Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Gesturile care îi trădează pe politicieni duminică, 22 ianuarie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Gesturile care îi trădează pe politicieni


de Joseph Messinger
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Gesturile care îi trădează pe politicieni Imaginea mare preţ Eu Sunt: 29,00 lei

preţ listă: 29,90 lei

reducere:
0,90 lei (3,01%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Gesturile care îi trădează pe politicieni

Vreţi să ştiţi ce gândesc de fapt oamenii politici şi mai ales când spun minciuni? Studiaţi-le gesturile şi posturile, cu precădere trei dintre ele: cum îşi încrucişează braţele, cum îşi incrucişează degetele, la ce ureche ţin telefonul atunci când vorbesc. Aflaţi care sunt profilurile gestuale - Cartezian, Challenger, Creativ, Idealist, Narcisic, Relaţional, Senzitiv şi Tribal - şi învăţaţi să vă recunoaşteţi propriul profil!
Psiholog şi scriitor, expert în comunicare nonverbală si în limbajul gestual, Joseph Messinger trece în revistă gesturile care trădează personalitatea politicienilor. Autorul a petrecut mai mult de şase luni în Adunarea Naţională, printre deputaţii francezi. Le-a studiat fiecare gest în timpul dezbaterilor, în emisiunile de televiziune sau în cadrul întâlnirilor cu electoratul. Aceste gesturi, mai ales atunci când "spun altceva" decât spun cuvintele, ne dezvăluie adevăratul profil psihologic al celor care aspiră la funcţii în stat.
Gesturile care îi trădează pe politicieni este o lucrare esenţială pentru a descifra atitudinile, posturile şi, în consecinţă, ipocrizia oamenilor politici. Cartea este utilă atât specialişlilor în psihologia comportamentală, cât şi publicului larg, căruia îi va oferi o lectură facilă, cu exemple sugestive şi actuale. Învătati să recunoaşteţi gesturile care îi trădează pe politicieni şi să votaţi in cunoştinţă de cauză!
Prefaţă ... 11
Charisma în politică ... 17

PARTEA I

Să pregătim cadrul! ... 25

PARTEA A II-A

Triburile, clanurile şi familiile gestuale în politică ... 43
Profilul Cartezianului ... 47
Profilul Challengerului ... 52
Profilul Creativului ... 57
Profilul Idealistului ... 61
Profilul Narcisicului ... 68
Profilul Relaţionalului ... 72
Profilul Senzitivului ... 77
Profilul Tribalului ... 83

PARTEA A III-A

Reuniune la vârf ... 93
A de la ... 96
B de la ... 97
D de la ... 100
G de la ... 110
I de la ... 110
î de la ... 118
M de la ... 121
O de la ... 135
P de la ... 137
S de la ... 141
V de la ... 150

PARTEA A IV-A

Candidaţii la preşedinţie ... 153
Nicolas Sarkozy, omul care valora 50 de miliarde de euro ... 153
Francois Hollande ... 178

Bibliografie ... 206

pag. 32-33

   ...candidatului la preşedinţie şi al altor staruri din zona politică. M-am ocupat, în continuare, de adăugarea frecvenţelor repetitive ale fiecărei grile gestuale, care este alcătuită din cele trei coduri. Ne vom ocupa, apoi, de următoarea clasificare: 4 gesturi care presupun 16 profiluri ale căror portrete le voi descrie pe scurt.

   Votaţi pentru un alt eu!

   După ce aţi citit portretul candidatului care vă interesează, nu vă rămâne decât să calculaţi nivelul de compatibilitate personală pe care îl aveţi cu el. Mi se pare evident ca, dacă votaţi în mod tradiţional cu dreapta, să înclinaţi în favoarea unui candidat care corespunde preferinţei dumneavoastră politice. Şi aici intervine criteriul cel mai semnificativ, cel al identificării gestuale în oglindă.
   Vă revine personal sarcina de a vă stabili profilul gestual de alegător intrând pe site-ul joseph-messinger.fr. Când veţi şti cărui trib sau cărui clan aparţineţi, vă veţi putea alege candidatul la prezidenţiale în cunoştinţă de cauză: va fi clona dumneavoastră gestuală, un fel de văr îndepărtat despre care aţi păstrat cea mai plăcută amintire. Nu mai votaţi pentru un candidat în funcţie de starea de spirit din ziua respectivă, ci votaţi pentru un preşedinte care vă seamănă. în concluzie, vă propun să votaţi pentru o parte din dumneavoastră.
   Bănuiesc din capul locului care vor fi obiecţiile filosofilor de cafenea şi ale formatorilor de opinie din media şi ţin să le răspund pe loc, înainte să apuce să-şi exprime scepticismul. Metoda pe care o propun nu vizează balcanizarea cititorilor, nici tribalizarea raporturilor sociale, are doar menirea să ne facă să conştientizăm dimensiunea emoţională care ne va permite să doborâm zidurile etico-religioase care se înalţă între francezii născuţi aici şi cei de adopţie. Este imperios necesar să ne angajăm cu toţii în aceeaşi luptă, cea a unui dialog cetăţenesc care va fi mai profitabil decât revoltele populare. Cum poţi avea o viaţă de cuplu cu un partener pe care nu-l placi? Cum se pot accepta deciziile unilaterale ale unui primar, ale unui deputat sau ale unui preşedinte de consiliu regional, cărora li se opune majoritatea locuitorilor regiunii, ai circumscripţiei sau ai comunei? Pentru ca reţelele cetăţeneşti să devină grupuri de presiune eficiente, este absolut necesar să dorească să acţioneze împreună. Compatibilitatea psihogestuală este o legătură emoţională puternică, un liant care consolidează dimensiunea relaţională între elementele grupului. Trebuie să ne opunem minorităţii care îşi imaginează că poate impune majorităţii reguli de viaţă care îi privilegiază interesele personale în detrimentul calităţii vieţii sociale, în general, şi a solidarităţii pe care o dispreţuieşte. Nu lăsaţi solidaritatea să dispară căci, dacă acest liant încetează să existe, Franţa va semăna cu o ţară africană condusă de o elită dispreţuitoare, care se bazează pe nepotism. Să obligăm elitele de dreapta şi de stânga să regăsească drumul corect şi să se angajeze în şantiere sociale având ca subiect sărăcia, violenţa, educaţia, condiţiile de viaţă ale unui sfert de lume franceză etc, dar să trecem peste asta, căci nu şantierele sunt cele care lipsesc. Să trecem direct la partea practică!

   Care este profilul dumneavoastră gestual?

   Trei gesturi sunt suficiente pentru a vă stabili profilul psihogestual:
   • Cum vă încrucişaţi braţele?
   • Cum vă încrucişaţi degetele?
   • La ce ureche ţineţi telefonul?

   Aţi intrat pe site-ul meu şi aţi făcut două teste gestuale: cele 3 gesturi sau 8 profiluri şi cele 4 gesturi sau 16 profiluri. Dacă sunteţi stângaci, programul inversează datele. De exemplu, un Cartezian dreptaci încrucişează braţul stâng peste dreptul, degetul mare drept peste stângul şi îşi ascultă interlocutorul la urechea stângă. Dacă reproduceţi aceleaşi lateralităţi, dar scrieţi cu mâna stângă, sunteţi Tribal, profilul opus Cartezianului.

pag. 32-33

   ...candidatului la preşedinţie şi al altor staruri din zona politică. M-am ocupat, în continuare, de adăugarea frecvenţelor repetitive ale fiecărei grile gestuale, care este alcătuită din cele trei coduri. Ne vom ocupa, apoi, de următoarea clasificare: 4 gesturi care presupun 16 profiluri ale căror portrete le voi descrie pe scurt.

   Votaţi pentru un alt eu!

   După ce aţi citit portretul candidatului care vă interesează, nu vă rămâne decât să calculaţi nivelul de compatibilitate personală pe care îl aveţi cu el. Mi se pare evident ca, dacă votaţi în mod tradiţional cu dreapta, să înclinaţi în favoarea unui candidat care corespunde preferinţei dumneavoastră politice. Şi aici intervine criteriul cel mai semnificativ, cel al identificării gestuale în oglindă.
   Vă revine personal sarcina de a vă stabili profilul gestual de alegător intrând pe site-ul joseph-messinger.fr. Când veţi şti cărui trib sau cărui clan aparţineţi, vă veţi putea alege candidatul la prezidenţiale în cunoştinţă de cauză: va fi clona dumneavoastră gestuală, un fel de văr îndepărtat despre care aţi păstrat cea mai plăcută amintire. Nu mai votaţi pentru un candidat în funcţie de starea de spirit din ziua respectivă, ci votaţi pentru un preşedinte care vă seamănă. în concluzie, vă propun să votaţi pentru o parte din dumneavoastră.
   Bănuiesc din capul locului care vor fi obiecţiile filosofilor de cafenea şi ale formatorilor de opinie din media şi ţin să le răspund pe loc, înainte să apuce să-şi exprime scepticismul. Metoda pe care o propun nu vizează balcanizarea cititorilor, nici tribalizarea raporturilor sociale, are doar menirea să ne facă să conştientizăm dimensiunea emoţională care ne va permite să doborâm zidurile etico-religioase care se înalţă între francezii născuţi aici şi cei de adopţie. Este imperios necesar să ne angajăm cu toţii în aceeaşi luptă, cea a unui dialog cetăţenesc care va fi mai profitabil decât revoltele populare. Cum poţi avea o viaţă de cuplu cu un partener pe care nu-l placi? Cum se pot accepta deciziile unilaterale ale unui primar, ale unui deputat sau ale unui preşedinte de consiliu regional, cărora li se opune majoritatea locuitorilor regiunii, ai circumscripţiei sau ai comunei? Pentru ca reţelele cetăţeneşti să devină grupuri de presiune eficiente, este absolut necesar să dorească să acţioneze împreună. Compatibilitatea psihogestuală este o legătură emoţională puternică, un liant care consolidează dimensiunea relaţională între elementele grupului. Trebuie să ne opunem minorităţii care îşi imaginează că poate impune majorităţii reguli de viaţă care îi privilegiază interesele personale în detrimentul calităţii vieţii sociale, în general, şi a solidarităţii pe care o dispreţuieşte. Nu lăsaţi solidaritatea să dispară căci, dacă acest liant încetează să existe, Franţa va semăna cu o ţară africană condusă de o elită dispreţuitoare, care se bazează pe nepotism. Să obligăm elitele de dreapta şi de stânga să regăsească drumul corect şi să se angajeze în şantiere sociale având ca subiect sărăcia, violenţa, educaţia, condiţiile de viaţă ale unui sfert de lume franceză etc, dar să trecem peste asta, căci nu şantierele sunt cele care lipsesc. Să trecem direct la partea practică!

   Care este profilul dumneavoastră gestual?

   Trei gesturi sunt suficiente pentru a vă stabili profilul psihogestual:
   • Cum vă încrucişaţi braţele?
   • Cum vă încrucişaţi degetele?
   • La ce ureche ţineţi telefonul?

   Aţi intrat pe site-ul meu şi aţi făcut două teste gestuale: cele 3 gesturi sau 8 profiluri şi cele 4 gesturi sau 16 profiluri. Dacă sunteţi stângaci, programul inversează datele. De exemplu, un Cartezian dreptaci încrucişează braţul stâng peste dreptul, degetul mare drept peste stângul şi îşi ascultă interlocutorul la urechea stângă. Dacă reproduceţi aceleaşi lateralităţi, dar scrieţi cu mâna stângă, sunteţi Tribal, profilul opus Cartezianului.

pag. 62-63

   Formă de inteligenţă: socială/interpersonală Grilă gestuală: braţ stâng dominant + deget mare stâng dominant + ureche dreaptă la telefon

   Perfecţionist, entuziast, epidermic, fidel, voluntar şi excelent ascultător, politicianul Idealist se întâmplă adesea să nu fie bine perceput, pentru că este prea discret sau prea secretos. Se va spune despre el că este mai degrabă rezervat şi bine educat.
   Receptiv la senzaţiile cele mai subtile, Idealistul politic este în legătură cu ceilalţi în permanenţă, fără interferenţa propriului ego. Funcţionează ca un burete care absoarbe vibraţiile sociale şi reacţionează instinctiv la cererile nerostite ale trupelor sale, în funcţie de simpatii sau de antipatii. Trebuie spus că este un cârcotaş de primă mână. Când nu-i place ceva, o face imediat cunoscut.
   Excelent decriptor al aliaţilor adevăraţi ori falşi sau al ipocriziei unui interlocutor, Idealistul are un simţ înnăscut al omeniei. Este, în primul rând, o fiinţă dotată cu empatie. Idealistul este opusul complementar al Narcisicului. în plan politic, un cuplu Idealist-Narcisic va trage lozul câştigător în numele regulilor de identificare individuală, ceea ce nu este, evident, cazul în perspectiva unei identificări proiective a alesului de către alegători. în această optică, alegătorii Idealişti votează pentru tribul lor (şi sunt majoritari în Franţa) şi îi resping pe Narcisici.
   La fel ca Senzitivii, Idealiştii se regăsesc în toate confruntările socioeconomice, la toate nivelurile de responsabilitate, de sus până jos. Militanţi, sindicalişti, ecologişti, partizani ai altermondialismului, indivizi care trezesc conştiinţe, politicieni, ziarişti angajaţi şi, mai ales, excelenţi psihologi, în sensul larg al termenului, Idealiştii nu suportă să trăiască cu ochelari de cal, să se prefacă sau să simuleze fericirea, într-o societate delincventă şi într-o umanitate suicidară.
   Indivizii care au un caracter obsesiv, ca Idealiştii, simt o nevoie de nestăvilit de a stăpâni totul. Simt nevoia să-şi ţină viaţa sub control, încremenită într-un scenariu menit a-i linişti, în care totul este aranjat, organizat, controlat, curăţat. Mereu impecabili şi ireproşabili, Idealiştii nu suportă propriile slăbiciuni. Totul trebuie să fie cât mai aproape posibil de perfecţiune. Greşelile, întârzierile, neprevăzutul sunt trăite ca nişte agresiuni care le alimentează ideile fixe sau gândurile obsesive. Viaţa instinctuală a unui Idealist este plină de o autoagresivitate latentă, împotriva căreia luptă în permanenţă. Personalitate obsesivă clasică, Idealistul are avantajul de a şti să se conteste. Personalitatea lui nu este încremenită definitiv în proiect, evoluează în cursul vieţii, prin vicisitudinile sau surprizele plăcute care îi ies în cale. Ceea ce nu este cazul tuturor profilurilor, căci Idealistul este un perfecţionist în sens larg. Nu este niciodată cu adevărat satisfăcut de rezultatul obţinut. „Se poate mai bine" este un laitmotiv care îi stă scris pe frunte în permanenţă. Majoritatea actorilor şi actriţelor de film au profilul Idealistului, ceea ce nu e cazul actorilor de teatru, din câte se pare majoritar Narcisici. Această opoziţie a profilurilor se regăseşte în teoria antagonismului complementar, teorie care se aplică mai ales pe plan interindividual.
   Orice persoană care are drept scop perfecţiunea este conştientă de distanţa care o separă de obiectivul său şi îi este, deci, imposibil să se amăgească sau să creadă în poveşti. Idealistul este uşor admirativ faţă de calităţile altora, dar, atenţie, perspicacitatea este una dintre primele lui calităţi. Se comportă uneori ca un adevărat Argus, uriaşul legendar care avea o sută de ochi, dintre care cincizeci rămâneau mereu deschişi. Nimic nu-i scapă, puteţi fi sigur!
   Afectuos, atent şi binevoitor în sensul larg al termenului, când se implică, nu dă niciodată înapoi şi merge până la capăt. Doi paşi înapoi, trei paşi înainte este refrenul care se aplică Idealistului. Ceea ce îi creează uneori probleme este faptul că este indecis şi că se implică abia atunci când nu are posibilitatea să tergiverseze. Uneori este prea târziu să recupereze timpul irosit ezitând.
   Unii Idealişti sunt confidenţi ideali, ascultă cu toată atenţia, fără să-l întrerupă niciodată pe celălalt înainte de a termina.

pag. 139-140

   ...de încrucişarea picioarelor este un talk-show. Succesiunea gândurilor generează acest gen de reacţie corporală automată, indiferent de contextul în care se află subiectul observat. Dar alternanţa încrucişării picioarelor capătă deplina importanţă în momentul în care are loc într-un context polemic sau puternic „emoţional", cum este cazul unei dezbateri televizate.

   De ce simţim nevoia să încrucişăm picioarele?

   Nu este mai firesc să ţinem picioarele pe podea? Observaţi oamenii aşezaţi în jurul vostru, nu veţi găsi mulţi care să aibă ambele labe ale picioarelor stând liniştite pe podea. Majoritatea indivizilor încrucişează picioarele sub masă sau gleznele sub scaun. Unii chiar, mai ales femeile, îşi încolăcesc piciorul stâng pe piciorul drept şi invers. Am numit această postură „piciorul boa". Este vorba despre o constantă gestuală care traduce un puternic sentiment de frustrare.
   Picioarele se încrucişează mai ales pentru a proteja centrul plăcerilor noastre de o castrare virtuală. Gest care n-ar fi, în concluzie, decât întoarcerea la un comportament infantil. Tendinţa de a încrucişa picioarele sau coapsele se datorează şi unei atitudini de protejare împotriva stresului vieţii cotidiene şi/sau profesionale. Veţi constata, la fel ca mine, că, în vacanţă, oamenii încrucişează mai rar picioarele decât atunci când sunt la serviciu.
   în ceea ce priveşte frustrarea, insatisfacţia, un sentiment de inferioritate etc, care sunt la ordinea zilei, bărbatul dreptaci îşi va duce piciorul stâng peste dreptul, iar femeia dreptace, pe cel drept peste stângul. Două posturi de respingere foarte confortabile, dacă ar fi să credem persoanele întrebate. Se ascund în spatele unei minciuni de circumstanţă, pentru a nu trebui să-şi recunoască în public sentimentul de disconfort sau de tristeţe. Reacţia este, evident, normală. Nimănui nu-i place să se expună gol din punct de vedere psihologic.
   Orice individ este psihosensibil la atmosfera care domneşte în jurul lui. Partea dreaptă a creierului filtrează în permanenţă informaţiile care provin din exterior, măsurând gradul unei eventuale agresivităţi, a cărei ţintă este vizibilă, şi, asta, fără să fie conştient, încrucişarea involuntară a picioarelor este un refren barometric ideal pentru a evalua în ce măsură individul îşi stăpâneşte echilibrul timic sau se simte obligat să-şi controleze emoţiile.
   Când analizaţi o postură, luaţi în considerare şi faptul că o încrucişare de respingere se poate foarte bine reproduce şi din motive de comoditate: lipsa de spaţiu sau orientarea obligatorie spre interlocutor. Dacă există o rigiditate de respingere - subiectul este sub controlul atent al Supraeului -, este de presupus că există şi rigiditatea atractivă. Nu este obligatoriu favorabilă celui care beneficiază de ea. De acord, complic lucrurile, dar să ştiţi că nimeni nu deţine adevărul gol-goluţ al semnificaţiei în materie de gestică. Cred că rigiditatea atractivă deschide o uşă batantă spre naivitatea subiectului care o practică. Toată lumea e frumoasă, toată lumea e drăguţă, mai ales în mediul politic. Aşa cum puteţi constata încă o dată, semantica gestuală este o armă redutabilă pentru cel care stăpâneşte interpretarea in vivo.

   Cele trei variante principale ale modului de încrucişare a picioarelor

   Picioarele retrase


   Interlocutorul, aşezat, duce piciorul stâng sub coapsa dreaptă sau invers, în timp ce unul dintre picioare se refugiază sub scaun. Atitudine care exprimă indisponibilitatea şi/sau refuzul dialogului. Picioarele retrase indică, întotdeauna, o nevoie de a fugi de dezbatere sau de a se retrage suficient cât să nu cadă sub influenţa adversarului.

   Picioarele încrucişate în echer

   Picioarele în echer reprezintă o atitudine generică pentru indivizii care sunt stânjeniţi când se află faţă în faţă. Poziţia piciorului în echer este o secvenţă gestuală clasic defensivă şi tipic masculină, chiar dacă unele femei mai riscă să o adopte...

pag. 195-196

   ...atât de frecvent. Dar, vai, în acest mediu, nu se mai garantează decât promisiuni care nu pot fi ţinute. Şi sensul cercului digital este echivalentul unui abuz de limbaj!
  „Nu se fac promisiuni decât celor care cred în ele", spunea Chirac într-unui dintre accesele lui de febră filosofică. De data asta s-a apropiat de adevăr destul de mult, fără să se ardă la limbă.

   Indexul barbişon

   Indexul drept al lui Francois Hollande este pus sub buza inferioară, iar celelalte degete formează un fel de barbă care ascunde bărbia.
   Este vorba despre un index dubitativ afişat de un individ care se întreabă ce să facă pentru a vă convinge sau a vă supune influenţei lui. Acest gest poate trăda şi o îndoială sau suspiciune.

   Calota

   Mâna dreaptă sau mâna stângă acoperă calota craniană. Un gest pe care Francois Hollande îl reproduce când se teme să nu-i cadă cerul în cap. Trebuie spus că, în politică, cerul se află adesea sub tavan.
   Bărbaţii care îşi pierd părul reproduc adesea ticul calotei: îşi pun mâna întinsă pe vârful capului, ca şi cum le-ar fi teamă să nu-şi piardă şi firele care le-au mai rămas. Or, de la legenda lui Samson din Biblie încoace, părul este asociat cu forţa masculină şi bărbaţii care rămân fără el au un minus, fiind castraţi de soţiile certăreţe.
   E greu de imaginat un bărbat cu păr leonin alături de o femeie mică de statură sau un bărbat chel la braţul unei apariţii voluptuoase. Totuşi, majoritatea politicienilor fac excepţie de la această regulă.
   Vertexul (creştetul capului) este sediul sentimentului de superioritate a Omului, al sentimentului de umanitate şi, poate, al unei anumite idei de divinitate. Prin extensie, este în primul rând sediul superstiţiei, aşadar al mobilităţii intelectuale. Bateţi în lemn! Aveţi noroc? Dacă eliminăm intervenţia hazardului în ceea ce priveşte norocul şi ghinionul, norocul poate fi considerat un vânt de energie pozitivă care se adaugă dozei voastre de optimism. Se atinge creştetul capului în loc să se bată în lemn pentru a avea noroc. Kippa pe care o poartă mereu evreii pe creştetul capului este un semn de respect din punct de vedere religios. Ea acoperă vertexul. Vă recomand să citiţi Cabala, manualul ezoteric în care puteţi găsi o explicaţie (dar şi contrariul ei) la orice întrebare pe care şi-o pune Omul.
   Creştetul capului este sediul sufletului uman, în toate religiile. Indiferent de credinţă, binecuvântarea se face prin aşezarea mâinilor pe cap. Probabil că sufletul stă în adâncul lui. Obiect imaterial, sufletul există fără să fie nevoie de dovadă. Există pentru că Omul are nevoie să creadă asta. Moartea nu poate fi sfârşitul întregii existenţe, trebuie să i se dea o urmare logică, o speranţă de supravieţuire - rol care îi revine sufletului.
   Mâna stângă pe calotă. Imaginează sau încearcă să imagineze o altă cale sau o altă soluţie pentru proiectul pe care i-l prezentaţi.
   Mâna dreaptă pe calotă. încearcă să-şi facă ordine în idei. Mâna dreaptă pe vârful capului este un gest anunţând un rezultat negativ.

   Degetele contabile

   Cei care fac des acest gest au nevoie să-şi facă ordine în gânduri. Au o viziune prea limitată pentru a avea în vedere o strategie de ansamblu şi se folosesc de o tehnică digitală elementară pentru a pune fiecare soluţie la locul ei.

   Explicit sau implicit?

   Aşa cum am amintit, folosirea degetelor mâinii stângi sau a celor ale mâinii drepte pentru a enumera argumentele este un cod gestual reflex invariabil. Instinctiv, vorbitorul face mereu apel la aceeaşi mână pentru a-şi susţine argumentaţia. Mâna activă este cea care desemnează. Mâna pasivă este cea care serveşte drept numărătoare.

  • cartea a apărut în noiembrie 2012 la editura Litera
  • traducător: Aurelia Ulici
  • cartea cuprinde 208 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.165 kg
  • ISBN: 978-606-93314-6-0
  • cartea a fost vizualizată de 1922 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Gesturile care îi trădează pe politicieni"
carţi din acelaşi domeniu cu "Gesturile care îi trădează pe politicieni"
(psihologie > aplicată, psihologie > dezvoltare personală)
derulare
Fii propriul tău şaman - CD
Fii propriul tău şaman - CD
(dezvoltare personală)
Sfântul, surferul şi CEO-ul
Sfântul, surferul şi CEO-ul
(dezvoltare personală)
Principiile succesului
Principiile succesului
(dezvoltare personală)
Trăind cu cei apropiaţi
Trăind cu cei apropiaţi
(dezvoltare personală)
Grafologia semnăturii
Grafologia semnăturii
(dezvoltare personală)
Secretele prosperităţii
Secretele prosperităţii
(dezvoltare personală)
Metoda Sedona
Metoda Sedona
(dezvoltare personală)
Arta de a iubi
Arta de a iubi
(dezvoltare personală, cuplu)
Sinergologia
Sinergologia
(aplicată)
Kukulu Kumuhana
Kukulu Kumuhana
(dezvoltare personală)
Iubirea ca o ţeapă
Iubirea ca o ţeapă
(cuplu, dezvoltare personală)
Starea zero
Starea zero
(dezvoltare personală)
Codul inteligenţei
Codul inteligenţei
(dezvoltare personală)
Tu eşti soluţia
Tu eşti soluţia
(dezvoltare personală)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare sâmbătă, 21 ianuarie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar