Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Isihasmul sau meşteşugul liniştirii duminică, 22 ianuarie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Isihasmul sau meşteşugul liniştirii

modele, istorie, taină
de Vasile Andru
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Isihasmul sau meşteşugul liniştirii Imaginea mare preţ Eu Sunt: 26,00 lei

preţ listă: 29,00 lei

reducere:
3,00 lei (10,34%)
momentan indisponibilă *

Puteţi cere ca să fiţi anuntaţi atunci când această carte devine disponibilă.
Pentru aceasta trebuie ca să fiţi autentificaţi.
Apasaţi aici pentru a vă autentifica.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Isihasmul sau meşteşugul liniştirii

Isihasmul (din grecescul hesychia = tăcere, linişte şi concentrare interioară) este o tradiţie contemplativă datând din primele secole ale erei creştine. El se organizează ca o mişcare de renaştere spirituală cu numele de "isihasm" în secolul XIV, pe Sf. Munte Athos. Dar practica "rugăciunii neîntrerupte", care stă în centrul acestui curent înnoitor, datează din vechime. Emblematice sunt cuvintele îngereşti, auzite în minte de Arsenic cel Mare (354-449), pe când era un senator roman; cuvinte care i-au "programat" restul vieţii, spre isihasm în Nitria (Egipt): Ihee, fuge, quiesce (Taci, fugi, linişte-te). (Vasile Andru)
Isihasmul azi ... 7

Partea I: Asceza exterioară şi cea interioară

Concentrarea monologhică ... 23
Suporturi sau "moduri de înlesnire" a practicii ... 27
Moduri corporale în isihasm ... 31
Moduri ascetice rare ... 34
Coborârea minţii în inimă ... 38
Obstacole în calea contemplaţiei ... 44
"Rugăciune" sau "meditaţie"? ... 48
Experienţa spirituală şi experienţa mistică ... 53
Cum scapi de mintea vechiului Adam ... 57
Prelungirea vieţii şi învingerea morţii ... 63
Din secretele alimentaţiei liniştitoare ... 68

Partea a II-a: în lume şi la pustie

Monahism alb ... 73
Puterea pustiei ... 76
Despre viziuni şi vedenii ... 82
Capcane paranormale ... 86
Transa şi extazul ... 90
Testul iluziei ... 93
Purificarea viziunilor ... 96
Introspecţia. Expluzarea răutăţilor şi adăugarea binelui ... 100
Iluminarea naturală şi cea supranaturală ... 105
Isihasmul faţă cu practicile orientale ... 109

Partea a III-a: Modele şi metode patristice

Lanţul de aur al transmiterii isihaste ... 117
Scara Raiului, primul manual de isihasm ... 119
"Ceasul desăvârşirii" al lui Maxim Mărturisitorul ... 122
Simeon Noul Teolog şi isihasmul harismatic ... 125
Grigorie Sinaitul: isihasmul în mănăstiri şi-n lume ... 130
Ortodoxia s-a însoţit cu isihasmul ... 132
Modelul isihast Palamas ... 135
Regula lui Calist şi Ignatie ... 141

Partea a IV-a: Modele şi metode româneşti

Un scărar român: Gheorghe de la Cernica ... 147
Vasile de la Poiana Mărului şi rugăciunea "lucrătoare" ... 149
Paisie Velicikovski, un slav cu destin românesc ... 153
Calinic de la Cernica ne descoperă lucruri de taină ... 157
"Rugul Aprins": prima şcoală contemplativă românească ... 164
Revelarea Sbornicului ... 170
Un isihast "zăvorât": Părintele Calinic Cărăvan ... 173
Cuvânt despre Rugăciune al părintelui Cleopa ... 179
Părintele Teofil Părăian şi dobândirea Raiului ... 186

Partea a V-a: Sinteze, paradigme, aforisme filocalice

Trei chei ale rugăciunii isihaste ... 209
Cronica pictată a isihasmului la Mănăstirea Lainici ... 214
Adevăratul isihasm este neptic adică iluminativ ... 220

