Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Insomnii marţi, 17 octombrie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Insomnii


de Irina Binder
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Insomnii Imaginea mare preţ Eu Sunt: 41,00 lei

preţ listă: 45,00 lei

reducere:
4,00 lei (8,89%)
momentan indisponibilă *

Puteţi cere ca să fiţi anuntaţi atunci când această carte devine disponibilă.
Pentru aceasta trebuie ca să fiţi autentificaţi.
Apasaţi aici pentru a vă autentifica.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Insomnii

Cartea Insomnii de Irina Binder vine acum, în prag de sărbătoare, să dea glas sărbătorii sufletelor noastre. Îndelung aşteptată de public mai mult, scrisă la cererea cititorilor , cartea Insomnii este o colecţie de cugetări despre iubire, familie, dorinţe, visuri, împliniri, dezamăgiri, regrete, despre viaţă cu bune şi cu rele. Reflecţiile nocturne cuprinse în cartea Insomnii sunt trăirile fiecăruia dintre noi, din orice colţ al lumii şi din orice epocă, aşadar, oriunde am deschide-o ne vom regăsi, iar inima noastră îşi va găsi alinare.
Dezvoltat iniţial sub formă de blog, devenit în scurt timp adevărat balsam pentru suflet şi generator de dependenţă, proiectul "Insomnii" a grupat în jurul lui câteva zeci de mii de cititori din toată ţara şi din străinătate, uniţi prin universalitatea emoţiilor cărora autoarea, Irina Binder, reuşea să le dea glas mai bine ca nimeni alta.
Reflecţiile nocturne cuprinse în cartea Insomnii sunt trăirile fiecăruia dintre noi, din orice colţ al lumii şi din orice epocă, aşadar, oriunde am deschide-o ne vom regăsi, iar inima noastră îşi va găsi alinare.
Prefaţă ... 7

Vrei să mă cunoşti? ... 9
Am greşit ... 12
Iartă-mă! ... 15
Acum ştiu ... 19
Aş opri timpul tău, dragă mamă ... 23
Dacă vă iubiţi ... 25
Secretul fericirii ... 30
Trebuie să ştii când e cazul să pleci ... 33
Omul bun ... 35
Despre suflete mari, despre suflete mici ... 39
Câţi merită? ... 44
Ceva de iubire ... 46
Pleacă ... 48
Eşti frumoasă, femeie dragă! ... 50
Poţi şi meriţi mai mult ... 52
Un prieten ... 54
Scrisoare pentru cealaltă femeie ... 57
De ce vorbim despre...? ... 59
Pentru el - al meu ... 63
Nostalgie ... 65
Iartă-te! ... 68
Celor care mă detestă ... 70
Tu alegi cine vrei să fii ... 73
Suntem săraci ... 75
Există Doamne-Doamne? ... 77
Uită şi mergi mai departe ... 78
Am plâns ... 83
Nevoia de braţe prorectoare ... 85
Schimbări ... 87
M-am grăbit ... 89
Aşteptări ... 91
Poduri ... 93
Dacă aş putea să fiu din nou copil ... 95
Adevăruri care dor ... 96
Înstrăinare ... 99
Da, mai există şi bărbaţi ... 102
Mi-a spus mie Doamne-Doamne ... 107
Dragostea ... 109
Cu adevărat prieteni ... 111
Riduri ... 113
Va veni o zi ... 115
Cele mai frumoase mâini ... 117
Regrete ... 119
Nu mai am timp ... 121
Mama ... 123
Vârsta nu contează ... 127
Uşi ... 131
Noi, femeile ... 133
Am fost ocupată ... 136
Nimeni ... 140
Mi-e dor ... 143
Unei fiice ... 145
Viaţa mea fără tine ... 147
Cu sufletele la vedere ... 151
Detaşarea ... 154
De neînvins ... 157
"Acum este al meu" ... 160
Ai dreptul să pleci, dar nu şi să te întorci ... 162
Fiţi buni cu voi înşivă ... 164
Mi-am pierdut răbdarea şi toleranţa ... 167
Moartea este doar o graniţă a vieţii, nu şi a iubirii ... 174
Despre un om diferit ... 177
Tăcerea ca virtute ... 179
Fii cea de care lumea să aibă nevoie ... 182
Lista ... 185
Uneori eşuăm ... 188
Unii se descriu mâzgălind porţi şi garduri ... 190
Te iert ... 195
Pe Dumnezeu unde L-ai lăsat? ... 197
Trăim aşa cum gândim ... 200
Mă întreb uneori ... 203
Am obosit ... 205
Dacă mi-ar mai putea vorbi ... 207
De ce nu păstrez lucruri pentru ocazii speciale ... 210
O poveste. Povestea multor femei ... 215
Când vom fi mai fericiţi? ... 220
Răni fizice, răni sufleteşti ... 224
Liber sau în rând cu lumea? ... 226
Eşti cine vrei să fii? ... 229
Unde şi când se termină iubirea? ... 231
In lumea mea ... 233
E doar o etapă ... 235
Suntem certaţi la bine, nu la necaz ... 239
Aş fi putut înţelege ... 241
Curaj şi suflet ... 243
Eşti doar un spectator ... 245
Pentru tine, prietenă dragă! ... 247
Despărţiri ... 249
Îi respect pe oamenii cu bun simţ ... 251
O rochiţă specială ... 253
O amintire ... 255
Nu aştepta să fie prea târziu! ... 259
Din jurnalul meu de copil ... 261
Să nu te miri dacă o pierzi ... 262
Iubesc! ... 264
Retrospectivă la ceas aniversar ... 266
Le mulţumesc ... 269
Vă iert! ... 271
Am uitat ... 273
Viaţa este o călătorie ... 275
Dacă azi ar fi ultima zi ... 277
Cea mai potrivită zi este astăzi ... 279
Suflet de câine ... 283
Noi, ăştia care scriem, despre ce ar trebui să scriem? ... 285
Iubirea de sine ... 288
Oare lipsa de timp ... 290
Ştii sau nu ştii să ierţi? ... 292
Despre un mâine mai fericit ... 294
Despre un mâine mai bun ... 295
Dacă un om te va face mai mult să plângi decât să râzi, atunci renunţă la el ... 297
Cu câtă uşurinţă ... 299
De ce îl iubesc? ... 303
Despre bătrânii noştri ... 305
Bărbatul ideal ... 307
Educaţia începe cu lumea poveştilor ... 309
Paradoxuri ... 311
Ciocolată amăruie ... 313
Visez la o lume ... 321
Uneori uit ... 323
Am văzut cum arată iubirea ... 324
Extraordinarul există acum şi aici ... 327
Ştii ce am făcut azi, Doamne? ... 329
Băiatul care nu s-a supărat niciodată ... 331
Iubirea ascunsă în bucheţele de flori ... 334
Nu sunt capabilă să urăsc ... 336
Dacă aş scrie ultimul text ... 338

Despre cartea Insomnii şi despre aceia cărora trebuie să le mulţumesc ... 341
Cuvântul editorului ... 344

pag. 12-13

   AM GREŞIT...

   Cea mai mare greşeală a omului este să se teamă să nu facă vreo greşeală. ELBERT HUBBARD

Am greşit...
   atunci când am renunţat la visurile mele doar pentru că alţii m-au descurajat;
   când am spus "Nu mai pot!" înainte să fi încercat măcar;
   când le-am dat voie altora să îmi spună cine şi cum sunt, uitând că doar eu sunt aceea care mă defineşte;
   când m-am lăsat amăgită de cuvintele frumoase, dar pe ascuns veninoase, ale unor oameni care au văzut în mine doar o cale către scopurile lor;
   când am amânat să spun "Iartă-mă!", "Îmi pare rău!", "Te iubesc!";
   când mi-a fost teamă să mângâi, să îmbrăţişez şi să sărut;
   când nu i-am permis inimii să iubească pe cine a vrut ea;
   când am lăsat orgoliul să mă înstrăineze de oameni;
   când nu am făcut primul pas spre împăcare;
   când am dus lupte ce nu erau ale mele;
   când m-am retras prea devreme din relaţii în care sufletul meu simţea nevoia să mai stea;
   când am risipit cuvinte, emoţii şi lacrimi pe persoane care nu le-au meritat;
   când am judecat fără a cunoaşte;
   când am vorbit în loc să fi ascultat;
   când m-am amăgit cu iubiri şi prietenii iluzorii, trecătoare;
   când m-am lăsat condusă de slăbiciuni şi n-am avut curaj să renunţ la oameni care nu mă meritau, crezând că nu voi putea trăi fără ei;
   când am cerşit iubire şi când am implorat iertare pentru greşeli închipuite;
   când m-am învinovăţit nemeritat şi m-am subapreciat, crezând că nu sunt destul de bună pentru a merita dragostea anumitor oameni;
   când m-am simţit urâtă, neînsemnată şi inutilă;
   când am ales singurătatea pentru a mă proteja de suferinţe;
   când mi-am irosit energia străduindu-mă să le dovedesc cum sunt cu adevărat unor fiinţe incapabile să mă cunoască;
   când m-am încăpăţânat să aştept în faţa unor uşi închise definitiv;
   când n-am avut curaj să aleg un drum diferit şi m-am încăpăţânat să merg alături de oameni pentru care eram doar o umbră;
   când nu i-am iertat imediat pe aceia care mi-au greşit şi am dus inutil povara unor încărcături sufleteşti nejustificate;

pag. 12-13

   AM GREŞIT...

   Cea mai mare greşeală a omului este să se teamă să nu facă vreo greşeală. ELBERT HUBBARD

Am greşit...
   atunci când am renunţat la visurile mele doar pentru că alţii m-au descurajat;
   când am spus "Nu mai pot!" înainte să fi încercat măcar;
   când le-am dat voie altora să îmi spună cine şi cum sunt, uitând că doar eu sunt aceea care mă defineşte;
   când m-am lăsat amăgită de cuvintele frumoase, dar pe ascuns veninoase, ale unor oameni care au văzut în mine doar o cale către scopurile lor;
   când am amânat să spun "Iartă-mă!", "Îmi pare rău!", "Te iubesc!";
   când mi-a fost teamă să mângâi, să îmbrăţişez şi să sărut;
   când nu i-am permis inimii să iubească pe cine a vrut ea;
   când am lăsat orgoliul să mă înstrăineze de oameni;
   când nu am făcut primul pas spre împăcare;
   când am dus lupte ce nu erau ale mele;
   când m-am retras prea devreme din relaţii în care sufletul meu simţea nevoia să mai stea;
   când am risipit cuvinte, emoţii şi lacrimi pe persoane care nu le-au meritat;
   când am judecat fără a cunoaşte;
   când am vorbit în loc să fi ascultat;
   când m-am amăgit cu iubiri şi prietenii iluzorii, trecătoare;
   când m-am lăsat condusă de slăbiciuni şi n-am avut curaj să renunţ la oameni care nu mă meritau, crezând că nu voi putea trăi fără ei;
   când am cerşit iubire şi când am implorat iertare pentru greşeli închipuite;
   când m-am învinovăţit nemeritat şi m-am subapreciat, crezând că nu sunt destul de bună pentru a merita dragostea anumitor oameni;
   când m-am simţit urâtă, neînsemnată şi inutilă;
   când am ales singurătatea pentru a mă proteja de suferinţe;
   când mi-am irosit energia străduindu-mă să le dovedesc cum sunt cu adevărat unor fiinţe incapabile să mă cunoască;
   când m-am încăpăţânat să aştept în faţa unor uşi închise definitiv;
   când n-am avut curaj să aleg un drum diferit şi m-am încăpăţânat să merg alături de oameni pentru care eram doar o umbră;
   când nu i-am iertat imediat pe aceia care mi-au greşit şi am dus inutil povara unor încărcături sufleteşti nejustificate;

pag. 78-79

   UITĂ ŞI MERGI MAI DEPARTE

   Uitarea şi mersul mai departe sunt cea mai mare înţelepciune. FRIEDRICH NIETZSCHE

   S-a terminat. Iubirea pe care o credeai Acea Poveste cu Acel Final Fericit şi în care tu te-ai dăruit în întregime s-a risipit ca un nor, iar din el au plâns mii de lacrimi. Ale tale. Despărţirea de Prinţul Visurilor tale a fost o lovitură atât de puternică, încât ţi-a răsturnat întregul univers şi te-a făcut să îţi pierzi echilibrul sufletesc. La capăt de drum, la final de poveste, înţelegi nu numai că tu nu vei mai fi niciodată mireasa lui, ci şi că el a dispărut pentru totdeauna din viaţa ta. Oricât de bune sau de rele ar fi fost momentele trăite împreună, îţi dai seama că nu vă veţi mai ţine niciodată de mână, că nu vă veţi mai vorbi, că veţi traversa strada dacă întâmplarea v-ar scoate în cale unul altuia.
   Suferi cu atât mai mult cu cât depeni la nesfârşit firul poveştii voastre şi nu înţelegi unde ai greşit. Regreţi timpul pe care l-ai irosit alături de un bărbat lângă care te vedeai până la sfârşit, apoi îţi frângi mâinile obsesiv, gândindu-te la ce ai fi putut face mai bine ca să nu se întâmple asta, te perpeleşti întrebându-te ce nu ai făcut bine şi în sinea ta tot mai speri să îl faci să se întoarcă la tine. Oricât de multe încercări ai face, nu poţi scăpa de întrebările ce îţi provoacă durere sau de crâmpeiele de speranţă că el se va reîntoarce într-o bună zi la tine. Îl vrei şi nu îl vrei. Plângi, speri, eziţi, nu îţi găseşti locul... şi toate acestea fiindcă nu ai primit niciun răspuns rezonabil, ci doar scuze monosilabice ale unui om indecis, pe care acum îl consideri imatur.
   Eşti atât de prinsă în durerea pe care o trăieşti, încât nu mai întrezăreşti nicio speranţă la fericire. La Fericirea cu Altcineva. Nu mai vezi nimic altceva, în afară de povestea tristă pe care o retrăieşti încontinuu fiindcă nu ai puterea şi curajul să-i întorci spatele acelui trecut căruia nu îi mai aparţii şi care te ţine captivă în nefericire şi deznădejde. Şi plângi după un om care, aparent, ţi-a luat totul: pacea sufletească, visuri, sentimente, încredere şi amintiri.
   Poate că aşa este poate că el ţi-a luat Povestea Aceea frumoasă la care ai visat toată viaţa şi în care ai crezut din prima clipă, dar ai de gând să-l laşi să-ţi ia şi prezentul şi viitorul? Ai de gând să îţi iroseşti o parte din timpul pe care nu îl mai poţi recupera niciodată suferind după un bărbat care nu mai face parte din viaţa ta şi pentru care tu nu mai exişti decât ca o simplă amintire? Pentru că fiecare clipă în care îţi plângi de milă, fiecare regret, fiecare urmă de vinovăţie pe care ţi-o atribui nemeritat, fiecare lacrimă şi fiecare grimasă de durere înseamnă irosirea timpului tău, irosirea vieţii tale.
   Opreşte-te o clipă şi ai curajul să te priveşti în oglindă. Meriţi să suferi atât după cineva care nu te-a apreciat? Şterge-ţi lacrimile, aminteşte-ţi cine erai înainte să-l întâlneşti pe el şi caută forţa de a re iubi pe tine mai mult decât iubeşti un om care nu ţi-a răspuns cu aceeaşi iubire. Aşa cum ai putut trăi fără el până în clipa în care l-ai cunoscut, vei putea trăi fără el şi de acum înainte. Păstrează...

pag. 174-175

   MOARTEA ESTE DOAR O GRANIŢĂ A VIEŢII, NU ŞI A IUBIRII

   Fii fericit. Nu ştii niciodată cât timp ţi-a mai rămas. PROVERB BUDIST

   Într-unul dintre sutele de mesaje primite de la voi, cineva mi-a spus: "Te rog mult să scrii o încurajare pentru părinţii care şi-au pierdut copii. Tu ai un fel aparte de a alina durerile şi de a-i încuraja pe oameni..."
   Primul meu gând a fost "Sigur. Cum să nu scriu?", apoi am realizat cât de grea este o asemenea sarcină... Nişte simple cuvinte, indiferent cât de meşteşugit ar fi spuse, nu au cum să poată alina o durere atât de mare...
   Nu am cunoscut o astfel de suferinţă, dar cunosc oameni care trăiesc această tragedie. Ce-i poţi spune unui om care a pierdut totul? Pentru că, până la apariţia unui copil în viaţa sa, tot ceea ce are un om înseamnă totul pentru el, însă din clipa în care dă viaţă unui suflet copilul îi devine totul unui părinte. Se simte împlinit prin micuţa făptură căreia i-a dat naştere. I se schimbă toată viaţa şi toate priorităţile. Din momentul acela omul învaţă să nu mai trăiască pentru el, ci pentru sufletul căruia i-a dat viaţă. Fără copilul lui nu mai are aer, fiindcă acea făptură, indiferent că este sugar, adolescent sau adult, este bucăţică ruptă din inima părintelui şi este raţiunea lui de a trăi...
   Orice pierdere este sfâşietoare, pentru că niciodată nu vom fi pregătiţi să pierdem pe cineva drag. Nici măcar atunci când suntem bătrâni nu suntem pregătiţi să ne pierdem părinţii care ne-au dat viaţă, fiindcă sufletele noastre depind de iubirea lor, însă a-ţi pierde copilul este cea mai sfâşietoare durere. Este o durere pe care nu o înţelegi, pe care nu o poţi accepta, pe care nu o poţi vedea ca făcând parte din firescul vieţii... este o durere pe care o vezi ca pe o mare nedreptate pe care ţi-o face viaţa. Atât de absurdă este această moarte copilul să moară înaintea părintelui -, încât nicio limbă de pe faţa Pământului nu a găsit cuvânt pentru ea. Copilul căruia îi moare părintele este "orfan", soţul căruia îi moare partenerul de viaţă este "văduv", părintele căruia îi moare copilul nu are termen. Poate fi chiar mort, pentru că atunci moare şi el, odată cu urmaşul pe care îl bagă în pământ.
   Nu ştiu ce poate simţi un om care şi-a pierdut copilul... probabil că un gol imens, o agonie continuă, o durere cumplită, un dor mistuitor... Copilul este o bucată ruptă din propria inimă şi nu îţi poţi simţi inima întreagă decât atunci când ai aproape acea bucată care o completează. Din momentul în care ai pierdut acea bucată de inimă care bătea în pieptul copilului tău, nu mai poţi fi întreg niciodată.
   Poate că nu vom afla şi nu vom înţelege niciodată de c e se întâmplă astfel de nedreptăţi... Cu toate acestea, trebuie să ne continuăm viaţa, aşa cum putem, cu o jumătate de inima, uneori târându-ne în genunchi, alteori târându-ne în coate, poate rar mergând drept.

pag. 294-295

   DESPRE UN MÂINE MAI FERICIT

   Fericirea înseamnă o sănătate bună şi o memorie proastă. INGRID BERGMRN

   Atunci când simţi că nu mai poţi, când ai impresia că totul în jurul tău se năruieşte, închide ochii şi gândeşte-te la oamenii care te iubesc. La aceia care au nevoie de tine. Ia-ţi puterea de a merge mai departe din dragostea lor!
   Iar dacă simţi că nu mai ai alături oameni care te iubesc, gândeşte-te că viaţa ţi-a pregătit oameni minunaţi pe care să-i cunoşti, care te vor copleşi cu toată dragostea de care depinde sufletul tău.
   Aminteşte-ţi că viaţa nu este întotdeauna roz. Că există şi zile însorite şi zile înnorate. Dar starea ta sufletească depinde de încrederea pe care o ai tu în tine, iar reuşitele tale depind de forţa ta de a lăsa trecutul în urmă şi de îndrăzneala de a merge mai departe.
   Nu lăsa dezamăgirile să îţi ia încrederea în tine, nu lăsa deziluziile să îţi ia bucuria de a trăi.
   Aminteşte-ţi mereu că există un mâine ce îţi va aduce alte şanse, alte visuri şi alţi oameni care să te iubească şi să te preţuiască.
   Aminteşte-ţi că eşti o minune, că meriţi tot ceea ce este mai bun şi mai frumos şi că ai o mare datorie faţă de tine: să fii fericit!

   DESPRE UN MÂINE MAI BUN

   Mâine voi fi ceea ce am ales astăzi să fiu. JAMES JOYCE

   Orice nereuşită şi orice pierdere ne debusolează... O despărţire, un divorţ, un abandon ne fac să credem că viaţa s-a terminat şi ne răstoarnă întregul univers pentru că de multe ori ne limităm întregul univers la o singură persoană. Şi ne trezim dintr-odată în cea mai cumplită singurătate, înstrăinaţi de restul lumii şi de noi înşine. Devenim temători, vulnerabili, precauţi, descurajaţi şi încărcaţi de complexe. Ne este greu să ne adunăm forţele şi să ne recompunem visurile, pentru că avem nevoie de timp să acceptăm pierderea şi să ne resemnăm în faţa ei. Ne este aproape imposibil să vedem mai departe de acel sfârşit ce ne-a prăbuşit lumea.
   Dar un sfârşit nu înseamnă doar un sfârşit, ci şi un nou început. Iar o pierdere se dovedeşte adeseori a fi, de fapt, un câştig..
   Încetează să te mai condamni pentru că nu ai reuşit să-i păstrezi alături de tine pe oamenii care te-au părăsit! Incetează să crezi că nu eşti suficient de bun, de frumos şi de valoros doar...

  • cartea a apărut în decembrie 2016 la editura For You
  • cartea cuprinde 352 pagini în format 14x18cm şi o greutate de 0.390 kg
  • ISBN: 978-606-639-128-3
  • cartea a fost vizualizată de 666 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Insomnii"
carţi din acelaşi domeniu cu "Insomnii"
(literatură > reflecţii)
derulare
Dialogul continuu
Dialogul continuu
(reflecţii, transformare personală)
Despre iubire
Despre iubire
(reflecţii)
Gâlceava himerelor
Gâlceava himerelor
(reflecţii)
Nici zen, nici psihanaliză
Nici zen, nici psihanaliză
(reflecţii, transformare personală)
Darul iubirii
Darul iubirii
(reflecţii, transformare personală)
Modelul divin
Modelul divin
(reflecţii, transformare personală, dezvoltare personală)
Conştienţa
Conştienţa
(reflecţii)
Gânduri despre viaţă şi conştiinţă
Gânduri despre viaţă şi conştiinţă
(reflecţii, transformare personală)
Ali şi îngerul
Ali şi îngerul
(eseuri, reflecţii)
Visătorii nu mor niciodată
Visătorii nu mor niciodată
(eseuri, reflecţii)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare marţi, 17 octombrie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar