Hipnoza, ca abordare sau Cartea Trecerii. Prima moştenire atlantă

   I. CE NU ESTE HIPNOZA?

   înainte de a putea vorbi despre abordarea hipnotică, trebuie, desigur, să înţelegem ce înseamnă hipnoza. Şi, mai ales, să înţelegem ce NU înseamnă hipnoza!
   De ce aşa?
   Pentru că hipnoza este un fenomen al cărui mecanism a fost mai puţin explicat; mai mult, este considerat un fenomen aparent inexplicabil şi, în legătură cu ea, au fost create diverse mituri, care de care mai departe de adevăr.
   Deci, ce NU este hipnoza?
   în mod foarte clar şi sigur nu este o abolire totală a conştiinţei şi voinţei, un abandon total sub magia unei forţe necunoscute, posedate de hipnotizator, care poate face ce vrea el cu persoana hipnotizată, inducându-i sugestii, cărora persoana să nu li se poată opune.
   Un astfel de mit este cel mediatizat în producţiile cinematografice şi considerat ca adevărat, deoarece nu există o etalonare corectă a ceea ce înseamnă hipnoza.
   Surprinzător, poate pentru că nu este la fel de spectaculos ca în filme, romanele nu abordează cu aceeaşi uşurinţă tema hipnozei, pentru că ar fi necesară şi o oarecare instruire şi o cunoaştere a ceea ce înseamnă acest fenomen, precum şi manifestările sale specifice, înainte de a-l descrie într-o carte.
   Din experienţă am constatat că hipnoza are o vrajă a ei; că oamenii îşi doresc să fie hipnotizaţi, pur şi simplu, nu neapărat cu un motiv anume. Aceasta este o manifestare inconştientă a căutării stării de BINE.
   Oamenii au fost setaţi, prin informaţiile din ADN să caute starea de BINE. Şi o caută în maniere variate. înseşi experienţele lor de viaţă, care sunt lecţii existenţiale, le indică forme şi căi, prin care se ajunge sau NU se ajunge la starea de BINE, de confort fizic şi psihic.
   Ceea ce însă îi atrage la hipnoză, este concepţia că ea ar rezolva problemele asemenea unei baghete magice, a cărei simplă fluturare schimbă realitatea. Inconştient, este fuga de travaliul pe care îl presupune orice schimbare.
   Mai mult, oamenii cred că este suficient să se lase hipnotizaţi o dată, ca să renunţe la fumat, la consumul de alcool, droguri sau orice fel de adicţii fizice sau psihice ori, varianta opusă, prin hipnoză să reuşească să facă ceva ce altfel ei nu cred că ar reuşi să facă, pentru că nu au încredere în ei înşişi.
   Din nefericire, prin educaţie, de cele mai multe ori, nu doar că nu li s-a indus şi cultivat încrederea în ei înşişi, ci a fost chiar destabilizată.
   în general, în astfel de situaţii, oamenii au tendinţa de a acorda încredere - şi, deci, putere, propria lor putere, cu care au fost dotaţi de la concepţie - celorlalţi, considerând astfel că ceilalţi ar trebui să le rezolve problemele.
   Aceasta este schema globală după care funcţionează societatea prezentului!
   Tot în sprijinul apelării la rezolvarea rapidă prin hipnoză mai este o informaţie existentă foarte clar la nivel inconştient, dar neconştientizată: modalităţile noastre de manifestare, incluzând şi temperament şi comportament, sunt generate de nişte programe informaţionale, înscrise în structura noastră mentală şi psihică, asemenea unor programe de lucru pentru computer. Similar, din structurile...

   Mă refer la creier, la spiralele de ADN, la glande, dar şi la programele informaţionale graţie cărora funcţionează omul şi pe care le regăsim în structura psihică, evident, pe paliere corespunzătoare fiecărui nivel de evoluţie.