Termeni filocalici ... 227

pag. 16-17

   Precursorii. Filonul ascuns

   De altfel fenomenul nu este nou. In câteva etape, în istorie, în spaţiul creştin şi în cel românesc, au existat elanuri de extindere a acestei practici spre laici, spre mireni.
   Vom aminti un asemenea moment: la mijlocul secolului XX, la Bucureşti s-a structurat gruparea "Rugul Aprins" (1943-1947), cerc de renaştere spirituală, întrunind clerici şi laici: monahi, studenţi, scriitori, profesori, oameni simpli.
   Acest fenomen românesc a fost însă curmat cu o cruzime neînchipuită de către regimul comunist instalat la putere după război. Lotul "Rugul Aprins" a fost arestat în 1958 şi protagoniştii săi osândiţi la ani grei de temniţă. Iniţiatorul acestei mişcări, scriitorul Sandu Tudor - devenit părintele Daniil - a fost torturat şi a murit în închisoarea de la Aiud, în 1963. Ioan cel Străin (sau Ivan Kulâghin), cel care a pus o amprentă iniţiatică decisivă pe grupul de la Antim, a fost încarcerat la Odesa şi a murit la scurt timp după aceasta.
   Au urmat decenii când isihasmul a fost practicat tainic, dar fără întrerupere. Un exemplu. Părintele Calinic Cărăvan de la Mănăstirea Lainici, el însuşi primind "şocul iniţiatic" de la Cuviosul Ioan cel Străin, a avut în deceniile dictaturii o viată retrasă si silenţioasă. El a avut câţiva ucenici mireni, care nu s-au numit pe faţă ucenici, la sfatul bătrânului, pentru protecţie. Şi cuvântul lui, şi tă-cerea lui, mi-au fost pilduitoare. Când ieşeam din chilia sa, la uşa chiliei, cineva, vag vizitator, vag observator, mă întreba insistent ce canon mi-a dat bătrânul şi în genere ce "canoane" îmi dă când îl vizitez. Era felul aceluia de a intra în vorbă "creştineşte". Asemenea "cenzură" putea fi contracarată. Spuneam: lucrarea isihastă a continuat în Carpaţi şi în condiţiile controlului ideologic riguros al acelor ani.

   Numele mărgăritarului

   Practica isihastă cu laicii nu-i o "mişcare" autonomă de ortodoxie, ci rodind în aceasta. Lucrul nostru stă pe un temei patristic, pe taina personală a unor sfinţi sau mistici, cu privire la calea urmată de ei, de la Grigorie Palamas şi Simion Noul Teolog la românii Calinic de la Cernica şi Calinic Cărăvan, invocaţi de noi "pentru că ei au demnitatea unei surse vii" (expresia lui Andre Scrima).
   Modul de transmitere: Isihasmul nu se face pe stradă, nici în grup. In grup se face doar deprinderea procedeului, deprinderea metodei, transmisia fidelă şi destăinuirea unor aspecte care nu-s scrise în cărţi ci le ştie doar îndrumătorul care a primit taina de la un isihast. (Aş zice: de la un isihast de altădată...)
   O precauţie: în grupuri se destăinuie doar faza "lucrătoare" a rugăciunii minţii (şi nu faza "văzătoare"). Se impune atenţie, pentru că în grupurile mari, eterogene, se vor nimeri si destui malsevraţi, si dizarmonici, cărora nu se cade să le dai mărgăritarul...
   La conferinţe deschise, există si riscul acesta, riscul să nu ştii cui arunci mărgăritarul (vezi şi atenţionarea din Matei 7,6: "să nu aruncaţi mărgăritarele voastre..." şi Matei 7,13: "intraţi pe poarta strâmtă, căci poarta largă duce la pierzanie"). Dar în grupurile structurate se petrece o selecţie. Pe principiul junimist: "Intră cine doreşte, rămâne cine râvneşte" .
   Aşadar, în grup se face doar deprinderea meşteşugului. În rest, fiecare lucrează la casa lui, la loc retras, urmând...

pag. 16-17

   Precursorii. Filonul ascuns

   De altfel fenomenul nu este nou. In câteva etape, în istorie, în spaţiul creştin şi în cel românesc, au existat elanuri de extindere a acestei practici spre laici, spre mireni.
   Vom aminti un asemenea moment: la mijlocul secolului XX, la Bucureşti s-a structurat gruparea "Rugul Aprins" (1943-1947), cerc de renaştere spirituală, întrunind clerici şi laici: monahi, studenţi, scriitori, profesori, oameni simpli.
   Acest fenomen românesc a fost însă curmat cu o cruzime neînchipuită de către regimul comunist instalat la putere după război. Lotul "Rugul Aprins" a fost arestat în 1958 şi protagoniştii săi osândiţi la ani grei de temniţă. Iniţiatorul acestei mişcări, scriitorul Sandu Tudor - devenit părintele Daniil - a fost torturat şi a murit în închisoarea de la Aiud, în 1963. Ioan cel Străin (sau Ivan Kulâghin), cel care a pus o amprentă iniţiatică decisivă pe grupul de la Antim, a fost încarcerat la Odesa şi a murit la scurt timp după aceasta.
   Au urmat decenii când isihasmul a fost practicat tainic, dar fără întrerupere. Un exemplu. Părintele Calinic Cărăvan de la Mănăstirea Lainici, el însuşi primind "şocul iniţiatic" de la Cuviosul Ioan cel Străin, a avut în deceniile dictaturii o viată retrasă si silenţioasă. El a avut câţiva ucenici mireni, care nu s-au numit pe faţă ucenici, la sfatul bătrânului, pentru protecţie. Şi cuvântul lui, şi tă-cerea lui, mi-au fost pilduitoare. Când ieşeam din chilia sa, la uşa chiliei, cineva, vag vizitator, vag observator, mă întreba insistent ce canon mi-a dat bătrânul şi în genere ce "canoane" îmi dă când îl vizitez. Era felul aceluia de a intra în vorbă "creştineşte". Asemenea "cenzură" putea fi contracarată. Spuneam: lucrarea isihastă a continuat în Carpaţi şi în condiţiile controlului ideologic riguros al acelor ani.

   Numele mărgăritarului

   Practica isihastă cu laicii nu-i o "mişcare" autonomă de ortodoxie, ci rodind în aceasta. Lucrul nostru stă pe un temei patristic, pe taina personală a unor sfinţi sau mistici, cu privire la calea urmată de ei, de la Grigorie Palamas şi Simion Noul Teolog la românii Calinic de la Cernica şi Calinic Cărăvan, invocaţi de noi "pentru că ei au demnitatea unei surse vii" (expresia lui Andre Scrima).
   Modul de transmitere: Isihasmul nu se face pe stradă, nici în grup. In grup se face doar deprinderea procedeului, deprinderea metodei, transmisia fidelă şi destăinuirea unor aspecte care nu-s scrise în cărţi ci le ştie doar îndrumătorul care a primit taina de la un isihast. (Aş zice: de la un isihast de altădată...)
   O precauţie: în grupuri se destăinuie doar faza "lucrătoare" a rugăciunii minţii (şi nu faza "văzătoare"). Se impune atenţie, pentru că în grupurile mari, eterogene, se vor nimeri si destui malsevraţi, si dizarmonici, cărora nu se cade să le dai mărgăritarul...
   La conferinţe deschise, există si riscul acesta, riscul să nu ştii cui arunci mărgăritarul (vezi şi atenţionarea din Matei 7,6: "să nu aruncaţi mărgăritarele voastre..." şi Matei 7,13: "intraţi pe poarta strâmtă, căci poarta largă duce la pierzanie"). Dar în grupurile structurate se petrece o selecţie. Pe principiul junimist: "Intră cine doreşte, rămâne cine râvneşte" .
   Aşadar, în grup se face doar deprinderea meşteşugului. În rest, fiecare lucrează la casa lui, la loc retras, urmând...

pag. 76-77

   Puterea pustiei

   Destinul mistic


   "Chiar şi mănăstirea este tulburare pentru mistic!", apreciază bătrânul Teoclit Dionisiatul de la Athos, în zilele noastre, observând că desăvârşirea este posibilă numai în retragere totală.
   Dacă nici mănăstirea nu-i o condiţie suficientă a desăvârşirii, atunci cum va reuşi laicul să obţină ceva? Iată mirarea cu care începe discutarea isihasmului "în lume".
   Vom spune mai întâi că laicul care practică oratio mentis (rugăciunea minţii în inimă) nu urmăreşte sfinţenia, nu urmăreşte destinul mistic. Destinul mistic se poate ţine de el, nu invers.
   Dintre cele trei ţinte pe care le formulează Filocalia (purificare, iluminare şi sfinţire), practicianul laic urmăreşte consecvent mai ales prima ţină, purificarea; evident, din aceasta pot rezulta şi celelalte două: el aspiră la ele, în măsura vredniciei sale.
   În al doilea rând, observăm că, şi în lume, sunt posibile destine mistice. Chiar Teoclit Dionisiatul, care face elogiul pustiei, arată că au existat şi mistici fără pustie. De exemplu, Vasile cel Mare a fost un mistic care a trăit şi s-a realizat în societate, si a trăit în contact cu lumea.

   Retragere definitivă sau periodică?

   "Reînvierea puterii mistice n-a venit din mănăstiri, ci din pustie. Din peşterile şi colibele isihaştilor. Din spiritul desăvârşitei renunţări la cele lumeşti". (Teolipt de la Athos)
   Aceasta ar fi aşadar regula.
   În cazuistica renunţărilor la lume sunt întâlnite două situaţii. Unii au renunţat definitiv la lume. Alţii au renunţat periodic pentru "ascuţirea fierăstrăului minţii", pentru împrospătarea puterilor mai presus de fire.
   Pustia rămâne cadrul optim de lucrare isihastă. Şi chiar cei care au vocaţia lumii (pentru că locul lor şi lucrarea lor sunt în lume) trebuie să practice retrageri periodice de împrospătare a puterii.
   Modelul acesta de desăvârşire l-a lăsat chiar Iisus Hristos. El a avut o perioadă mai lungă de retragere în pustie (cele 40 de zile petrecute în pustia Carantaniei). Dar a avut şi retrageri periodice, constante, când ştim că se ruga. În Noul Testament se consemnează de câteva ori că Mântuitorul se retrăgea periodic în singurătate, pentru rugăciune.

   Regula ascezei minime

   Asceza minimă este datoria fiecărui mirean! spun părinţii deşertului. Părerea atoniţilor, astăzi, este că pentru mirean viaţa bisericească nu este suficientă la sporire lăuntrică şi că ea trebuie completată de către fiecare cu o asceză minimă.

pag. 106-107

   Ieşire din "mitologia iluminării"

   Prima iluminare este urmarea purificării. Câtă purificare, atâta iluminare.
   Ea este si urmarea liniştirii/stabilităţii mentale. Câtă stabilitate, atâta iluminare.
   Trebuie să ieşim din "mitologia iluminării": iluminarea nu este un spectacol feeric, cum se aşteaptă unii; nu-i o explozie de senzaţii luminoase sau fosforescenţa feţei, cum se aşteaptă alţii. Acestea, evenimentele psihice năucitoare, ar putea fi doar efecte însoţitoare.
   Didactic vorbind, pentru practician există patru chipuri/percepţii ale iluminării şi patru paşi în a lua cunoştinţă de ea.
   Prima din cele patru iluminări este stabilitatea. Acea stabilitate metodică având ca efect trezvia (nepsis, în greceşte). Este o stare de claritate mentală care survine după alungarea agitaţiei mentale şi a celor "trei iluzii" şi după alungarea grijilor. (Amintim: grijile sunt păcatul). Putem spune că iluminarea o are oricine, dar o ratează necontenit, prin "risipire în lucrurile din afară".
   Păcatul îngustează conştiinţa şi te leagă. Mânia este mare păcat, pentru că îngustează mintea şi blochează puterile naturale ale omului. Termenul medical al acestui blocaj este "îngustarea nevrotică a conştiinţei". Iar liniştea şi seninătatea metodică sunt "prima iluminare"; extind conştientul; adaugă conştientului puteri din inconştient.
   Urmarea adevăratei iluminări este bunătatea minţii şi a inimii. Sau acea mutaţie mentală care îţi dă percepţia continuităţii între tine şi semenii tăi. (În plan pastoral: taina pocăinţei, actualizând harul botezului, este numită şi "al doilea botez" sau a doua iluminare.)
   Altă urmare a progresiei iluminative este smerenia. Vine o dată cu expulzarea egoului şi simţirea eliberată de poverile păcatului.
   Extensie maximă a conştiinţei, prin contemplaţie, duce spre faza unitivă.
   Toate stadiile de "iluminări" succesive sunt, de altfel, extinderea, rafinarea şi fixarea primei iluminări. Nu există perete între ele. Nu există această strictă succesiune pe care noi am notat-o didactic. Ci doar există acea mutare "în altă lume", acea mutare de la înţelegere la contopire.

   Iluminarea harică

   Stadiile de sus ale iluminării sunt numite: iluminarea supranaturală sau harică. Ea se produce pe neaşteptate ca şi cînd ar fi un dar de sus; se zice "când va vroi Domnul", pentru nevoitorul ce se face vrednic de aceasta.
   Iluminarea "naturală" este cea care se obţine prin practicarea asiduă a unor procedee; deci ea se poate învăţa. Extinderea conştientului, obţinută prin procedee de autocontrol şi metode de înlesnire, este iluminare naturală. La aceasta ar putea ajunge oricine, la voinţă.
   Iluminarea supranaturală sau harică nu se poate învăţa şi nu se obţine la voinţă. Ea va surveni, spontan, dacă am practicat neîntrerupt o cale isihastă.
   Când va surveni? Avem vreo certitudine că va surveni, sau este doar voia Domnului? Cazuistica arată că după o practică consecventă, lungă, între 6 şi 9 ani, marii rîvnitori au obţinut starea harică. Nu ne-o propunem ca scop, n-o căutăm obsesiv. Iluminarea nu este un scop: ea există,...

pag. 209-210

   Trei chei ale rugăciunii isihaste

   Cheia unu: Cantitatea aduce calitatea. Repetarea multă a Numelui Iisus purifică mintea, o ţine "nedezlipită" de puterile suprafireşti.
   "Cantitatea" mai înseamnă: strădanie pentru păstrarea unui ritm constant, zilnic, de practică. In Sbornicul scrie: "Cu cât mai des te aşezi la această rugăciune, cu atât mai bine." Respectarea fermă a unui program zilnic şi a orelor fixe este mai importantă decât intensitatea.
   Tarkovski îşi începe filmul Ofranda cu o parabolă din Pateric: Un călugăr bătrân, Pamvo, a sădit pe munte un pom uscat. Şi i-a spus ucenicului său să-l ude zilnic, la aceeaşi oră. Ucenicul a făcut întocmai, sculându-se în zori şi urcând pe munte să ude pomul, în fiecare zi. Peste trei ani, pomul s-a trezit la viaţă... Tarkovski conchide: "Dacă am face în fiecare zi, exact în acelaşi moment, unul si acelaşi lucru, ca un ritual, neabătut, constant, sistematic, lumea s-ar schimba". Vom mai spune că marele cineast a practicat o vreme isihasmul.
   La noi, în cercurile de Practică isihastă, insistăm chiar pe aceasta, pe hotărârea fiecăruia de a respecta un ritm constant, o oră anume, zilnic. Dimineaţa fiecare îsi alege ora lui, în funcţie de programul profesional. Dar seara am convenit o oră comună, 2030. în tabăra isihastă, achiziţia cea mai de preţ a fost deprinderea rugăciunii mintii în inimă si formarea reflexului unui ritm constant, de trei ori pe zi.
   Pentru cei care nu au îndrumător, "cantitatea" trebuie restrânsă la 15-20 minute, pentru că după aceasta apar efecte psihice particulare care trebuiesc evaluate de un îndrumător. Pentru cei care au îndrumător, cantitatea, durata, poate fi extinsă oricât de mult.
   Prin "cantitate" împlineşti şi pravila întâi, adică "a ţine mintea şi inima nedezlipite de Dumnezeu; în orice timp, în orice loc". Din această strădanie rezultă calitatea.

   Cheia doi: Calitatea şterge imaginaţia. Calitatea rugăciunii purifică mintea de reprezentări şi imagini. Maxim Mărturisitorul spune: "Mintea lui Hristos este mintea fără imaginaţie!" Această afirmaţie a uimit pe mulţi, care au întrebat: "Cum adică, imaginaţia nu este bună? Că la şcoală ni se spune să ne dezvoltăm imaginaţia!"
   Vom răspunde: Te serveşti de imaginaţie ca de o scară, ca să mai urci o treaptă. Dar după ce ai urcat, după ce eşti pe platoul de sus, nu mai cari scara în spate.
   Imaginaţia este operaţiunea cu imagini. Imaginile sunt substitute ale realului. Deci imaginaţia este operaţiunea cu substitute. Ne servim de ea în cotidian, în lumea cu trei dimensiuni. Ne servim şi de cuvinte, semne ale obiectelor, dar ştim că cuvintele nu sunt obiectele.
   Contemplarea instaurează o stare mentală nouă, în care avem acces la Real. În acest caz, nu mai avem nevoie...

  • cartea a apărut în decembrie 2015 la editura Herald, în cadrul colecţiei Confluenţe
  • cartea cuprinde 240 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.205 kg
  • ISBN: 978-973-111-214-5
  • cartea a fost vizualizată de 4059 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Isihasmul sau meşteşugul liniştirii"
carţi din acelaşi domeniu cu "Isihasmul sau meşteşugul liniştirii"
(creştinism > general)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare sâmbătă, 21 ianuarie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar