Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Inteligenţa emoţională duminică, 22 ianuarie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Inteligenţa emoţională


de Daniel Goleman
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Inteligenţa emoţională Imaginea mare preţ Eu Sunt: 34,00 lei

preţ listă: 37,00 lei

reducere:
3,00 lei (8,11%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Inteligenţa emoţională

Cartea lui Daniel Goleman a marcat o revoluţie uluitoare în psihologie prin analiza importanţei covîrşitoare a emoţiilor în dezvoltarea personalităţii umane. Studiul său se citeşte cu sufletul la gură şi ne uimeşte iarăşi şi iarăşi, explicîndu-ne că atunci cînd ne înţelegem sentimentele, situaţia în care ne aflăm devine mai limpede. Descoperim aici un nou mod de a privi cauzele bolilor care ne macină familia şi societatea.
Preluînd rezultatele cercetărilor de ultimă oră asupra creierului şi comportamentului, autorul propune extinderea conceptului de inteligenţă. Este binecunoscut termenul de IQ - coeficientul care măsoară inteligenţa umană înnăscută şi care nu prea poate fi ameliorat pe parcursul vieţii. O asemenea înţelegere lăsa neexplicate, de pildă, situaţiile în care persoane cu un IQ mediu sau relativ scăzut au cunoscut un mare succes.
De aceea, autorul ne propune o psihologie care acordă un interes egal şi inteligenţei sentimentelor. Inteligenţa emoţională (EQ) presupune în primul rînd conştientizare de sine, autodisciplină şi empatie. Ea dă seama de felul în care ne controlăm impulsurile şi sentimentele. Vestea bună este faptul că inteligenţa emoţională poate fi îmbunătăţită. Deoarece copilăria este extrem de importantă în punerea unor baze solide pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale, autorul pune la îndemîna părinţilor şi profesorilor multe idei practice în această privinţă. Dar ea poate fi îmbunătăţită şi cultivată inclusiv la vîrsta adultă.
Provocarea lui Aristotel ... 7

Partea întîi. Creierul emoţional
1. Pentru ce există sentimentele? ... 17
Cînd pasiunile copleşesc raţiunea ... 18
Cum s-a dezvoltat creierul ... 24
2. Anatomia unui blocaj emoţional ... 28
Locul tuturor pasiunilor ... 29
Reţeaua neurală ... 31
Santinela emoţională ... 32
Specialistul în memorie emoţională ... 35
Alarmele neurale demodate ... 37
Cînd emoţiile sînt rapide şi confuze ... 38
Manager emoţional ... 40
Armonizarea emoţiilor şi a gîndurilor ... 43

Partea a doua. Natura inteligenţei emoţionale
3. Cînd a fi deştept e o prostie ... 49
Inteligenţa emoţională şi destinul ... 51
Un alt fel de inteligenţă ... 53
Spock vs. Data: atunci cînd cunoaşterea nu este de ajuns ... 57
Emoţiile pot fi inteligente? ... 59
IQ-ul şi inteligenţa emoţională: tipuri pure ... 62
4. Cunoaşte-te pe tine însuţi ... 65
Pătimaşul şi indiferentul ... 68
Omul fără sentimente ... 70
Lăudînd sentimentele viscerale ... 72
Golirea inconştientului ... 74
5. Înrobit de patimi ... 77
Anatomia mîniei ... 80
Calmarea neliniştii: cine, eu să-mi fac griji? ... 87
Abordarea melancoliei ... 93
Cei ce reprimă: negarea jovială ... 100
6. Aptitudinea de a stăpîni ... 103
Controlarea impulsurilor: testul prăjiturii ... 106
Dispoziţii proaste, gîndire proastă ... 109
Cutia Pandorei şi Pollianna: forţa gîndirii pozitive ... 112
Optimismul: marele motivator ... 114
Transa: neurobiologia măiestriei ... 117
Învăţatul şi transa: un nou model de educaţie ... 121
7. Rădăcinile empatiei ... 124
Cum acţionează empatia ... 126
Copilul bine racordat ... 128
Preţul racordării greşite ... 129
Neurologia empatiei ... 131
Empatia şi etica: rădăcinile altruismului ... 134
Viaţa fără empatie: ce este în mintea celui care molestează; moralitatea sociopatului ... 136
8. Artele sociale ... 141
Manifestaţi-vă emoţiile ... 143
Expresivitatea şi contaminarea emoţională ... 145
Originile inteligenţei sociale ... 149
Semnele incompetenţei din punct de vedere social ... 152
"Nu te putem suferi": pragul abordării ... 155
Inteligenţa în relaţiile emoţionale: un studiu de caz ... 157

Partea a treia. Inteligenţa emoţională aplicată
9. Duşmani intimi ... 163
Căsnicia lui şi a ei: rădăcinile se află în copilărie ... 164
Neajunsurile din căsnicie ... 168
Gînduri toxice ... 172
Potopul: scufundarea căsniciei ... 174
Bărbaţii: sexul vulnerabil ... 176
Al lui şi al ei: sfat matrimonial ... 177
Cearta sănătoasă ... 179
10. Conducînd cu inima ... 185
Critica este o slujbă ... 187
Cum te descurci cu diversitatea ... 193
Talentul organizatoric şi IQ-ul grupului ... 199
11. Minte şi medicină ... 204
Mintea trupului: felul în care emoţiile influenţează sănătatea ... 206
Emoţiile toxice: date clinice ... 209
Avantajele medicale ale emoţiilor pozitive ... 218
Aportul inteligenţei emoţionale la îngrijirile medicale ... 224
Spre o medicină căreia să-i pese ... 226

Partea a patra. Oaze de oportunităţi
12. Creuzetul familiei ... 231
Pe propriile picioare - HEART START ... 235
Dobîndirea elementelor emoţionale fundamentale ... 237
Cum poţi creşte o brută ... 239
Maltratarea: dispariţia empatiei ... 240
13. Trauma şi reînvăţarea emoţională ... 243
Groaza îngheţată în memorie ... 246
Tulburarea de stres posttraumatic ca tulburare limbică ... 248
Reînvăţarea emoţională ... 251
Reeducarea creierului emoţional ... 252
Reînvăţarea emoţională şi refacerea după o traumă ... 255
Psihoterapia ca educaţie emoţională ... 258
14. Temperamentul nu este predestinat ... 261
Neurochimia timidităţii ... 263
Nu mă deranjează nimic: temperamentul vesel ... 266
Îmblînzirea nucleului amigdalian prea excitabil ... 269
Copilăria: o şansă unică ... 272
Şanse cruciale ... 274

Partea a cincea. Alfabetul emoţional
15. Costurile analfabetismului emoţional ... 279
O senzaţie emoţională neplăcută ... 280
Îmblînzirea agresivităţii ... 283
Şcoala bătăuşilor ... 287
Prevenirea depresiei ... 289
Preţul lumii moderne: numărul mare de depresii ... 290
Traiectoria depresiei la tineri ... 292
Cum se ajunge la deprimare ... 294
Scurtcircuitarea depresiilor ... 296
Tulburările de alimentaţie ... 297
Doar cei singuri renunţă la şcoală ... 300
Antrenarea pentru prietenie ... 303
Băutura şi drogurile: dependenţa ca automedicaţie ... 304
S-a terminat cu războaiele: un drum comun final preventiv ... 308
16. Şcolarizarea emoţiilor ... 314
Lecţia despre cooperare ... 316
Un punct de controversă ... 317
Postmortem: o ceartă care n-a mai izbucnit ... 319
Îngrijorările zilei ... 320
ABC-ul inteligenţei emoţionale ... 321
Alfabetizarea emoţională în cadrul oraşului ... 323
Alfabetizare emoţională deghizată ... 326
Orarul emoţional ... 327
Sincronizarea este totul ... 330
Alfabetizarea emoţională ca mijloc de prevenire ... 332
Regîndirea şcolilor: predarea prin puterea exemplului. Comunităţi cărora le pasă ... 335
O misiune extinsă pentru şcoli ... 336
Oare alfabetizarea emoţională contează? ... 337
Caracterul, moralitatea şi arta democraţiei ... 342

Un ultim cuvînt ... 343

Anexa A. Ce este emoţia? ... 345
Anexa B. Peceţile minţii emoţionale ... 348
Anexa C. Circuitul neural al fricii ... 355
Anexa D. Consorţiul W. T. Grant: componente active ale programelor de prevenire ... 359
Anexa E. Programa Ştiinţei Sinelui ... 361
Anexa F. Învăţarea socială şi emoţională: rezultate ... 363

Note ... 369
Mulţumiri ... 413

pag. 94

   Mânia "dă buzna"

   Această descoperire corespunde concluziilor psihologului Dolf Zillmann de la Universitatea din Alabama, care în urma unei serii de experimente atente a reuşit să facă măsurători precise ale mâniei şi ale anatomiei mâniei5. Găsirea rădăcinilor mâniei în partea de luptă a expresiei "luptă sau fugi" nu e nici o surpriză. Zillmann a descoperit că în toate cazurile mânia este declanşată de senzaţia de a fi pus în primejdie. Această stare poate fi semnalizată nu numai în cazul unei primejdii fizice, ci şi, ocazie mult mai des întâlnită, al unei ameninţări simbolice a respectului de sine sau a demnităţii personale: atunci când cineva este tratat nedrept sau grosolan, fiind insultat sau ridiculizat ori frustrat în urmărirea unui scop important. Aceste percepţii duc la declanşarea sistemului limbic, care are un efect dual asupra creierului. O parte din acest val degajă catecolamine, ceea ce generează o rapidă şi episodică descărcare de energie, suficientă "pentru a trece la fapte serioase", după cum spune Zillmann, cum ar fi reacţia "luptă sau fugi". Acest val de energie durează aproximativ două minute, timp în care pregăteşte corpul pentru o bătaie zdravănă sau o fugă rapidă, în funcţie de felul în care creierul emoţional hotărăşte să acţioneze.
   Între timp, un alt impuls generat tot de nucleul amigdalian prin intermediul încrengăturii adrenocorticale a sistemului nervos creează un mediu tonic pentru acţiune, care durează mult mai mult decât energia catecolaminelor. Excitaţia suprarenală şi corticală generalizată poate dura ore întregi şi chiar zile întregi, ţinând creierul într-o stare de alertă şi devenind baza pentru reacţii ulterioare ce pot apărea destul de rapid. În general, această stare declanşatoare creată de adrenocortical explică de ce oamenii sunt mai predispuşi la mânie, dacă înainte a existat o provocare sau o iritare din altă cauză. Stresul de orice fel creează această secreţie adrenocorticală, coborând pragul de la care este trezită mânia. De exemplu, o persoană care a avut o zi grea la serviciu este mult mai vulnerabilă şi ulterior se poate înfuria mai uşor acasă - pentru că, de exemplu, copiii sunt prea gălăgioşi sau fac prea multă mizerie -, ceea ce în alte împrejurări nu ar fi fost suficient pentru a declanşa o criză emoţională.
Zillmann ajunge la această perspectivă asupra mâniei prin-tr-o observare foarte atentă. De exemplu, într-un studiu, a avut un complice care i-a provocat pe participanţii bărbaţi şi femei ce se oferiseră voluntar pentru experiment, făcând tot felul de....

pag. 94

   Mânia "dă buzna"

   Această descoperire corespunde concluziilor psihologului Dolf Zillmann de la Universitatea din Alabama, care în urma unei serii de experimente atente a reuşit să facă măsurători precise ale mâniei şi ale anatomiei mâniei5. Găsirea rădăcinilor mâniei în partea de luptă a expresiei "luptă sau fugi" nu e nici o surpriză. Zillmann a descoperit că în toate cazurile mânia este declanşată de senzaţia de a fi pus în primejdie. Această stare poate fi semnalizată nu numai în cazul unei primejdii fizice, ci şi, ocazie mult mai des întâlnită, al unei ameninţări simbolice a respectului de sine sau a demnităţii personale: atunci când cineva este tratat nedrept sau grosolan, fiind insultat sau ridiculizat ori frustrat în urmărirea unui scop important. Aceste percepţii duc la declanşarea sistemului limbic, care are un efect dual asupra creierului. O parte din acest val degajă catecolamine, ceea ce generează o rapidă şi episodică descărcare de energie, suficientă "pentru a trece la fapte serioase", după cum spune Zillmann, cum ar fi reacţia "luptă sau fugi". Acest val de energie durează aproximativ două minute, timp în care pregăteşte corpul pentru o bătaie zdravănă sau o fugă rapidă, în funcţie de felul în care creierul emoţional hotărăşte să acţioneze.
   Între timp, un alt impuls generat tot de nucleul amigdalian prin intermediul încrengăturii adrenocorticale a sistemului nervos creează un mediu tonic pentru acţiune, care durează mult mai mult decât energia catecolaminelor. Excitaţia suprarenală şi corticală generalizată poate dura ore întregi şi chiar zile întregi, ţinând creierul într-o stare de alertă şi devenind baza pentru reacţii ulterioare ce pot apărea destul de rapid. În general, această stare declanşatoare creată de adrenocortical explică de ce oamenii sunt mai predispuşi la mânie, dacă înainte a existat o provocare sau o iritare din altă cauză. Stresul de orice fel creează această secreţie adrenocorticală, coborând pragul de la care este trezită mânia. De exemplu, o persoană care a avut o zi grea la serviciu este mult mai vulnerabilă şi ulterior se poate înfuria mai uşor acasă - pentru că, de exemplu, copiii sunt prea gălăgioşi sau fac prea multă mizerie -, ceea ce în alte împrejurări nu ar fi fost suficient pentru a declanşa o criză emoţională.
Zillmann ajunge la această perspectivă asupra mâniei prin-tr-o observare foarte atentă. De exemplu, într-un studiu, a avut un complice care i-a provocat pe participanţii bărbaţi şi femei ce se oferiseră voluntar pentru experiment, făcând tot felul de....

pag. 161

   ORIGINILE INTELIGENŢEI SOCIALE

Revenim la o grădiniţă şi la câţiva puşti care aleargă pe iarbă. Reggie se împiedică, se loveşte la genunchi şi începe să plângă, dar ceilalţi băieţi continuă să fugă - în afară de Roger, care se opreşte. În vreme ce Reggie scânceşte, Roger se apleacă şi-şi freacă propriul genunchi, strigând: "Şi eu m-am lovit la genunchi!"
Roger este citat ca având o inteligenţă interpersonală exemplară şi apare într-un studiu făcut de Thomas Hatch, unul dintre colegii lui Howard Gardner din Proiectul Spectrum - şcoala bazată pe conceptul inteligenţelor multiple. Se pare că Roger este extrem de apt în recunoaşterea sentimentelor colegilor săi, stabilind legături foarte rapide şi bune cu ei. Roger a fost singurul care a observat că Reggie a păţit-o şi că suferă, şi numai el a încercat să-l consoleze, chiar dacă asta a constat în faptul că şi-a frecat propriul genunchi. Acest gest mărunt dovedeşte un adevărat talent în privinţa raporturilor interpersonale şi o capacitate emoţională esenţială pentru păstrarea relaţiilor apropiate, fie că este vorba de o căsătorie, de o prietenie sau de un parteneriat în afaceri. Asemenea aptitudini la copiii de grădiniţă sunt doar mugurii talentului lor, ce se vor coace de-a lungul vieţii.
Talentul lui Roger reprezintă una dintre cele patru capacităţi pe care le identifică Hatch şi Gardner ca fiind componentele inteligenţei interpersonale:
Organizarea grupurilor - aceasta este o calitate esenţială pentru un conducător, presupunând iniţierea şi coordonarea eforturilor unei întregi reţele de oameni. Acesta este talentul care se remarcă la regizorii sau producătorii de teatru, la ofiţerii din armată şi la şefii eficienţi ai unor organizaţii sau instituţii de orice fel. Pe terenul de joacă în general, acesta este copilul care preia conducerea, hotărând de-a ce se vor juca ceilalţi sau devenind căpitan de echipă.
Negocierea soluţiilor - talentul mediatorului care previne conflictele şi le rezolvă pe cele care plutesc în aer. Cei care au capacitatea de a excela în dezamorsarea, în arbitrarea sau în medierea disputelor; ei pot face carieră în diplomaţie, în problemele de arbitraj sau în magistratură, ori ca intermediari sau ca administratori ai preluărilor de companii. Aceştia sunt copiii care rezolvă neînţelegerile de pe terenul de joacă.

pag. 204

   Fiţi la obiect. Alegeţi o întâmplare semnificativă, un lucru care ilustrează o problemă cheie ce trebuie modificată sau un model de dificultate, cum ar fi incapacitatea de a face bine anumite lucruri. Pe oameni îi demoralizează să audă doar că greşesc "ceva", fără să afle exact ce anume, pentru a putea modifica situaţia. Concentraţi-vă asupra unor date precise, menţionaţi-i persoanei ce a făcut bine şi ce a făcut prost şi cum s-ar putea modifica situaţia. Nu vă ascundeţi după deget, nu faceţi comentarii indirecte sau evazive; în final, mesajul va fi mult prea neclar. Acesta seamănă cu sfatul dat cuplurilor în legătură cu felul în care trebuie precizate motivele de neînţelegere "XYZ": spuneţi exact care este problema, ce anume nu vă convine, ce aţi simţit şi ce poate fi schimbat.
   Levinson subliniază că: "Precizarea la obiect este la fel de importantă atât când lăudăm, cât şi atunci când criticăm. N-aş spune chiar că o laudă vagă n-are nici un efect, dar fără îndoială că nu este unul de amploare şi nu se poate învăţa mare lucru din ea."
   Oferiţi o soluţie. Critica, la fel ca orice feedback util, trebuie să indice o cale de rezolvare a problemei. Altfel, cel care o primeşte rămâne frustrat, demoralizat sau lipsit de motivaţie. Critica poate deschide o uşă spre anumite posibilităţi de care persoana respectivă nu şi-a dat seama că există sau pur şi simplu o poate sensibiliza asupra anumitor neajunsuri care, cu puţină atenţie, pot fi drese - dar pentru asta trebuie să existe şi sugestii în legătură cu rezolvarea problemelor.
   Fiţi prezenţi. Criticile, ca şi laudele, sunt mai eficiente atunci când sunt făcute faţă în faţă şi între patru ochi. Cei care evită să aducă reproşuri - sau laude - vor să-şi uşureze povara comunicând de la distanţă, ca, de exemplu, în scris. în acest fel însă comunicarea va fi prea impersonală şi lipseşte persoana vizată de şansa de a da un răspuns sau de a clarifica lucrurile.
   Fiţi sensibili. Acest lucru se referă la empatie. Reglaţi-vă impactul a ceea ce veţi spune şi cum îi veţi spune persoanei respective. Managerii care nu au destulă empatie, subliniază Levinson, sunt sortiţi să ajungă să ofere un feedback în mod jignitor, prin puneri la punct excesive. Ca urmare, acest tip de critică este unul distrugător: în loc să deschidă o cale de corectare a situaţiei, se creează loc pentru resentimente emoţionale puternice, pentru supărări serioase, pentru o atitudine defensivă şi pentru o distanţare greu de recuperat.

pag. 281

   ÎMBLÂNZIREA NUCLEULUI AMIGDALIAN PREA EXCITABIL

   Vestea cea bună pe care am primit-o în urma studiilor lui Kagan este că nu toţi copiii temători devin adulţi izolaţi - temperamentul nu este predestinat. Nucleul amigdalian exagerat de excitabil poate fi îmblânzit prin experienţe potrivite. Ceea ce face diferenţa sunt lecţiile emoţionale şi reacţiile învăţate ale copiilor pe măsură ce se maturizează. Pentru copilul timid, ceea ce contează este felul în care este tratat de părinţii săi şi cum învaţă să îşi depăşească timiditatea înnăscută. Acei părinţi care reuşesc să ţeasă o întreagă reţea de experienţe mobilizatoare pentru copilul lor îi oferă acestuia ceea ce ar putea fi un corectiv al fricii.
Cam unul din trei sugari care vin pe lume cu semnele clare ale unui nucleu amigdalian extrem de excitabil îşi pierde timiditatea până ce ajunge la vârsta de grădiniţă7. Din observaţiile la domiciliu făcute asupra acestor copii cândva temători, a devenit clar faptul că părinţii, şi mai ales mamele, au jucat un rol major în transformarea copilului timid care a devenit îndrăzneţ cu timpul sau continuă să rămână sfios în faţa a tot ceea ce este nou şi să fie speriat de orice provocare. Echipa de cercetători a lui Kagan a constatat că o parte dintre mame au concepţia că trebuie să-şi apere copiii timizi de tot ceea ce îi necăjeşte; altele au simţit că este mai important să-şi ajute copiii timizi să înveţe cum să se adapteze acestor momente supărătoare, şi prin urmare cum să se adapteze şi micilor bătălii din viaţă. Se pare că această concepţie protectoare întăreşte sentimentul de teamă, probabil prin faptul că îi lipseşte pe copii de ocazia de a învăţa cum să-şi depăşească frica. Filozofia "învăţării de a se adapta" se pare că îi ajută pe copiii prea speriaţi să devină mai curajoşi.
Observaţiile făcute în diferite case când copiii aveau doar vreo şase luni au arătat că mamele protectoare care încercau să-şi liniştească sugarii îi luau pe aceştia în braţe şi îi ţineau strâns la piept când se speriau sau plângeau şi o făceau mai multă vreme decât mamele care îi ajutau pe copii să înveţe să-şi stăpânească momentele de nelinişte. Timpul cât copiii erau ţinuţi în braţe în momentele de calm şi în momentele de supărare arată că mamele protectoare îi ţineau mai mult în braţe pe copii atunci când erau supăraţi decât atunci când erau calmi.
O altă diferenţă a reieşit când copiii aveau un an, iar mamele protectoare erau mai îngăduitoare şi mai indirecte în...

pag. 347

   REGĂNDIREA ŞCOLILOR: PREDAREA PRIN PUTEREA EXEMPLULUI. COMUNITĂŢI CĂRORA LE PASĂ

   Pentru că viaţa de familie nu mai oferă un sprijin sigur pentru tot mai mulţi copii, şcoala rămâne singurul loc în care comunitatea poate rezolva deficienţele competenţelor emoţionale şi sociale ale copiilor. Asta nu înseamnă că şcolile pot ţine locul tuturor instituţiilor sociale, care tot mai des sunt sau se apropie cu paşi tot mai mari de un adevărat colaps. Dar cum practic fiecare copil merge la şcoală (cel puţin la început), aceasta devine un loc în care copiii să fie crescuţi învăţând lecţiile de bază pentru viaţă, pe care altfel nu ar avea de unde să le primească. Alfabetizarea emoţională implică un mandat lărgit pentru şcoli, care trebuie să recupereze ceea ce familiile n-au reuşit în privinţa adaptării la societate a copiilor lor. Această misiune plină de răspundere presupune două schimbări majore: profesorii trebuie să meargă dincolo de îndatorirea lor tradiţională, iar membrii comunităţii să se implice mai mult în viaţa şcolilor.
   Dacă există sau nu în mod explicit ore dedicate alfabetizării emoţionale contează mai puţin decât felul în care sunt predate aceste lecţii. Poate că în nici un alt caz nu este mai importantă calitatea profesorului, având în vedere că felul în care el îşi conduce clasa este în sine un model, o lecţie de fado în domeniul competenţei emoţionale - sau a lipsei ei. De câte ori profesorul reacţionează faţă de un elev, alţi 20 sau 30 învaţă o lecţie.
   Există o autoselecţie printre profesorii care ajung să predea aceste cursuri, pentru că nu oricine este potrivit pentru aşa ceva din punct de vedere temperamental. Mai întâi de toate, profesorii trebuie să se simtă în largul lor atunci când vorbesc despre sentimente. Nu orice profesor poate face asta sau vrea s-o facă. Există foarte puţin sau mai nimic în formarea standard a profesorilor care să-i pregătească pentru acest tip de lecţii. Din aceste motive, programele de alfabetizare emoţională le acordă de obicei profesorilor începători câteva săptămâni de instrucţie specială. ..
   În vreme ce mulţi profesori sunt şovăitori cu asemenea subiecte ce li se par străine în raport cu pregătirea şi rutina lor, există dovezi că, odată ce sunt dispuşi să încerce, majoritatea vor fi încântaţi. La şcolile din New Haven, când profesorii au aflat că vor fi pregătiţi să predea aceste cursuri de alfabetizare emoţională, 31% dintre ei au spus că nu au chef s-o facă.

  • cartea a apărut în 2007 la editura Curtea Veche, în cadrul colecţiei Goleman
  • traducător: Irina-Margareta Nistor
  • cartea cuprinde 432 pagini în format 15.5x22cm şi o greutate de 0.480 kg
  • ISBN: 978-973-669-328-1
  • cartea a fost vizualizată de 4922 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Inteligenţa emoţională"
carţi din acelaşi domeniu cu "Inteligenţa emoţională"
(psihologie > aplicată, psihologie > dezvoltare personală)
derulare
Îngerii abundenţei
Îngerii abundenţei
(dezvoltare personală)
O poveste magică - CD
O poveste magică - CD
(dezvoltare personală)
Poţi să-ţi vindeci inima
Poţi să-ţi vindeci inima
(dezvoltare personală)
Ce înseamnă asta?
Ce înseamnă asta?
(dezvoltare personală)
Cum să creezi afluenţă - CD
Cum să creezi afluenţă - CD
(dezvoltare personală)
Culori şi numere
Culori şi numere
(dezvoltare personală)
Schimbând gândirea, îţi schimbi viaţa
Schimbând gândirea, îţi schimbi viaţa
(transformare personală, dezvoltare personală)
Activează-ţi bunătatea
Activează-ţi bunătatea
(dezvoltare personală)
Scapă de griji
Scapă de griji
(dezvoltare personală)
Corpul tău ştie răspunsul
Corpul tău ştie răspunsul
(dezvoltare personală)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare sâmbătă, 21 ianuarie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar