Hrana vie

   ...noastră. Ele sunt infinit mai importante decât vitaminele, care au mai curând rolul de substanţe ajutătoare pentru enzime şi sunt, într-un fel, "curierii" acestora.
   Spre deosebire de enzimele digestive, organismul nostru nu poate produce el însuşi aceste enzime exogame. Silaba "ex" din cuvântul exogam ne duce cu gândul la exterior, pentru că ele sunt aduse din afara organismului, prin intermediul hranei, exact ca şi vitaminele.
   Celulele propriului nostru organism beneficiază de întreaga forţă şi frumuseţe ale unei tinere plante, fie ea o legumă sau un fruct superb, în care s-au dezvoltat enzimele, înainte de a ne fi dăruite nouă, ca părţi componente ale alimentelor crude, pentru ca noi să trăim sănătoşi. Această acţiune înţeleaptă a enzimelor alimentare este considerată ca fiind o lege a naturii.
   Pătrunderea enzimelor în celulele noastre poate fi comparată cu exogamia. Ele devin "stăpânul casei" şi se ocupă de prosperitatea şi înmulţirea celulelor.
   Aceşti administratori vii, aproape că le-am putea spune aşa, aceşti spiriduşi gânditori, acţionează ca nişte maşinişti care controlează toate funcţiile din corpul nostru. De exemplu, în glande dirijează cu o mână pricepută producţia de hormoni, în ficat funcţionează ca un chimist inteligent, în rinichi şi glandele epidermice acestea asigură curăţarea în mod corespunzător a sângelui. Şi seria de exemple ar putea continua.
   Cu cât ne alimentăm cu mai multe enzime (hrană crudă), cu atât mai multă viaţă pătrunde în corpul nostru şi cu atât se pot forma mai multe celule noi.
   Aceasta reprezintă mai multă energie, mai multă imunitate faţă de boli, frumuseţe, funcţionarea corespunzătoare a glandelor şi, prin urmare, o reglare corespunzătoare a greutăţii corporale, o curăţare a sângelui şi a ţesutului celular de toate tipurile de deşeuri, de unde şi vindecarea artritei (unul din cele mai nefaste depozite de deşeuri), litiazei biliare, arteriosclerozei, bolilor de inimă, cancerului şi a unui un număr mare de alte boli. în ceea ce priveşte curăţarea şi vindecarea, această capacitate este utilă cu atât mai mult pentru a preveni îmbolnăvirile, cu accent pe tulburările provocate de vârstă.
   Cu cât omul este mai tânăr, cu atât corpul său este mai bogat în enzime. în schimb, la bătrâneţe, numărul lor scade, şi odată cu ele, scade şi vitalitatea. Aceasta impune ca oamenii în vârstă să consume alimente deosebit de bogate în enzime. în felul acesta sunt scutiţi în mare măsură de oboseală şi de tulburările provocate de vârstă.
   Alimentele crude cele mai bogate în enzime sunt germenii de grâu nefierţi, legumele tinere, seminţele şi, în special, sucurile de legume. Laptele matern conţine în primele zile de cinci ori mai multe enzime decât mai târziu, deoarece un nou-născut are nevoie de un supliment de energie deosebit de mare.
   Hrana vie (alimentele netratate termic) reprezintă şi cel mai bun produs cosmetic. Prin ea se accelerează regenerarea celulelor, astfel că pielea rămâne elastică şi se inhibă formarea ridurilor. în plus, vindecă glandele şi, ca o consecinţă, atât obezitatea cât şi subponderabilitatea. Cele mai fine capilare ale dermei sunt păstrate curate, şi astfel se produce o irigare corectă cu sânge. De aici şi un aspect proaspăt, tineresc. în acelaşi fel, hrana vie vindecă şi hipertensiunea arterială, angina pectorală şi se previne infarctul miocardic. Consumatorul de crudităţi resimte o întinerire treptată, echivalentă cu până la 20 de ani, inclusiv din punct de vedere sexual.
   După opinia noastră, trebuie recunoscut faptul că funcţiile enzimelor reprezintă o adevărată minune, o taină în faţa căreia omul trebuie să-şi recunoască neputinţa. Am mai stabilit că aprovizionarea celulelor corpului nostru cu enzime alimentare este o lege a naturii. Aşa că îl lăsăm pe cititor să decidă singur...

   ...nutritivă a salatelor şi fructelor crude, ca şi a seminţelor, pe care le-a recomandat ca hrană.
   Pe vremea tinereţii mele, cu vreo 50 de ani în urmă, familia noastră mânca numai alimente fierte sau la cuptor, o hrană în mare măsură devalorizată. Mi se interzicea să beau lapte crud, deşi chiar noi aveam vaci sănătoase în grajd. Nu se făcea economie de lapte fiert şi de pâine, la fel nici de zahăr alb. După concepţia vremii, eram hrănit foarte sănătos şi, cu toate acestea, adesea aveam frisoane şi am suferit de boli grele ale copilăriei, încă de la vârsta de 6 ani am început să merg la dentist. în continuare, în ciuda controalelor frecvente, dinţii mei erau tot mai cariaţi. La 16 ani am început să port ochelari. La şcoală aveam trac şi eram groaznic de uituc, ambele fiind semne evidente ale slăbirii nervilor. Mai târziu a urmat o cădere nervoasă, care mi-a lăsat sechele pe toată viaţa. Hernia de disc intervertebral şi sciatica persistentă de care sufeream au putut fi vindecate, în cele din urmă, prin schimbarea stilului de alimentaţie.
   Laptele şi cerealele conţin o mulţime de fosfor şi calciu, despre care se ştie că sunt deosebit de importante pentru hrănirea nervilor. La cât lapte şi la câtă pâine mi s-a dat în copilărie, ar fi trebuit ca nervii, ochii, dinţii etc. să fie deosebit de sănătoşi şi rezistenţi. Cu toate acestea, nervii mei erau subnutriţi în cel mai înalt grad, la fel şi dinţii. De felul meu, eram mare şi puternic, şi cu toate acestea, am suferit de multe boli cauzate de subnutriţie. Astăzi, după ce mi s-au deschis ochii, pot să afirm că toate slăbiciunile şi bolile pe care le-am pomenit, dinţii falşi, ochelarii şi multe alte dezavantaje, nu le-aş fi avut dacă aş fi fost hrănit corect. în plus, sunt convins că aş fi plâns mai puţin în copilărie, şi aş fi putut fi un elev mai bun. Trebuie să observ aici că încă din a treia săptămână de viaţă i-am dat copilului meu hrană crudă şi că sugar fiind, aproape că nu a plâns.
   Trista poveste a copilăriei mele s-a repetat la mii şi mii de copii, şi continuă să se repete şi azi. Nenumăraţi copii au murit mult prea devreme din cauza aceleiaşi crime alimentare. Se spune că în secolul al XIX-lea, tot al treilea copil murea înainte de a împlini 6 ani. Eu îndrăznesc chiar să afirm: la majoritatea bolnavilor, care se sting pe îndelete în ospicii sau instituţii asemănătoare, nu s-ar fi ajuns atât de departe dacă ar fi primit suficientă hrană vie. Ereditatea poate juca şi ea un rol. Totuşi, în majoritatea cazurilor, cauza bolii trebuie căutată în special într-o insuficientă hrănire a nervilor. Cel mai mic şoc sufletesc poate apoi să declanşeze nenorocirea. Singurul lucru care mai rămâne de dorit este ca în astfel de instituţii, la fel şi în penitenciare şi spitale, să se recunoască greşeala şi să se încerce îndreptarea ei. Trebuie să vezi cum înfloresc bolnavii, de îndată ce primesc hrană crudă. Dieta uzuală, bazată pe carne, nu este absolut deloc o alimentaţie aducătoare de sănătate, întrucât, în cele mai multe cazuri, tocmai această dietă este cea care a cauzat boala.
   La mărirea speranţei de viaţă au contribuit mai mulţi factori. Cu 50 de ani în urmă a început o campanie de informare asupra unei hrane şi a unui mod de viaţă mai sănătoase. S-au înfiinţat asociaţii de sănătate şi magazine de produse dietetice. Au început să fie publicate cărţi privind medicina naturistă şi hrănirea sănătoasă. Foarte eficiente au fost conferinţele şi cursurile. Unii medici şi-au schimbat şi ei punctul de vedere. Sportul, o igienă mai bună, băi private la domiciliu şi multe altele au contribuit şi ele. Mulţumită chirurgiei moderne şi a unei îngrijiri mai bune, unor bolnavi li s-a putut prelungi viaţa cu câţiva ani. Factorul decisiv a constat în declinul rapid al mortalităţii infantile, deoarece în prezent se cunosc tratamente mai bune pentru o serie de boli ale copilăriei, şi pentru că acum copiii sunt hrăniţi mai mult cu banane şi cu alte fructe crude. Din păcate, grişuleţul fiert şi alte preparate conservate, pentru copiii mici, continuă să joace un rol important (vezi capitolul 22).
   Industria farmaceutică a contribuit la extinderea duratei de viaţă a oamenilor deoarece leacurile pe care le-a pus la...

   Seminţele trebuie să fie crude

   Cele mai multe boabe şi seminţe pot fi testate prin germinare pentru a le stabili valoarea nutritivă. Adesea, la îndepărtarea stratului exterior se afectează şi germenele. Atunci, seminţele nu mai germinează (cele mai sensibile fiind orzul, ovăzul şi grâul), dar crude fiind, îşi păstrează valoarea nutritivă. Oricine cumpără cereale trebuie să se intereseze dacă acestea sunt încă viabile. O dificultate deosebită o reprezintă cumpărarea boabelor de ovăz crud. Casa noastră de comenzi vi le poate livra. Cele din comerţul uzual au, de obicei, o capacitate germinativă atenuată.
   Aşa-numitul mei auriu este supus unui proces de eliminare a gustului amar. Deşi aceasta se face prin încălzire moderată, acest mei nu mai poate fi considerat crud. în schimb, în comerţ se găseşte şi mei decorticat care nu a fost supus procesului de eliminare a gustului amar şi fără ambalaj de fabrică. Prin decorticare, la fel ca şi la ovăz, germenele poate fi afectat sau chiar eliminat. Vă recomandăm meiul natural, care este, de asemenea, disponibil la casa noastră de comenzi. Magazinele de produse dietetice nu vând acest produs. Cojile sunt atât de moi, încât nici nu se mai pot distinge după ce boabele au fost mărunţite cu râşniţa electrică pentru cafea. în plus faţă de siliciu, meiul mai conţine magneziu şi potasiu şi ceva fluor. Acestea sunt elemente bazice foarte importante. Se recomandă să consumaţi zilnic 2-3 linguri de mei (vezi miisli de mei). Dacă consumul de grâu vă produce neplăceri la stomac, este mai bine să utilizaţi seminţe uleioase, mei şi tărâţe.
   în ceea ce priveşte orezul, cumpăraţi numai orez natural, care germinează, deoarece orezul glasat este destul de devalorizat şi este cunoscut în Orient drept cauză pentru boala denumită Beri-Beri (o boală prin carenţă). Tot aşa, este de preferat orzul natural celui glasat. în schimb, seminţele de floarea-soarelui şi cele de susan decorticate, ca şi miezul fructelor cu coajă lemnoasă sunt o hrană predilectă pentru consumatorii de hrană crudă, înlocuind carnea. Seminţele de dovleac crude sunt excepţionale pentru ronţăit şi sunt şi sănătoase pe deasupra. Deoarece grâul produce cam multă aciditate, este de preferat să consumaţi tărâţe (le puteţi obţine de la noi), pentru că astfel interiorul bobului de grâu, din care se face făina albă, nu mai există.

   Fulgi şi germeni (nu embrioni)

   Fulgii de cereale din comerţ sunt trataţi cu abur în procesul de fabricaţie şi, prin urmare, nu mai sunt cruzi. De câţiva ani există pe piaţă aparate care permit să vă produceţi zilnic cantitatea necesară de fulgi de cereale proaspeţi (de exemplu Bio-Flockett). Ca înlocuitori, se pot folosi şi tărâţe înmuiate. Germenii de grâu cruzi sunt unul din alimentele cele mai ieftine, mai bogate în enzime şi cu cea mai mare valoare nutritivă. Au o valoare mai mare decât nucile sau seminţele oleaginoase. Din păcate, germenii de grâu şi de orez, destinaţi comercializării, sunt omorâţi cu căldură moderată, deoarece altfel ar râncezi rapid. (Mai multe pe această temă la pagina 98.) Se pot amesteca în compunerea fiecărei mese.

   Făina integrală crudă

   Conform cercetărilor mele, făina integrală produsă de firma Steinmetz (nu cea din comerţ pentru uz casnic) este crudă şi nepoluată. La fel şi făina Graham. Casa noastră de comenzi expediază mori de uruială, inclusiv din cele cu pietre de moară. Nici râşniţele din oţel-crom nu sunt rele.

   Uleiurile cu valoare nutritivă integrală

   Uleiul trebuie presat la rece şi păstrat în stare naturală. De regulă, intră în discuţie numai uleiul de floarea-soarelui, măsline şi in, deoarece, după ştiinţa mea, alte tipuri de ulei nu se prea pot produce prin presare la rece. Uleiurile vegetale şi margarina se încălzesc pentru a deveni mai consistente. Există şi margarina dietetică, care este mai sănătoasă. Mai multe despre ulei urmează în capitolul despre bolnavii de inimă.

   ...cantităţi mari. în această situaţie, vă recomandăm să mestecaţi îndelung şi temeinic toată hrana, şi să nu mâncaţi pe săturate, în schimb, veţi mânca mai multe mese, la anumite intervale. Pentru vindecarea stomacului şi a intestinelor ar fi de mare folos ca 2-3 săptămâni să ţineţi post, consumând apă de legume (legume tăiate mărunt puse în apă), pentru a face o trecere delicată spre hrana crudă. Indicaţii precise găsiţi la pagina 82. Dacă nu vă simţiţi în stare să ţineţi post, trecerea se poate face prin consumul de alimente uşor digerabile, şi anume fructe cât mai coapte, care să nu fie acre, banane foarte moi, care se pot strivi şi amesteca cu puţin ulei de măsline presat la rece, migdale măcinate şi stafide înmuiate. Salata trebuie mestecată deosebit de bine. Dacă peste zi apare senzaţia de foame, chiar şi în timp ce munciţi, puteţi consuma seminţe de dovleac, nuci, seminţe de floarea-soarelui, pe care să le mestecaţi îndelung. Această alăturare simplă reprezintă o hrană completă, care pe de o parte vă vindecă şi, pe de altă parte, vă menţine sănătoşi pentru mulţi ani. Dacă veţi consuma din nou hrană fiartă, aceasta se va comporta ca nisipul într-un angrenaj, deoarece hrana fiartă a fost sursa îmbolnăvirii. în caz de flatulenţă, puteţi bea 2-3 pahare de apă încălzită la care să adăugaţi 1 linguriţă de elixir suedez.
   Unele mâncăruri din cereale, mai ales cele din grâu, spre deosebire de celelalte alimente crude, se digeră greu. De aceea, se formează acizi în organism. Cel mai bine se consumă sub formă de uruială, în mâncăruri uscate, deoarece acestea trebuie mestecate mai îndelung. (A se vedea reţeta pentru marţi seara), în loc de grâu, preferăm să utilizăm tărâţe. Ele conţin mai multe baze decât bobul de grâu integral şi sunt mai hrănitoare şi mai gustoase.

   Câte ceva despre pulberea de plante aromatice

   Pulberea constă din 15 plante aromatice (şi medicinale) cu gust plăcut. Noi o considerăm şi hrană, în acelaşi timp, pentru că, aşa cum ne-a învăţat vestitul medic al antichităţii, Hipocrate, leacurile noastre trebuie să ne fie alimente şi alimentele noastre trebuie să ne fie leacuri. Evident că sfatul este valabil şi pentru hrana crudă. Pentru cei care nu au ocazia să cumpere legume proaspete, această pulbere le poate înlocui într-o oarecare măsură. Pentru că o linguriţă de pulbere de plante aromatice nu schimbă în mod simţitor calităţile hranei, cel mult o condimentează, aceasta se poate adăuga oriunde, chiar şi în preparate dulci. Este plăcută şi ca miere cu plante aromatice (cantităţi egale de miere şi pulbere de plante aromatice se amestecă cu foarte puţin ulei). Aceasta se poate şi unge pe felii de pâine sau se amestecă cu lapte crud sau suc de portocale. Există persoane care pregătesc chiar brânză de vaci cu plante aromatice şi unt cu plante aromatice. Iată o reţetă deosebită: 2 linguriţe cu pulbere de plante aromatice, 2 linguriţe cu nuci rase, 2 linguriţe cu ulei, 1 linguriţă cu drojdie pulbere, 1-2 linguriţe cu ceapă şi ceva usturoi. Toate acestea se amestecă şi se asezonează cu condimente lichide de la magazinul de produse dietetice. Este gustos şi aromat. Se poate amesteca şi cu o banană zdrobită şi cu ulei. Cu acest amestec, servit ca aperitiv, se poate ţine o cură. Necesită şi o băutură după. Pentru a fi accesibil oricui, casa noastră de comenzi oferă produsul cu un preţ avantajos la kilogram.
   La felurile de mâncare descrise în continuare, este de la sine înţeles că farfuriile cu porţiile de mâncare se vor orna fie cu produse conţinute şi în mâncare, fie cu pătrunjel, ridichi de lună, banane feliate etc. Meniurile sunt abundente şi fiind gustoase, există riscul să se consume prea mult.
   Produsele prezentate în meniurile următoare aproape că nu conţin produse lactate, dar în schimb, relativ mult ulei. Cine preferă să mănânce mai puţin ulei îl poate înlocui cu brânză de vaci etc, cu excepţia mâncărurilor uscate din cereale.
   Reţetele sunt prevăzute pentru 1-2 persoane. Urmează să stabiliţi care din mâncăruri le preferaţi, spre a le pregăti mai des.

   Vindecarea de diabet zaharat, greutate excedentară, greutate sub normal, boli de ficat şi de glande, infertilitate şi toate tipurile de dependenţe

   Glandele noastre se bazează pe enzimele din hrana crudă, pentru că numai enzimele le permit glandelor să secrete hormoni. Acest adevăr este prea puţin luat în considerare de majoritatea medicilor, deoarece aceştia, în general, nu cred în vindecarea de diabet, motiv pentru care îşi osândesc pacienţii diabetici să ia permanent insulina şi le recomandă hrană cu multă carne, până ce aceştia ajung să le fie curmată lunga perioadă de neputinţă prin moarte, care nu e cauzată de diabet, ci de hiperaciditate. Ce zice natura despre aceasta? Ea zice "Elimină cauza şi lasă cazul în seama mea." Cu alte cuvinte, oferă-le glandelor amorţite şi adormite hrana naturală, curată şi nepoluată pe care le-a hărăzit-o Creatorul, iar ele se vor trezi din nou la viaţă şi se vor înnoi.
   Zahărul alb, făina albă şi alimentele fierte cu conţinut bogat în amidon, carnea, fumatul şi cafeaua, consumate în cantităţi mari, care sunt considerate inamicii principali ai glandelor şi ai nervilor, sunt principalii vinovaţi pentru apariţia diabetului zaharat şi al altor boli glandulare. Cauza principală este fierberea, pasteurizarea şi denaturarea alimentelor, ce duc la distrugerea enzimelor. Eventualele predispoziţii genetice pot favoriza boala, dar fără o hrană greşită bolile nu ar fi izbucnit. Ceea ce a moştenit bolnavul de la părinţi, sau mai bine spus, ceea ce a preluat de la ei, este în primul rând un mod defectuos de hrănire, şi abia în al doilea rând predispoziţia genetică. Şi astfel, v-am indicat calea spre vindecare, chiar dacă din cauza unor ani îndelungaţi de hrănire defectuoasă, nu va fi un drum scurt. Eliminaţi carnea şi înlocuiţi-o cu hrană crudă şi seminţe oleaginoase.
   Mâncaţi totul crud şi nu vă preocupaţi de tabele, calorii şi alte indicaţii (valabil în special pentru supraponderali), ardeţi reţetele bazate pe acestea. Dacă pentru început aţi depăşit nivelul de zahăr din cauza fructelor dulci sau a morcovilor, reduceţi cantitatea, dar nu le excludeţi complet. Această depăşire este trecătoare. Zahărul conţinut în fructe este incomparabil cu zahărul alb. Conform celor mai recente cercetări, acesta consumă foarte puţină insulina. Evitaţi totuşi mierea şi zahărul nerafinat, pentru că trec prea repede în sânge. în loc de grăsimi şi carne, consumaţi nuci, seminţe de floarea-soarelui, seminţe de susan, germeni de grâu, mei, orz sau alte boabe, sau mâncarea pregătită cu mixerul (vezi reţetele). Ca băuturi, ceai din teci de fasole, frunze de afine, coada şoricelului şi măceşe, care se poate folosi şi pentru a prepara apa de legume (vezi reţeta). O cură de post cu această apă de legume sau o cură de purificare cu post parţial, sunt de mare folos. Toate organele se regenerează cel mai rapid prin post prelungit, care este şi mai uşor, deoarece dispare total senzaţia de foame.
   Injecţiile cu insulina nu trebuie să fie întrerupte brusc, cu excepţia postului sau a unei diete de slăbire. Dacă este posibil, e recomandabil să începeţi cu un post de 21 de zile, dacă nu, măcar cu o cură de suc de legume sau o cură prelungită de apă de legume, cu un adaos de apă de tărâţe şi cu mâncare puţină.
   Deoarece atât la cei supraponderali cât şi la cei subponderali este vorba de boli ale glandelor, în linii mari este necesar acelaşi tratament ca la diabet. Persoanele forte slabe se feresc de post, pentru că le depăşeşte capacitatea de înţelegere. Este însă o eroare să crezi că dacă eşti slab, nu poţi suporta postul. Din contră, pentru astfel de persoane, postul este cel mai uşor de ţinut. Chiar şi corpul lor slab are încă suficiente rezerve. Un post de scurtă durată este aproape ineficace, pentru că abia la un post lung încep să se reînnoiască şi glandele. O femeie din America, care încă nu putuse să aibă copii până la vârsta de 40 de ani, a ţinut un post de 40 de zile şi a trecut după aceea la hrană crudă, reuşind în sfârşit ca în acest fel să poată avea şi primul ei copil. Adesea, pentru a putea avea copii este suficientă trecerea la hrana crudă. Postul în schimb, nu este recomandabil celor cu nervii slabi.