   Se pare că, pentru început, prima lecţie necesară este în structura solidă a pietrei, evoluţia fiind urmată de la piatra brută la structurile cristaline şi la diamant.
   Şi, pentru că legăturile chimice între atomii pietrei sunt foarte strânse, deci şi scurte, posibilitatea lor de mişcare este foarte redusă. Cred că ni i-am putea imagina ca pe nişte sardele înghesuite într-o cutie de conserve...
   într-o astfel de structură, cred că lecţia majoră este răbdarea!...
   Potrivit acestei experienţe, este vorba de răbdarea unei îndelungi existenţe de nemişcare sau de mişcare foarte lentă şi scurtă, atât cât îi permite structura în care este înglobată...
   Probabil că este prima lecţie necesară pentru a fi pregătit drumul înapoi spre Divinitate, care este şi lung şi foarte anevoios...
   încastrată în structura solidă a pietrei, micromolecula trăieşte experienţa de observator pasiv al lumii înconjurătoare. Se pregăteşte pentru rolul pe care îl va avea de interpretat în partitura propriei sale deveniri.
   Timid, încercând o experienţă mai dinamică, deşi în-că nu îndrăzneşte, parcă, ruperea de planul de stabilitate, se trece la parcurgerea lecţiilor plantelor, de la cele mai simple până la cele mai frumoase, mai parfumate şi mai
sofisticate, iar apoi la cele cu misiuni vindecătoare, cum sunt plantele medicinale, care sunt adevăraţii doctori ai întregului lanţ trofic.
   în psihismul plantelor există stări de atracţie şi respingere (reflectat şi în felul în care cresc, orientându-se spre ceea ce le place şi distanţându-se de ceea ce nu le place), teamă, manifestată în faţa agresivităţii cu care sunt distruse, linişte în mediile armonioase sau când ascultă muzică... simfonică, de pildă; bucurie, atunci când sunt tratate cu dragoste şi prietenie, când li se vorbeşte, dar şi iubire pen¬tru cei care le cresc şi le iubesc.
   Prinzând curaj, încep să experimenteze deplasarea, prin formele regnului animal. Deja începe lupta activă pentru supravieţuire, experienţele de vânător şi de vânat, fuga şi frica, manifestarea instinctelor. Deja emoţiile devin din ce în ce mai diversificate şi mai puternice, pregătind trecerea la următorul nivel, cel al existenţei umane.
   La toate nivelele, experimentarea se realizează printr-un număr mare de exemplare. Nu este suficient un singur exemplar pentru a traversa toata paleta de lecţii posibile.
   Diferenţa este că, până la forma umană, nu există conştiinţă individuală, ci de grup, adică experienţa acumulată şi transmisă mai departe, este cea a grupului.
   De la om începe conştiinţa individuală; se conturează sintagma: EU SUNT.
   Având conştiinţă individuală, în mod legic, începe să funcţioneze asumarea responsabilităţii pentru propriile acte. In acest fel, se conştientizează creaţia şi distrugerea... Şi condiţiile pentru continuarea vieţii în viitor...
   Câtă perfecţiune!!!

   IX. c. SUBCONŞTIENTUL

   Să ne amintim comparaţia pe care a făcut-o Freud, părintele psihanalizei, cel care a structurat, în primă ipostază, psihicul în cele trei instanţe: Inconştient, Subconştient şi Conştient, comparând psihicul cu un aisberg!
   El a spus că partea vizibilă a aisbergului, cea aflată deasupra apei, înseamnă 10% din aisberg; aceasta corespunde Conştientului, din structura psihică. Partea invizibilă a aisbergului, în proporţie de 90%, se află sub apă şi este greu de văzut, de cunoscut; această parte corespunde Inconştientului.
   Unde rămâne Subconştientul??
   El este o zonă virtuală, de interfaţă, de tranzit între Inconştient şi Conştient.
   Aceasta presupune că nu are întotdeauna un conţinut, ci doar atunci când se tranzitează între instanţele limitrofe lui.
   Cred că cel mai bine ni-i l-am putea imagina ca un secretariat, unde se plimbă dosarele între cabinetul directorului (Conştientul) şi cabinetele tuturor angajaţilor care prestează toată munca mai puţin sau deloc văzută (Inconştientul).
   Cu toate că poate fi cea mai agitată şi tulbure zonă, Subconştientul este suportul nostru cel mai activ, refugiul nostru, dacă vreţi.
   Este zona care ne apără cel mai mult de stress.
   Este zona în care ne putem refugia pentru relaxare, meditaţie, odihna de scurtă durată, calmare.
   Este spaţiul discuţiilor cu noi înşine, chiar şi al travaliului transformator care ne duce spre evoluţie.
Este spaţiul de învăţare rapidă, care se conectează la nivelul vibraţional al informaţiilor ce trebuiesc accesate cu viteză sporită, făcând transferul informaţional, ca şi o copiere de pe un CD pe un hard (mentalul nostru, dar în zona Subconştientului).
   Dacă noi am fi familiarizaţi cu utilizarea directă şi liberă a informaţiilor din Subconştient, nu ar mai fi necesară şi accesarea conştientă a informaţiilor.
   Dar, până vom reuşi să ajungem la acel nivel, după accesarea vibraţională, tot va trebui să mai şi citim materialul de învăţat. Insă se va asimila cu mult mai mare viteză şi mult mai multă uşurinţă.
   Tot Subconştientul este şi spaţiul soluţiilor.
   Atunci când avem neclarităţi, nelămuriri, suntem frământaţi de câte o problemă şi nu îi găsim soluţia, cel mai indicat este să i-o dăm Subconştientului să o rezolve. El şi cunoaşte foarte bine toate arhivele şi va şti unde să caute pentru a găsi soluţia.
   De regulă, cam întotdeauna, de fapt, soluţia va veni în gând, ca răspuns dat de Subconştient, atunci când nu ne mai gândim la ea, ci chiar suntem relaxaţi.
   Subconştientul funcţionează cu unde cerebrale Alpha.
   Cel mai specific atribut al lor este relaxarea.
   Centrul energetic coordonator al Subconştientului este cel de culoare galbenă, Manipura.
   Câmpul energetic generat de chakra Manipura este cel emoţional.
   în acest câmp s-au desfăşurat lecţiile dimensiunii a treia, în care am trăit cu toţii, până acum. Aceste lecţii, aşa cum sugerează şi numele câmpului coordonator, sunt...

   Timpul terestru, abordat diferit faţă de timpul cosmic, are TRECUT, PREZENT şi VIITOR. Aceasta presupune o continuitate a evenimentelor, nu o sincronicitate.
   Această defazare a timpului a fost operată în planul tridimensional, deoarece viteza noastră de procesare informaţională este mult scăzută faţă de performanţa altor civilizaţii cosmice, ce îşi duc viaţa în alte spaţii dimensionale, superioare celei actuale de pe Terra.
   Avansând în mediile polidimensionale, unde vitezele de deplasare a energiilor sunt exponenţial mai mari, defazarea temporală vizibilă pe Terra, s-ar putea să nu mai fie decelabilă...
   Dacă acest fenomen s-ar întâmpla pe Terra, nu am mai putea învăţa gradual, nu am putea înţelege Legea Cauzalităţii, care face posibilă descifrarea mesajelor din spatele lecţiilor noastre...
   Ce înseamnă Legea Cauzalităţii?
   într-o lume în care evenimentele curg într-un flux continuu, unele dintre ele sunt evenimente-cauză, iar altele, care decurg din primele, sunt evenimente-efect.
   Cum apar ele?
   Am spus deja că evenimentele-cauză sunt cele cerute de golul din structura noastră. Acestea sunt factorii declanşatori ai unor evenimentele-efect, pe care le obţinem în funcţie de alegerile pe care le facem.
   Dacă am ales bine, înţelegând corect situaţiile cu care ne confruntăm, efectele vor fi favorabile; aceasta reflectă învăţarea lecţiilor.
   Dacă nu am învăţat, ci am tratat superficial, fără credinţă, cu minciună, cu orgoliu, reavoinţă sau cu orice altă trăire negativă aceste lecţii, reculul va fi o suferinţă, o...

   Sunt undele în timpul cărora se permite privirea în interior, spre zona Inconştientului, dar şi accesul rapid la procesarea conştientă, prin traversarea în banda de frecvenţă a undelor Beta.
   Debutul undelor Alpha este semnalat prin stări meditative, de relaxare, de visare cu ochii deschişi... ceea ce deschide drumul spre introspecţie, spre cunoaşterea interioară, spre analizarea propriei persoane - lucru evitat de marea majoritate a oamenilor, care, pentru a nu rămâne singuri cu sine însuşi, folosesc permanent zgomotul de fond: radio, muzică, televizor... altfel, neimplicaţi într-o activitate sau o conversaţie, care să implice unde Beta, ritmul cerebral scade de la sine, la relanti, adică in zona undelor Alpha... unde se deschide poarta spre Sine... o poartă pe care Ego-ului îi este teamă să o traverseze... dincolo de ea, este oglinda Realităţii fiinţei, a realităţii interioare...
   Evident, nu întâmplător, aceasta este şi zona de formare a Conştiinţei de Sine, a Individuării persoanei. Amplificarea sau scăderea planului Conştiinţei, aici apare.
   Deci, fiind şi zona de naştere a Ego-ului, reprezintă planul de acumulare individuală de informaţie şi experienţe, trăiri.
   Temerile, anxietăţile se găsesc aici; de aceea planul tridimensional este marcat de experienţe de teamă, anxietăţi de toate felurile, variantele negative ale tuturor lecţiilor de viaţă posibile. Şi este un plan de acumulare masivă...
   Dacă am analiza un pic istoria omenirii, am constata că enorm de multe din gesturile istorice, care au marcat existenţa umanităţii pleacă de la temeri...