Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Iluminarea şi cunoaşterea de sine joi, 21 septembrie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Iluminarea şi cunoaşterea de sine

fascinaţia căutării interioare. întrebări şi răspunsuri
de Marius Mihai Lungu
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Iluminarea şi cunoaşterea de sine Imaginea mare preţ Eu Sunt: 24,00 lei

preţ listă: 30,00 lei

reducere:
6,00 lei (20,00%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Iluminarea şi cunoaşterea de sine

Cunoaşte-te pe tine însuţi
Această inscripţie reliefată pe frontonul templului lui Apolo din Delfi a devenit principiul fundamental al filosofiei lui Socrate. Remarcăm de altfel că majoritatea religiilor şi învăţăturilor antice ne îndeamnă către aceeaşi cunoaştere fundamentală. "Cunoaşte-te pe tine însuţi!" s-a transformat într-o maximă şi un îndemn de urmat pentru majoritatea oamenilor, fiecare urmându-şi propria cale.
Ce înseamnă să ne cunoaştem? Ce suntem noi în realitate şi ce este de (re)cunoscut referitor la fiinţa noastră? Care este numitorul comun al tuturor acţiunilor noastre? Care este aspiraţia lăuntrică a fiecăruia dintre noi, pentru ce facem tot ce facem şi care este natură adevăratei fericiri?
Toată căutarea noastră se rezumă la un lucru foarte simplu: găsirea propriei identităţi. Poate fi adevărată noastră identitate o stare, o manifestare sau o experienţă? Toate acestea sunt trecătoare, astfel că dacă am fi fost una din ele, am fi dispărut odată cu ea. Nimic din ceea ce este supus schimbării, nimic din ceea ce apare şi dispare nu poate constitui esenţa noastră. Ceea ce suntem în realitate este permanent aici, percepând schimbările, apariţiile şi dispariţiile experienţelor şi a obiectelor din ele.
Introducere ... i

Cunoaşte-te pe tine însuţi ... 1
Cine sau ce suntem în realitate? ... 19
Momentul prezent ... 27
Ce căutăm? ... 35
Real şi ireal ... 47
Iluminarea şi cunoaşterea adevăratei noastre naturi ... 69
Yoga - calea experienţei ... 69
Vedanta - calea cunoaşterii ... 77
Practica cunoaşterii de sine ... 95
Discriminarea celor trei învelişuri ... 95
Discriminarea efectului de cauză ... 97
Discriminarea subiect-obiect ... 98
Discriminarea între real şi aparent ... 101
Discriminarea conceptului de timp ... 105
Condiţii pentru realizarea şi asimilarea cunoaşterii ... 107
Discriminarea ... 107
Detaşarea ... 110
Cele şase realizări ... 112
Dorinţa arzătoare de libertate ... 116
Experienţa şi creatorul ei ... 119
Eliminarea identificărilor ... 135
Identificarea cu cele cinci învelişuri ... 136
Identificarea cu stările experienţei ... 138
Identificarea cu diversele roluri ... 144
Tehnica gândului opus ... 145
Caracteristicile celor iluminaţi ... 147

Întrebări şi răspunsuri ... 155

Testul iluminării ... 227

pag. 2-3

   Cum putem ajunge să ne cunoaştem pe noi înşine? La aceasta întrebare răspunsurile sunt diverse şi câteodată confuze, din cauză că fiecare dintre noi acordăm propriul înţeles sinelui.
   Cum putem să cunoaştem ceva despe noi înşine? Din cauză că oamenii îşi îndreaptă atenţia spre exteriorul lor, se simt atraşi să caute în cărţi, în diverse religii, în îndrumări spirituale, în diverse seminarii şi acţiuni în care se implică cu toată încrederea. Cu toţii am urmat, mai mult sau mai puţin, aceste căi şi am obţinut diverse cunoştinţe şi îndrumări. În unele cazuri chiar am perceput o stare de linişte interioară şi o eliberare, crezând că am ajuns la final, dar după câtva timp, atât şuvoiul neîntrerupt de gânduri, cât şi senzaţiile de lipsă şi de separare au revenit. Am citit o sumedenie de cărţi de spiritualitate şi am aplicat o mulţime de metode si tehnici, care mai de care mai "eficientă" şi mai "potrivită", am participat la o mulţime de seminarii şi de îndrumări spirituale, trecând de la un "nivel" la altul, sperând să ajungem la cel "final". Acest nivel însă, pe măsură ce "evoluăm", se îndepărta dlin ce în ce mai mult, părând aproape imposibil de atins. Ajungem chiar să ne întrebăm dacă chiar există aşa ceva.
   După spusele unora, acest "nivel final" ar trebui să fie ceva extraordinar, cu surle şi trâmbiţe, un extaz total; dar chiar aşa să fie? Ni se întipăreşte în minte un termen: "iluminare", pe care, după ce ni-l închipuim într-o mulţime de feluri cum ar fi (după diverse îndrumări mai mult sau mai puţin potrivite), încercăm să-l atingem, alergând de la o aparenţă la alta, sperând ca fiecare să fie reală, ca fiecare să fie "ultimul nivel" şi să devenim "iluminaţi".
   Să analizăm succint cazurile personalităţilor istorice cunoscute, considerate "iluminate". Să vorbim despre Iisus şi Buddha, cei mai cunoscuţi şi urmaţi dintre ei. Ceea ce ne atrage atenţia de la bun început este că nici unul dintre ei nu a scris nici măcar un cuvânt despre ceea ce a făcut şi cum a ajuns la "iluminare". Singurele lucruri pe care le ştim despre ei le aflăm din diverse scripturi, scrise de alţi oameni, care i-au cunoscut direct sau indirect.
   Chiar dacă toate scrierile despre ei sunt complicate şi îi înfăţişează ca aplicând o multitudine de tehnici şi ritualuri, ei ca oameni sunt prezentaţi ca fiind cu totul deosebiţi de ceilalţi. Dacă erau atât de deosebiţi de cei din jurul lor, atunci cum au putut fi înţeleşi de cei care au scris atât de multe despre ei? Nu cumva cei care credeau că i-au înţeles au complicat atât de mult lucrurile încât nu mai poate fi înţeles nimic?
   De ce ei înşişi (Iisus şi Buddha) nu au aşternut nici măcar un cuvânt pe hârtie, iar în toate scrierile, se exprimă foarte simplu şi concis? Nu este cazul să vă imaginaţi că nu ar fi ştiut să scrie şi nici că nu ar fi ştiut să se exprime, mai mult ca sigur că au fost instruiţi în ale scrisului de la o vârstă fragedă. Poate că toată cunoaşterea şi înţelegerea pe care o aveau era atât de simplă, încât nu ar fi fost necesar să fie scrisă. Probabil era de ajuns o simplă îndrumare verbală. Nu vreau să fac analiza scrierilor care prezintă existenţa...

pag. 2-3

   Cum putem ajunge să ne cunoaştem pe noi înşine? La aceasta întrebare răspunsurile sunt diverse şi câteodată confuze, din cauză că fiecare dintre noi acordăm propriul înţeles sinelui.
   Cum putem să cunoaştem ceva despe noi înşine? Din cauză că oamenii îşi îndreaptă atenţia spre exteriorul lor, se simt atraşi să caute în cărţi, în diverse religii, în îndrumări spirituale, în diverse seminarii şi acţiuni în care se implică cu toată încrederea. Cu toţii am urmat, mai mult sau mai puţin, aceste căi şi am obţinut diverse cunoştinţe şi îndrumări. În unele cazuri chiar am perceput o stare de linişte interioară şi o eliberare, crezând că am ajuns la final, dar după câtva timp, atât şuvoiul neîntrerupt de gânduri, cât şi senzaţiile de lipsă şi de separare au revenit. Am citit o sumedenie de cărţi de spiritualitate şi am aplicat o mulţime de metode si tehnici, care mai de care mai "eficientă" şi mai "potrivită", am participat la o mulţime de seminarii şi de îndrumări spirituale, trecând de la un "nivel" la altul, sperând să ajungem la cel "final". Acest nivel însă, pe măsură ce "evoluăm", se îndepărta dlin ce în ce mai mult, părând aproape imposibil de atins. Ajungem chiar să ne întrebăm dacă chiar există aşa ceva.
   După spusele unora, acest "nivel final" ar trebui să fie ceva extraordinar, cu surle şi trâmbiţe, un extaz total; dar chiar aşa să fie? Ni se întipăreşte în minte un termen: "iluminare", pe care, după ce ni-l închipuim într-o mulţime de feluri cum ar fi (după diverse îndrumări mai mult sau mai puţin potrivite), încercăm să-l atingem, alergând de la o aparenţă la alta, sperând ca fiecare să fie reală, ca fiecare să fie "ultimul nivel" şi să devenim "iluminaţi".
   Să analizăm succint cazurile personalităţilor istorice cunoscute, considerate "iluminate". Să vorbim despre Iisus şi Buddha, cei mai cunoscuţi şi urmaţi dintre ei. Ceea ce ne atrage atenţia de la bun început este că nici unul dintre ei nu a scris nici măcar un cuvânt despre ceea ce a făcut şi cum a ajuns la "iluminare". Singurele lucruri pe care le ştim despre ei le aflăm din diverse scripturi, scrise de alţi oameni, care i-au cunoscut direct sau indirect.
   Chiar dacă toate scrierile despre ei sunt complicate şi îi înfăţişează ca aplicând o multitudine de tehnici şi ritualuri, ei ca oameni sunt prezentaţi ca fiind cu totul deosebiţi de ceilalţi. Dacă erau atât de deosebiţi de cei din jurul lor, atunci cum au putut fi înţeleşi de cei care au scris atât de multe despre ei? Nu cumva cei care credeau că i-au înţeles au complicat atât de mult lucrurile încât nu mai poate fi înţeles nimic?
   De ce ei înşişi (Iisus şi Buddha) nu au aşternut nici măcar un cuvânt pe hârtie, iar în toate scrierile, se exprimă foarte simplu şi concis? Nu este cazul să vă imaginaţi că nu ar fi ştiut să scrie şi nici că nu ar fi ştiut să se exprime, mai mult ca sigur că au fost instruiţi în ale scrisului de la o vârstă fragedă. Poate că toată cunoaşterea şi înţelegerea pe care o aveau era atât de simplă, încât nu ar fi fost necesar să fie scrisă. Probabil era de ajuns o simplă îndrumare verbală. Nu vreau să fac analiza scrierilor care prezintă existenţa...

pag. 84-85

   Când renunţăm la convingerile şi credinţele despre ce este în realitate această aparenţă corp/minte/lume, cunoaşterea experienţei lumii, inclusiv a aparentei noastre persoane, pare ca un film. Aceasta înseamnă să vedem tot ce există aşa cum este în realitate.
   Ce înseamnă a vedea un obiect în realitate?
   înseamnă a vedea în mod clar, fără influenţa conceptelor, că gândul care defineşte obiectul se suprapune experienţei noastre directe. De asemenea, mai înseamnă a vedea că atât obiectul cât şi aparenta persoană care apar în experienţă, nu au nicio substanţialitate, fiind doar conştiinţă. De fapt, cei mai mulţi dintre noi nu suntem complet conştienţi că experienţa noastră se filtrează printr-o reţea de gânduri conceptuale care o face să pară foarte diferită de ceea ce este de fapt.
   Auzim adesea fraze din învăţăturile non-duale, cum ar fi, "lumea este o iluzie". Aceste expresii ne pot crea anxietate, căci, în concepţia noastră actuală despre lume, percepem experienţa ca fiind foarte reală. Cum se împacă aceste două poziţii; prima - "lumea iluzorie" şi a doua: realitatea de necontestat a experienţei noastre?
   Ceva trebuie să apară în sau din ceva. De exemplu, filmul apare pe ecran, biroul apare în spaţiul camerei, cuvintele apar pe pagină. Ce se poate spune despre minte, corp şi lume? Experienţa noastră despre ele este ceea ce cunoaştem în prezent ca gânduri, imagini, sentimente, senzaţii, sunete, senzaţii tactile, gusturi şi mirosuri. Cu alte cuvinte, tot ce ştim despre minte, corp sau lume sunt aparenţe, şi toate acestea apar şi dispar continuu în/din ceva.
   Toate experienţele apar în sinele nostru, în "niciun lucru" care conţine totalitatea. Şi toate obiectele care alcătuiesc experienţele sunt în sinele nostru, fiind sine. Este experienţa noastră directă, intimă, în care ştim că mintea, corpul şi lumea sunt făcute din şi sunt identice cu propria noastră fiinţă.
   De obicei fundalul din care apare experienţa este trecut cu vederea, datorită concentrării exclusive a minţii asupra experienţei în sine şi a obiectelor care apar în ea. Astfel, prezenţa permanentă a propriei noastre fiinţe este trecută cu vederea din cauza îndreptării atenţiei exclusiv către obiectele minţii, corpului şi lumii - adică, spre gânduri, sentimente, senzaţii şi percepţii. Dar, chiar dacă nu suntem conştienţi de aceasta, este imposibil să vedem un film fără să vedem ecranul. Deşi prezenţa ecranului este de obicei trecută cu vederea, niciodată nu ne este total necunoscut. Trebuie să ne dăm seama de aparenţa filmului, înţelegând că el nu poate apărea fără ecran. Similar, filmul (experienţa) corpului/minţii/lumii apare în propriul nostru sine.
   Cercetarea de sine este metoda care face obiectul căii cunoaşterii. Din perspectiva conştiinţei nu există nicio diferenţă între cunoaştere şi experienţă. Cunoaşterea este experienţă şi experienţa este cunoaştere. Ceea ce percep, cunosc şi tot ceea ce cunosc, percep, deoarece conştiinţa este tot ce există. Însă, din poziţia unei persoane aflată în căutarea libertăţii, experienţa şi cunoaşterea sunt diferite, deoarece persoana trăieşte...

pag. 136-137

   Identificarea cu cele cinci învelişuri

   Ignoranţa dă naştere la cinci credinţe greşite despre natura noastră. Aceste credinţe sunt numite învelişuri pentru că par că ascund sinele. Cele cinci învelişuri cu care ne identificăm sunt: trupul fizic, corpul subtil (mintea, intelectul, egoul) şi corpul cauzal (fericirea). Ele sunt eliminate atunci când sinele este cunoscut aşa cum este.
   Cea mai evidentă identificare este: "Eu sunt trupul". Credinţele de tipul: "Sunt gras", "sunt bărbat/femeie", "sunt muritor", etc, indică o identificare a sinelui cu materia. Identificarea cu sistemele fiziologice duce la exprimări de tipul: "mi-e foame"; "mi-e sete", atunci când de fapt eu, sinele, conştiinţa, nu am aceste senzaţii. Declaraţiile de felul: "sunt deprimat", "mă simt vinovat", etc, arată că m-am identificat cu corpul emoţional, cu mintea. Când afirm ceva de genul: "am făcut..." înseamnă că sinele s-a identificat cu egoul. Sinele este non-dual şi nu poate acţiona. Dacă afirm: "ştiu..."   aceasta înseamnă că sinele s-a identificat cu intelectul. Când afirm "mă simt bine", sinele s-a identificat cu plăcerea, adică cu corpul cauzal.
   Eliminarea identificărilor cu cele cinci învelişuri urmează o anumită logică. Se începe de la eliminarea identificării cu corpul brut, urmând eliminarea identificării cu corpul subtil (minte/intelect/ego) şi se încheie cu eliminarea identificării cu plăcerea (corpul cauzal).
   La început, sinele este considerat a fi corpul brut - o credinţă comună. Apoi se demonstrează că există un corp subtil de sentimente şi emoţii care, de asemenea, este considerat în mod eronat a fi sinele. Când sentimentele cuiva sunt rănite, persoana va spune instinctiv: "Mă simt rănit de ce a spus...". Această exprimare arată însă o altă identificare, diferită de cea anterioară (egoul rănit diferă de cel nerănit de dinainte). Noua identitate neagă identitatea anterioară, deoarece nu pot exista simultan două identităţi. Prin urmare, aceste identităţi nu sunt reale - nu suntem nici una din acestea.
   Odată ce a dispărut credinţa că sinele este corpul fizic şi este considerat ca fiind sentimentele, ne identificăm cu corpul subtil. Această identificare apare sub forma: "eu sunt cunoscătorul" sau "eu sunt făptuitorul/beneficiarul" care ne conduce la eliminarea identificării cu adevărata entitate simţitoare/gânditoare/făptuitoare/beneficiară.
   După eliminarea acestor identificări este introdusă ideea de fericire/beatitudine/extaz. Sinele nu este beatitudine. Fericirea este o stare care apare atunci când sinele se identifică cu o caracteristică ocazională, cu corpul cauzal sau în limba sanscrită - anandamayakosha. Învelişul beatitudinii este responsabil pentru fericire şi pentru conceptul care o însoţeşte: "eu sunt fericit". Identităţile de făptuitor şi gânditor vor ceda de fiecare dată în faţa identităţii de beneficiar, deoarece acţiunea şi gândirea au ca scop...

pag. 212-213

   Vezi exact ce sunt stările trecătoare şi gândurile. Fii sigur că fără conştiinţă, ele nu ar putea nici măcar să apară. Eşti chiar această conştiinţă. Eşti în întregime liber de conţinutul minţii în orice moment, la fel cum soarele străluceşte deasupra norilor. Soarele nu este afectat de trecerea norilor; tot aşa, nici tu nu eşti afectat de apariţia şi trecerea gândurilor, sentimentelor şi emoţiilor. Odată ce ai înţeles acest lucru, vei descoperi un sentiment constant şi neclintit de claritate şi de bucurie în mijlocul oricărei experienţe pe care o trăieşti. Şi acest lucru nu dispare, deoarece această prezenţă cunoscătoare este esenţa ta de bază.
   Această libertate îţi este accesibilă. Nu este departe. Trebuie doar să analizezi experienţele pe care le trăieşti şi să le investighezi un pic. Îţi este de mare ajutor să iei mereu în considerare că tot ce se petrece este generat de tendinţele din corpul cauzal, sau cu alte cuvinte totul este un dar de la Dumnezeu. Având acest lucru permanent în atenţie, va slăbi tendinţa de a urmări un anume rezultat şi de a interpreta totul în funcţie de propriile convingeri şi credinţe.
   Dacă revii la cunoaşterea de bază ori de câte ori eşti înfricoşat de gândul morţii, vei înţelege că atâta timp cât nu ai fost născut, nu ai cum să mori şi chiar dacă încă te mai identifici cu ansamblul corp/minte, poţi face descompunerea materiei în energie şi energia în conştiinţă, ceea ce îţi va (re)demonstra că până şi acest ansamblu nu are nicio materialitate. Deci cum ar putea să moară ceva imaterial?
   ÎNTREBARE: Am vrut doar să vă ţin la curent. încă trăiesc experienţa sinelui. Există mai multă claritate în interacţiunile mele cu alţii. Am văzut cu siguranţă ceea ce sunt, dar îmi este un pic mai greu cu bazele acestui "eu". Văd că, corpul este un obiect în conştiinţa mea, şi că senzaţiile care îi aparţin sunt tot obiecte în aceeaşi conştiinţă. Am avut un moment mai dificil în identificarea mea cu modelele de gândire, conceptele şi credinţele. Ai putea să-mi lămureşti asta?
   Răspuns: Nu ai fost născut cu toate aceste tipare de gândire şi identităţi, aşa că nu îţi sunt intrinseci ţie. Ele au apărut mai târziu, după ce a apărut conceptul de separare. Acest concept nu a fost niciodată adevărat. Dar, prin ignoranţa nevinovată, mintea a început să construiască o identitate în jurul acestui lucru imaginat ca fiind noi înşine.
   Toate convingerile şi identităţile sunt create şi menţinute în gândire şi memorie. Fără gândire, aceste lucruri nu au o existenţă reală sau o natură substanţială. Totuşi, fiinţa ta rămâne atât în timpul gândirii, cât şi când nu gândeşti. Cu alte cuvinte, gândurile vin şi pleacă, dar există o prezenţă şi o cunoaştere mai profundă,  care nu depinde de gânduri.  Prezenţa, claritatea sau conştiinţa este natura ta adevărată. Ceea ce eşti nu este ceva pe care mintea să-l poată vedea sau cunoaşte. Prin urmare, toate ideile tale despre tine însuţi sunt false, pentru că mintea trebuie să vorbească despre ceva (tu) care este complet dincolo limitele sale de înţelegere. Toate gândurile şi conceptele sunt bazate pe ideea că eşti o persoană limitată, existând...

  • cartea a apărut în iunie 2016 la editura Atman
  • cartea cuprinde 244 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.245 kg
  • ISBN: 978-606-8758-14-5
  • cartea a fost vizualizată de 2611 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Iluminarea şi cunoaşterea de sine"
carţi din acelaşi domeniu cu "Iluminarea şi cunoaşterea de sine"
(orientări spirituale > transformare personală)
derulare
Eliberarea
Eliberarea
(transformare personală)
Arhangheli şi maeştri înălţaţi
Arhangheli şi maeştri înălţaţi
(transformare personală)
Ştiinţe secrete - vol. 2
Ştiinţe secrete - vol. 2
(transformare personală)
Cele cinci  nivele ale ataşamentului
Cele cinci nivele ale ataşamentului
(transformare personală)
Cartea Trecerii
Cartea Trecerii
(transformare personală, dezvoltare personală)
Zen - în arta de a trage cu arcul
Zen - în arta de a trage cu arcul
(zen, transformare personală)
CQ: coeficientul de conştientizare
CQ: coeficientul de conştientizare
(ştiinţă, transformare personală)
Protocoalele înţelepţilor Sionului
Protocoalele înţelepţilor Sionului
(mistere, transformare personală)
Trăind o viaţă conştientă
Trăind o viaţă conştientă
(transformare personală)
Vindecarea karmei
Vindecarea karmei
(transformare personală, aplicată, dezvoltare personală)
Dansul neantului
Dansul neantului
(transformare personală)
Jocul vieţii şi cum să-l jucăm
Jocul vieţii şi cum să-l jucăm
(transformare personală)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare joi, 21 septembrie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar