NOU! Expediem gratuit prin curier rapid, în orice localitate din ţară, coletele cu valoare mai mare de 250 lei. Mai multe informaţii pe pagina de detaliu a oricărei cărţi la secţiunea "livrare".
Mulţi dintre noi vrem să ştim ce se ascunde în spatele denumirilor şi codurilor de pe etichetele alimentelor. Există aditivi nocivi şi aditivi care nu reprezintă un pericol pentru sănătatea noastră? În acest ghid, principalii aditivi alimentari sunt prezentati schematic într-un tabel în care se specifică utilizarea în industria alimentară şi gradul lor de periculozitate, inclusiv tulburările de sănătate pe care le pot provoca. Capitole separate descriu în detaliu cei mai cunoscuti aditivi – aspartamul, glutamatul monosodic, maltodextrină –, precum şi diferite produse testate de autoare.
Un ghid uşor de folosit, care ne ajută să alegem alimentele cele mai sănătoase atât pentru adulţi, cât şi pentru copii.
Cititorilor mei ... 9
Mesaj pentru copii şi adolescenţi ... 13
De ce este util acest ghid? ... 17
Cum să utilizaţi acest ghid ... 26
Tabelul aditivilor - de la E100 la E1520 ... 33
E951 sau aspartamul ... 105
E621 sau glutamatul monosodic ... 113
Maltodextrina ... 120
Aditivi şi alimente pentru animalele de companie ... 122
Referinţe diverse ... 125
Referinţe pe internet ... 128
Referinţe bibliografice ... 136
Produse testate pentru dumneavoastră ... 141
Stevia, îndulcitorul natural ... 148
Concluzii ... 150
Index ... 153
Scopul acestui ghid nu este să vă sperie, ci să vă informeze în privinţa compoziţiei a ceea ce dumneavoastră şi copiii dumneavoastră consumaţi fără să ştiţi. V-aş sfătui deci să citiţi cu atenţie acest capitol şi pe următorul, "Cum să utilizaţi acest ghid", înainte de a trece la lectura tabelului (pe care, de acum încolo, îl veţi putea folosi ca pe un instrument de referinţă), la capitolele despre aspartam, apoi despre glutamatul monosodic, până la "Concluzii", pentru a înţelege bine felul în care vă poate ajuta acest ghid. Succes tuturor, mari şi mici, la vânarea aditivilor!
A fost o perioadă când aveai posibilitatea să mănânci "legume direct din grădină", fructe de sezon puţin tratate sau conservate în borcane de sticlă şi carnea furnizată de fermierii din împrejurimi (dar numai o dată sau de două ori pe săptămână), precum şi alte alimente preparate de producătorii din zonă. Unii ajung chiar să spună: "Bătrânii nu erau proşti, ştiau să facă de toate". Pe atunci se gătea cu plăcere pentru fiecare masă, iar a mânca bomboane sau chiar un pătrăţel de ciocolată era ceva excepţional, chiar un lux, o recompensă oferită copiilor care au fost cuminţi, în afară de sărbătorile de la sfârşit de an sau de aniversări.
Aşadar, ne-am putea întreba astăzi cum s-a ajuns să mâncăm supe, piureuri şi deserturi la plic, să uităm cum e să bei apă, pe care am înlocuit-o cu băuturi carbogazoase cu arome artificiale sau cu siropuri în culorile curcubeului care nu conţin nimic natural.Toate trebuie să fie la cutie, în doze de aluminiu sau în pungi de plas-tic şi la preţuri tot mai mici, pentru a putea cumpăra din ce în ce mai mult (fiind motivaţi uneori de adunarea punctelor de "fidelitate" şi alegerea unor "cadouri"), şi totul cât mai rapid posibil, pentru că "nu avem timp" nici pentru a reflecta. Prin urmare,în goana de neoprit datorată modului său de viaţă, consumatorul a devenit "găina cu ouă de aur" a industriei alimentare, care, în diversele ei laboratoare, are toate tehnicile moderne pentru a ne face "să visăm", oferindu-ne reţete pentru alimente pe care să le degustăm după numai "trei minute" petrecute în "indispensabilul" cuptor cu microunde, în plus, acelaşi consumator are puţin timp la dispoziţie ca să citească o listă foarte discretă cu ingrediente, scrisă cu caractere minuscule pe milioane de ambalaje, care cântăresc uneori mult mai mult decât alimentul pe care îl conţin. întrucât consideră că orice ingredient nociv pentru sănătate "nu ar fi" autorizat de către cei în drept, consumatorul şi întreaga sa familie îşi îndeplinesc rolul (şi îşi umplu coşurile de cumpărături): consumă. Când aceste persoane se îngraşă, sunt încurajate să cumpere produse "fără zahăr", cu "0% zahăr", "fără grăsimi" sau chiar îndulcitori sintetici sub formă de praf sau de zaharină, pentru a evita zahărul. Deseori, fără să aibă vreo suspiciune, aceste persoane se îngraşă şi mai mult, iar "ciclul infernal" continuă, cu riscul ca sănătatea acestor consumatori nevinovaţi să se degradeze într-un ritm mai mult sau mai puţin rapid. Un fapt şi mai grav: astăzi, bebeluşii se nasc cu urme ale produselor chimice în sânge (vezi rapoartele Greenpeace/WWF). Aşadar, a venit vremea să tragem semnalul de alarmă şi să facem totul pentru a proteja sănătatea generaţiilor mai tinere, pentru că ele ne reprezintă viitorul.
Trebuie să înţelegem în sfârşit acest aspect în privinţa hranei: un aliment industrial cu un gust irezistibil nu...
pag. 17-18
De ce este util acest ghid?
Scopul acestui ghid nu este să vă sperie, ci să vă informeze în privinţa compoziţiei a ceea ce dumneavoastră şi copiii dumneavoastră consumaţi fără să ştiţi. V-aş sfătui deci să citiţi cu atenţie acest capitol şi pe următorul, "Cum să utilizaţi acest ghid", înainte de a trece la lectura tabelului (pe care, de acum încolo, îl veţi putea folosi ca pe un instrument de referinţă), la capitolele despre aspartam, apoi despre glutamatul monosodic, până la "Concluzii", pentru a înţelege bine felul în care vă poate ajuta acest ghid. Succes tuturor, mari şi mici, la vânarea aditivilor!
A fost o perioadă când aveai posibilitatea să mănânci "legume direct din grădină", fructe de sezon puţin tratate sau conservate în borcane de sticlă şi carnea furnizată de fermierii din împrejurimi (dar numai o dată sau de două ori pe săptămână), precum şi alte alimente preparate de producătorii din zonă. Unii ajung chiar să spună: "Bătrânii nu erau proşti, ştiau să facă de toate". Pe atunci se gătea cu plăcere pentru fiecare masă, iar a mânca bomboane sau chiar un pătrăţel de ciocolată era ceva excepţional, chiar un lux, o recompensă oferită copiilor care au fost cuminţi, în afară de sărbătorile de la sfârşit de an sau de aniversări.
Aşadar, ne-am putea întreba astăzi cum s-a ajuns să mâncăm supe, piureuri şi deserturi la plic, să uităm cum e să bei apă, pe care am înlocuit-o cu băuturi carbogazoase cu arome artificiale sau cu siropuri în culorile curcubeului care nu conţin nimic natural.Toate trebuie să fie la cutie, în doze de aluminiu sau în pungi de plas-tic şi la preţuri tot mai mici, pentru a putea cumpăra din ce în ce mai mult (fiind motivaţi uneori de adunarea punctelor de "fidelitate" şi alegerea unor "cadouri"), şi totul cât mai rapid posibil, pentru că "nu avem timp" nici pentru a reflecta. Prin urmare,în goana de neoprit datorată modului său de viaţă, consumatorul a devenit "găina cu ouă de aur" a industriei alimentare, care, în diversele ei laboratoare, are toate tehnicile moderne pentru a ne face "să visăm", oferindu-ne reţete pentru alimente pe care să le degustăm după numai "trei minute" petrecute în "indispensabilul" cuptor cu microunde, în plus, acelaşi consumator are puţin timp la dispoziţie ca să citească o listă foarte discretă cu ingrediente, scrisă cu caractere minuscule pe milioane de ambalaje, care cântăresc uneori mult mai mult decât alimentul pe care îl conţin. întrucât consideră că orice ingredient nociv pentru sănătate "nu ar fi" autorizat de către cei în drept, consumatorul şi întreaga sa familie îşi îndeplinesc rolul (şi îşi umplu coşurile de cumpărături): consumă. Când aceste persoane se îngraşă, sunt încurajate să cumpere produse "fără zahăr", cu "0% zahăr", "fără grăsimi" sau chiar îndulcitori sintetici sub formă de praf sau de zaharină, pentru a evita zahărul. Deseori, fără să aibă vreo suspiciune, aceste persoane se îngraşă şi mai mult, iar "ciclul infernal" continuă, cu riscul ca sănătatea acestor consumatori nevinovaţi să se degradeze într-un ritm mai mult sau mai puţin rapid. Un fapt şi mai grav: astăzi, bebeluşii se nasc cu urme ale produselor chimice în sânge (vezi rapoartele Greenpeace/WWF). Aşadar, a venit vremea să tragem semnalul de alarmă şi să facem totul pentru a proteja sănătatea generaţiilor mai tinere, pentru că ele ne reprezintă viitorul.
Trebuie să înţelegem în sfârşit acest aspect în privinţa hranei: un aliment industrial cu un gust irezistibil nu...
pag. 70-71
E441 - Gelatină
Este important de ştiut că acest aditiv este rareori menţionat pe etichete, ca şi când ar fi "uitat din greşeală". Or, acest aditiv este utilizat în mii de produse alimentare frecvent consumate, cum ar fi cremele pentru desert, produsele lactate, brânzeturile, bomboanele, îngheţatele, şerbeturile şi multe altele. Acest aditiv are rolul de stabilizator şi agent de îngroşare, iar în ciuda a ceea ce se spune despre el, că ar fi extras din proteine pure şi fără efecte secundare pentru sănătatea noastră, el este derivat în realitate din piei, ligamente şi oase de animale diverse, cum ar fi boii sau porcii (aşadar, vegetarienii trebuie să se abţină!). în plus, gelatina ar putea conţine urme de sulfiţi (familia E220) şi de glutamat monosodic(E621). Riscuri: alergii diverse, astm (vezi şi ceilalţi aditivi menţionaţi mai sus). Gelatina vegetală este preferabilă, iar uneori este menţionată pe etichete; nu ezitaţi să cereţi informaţii de la producător. Evitaţi-l pe cât posibil! (vezi referinţa 23)
E442 - Fosfatide de amoniu
Stabilizator şi emulgator sintetic, derivat din grăsimi alimentare provenite uneori din oleaginoase modificate genetic. Riscuri (în cazul unor doze mari): tulburări digestive şi o asimilare defectuoasă a mineralelor.
Acest aditiv este deseori utilizat în produsele pe bază de cacao. Rapoartele de cercetare sunt contradictorii şi puţine.
E444 - Acetat izobutirat de zaharoză (sucrose acetate isobutyrate - SAIB)
Stabilizator şi emulgator sintetic; provoacă o exagerată creştere a poftei de mâncare. Riscuri: îngrăşare.
Acest aditiv este foarte des utilizat în băuturile aromatizate.
Atenţie!
E445 - Esteri gliceri ai răşinilor de lemn
Emulgator, stabilizator sintetic derivat din răşini. Uneori, este de origine animală sau extras din organisme modificate genetic. Este considerat inofensiv când este utilizat în doze mici. Rămâne să decideţi dumneavoastră.
E450a (I) Difosfaţi, difosfat disodic, pirofosfat
Emulgatori, stabilizatori şi corectori de aciditate sintetici derivaţi din săruri de fosfaţi; trebuie consumaţi moderat, pentru că, în doze mari, există riscuri de hiperactivitate, asimilare defectuoasă a mineralelor şi tulburări digestive. Unele experimente efectuate pe şobolani în 1957 au pus în evidenţă diminuări ale creşterii, o fertilitate scăzută şi o durată de viaţă redusă. Având în vedere că şobolanii sunt mult mai puţin sensibili decât oamenii, am clasat acest aditiv în grupa roşie.
E450b - Difosfat trisodic, tetrasodic, tetrapotasic, dicalcic sau dihidrogeno-difosfat de calciu
Aditiv care trebuie evitat. (vezi E450a)
pag. 96-97
E943a (cont)
Este considerat uneori inofensiv; prin urmare, îl clasăm în grupa portocalie.
E943b - Izobutan
(vezi E943a)
E944 - Propan
Gaz propulsor de origine petrochimică, folosit ca refrigerant. în concentraţie ridicată, acest aditiv este suspectat că este narcotic, în general, este considerat inofensiv la ora actuală.
Atenţie!
E948 - Oxigen
Este un gaz propulsor (folosit la aerosoli), folosit la ambalaje. Este considerat inofensiv la ora actuală.
E949 - Hidrogen
Este un gaz de ambalaj, folosit în numeroase alimente.
Este considerat inofensiv la ora actuală.
E950 - Acesulfam de potasiu
îndulcitor şi potenţiator de gust sintetic, de 200 de ori mai dulce decât zahărul. Este utilizat deseori în gume de mestecat, băuturi, produse industriale de cofetărie şi patiserie, deserturi, anumite băuturi pe bază de lapte şi multe alte produse. Este un aditiv autorizat de FDA din 1988, în ciuda faptului că nu s-au efectuat cercetări aprofundate. Acest aditiv care lasă un gust amar este folosit deseori împreună cu aspartamul. Un autor (vezi referinţa 43) afirma: "Comparat cu aspartamul, şi nu cu zaharina, care nici ele nu sunt lipsite de pericole, acesulfamul de potasiu este cel mai nociv. Conform unui raport de cercetare britanic din martie 2005, acest îndulcitor este foarte cancerigen şi are legătură cu hipoglicemia, cu tumorile şi are legătură cu hipoglicemia, cu tumorile la plămâni, cu un nivel ridicat al colesterolului şi cu leucemia. Prezintă riscul de cancer.
Evitaţi-l cu orice preţ!
E951 - Aspartam
Conform specialistului la nivel mondial în privinţa aspartamului dr. H.J. Roberts, "aspartamul este o veritabilă otravă". De fapt, este un produs neurotoxic ce poate provoca peste 92 de simptome, fiind utilizat însă în peste 6000 de produse alimentare şi 600 de medicamente. Este interzis femeilor însărcinate şi copiilor. Acest aditiv nu ar fi trebuit autorizat niciodată, (vezi p. 105)
Evitaţi-l cu orice preţ!
E952 - Acid ciclamic şi sărurile sale de sodiu şi calciu
îndulcitori sintetici derivaţi din zaharoză, de 30 până la 40 de ori mai dulci decât zahărul, care au provocat probleme la testiculele şobolanilor de laborator. Sunt aditivi suspectaţi că ar fi cancerigeni. Sunt utilizaţi din 1953.
Sunt interzişi în Statele Unite din 1970, dar autorizaţi încă în Canada şi în alte ţări (vezi referinţa 44).
Evitaţi-l!
E953 - Izomalt
îndulcitor sintetic derivat din zaharoză sau produs prin metode genetice.
Riscuri: balonări şi diaree.
Este un aditiv foarte utilizat.
Atenţie!
E954 - Zaharină şi sărurile sale de sodiu, potasiu şi calciu
Este liderul îndulcitorilor, cu un gust amar şi o putere de îndulcire de 300 de ori mai mare decât zahărul.
pag. 113-114
E621 sau glutamatul monosodic (GMS; în limba engleză MSG)
Acest potenţiator de gust este la fel de periculos ca aspartamul, dar se poate ascunde sub diverse denumiri. Rolul său este să excite papilele gustative şi să vă creeze pofta de a mânca în continuare produse care îl conţin, cum ar fi, de exemplu, pofta "irezistibilă" de a "devora" de unul singur un pachet mare de chipsuri. Problema este că anumite persoane sunt alergice la acest aditiv, iar în acest caz, un consum ocazional exagerat ar putea fi fatal; iată de ce persoanele respective trebuie să gătească ele însele tot ceea ce consumă. După anii '50, acest aditiv a fost tot mai utilizat de către cei din industria agroalimentară în cantităţi din ce în ce mai mari, pentru a da mai mult gust alimentelor şi a obţine profituri tot mai mari de pe urma consumatorilor neinformaţi. Acest aditiv a favorizat pe scară largă obezitatea, aşa cum vedem că se întâmplă la ora actuală; de asemenea, are tendinţa de a tripla nivelul de insulina produs de pancreas, putând astfel să provoace cazuri de diabet de tipul 2. Acest aditiv poate da dependenţă la fel ca nicotină sau ca anumite droguri tari.
în cartea sa Excitotoxins: The taste that kills, apărută în 1997 (vezi referinţa G), doctorul Blaylock (eminent neurochirurg şi nutriţionist american, pensionat din 2005 - vezi www.russelblaylockmd.com) explică detaliat ce ravagii pot face aspartamul şi glutamatul monosodic, ambii aditivi fiind consideraţi "excitotoxine" care distrug sistemul nervos şi cancerigeni.Totul de-a lungul a 260 de pagini şi citând 490 de referinţe bibliografice şi studii ştiinţifice din perioada 1950-1993. în foarte multe ţări, printre care şi Franţa, nu s-a spus nimic în privinţa toxicităţii acestui aditiv, care este totuşi foarte utilizat în industrie şi poate fi întâlnit sub mai multe denumiri, fiind un aditiv "cameleonic"!
Chiar dacă pare dificil de crezut, acest aditiv ar putea fi prezent în majoritatea produselor modificate genetic Este frecvent folosit în alimentaţia asiaticilor şi indienilor, iar unele restaurante din Statele Unite afişează în vitrine anunţul: No MSG here ("Fără GMS"), astfel încât să-i atragă pe clienţii informaţi. Glutamatul monosodic poate fi prezent sub diferite denumiri, ascunzându-se în milioane de produse, cum ar fi chipsurile, supele la plic, produsele congelate, semipreparatele, bomboanele, pastele tartinabile, produsele de "regim" şi multe alte alimente, a căror listă e imposibil de realizat.
în spatele următoarelor denumiri de află întotdeauna glutamatul monosodic:
- GMS;
- glutamat;
- acid glutamic;
- ulei sau grăsimi vegetale hidrogenate;
- proteine hidrogenate;
- gelatină;
- cazeinat de sodiu sau de calciu;
- drojdie adăugată;
- extract de drojdie;
- glutamat monopotasic;
- unele uleiuri de porumb.
Următoarele produse conţin deseori glutamat monosodic:
- extract de malţ;
- bulion;
cartea cuprinde 160 pagini în format 10x18cm şi o greutate de 0.150 kg
ISBN: 978-973-46-2531-4
cartea a fost vizualizată de 437 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri
Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
Poşta Română 6.00 lei
Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
- Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 100.00 lei
Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe 8.00 lei
Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
Termen de livrare: 24-48 ore(în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
- Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 100.00 lei
Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti 19.00 lei
livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
Termen de livrare: 24-48 ore(în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
- Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 250.00 lei
Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi din acelaşi domeniu cu "Ghidul aditivilor alimentari" (terapii > dietoterapie)