută despre microelementele necesare pentru hrănirea plantelor, medicii despre substanţele medicamentoase, economiştii despre metode de control al fluxului de capitaluri internaţionale, dar nu discutăm aproape deloc despre cum să formăm Eu-l ca director psihic. Sistemul academic ne pregăteşte pentru exercitarea unei profesii şi pentru a cunoaşte şi conduce o întreprindere, un oraş sau un stat, dar nu şi pe noi înşine. Această lacună a generat defecte teribile în formarea Eu-lui, care, la rândul lui, a devenit unul dintre factorii importanţi care au stimulat erorile istorice ale Homo sapiens.
   Nu e o nebunie faptul că un muritor provoacă războaie şi omucideri? Haosul dramatic al morţii care sfârşeşte în singurătatea unui mormânt ar trebui să aducă un minimum de înţelepciune pentru ca Eu-l să-şi controleze violenţa, dar nu e suficient. Un Eu infantil, prea puţin înclinat spre interiorizare, se crede un zeu. Nu e o prostie faptul că o fiinţă umană, care moare câte puţin în fiecare zi, simte nevoia patologică de putere ca şi cum ar fi eternă? Nu e o prostie faptul că un om care nu ştie cum să-şi gestioneze propriile gânduri simte o nevoie acută de a-i controla pe ceilalţi?
   Nu e o barbarie să vrei să fii cel mai bogat, cel mai renumit sau cel mai eficient specialist şi să ajungi pe patul unui spital? Nimeni nu vrea aşa ceva. Dar de ce mulţi dintre cei care au un succes social şi financiar spectaculos, în loc să se relaxeze şi să se delecteze, continuă să muncească într-un ritm halucinant, căutând să atingă ţinte de neatins? Un Eu competent nu înseamnă un Eu cu o bună pregătire. Un Eu prost format poate fi extrem de eficient pentru sistemul social, dar, în acelaşi timp, poate avea o relaţie foarte proastă cu sine.
   Sunt persoane care au avut părinţi fascinanţi, o copilărie minunată şi lipsită de traume, dar au devenit timide, pesimiste, prost dispuse, anxioase. Baza personalităţii lor nu le justifică nefericirea. Ca să le putem înţelege, trebuie să luăm aminte la mecanismele de formare a Eu-lui. Şi pentru a-şi învinge această nefericire, nu foloseşte la nimic să tratăm o boală, ci Eu-l bolnav, Eu-l ca administrator al psihicului.

pag. 90-91

   Aşa cum indică însuşi numele, gândul antidialectic e antilogic, anti-limbaj, anti-simbolic. E gândul care stă la baza multiplelor forme de imaginaţie, percepţie, intuiţie, abstractizare, inducţie, analiză multifocală. Toate gândurile mai complexe au nevoie de doze mari de gândire anti-dialectică, cu toate că nu se exprimă niciodată în mod corespunzător pe scena limbajului. Scena aceasta aparţine gândirii dialectice. Cuvintele nu traduc corect conflictele şi suferinţa psihică. De aceea, tratamentul psihoterapeutic nu e simplu. Pacientul trebuie să traducă intraductibilul. Bunul simţ comun ştie că o mie de cuvinte nu traduco imagine.
   Gândirea dialectică apare în uterul social, dar cea dialectică e deja prezentă în mintea fătului. Nu există încă imagini mentale, dar există un imaginar bogat indus şi stimulat prin citirile ferestrelor care conţin experienţele fătului. Cine citeşte aceste ferestre? Aşa cum am văzut, cele două fenomene inconştiente: Percutorul Memoriei şi Auto-fluxul.
   Când copilul se naşte şi începe să aibă contact cu lu-mea imaginilor fizice, gândirea anti-dialectică începe să fie excitată şi stimulată de ele. De aceea, imaginarul nostru se traduce adesea prin imagini mentale. Prin intermediul gândirii dialectice ne imaginăm viitorul, reactualizăm trecutul, construim diverse personaje în vise.
   Şi cei cu deficienţă vizuală totală? Gândesc prin imagini? Şi ei au un imaginar deosebit de bogat, deşi nu e stimulat de imagini fizice. Imaginarul lor e fluid, multifocal, multiangular, surprinzător. Unii orbi povestesc chiar că visează colorat, fără să fi văzut niciodată o culoare. Producţia lor de gânduri anti-dialectice poate fi mai bogată decât a celor cu vederea normală, care sunt supuşi la poluare vizuală. In zilele noastre, excesul de imagini produse de TV şi furnizate de internet pot compromite creativitatea; şi încă mult.
   Artiştii plastici, sculptorii, scriitorii au, de regulă, o producţie bogată de gânduri anti-dialectice pentru a-şi crea arta lor, dar nu întotdeauna dialectică. De aceea, nu prea sunt buni oratori. Şi oamenii timizi, datorită introvertirii lor, au adesea o producţie rezonabilă de gânduri anti-dialectice, însă, în faţa unei asistenţe, se produce o comprimare a producţiei dialectice.

   UN OM CARE GÂNDEŞTE

   Ori de câte ori vorbim, discutăm, descriem, studiem, utilizăm cel mai logic şi mai bine formatat dintre gândurile conştiente, cel dialectic. Deşi e cel mai manipulabil, nu e cel mai amplu şi mai complex dintre gândurile conştiente.
   Procesul de formare de oameni care gândesc impune utilizarea nu doar a gândirii logico-dialectice, ci cu precădere pe cel antilogic-antidialectic. Materia prima care diferenţiază minţile comune de minţile strălucite este gândul antidialectic. Chiar dacă n-au studiat formele de gând conştiente, oamenii care gândesc au învăţat să folosească intuitiv gândirea anti-dialectică, pentru a putea privi din multiple unghiuri fenomenele cu care vin în contact, precum şi pentru a-şi analiza propriile paradigme şi „adevăruri" ştiinţifice. In final, au utilizat-o pentru a-şi dezvolta raţionamentul multifocal/inductiv/deductiv/abstract.
   Cum e dificil de explicat gândirea anti-dialectică, imaginaţia sa sofisticată, întrucât explicaţia e adesea dialectică, nu puţini dintre acei gânditori au fost taxaţi ca nebuni, nesănătoşi, ciudaţi. Einstein n-a fost strălucit nici ca elev, nici ca profesor universitar. Notele lui care nu erau grozave şi oratoria lui slăbuţă erau expresii serioase ale dificultăţilor de ordin dialectic. A lucrat la firma unor rude ca să poată supravieţui, un loc ce putea fi un cimitir pentru inteligenţa lui.

pag. 157-158

   ...n-am mai fost acelaşi. Pentru cei care pătrund în aceste zone ale psihicului, status-ul şi faima devin elemente imature, într-o existenţă atât de scurtă. în cursul acestui proces, un vis creştea tăcut în adâncul sufletului meu, acela de a-mi aduce o contribuţie în domeniul ştiinţei şi al societăţii, de a democratiza accesul la instrumente care puteau lărgi orizonturile inteligenţei şi preveni tulburările psihice.
   La început a fost extrem de greu să public. Refuzul făcea parte din meniul meu. Părea că acest vis era un delir al Eu-lui meu. Dar, după iarna acerbă şi uscată, răsar cele mai frumoase primăveri. încele din urmă, suferinţa emoţională solitară a generat setea mea de cunoaştere, s-a transformat într-un vis, care a făcut seminţe, din care au rodit treizeci de cărţi şi care au fost plantate în zeci de milioane de cititori din multe ţări. Ce merit am? Nici unul. După ce am studiat natura gândurilor şi formarea Eu-lui, mă simt o fiinţă umană în continuă construcţie, un drumeţ care se caută pe sine şi pe ceilalţi, pentru a învinge singurătatea conştiinţei virtuale.
   Am învăţat că, în funcţie de drumul pe care apucăm, putem deveni cei mai mari călăi ai noştri. După cum am arătat, există cercetări care atestă că, în zilele noastre, numărul tulburărilor psihice e pe cale să explodeze. Cincizeci la sută dintre oameni, mai devreme sau mai târziu, vor dezvolta una dintre ele. Probabil că fiecare al doilea dintre noi e afectat. Şi, dacă luăm în considerare stresul modern, generat de excesul de activităţi, informaţii şi preocupări, cu greu vom găsi o persoană pe deplin sănătoasă.
   Am descoperit că viaţa merită trăită, în ciuda văilor de lacrimi şi frustrări. Eu-l trebuie să descifreze tainele unei minţi bogate sub aspect emoţional, sănătoase, creative, inventive. E foarte greu de schimbat personalitatea, dar schimbarea, şlefuirea, dotarea şi educarea centrului care administrează personalitatea, Eu-l, sunt posibile. Existenţa ar trebui să fie o sală de fitness pentru inteligenţă, ca să ne construim continuu.
   Aeronava minţii noastre se poate ridica în zboruri înalte sau se poate târî. E păcat că foarte puţini oameni caută să intre în straturile mai profunde ale fiinţei lor, printr-un dialog cu sine inteligent, relaxant şi productiv. E un păcat şi mai mare că trăim într-o societate atât de superficială, care priveşte actul de a se căuta şi de a sta de vorbă cu sine ca pe o nebunie.
   Nebunie e să stăm de vorbă cu toţi cei din jur, dar să ne trecem sub tăcere propria istorie. Nebunie e să criticăm lumea din afară, dar să nu ne criticăm propriile fantasme, să nu ne reciclăm fricile, să nu dăm un şoc de luciditate gândurilor noastre dialectice şi anti-dialectice perturbatoare. Nebunie e să decuplăm motorul maşinii ca să nu se uzeze, dar să nu ne decuplăm mintea sau să ne gestionăm gândurile pentru a nu ne stresa prea intens creierul. Nebunie e să distingem nenumărate sunete în jurul nostru, dar să nu ascultăm glasul plăcut şi inaudibil din anti-spaţiul gândului virtual, care cere să ne căutăm pe noi înşine şi să ne schimbăm stilul de viaţă agitat. Nebunie e să consumăm produse şi servicii şi să uităm că ceea ce nu se poate cumpăra cu bani, precum arta de ane proteja psihicul şi de a ne interioriza, e esenţială pentru sănătatea psihică. Nebunie e să trăim în case şi apartamente confortabile, dar să nu avem un loc în-lăuntrul nostru, unde să ne odihnim şi relaxăm. Da, nebunie e abandonul de sine al Eu-lui în această existenţă deosebit de frumoasă şi imprevizibilă şi neutilizarea inteligenţei sale pentru a se reconstrui şi reinventa...

  • cartea a apărut în decembrie 2013 la editura For You
  • traducător: Georgiana Bărbulescu
  • Titlu original: Fascinanta construcao do eu
  • cartea cuprinde 176 pagini în format 14x20cm şi o greutate de 0.165 kg
  • ISBN: 978-606-639-047-7
  • cartea a fost vizualizată de 2652 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Fascinanta construcţie a eului"
carţi din acelaşi domeniu cu "Fascinanta construcţie a eului"
()
derulare
Tu eşti placebo
Tu eşti placebo
(ştiinţă, dezvoltare personală)
Cum să te simţi iubit
Cum să te simţi iubit
(dezvoltare personală)
Oracolul cristalelor de apă
Oracolul cristalelor de apă
(general, ştiinţă)
Distruge-ţi obiceiurile nocive
Distruge-ţi obiceiurile nocive
(dezvoltare personală)
Mesaje de la un prieten
Mesaje de la un prieten
(dezvoltare personală)
Remedii lente
Remedii lente
(dezvoltare personală)
Dieta Engine 2
Dieta Engine 2
(dietoterapie)
Misterele şcolii zamolxiene
Misterele şcolii zamolxiene
(românească, transformare personală)
Visătorii nu mor niciodată
Visătorii nu mor niciodată
(eseuri, reflecţii)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare vineri, 11 august 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar