Libraria Eu Sunt - libraria sufletului

în perioada 12 august - 3 septembrie vom fi în vacanţă. Ultimele expedieri se vor face pe 11 august, iar comenzile primite în perioada vacanţei vor fi onorate începând cu 4 septembrie. Revenim cu o surpriză :)
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Ia iniţiativa! duminică, 20 august 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Ia iniţiativa!

cum schimbă totul asumarea responsabilităţii
de John Izzo
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Ia iniţiativa! Imaginea mare preţ Eu Sunt: 18,00 lei

preţ listă: 19,00 lei

reducere:
1,00 leu (5,26%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Ia iniţiativa!

   John Izzo pleacă de la premiza că nicio problemă nu se rezolvă de la sine şi că orice schimbare, atât în viaţa personală  cât şi cea a comunităţii începe mai întâi prin implicarea directă, prin propria iniţiativă, nu aşteptând implicarea celorlalţi. Ia iniţiativa!, după cum sugerează şi titlul, susţine că aproape orice probleme, de la dificultăţi personale şi provocări de afaceri, până la probleme sociale, pot fi rezolvate dacă ne propunem noi înşine să creăm schimbarea, în loc să privim la ceilalţi. Ca factori activi ai schimbării, ne vom simţi mai fericiţi, mai puţin stresaţi şi mai fericiţi.
   John Izzo propune o serie principii convingătoare pentru "crearea unei culturi a luării iniţiativei", care permit oricui, oriunde şi oricând să aducă o schimbare pozitivă în lumea noastră şi să facă diferenţa. Încercând să demonteze stereotipurile asociate cu inerţia şi indiferenţa – nu este treaba mea, eu sunt unul singur, eu nu am calitatea de lider – autorul ilustrează îndemnul de a lua iniţiativa prin câteva poveşti inspiratoare despre curajul oamenilor simpli de a lupta împotriva curentului şi de a pune lucrurile în mişcare.
Cuvânt-înainte de Marshall Goldsmith ... 11
Prefaţă    ... 14

Capitolul 1 Cele cinci rânduri ale responsabilităţii ... 23
Capitolul 2 Nu este treaba mea, nu este vina mea ... 51
Capitolul 3 Eu sunt unul singur ... 71
Capitolul 4 Doar naivii schimbă lumea ... 91
Capitolul 5 Responsabilitate 100%/zero scuze ... 111
Capitolul 6 Fă ceva... fă orice ... 133
Capitolul 7 Începe întotdeauna din încăperea în care te afli ... 151
Capitolul 8 Calitatea de lider nu se referă la o funcţie ... 171
Capitolul 9 Ia iniţiativa şi vorbeşte deschis ... 189
Capitolul 10 Cine sunt eu ca să iau iniţiativa? ... 207
Capitolul 11 Crearea unei culturi a luării iniţiativei ... 229
Capitolul 12 O singură persoană contează întotdeauna ... 259

RESURSE ... 273
Luarea iniţiativei pentru schimbare ... 275
Teme-cheie din această carte ... 277
Mulţumiri ... 281

pag. 26-27

   ...uitat de Dumnezeu. Clientul nu cumpără niciodată nimic şi niciodată nu va cumpăra ceva. Şeful meu este atât de idiot." Auzindu-i diatriba, omul de pe partea cealaltă a culoarului a intervenit cu propriul comentariu: "Nu doar că şeful dumitale este idiot, doamnă, dar cei care conduc această linie aeriană sunt şi ei idioţi. Nu avem spaţiu pentru picioare, suntem în întârziere ca întotdeauna şi priviţi la gheaţa de pe aripile astea - probabil că o să murim din cauza asta."
   După ce-am decolat, dispoziţia a rămas aceeaşi şi virusul negativ s-a răspândit. Curând, toţi cei din jurul meu se plângeau de lume, de com-paniile lor, de partenerii lor de viaţă şi a devenit din ce în ce mai rău. Până şi eu îmi făceam şeful idiot, iar eu lucrez pentru mine însumi!
   Era un adevărat festin al negativităţii şi al gândirii de victimă. Ca toate festinurile cu mâncare de fast-food, totul avea gust bun în timp ce era înghiţit, dar după aceea, toţi ne-am simţit mai rău.
   Cam la cinci rânduri în faţa mea, lângă peretele etanş, stătea o mamă cu fiul ei de doi ani. În timpul primei jumătăţi de oră a zborului, copilul tot încerca fără succes să-şi ridice capul deasupra scaunului pentru a privi în spate. De câteva ori i-am văzut capul, altădată i-am văzut sprâncenele, dar abia după patruzeci de minute de zbor a reuşit să-şi ridice capul deasupra scaunului şi şi-a odihnit bărbia şi mâinile pe marginea acestuia. Semăna oarecum cu o veveriţă.
   Când a văzut toţi pasagerii din spatele său, a zâmbit cu cel mai larg, cel mai natural zâmbet văzut vreodată. În câteva clipe, acel copil a trans-format cele cinci rânduri din spatele său. Doam¬na cu şeful-meu-este-un-idiot a început să-mi vorbească despre copiii săi. Tipul cu compania-aeriană-este-condusă-de-idioţi a încetat să se mai plângă şi a început să se maimuţărească în încercarea de a convinge băiatul să zâmbească din nou. Cineva a spus: "Noi toţi ar trebui să fim mai pozitivi, aşa cum este copilul acela" şi mi-a sugerat să merg să-l împrumut. Când m-am oferit să iau copilul din braţele mamei pentru câteva clipe, mama sa a acceptat bucuroasă pauza şi vizita băiatului la rândul şase a schimbat atmosfera în câteva minute.
   În timp ce eram la 9000 de metri altitudine trăncănind deasupra Vestului mijlociu, am avut  o epifanie pe care am ajuns să o numesc Principiul Celor Cinci Rânduri: cei mai mulţi dintre noi au colosala putere de a influenţa cam cinci rânduri în jurul nostru, dar ne petrecem cea mai mare porte a timpului gândindu-ne la şi discutând...

pag. 26-27

   ...uitat de Dumnezeu. Clientul nu cumpără niciodată nimic şi niciodată nu va cumpăra ceva. Şeful meu este atât de idiot." Auzindu-i diatriba, omul de pe partea cealaltă a culoarului a intervenit cu propriul comentariu: "Nu doar că şeful dumitale este idiot, doamnă, dar cei care conduc această linie aeriană sunt şi ei idioţi. Nu avem spaţiu pentru picioare, suntem în întârziere ca întotdeauna şi priviţi la gheaţa de pe aripile astea - probabil că o să murim din cauza asta."
   După ce-am decolat, dispoziţia a rămas aceeaşi şi virusul negativ s-a răspândit. Curând, toţi cei din jurul meu se plângeau de lume, de com-paniile lor, de partenerii lor de viaţă şi a devenit din ce în ce mai rău. Până şi eu îmi făceam şeful idiot, iar eu lucrez pentru mine însumi!
   Era un adevărat festin al negativităţii şi al gândirii de victimă. Ca toate festinurile cu mâncare de fast-food, totul avea gust bun în timp ce era înghiţit, dar după aceea, toţi ne-am simţit mai rău.
   Cam la cinci rânduri în faţa mea, lângă peretele etanş, stătea o mamă cu fiul ei de doi ani. În timpul primei jumătăţi de oră a zborului, copilul tot încerca fără succes să-şi ridice capul deasupra scaunului pentru a privi în spate. De câteva ori i-am văzut capul, altădată i-am văzut sprâncenele, dar abia după patruzeci de minute de zbor a reuşit să-şi ridice capul deasupra scaunului şi şi-a odihnit bărbia şi mâinile pe marginea acestuia. Semăna oarecum cu o veveriţă.
   Când a văzut toţi pasagerii din spatele său, a zâmbit cu cel mai larg, cel mai natural zâmbet văzut vreodată. În câteva clipe, acel copil a trans-format cele cinci rânduri din spatele său. Doam¬na cu şeful-meu-este-un-idiot a început să-mi vorbească despre copiii săi. Tipul cu compania-aeriană-este-condusă-de-idioţi a încetat să se mai plângă şi a început să se maimuţărească în încercarea de a convinge băiatul să zâmbească din nou. Cineva a spus: "Noi toţi ar trebui să fim mai pozitivi, aşa cum este copilul acela" şi mi-a sugerat să merg să-l împrumut. Când m-am oferit să iau copilul din braţele mamei pentru câteva clipe, mama sa a acceptat bucuroasă pauza şi vizita băiatului la rândul şase a schimbat atmosfera în câteva minute.
   În timp ce eram la 9000 de metri altitudine trăncănind deasupra Vestului mijlociu, am avut  o epifanie pe care am ajuns să o numesc Principiul Celor Cinci Rânduri: cei mai mulţi dintre noi au colosala putere de a influenţa cam cinci rânduri în jurul nostru, dar ne petrecem cea mai mare porte a timpului gândindu-ne la şi discutând...

pag. 123-124

   Cum regula 100/0 schimbă totul

   Dacă te îndoieşti, chiar şi pentru o clipă, de puterea acestor două cifre, 100/0, gândeşte-te la asta. În ce sens ar fi diferită compania ta dacă toţi angajaţii s-ar simţi 100% responsabili pentru moralul companiei, pentru imaginea brandului, pentru diminuarea costurilor, pentru propria fericire şi pentru propriile cariere, precum şi pentru atragerea clienţilor? Dar dacă, în loc să aştepte ca altcineva să le rezolve o problemă, ei ar începe pur şi simplu să se întrebe ce pot face ei personal pentru a face lucrurile mai bune?
   Imaginaţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă, atunci când veneau punctajele de la chestionarele angajaţilor, fiecare membru al echipei ar fi întrebat cum a contribuit la nivelul curent al motivării şi cum ar putea să îmbunătăţească lucrurile. Desigur, managerii executivi dintr-o companie au o influenţă mare şi există constrângeri reale, care blochează drumul preluării iniţiativei. Dar atunci când toţi angajaţii acţionează şi îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce pot face ei, energia se schimbă.
   Cum ar putea fi diferită compania ta - sau chiar viaţa ta - dacă tu ai decide să nu capitulezi în faţa propriilor scuze? Ce s-ar întâmpla dacă noi ne-am da seama că există întotdeauna constrângeri şi singura întrebare ar fi: cum vom lucra noi pentru a atinge obiectivele noastre, date fiind aceste constrângeri? Echipa Joannei Beaton nu a putut schimba faptul că serviciile de operatori erau şi sunt un domeniu muribund, dar, refuzând să cedeze în faţa poveştii respective, ei s-au concentrat pe luarea iniţiativei, în pofida acestei situaţii.
   Gândiţi-vă la impactul acestor două cifre într-o căsnicie (sau în orice relaţie din vieţile noastre personale sau profesionale). În prima mea carieră ca pastor prezbiterian, mi se solicita frecvent să consiliez cuplurile care aveau probleme în relaţie.
   Nu s-a întâmplat nici măcar o dată ca, pe parcursul acelor şapte ani, un cuplu să se prezinte cu unul dintre parteneri spunând: "Staţi puţin, Înainte să începem, aş vrea să ştiţi că eu sunt cel care trebuie să se schimbe." Regula generală era exact pe dos, fiecare persoană venea arătând cu degetul spre celălalt - dacă ea ar putea să... şi dacă el ar putea să..., atunci totul ar fi mai bine.
   Admit că, din punctul de vedere al unui străin obiectiv, aveam frecvent impresia că una dintre persoane era puţin mai şi, uneori, mult mai responsabilă. Dar ceea ce am descoperit a fost că...

pag. 190-191

   Ideea de a acţiona si de a vorbi deschis, intr-o manieră inoportună, ne sperie pe cei mai mulţi dintre noi. În vieţile noastre personale ne temem că, exprimând un adevăr nepopular, ne putem deteriora relaţiile cu prietenii, colegii sau membrii familiei. Perspectiva de a vorbi deschis este chiar mai descurajantă la locul de muncă, acolo unde ştim cu toţii că linguşeala şi adoptarea punctului de vedere majoritar reprezintă calea spre succes, nu?
   Nu susţin că faptul de a vorbi deschis nu implică niciun risc. Persoanele care fac publice practicile condamnabile sunt frecvent ostracizate, prietenii şi colegii nu vor să primească întotdeauna feedback (chiar dacă acesta le-ar fi util) şi, în cazul unor medii de lucru, exprimarea directă nu este nici recompensată, nici binevenită. Cu toate acestea, trebuie de asemenea reţinut că aceia care vorbesc deschis au adeseori o influenţă profundă asupra celorlalţi şi asupra organizaţiilor din care fac parte, în timp ce eşecul de a lua deschis o poziţie poate avea efecte devastatoare asupra unei societăţi, unei companii sau unei vieţi.

   Mitul linguşelii

   Haideţi să începem prin a explora un mit cu o mare susţinere populară, şi anume acela că, în lumea muncii, cei care linguşesc şi păstrează tăcerea au şanse mai mari de a avansa. Atunci când am intervievat manageri executivi şi directori generali pentru această carte, le-am pus această întrebare: ce părere aveţi despre oamenii care vorbesc deschis şi pun lucrurile sub semnul întrebării? Fără excepţii, toţi au recunoscut cât de valoroase sunt asemenea persoane, cât de mult îmbunătăţesc ele organizaţia şi cât de puţin îi admiră pe cei care spun da la orice. Desigur, în realitate, mulţi şefi îşi doresc să fie înconjuraţi de persoane care nu vor pune la îndoială lucrurile, dar, din experienţa mea, această atitudine nu este regula.
   Un indiciu pentru elucidarea acestui mit poate fi găsit în cercetările Dr. Dominic Infante şi ale Dr. William Gorden, doi profesori de comunicare, ieşiţi la pensie, de la Universitatea de Stat Kent din Ohio. Am o datorie personală de recunoştinţă faţă de Dr. Infante deoarece el este cel care mi-a condus lucrarea de doctorat şi va rămâne totdeauna una dintre persoanele mele favorite. Asta deoarece, în timpul susţinerii orale a examenelor mele de competenţe, el a întrebat: "Vrei un indiciu?" atunci când a observat că nu ştiu deloc care ar putea fi răspunsul la o întrebare importantă. Un coleg ceva mai sever a privit...

pag. 246-247

   Oferă laude pentru efort, nu doar pentru rezultate

   Dacă există o trăsătură pe care toate corporaţiile moderne o au în comun, aceea ar fi atenţia substanţială acordată rezultatelor. Noi evaluăm oamenii după felul în care "s-au încadrat în parametri" şi au atins obiectivele stabilite de noi. înntr-un asemenea mediu, reducerea riscurilor devine frecvent norma. Să faci ceea ce face şi restul lumii este mult mai puţin riscant decât să iei iniţiativa şi să inovezi. Aversiunea faţă de riscuri şi persoanele care iau iniţiativa sunt două lucruri care pur şi simplu nu se împacă. Putem spune acelaşi lucru şi într-o şcoală; cu cât ne concentrăm mai mult doar asupra rezultatelor, cu atât mai mult contribuim la un mediu în care studenţii nu sunt dornici să ia iniţiativa şi să îşi asume riscuri deoarece se tem de o evaluare severă. Carnetul de note, aşa cum este el utilizat în prezent, mai degrabă împiedică dezvoltarea în loc să o stimuleze.
   Să revenim la cercetările fascinante ale lui Carol Dweck referitoare la mentalitate. Dacă vă amintiţi, ea a arătat că acei copii care erau lăudaţi pentru muncă, şi nu pentru inteligenţă, aveau şanse mai mari să îşi asume riscuri la următoarea sarcină. Poate că o concentrare neobosită pe recompensarea succesului, şi nu pe evidenţierea eşecurilor şi eforturilor nobile este cea care creează un climat în care oamenii preferă să rămână la adăpostul graniţelor. Iată un exemplu amuzant, dar grăitor. Soţia unui prieten îi reproşa de mult timp că ar trebui să fie mai romantic. Ea simţea că relaţia lor devenise previzibilă şi plictisitoare. După luni de aluzii din partea ei, subtile şi directe, el a împrumutat de la bibliotecă o carte despre modurile în care să fie mai romantic, într-o seară de vineri, el a ajuns acasă mai devreme, a pregătit o cină la lumina lumânărilor şi a aşteptat, dezbrăcat, venirea ei. în casă era cald, vinul era turnat în pahare şi cina era gata. Când ea a ajuns acasă, primele cuvinte pe care le-a rostit au fost: "Asta nu-i deloc romantic; e pur şi simplu o prostie." El s-a îmbrăcat, cei doi au luat cina în tăcere şi cartea a fost returnată la bibliotecă.
   Sigur, el ar fi putut alege alt scenariu romantic pentru prima sa încercare şi se poate ca planul său să apară mai romantic bărbaţilor decât majorităţii femeilor. Dar atunci când ea a spus că el a a dat-o-n bară, ea a primit garanţia că el nu va mai lua iniţiativa din nou. Echivalentul organizaţional al acestui scenariu se petrece în fiecare zi.

  • cartea a apărut în mai 2015 la editura Act şi Politon
  • traducător: Romică Lixandru
  • cartea cuprinde 288 pagini în format 11x18cm şi o greutate de 0.150 kg
  • ISBN: 978-606-8637-46-4
  • cartea a fost vizualizată de 1096 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Ia iniţiativa!"
carţi din acelaşi domeniu cu "Ia iniţiativa!"
(psihologie > dezvoltare personală)
derulare
Lecţii de optimism
Lecţii de optimism
(dezvoltare personală)
Puterea emoţiilor
Puterea emoţiilor
(dezvoltare personală)
Despre succes
Despre succes
(dezvoltare personală)
Viaţa ca extaz
Viaţa ca extaz
(dezvoltare personală)
Cine a zis să fii normal?
Cine a zis să fii normal?
(dezvoltare personală)
Harta
Harta
(dezvoltare personală)
Mă exasperează să lucrez cu tine
Mă exasperează să lucrez cu tine
(dezvoltare personală)
Marele ghid al existenţei
Marele ghid al existenţei
(dezvoltare personală)
Începe cu ce nu-ţi place!
Începe cu ce nu-ţi place!
(dezvoltare personală)
Puterea lui Nu
Puterea lui Nu
(dezvoltare personală)
Terapia F**k It!
Terapia F**k It!
(dezvoltare personală)
Karma şi reîncarnarea
Karma şi reîncarnarea
(dezvoltare personală)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare vineri, 11 august 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar