Iubirea înseamnă renunţarea la frică

   Ce este real?

   Cei mai mulţi dintre oameni nu realizează ce este real şi ce nu. Deşi toţi îşi dau seama intuitiv că există ceva mai mult decât realitatea pe care le-o oferă simţurile fizice, ei se limitează să o recunoască drept reală numai pe aceasta din urmă. Pentru a-şi confirma această "realitate", ei se raportează la ceea ce cultura lor defineşte ca fiind normal, sănătos şi, implicit, real.
   Din păcate, această schemă a realităţii nu include şi Iubirea. Viaţa noastră ar fi infinit mai plină de înţeles dacă noi am privi nu lumea iluzorie a simţurilor, ci o altă realitate, care nu are nici început, nici sfârşit. Singurul principiu care corespunde acestei definiţii este Iubirea. Tot restul este tranzitoriu, şi deci lipsit de semnificaţie.
   Teama ne distorsionează întotdeauna percepţiile şi ne induce în eroare în ceea ce priveşte realitatea din faţa noastră. Iubirea nu este altceva decât absenţa totală a fricii. Ea nu pune niciodată întrebări. Starea ei naturală este dilatarea şi expansiunea, nu comparaţia şi măsurarea. De aceea, singurul principiu valoros este Iubirea, în timp ce teama nu ne poate oferi nimic, pentru simplul motiv că nu reprezintă nimic.
   Deşi Iubirea este tot ce ne dorim pe lume, noi ne temem adeseori de ea, întrucât nu o cunoaştem. De aceea, noi acţionăm deseori rămânând orbi şi surzi la prezenţa Iubirii. Dacă urmărim însă să ne eliberăm de teamă şi dacă încercăm să ne ajutăm semenii să facă acelaşi lucru, noi începem să experimentăm o transformare personală. Astfel, noi începem să vedem dincolo...

   ...că bunăstarea noastră lăuntrică s-a epuizat şi că ne aflăm în nevoie. în aceste condiţii, noi încercăm să ne împlinim nevoile imaginare folosindu-ne de ceilalţi oameni.
   Ori de câte ori ne aşteptăm ca alţi oameni să ne satisfacă dorinţele iar aceştia ne dezamăgesc (lucru inevitabil), noi experimentăm o stare de tulburare şi de agitaţie interioară. Această tulburare poate lua forma frustrării, a dezamăgirii, a mâniei, depresiei sau bolii. în consecinţă, noi ne simţim prinşi în capcană, limitaţi, respinşi sau atacaţi.
   Atunci când ne simţim deprimaţi, neiubiţi şi goi în interior, adevărata soluţie nu o reprezintă găsirea unei persoane care să ne ofere Iubire. Dimpotrivă, singurul lucru care ne poate ajuta într-o asemenea situaţie este Iubirea acordată de noi înşine unei alte persoane, necondiţionat şi fără niciun fel de aşteptări. Oferind această Iubire unei alte persoane, noi ne-o oferim de fapt nouă înşine. De aceea, persoana căreia i-o oferim nu ne datorează practic nimic în schimbul ei.
   Viziunea distorsionată a lumii exterioare afirmă că nu poţi simţi Iubirea dinlăuntrul tău până când nu o primeşti de la altcineva din afară. Legea Iubirii este însă diferită de cea a lumii exterioare. Ea afirmă că Iubirea este esenţa ta şi că oferind Iubire altor persoane, tu îţi aduci practic aminte cine eşti cu adevărat.

   Permite-ţi chiar astăzi să înveţi şi să experimentezi legea Iubirii.

   Am greşit crezând că îi pot oferi unei alte persoane altceva decât ceea ce îmi doresc mie însumi. Dacă doresc să experimentez starea de pace interioară, Iubirea şi iertarea, acestea trebuie să fie singurele daruri pe care le dăruiesc celorlalţi oameni. Oferirea Iubirii şi a iertării altor persoane, în locul atacării lor, nu reprezintă un act de caritate din partea mea, ci singura modalitate prin care pot accepta Iubirea pentru mine însumi.

   Exemplu

   Mulţi ani la rând am suferit din cauza unor dureri cronice de spate. în toţi acei ani nu am putut juca tenis, nu m-am putut ocupa de grădinărit şi nu am putut face foarte multe alte lucruri care mă pasionau. Am fost internat de mai multe ori în spital, ba chiar am fost pus să aleg între a-mi face sau nu o operaţie la coloană pentru corectarea unui disc vertebral. Am optat pentru a nu face operaţia.
   în toată acea perioadă am fost convins că supărarea mea interioară se datorează durerii şi neplăcerilor asociate cu ea. într-o bună zi, o voce interioară mi-a spus că deşi sufeream din cauza unui sindrom organic al spatelui, eu eram cel care îmi cauzam singur durerea de care sufeream. De atunci, am devenit din ce în ce mai conştient şi mi-am dat seama că durerea mea de spate se înrăutăţea de fiecare dată când trăiam o stare de stres emoţional, dar mai ales atunci când mă temeam sau când eram supărat pe cineva. Pe scurt, supărarea mea nu se datora motivului la care mă gândisem iniţial.
   Pe măsură ce am învăţat să renunţ la supărările mele prin practicarea iertării, durerile mele de spate au dispărut. La ora actuală, pot practica toate activităţile care îmi sunt atât de dragi şi pe care mult timp nu le-am putut face din cauza durerilor de spate.
   Iniţial, eu am crezut că sunt supărat din cauza durerilor de spate. în final, mi-am dat seama că supărarea mea se datora de fapt unor relaţii personale nevindecate. Eu m-am autoconvins că trupul controlează mintea, iar acest lucru m-a împiedicat să îmi dau seama că adevărul este exact pe dos. Nu am nici cea mai mică îndoială că foarte mulţi oameni care suferă de dureri de spate îşi pot vindeca aceste dureri dacă se vor elibera de supărările lor, de vinovăţie şi de temeri, practicând iertarea de sine şi iertarea semenilor lor. în acest fel, ei se vor putea vindeca singuri.

   Ori de câte ori eşti tentat să cazi pradă unui gând de teamă, aminteşte-ţi că, dacă doreşti, tu poţi experimenta în locul lui un gând de Iubire.

   Momentul prezent este singurul timp care există

   M-am gândit adeseori cât de multe lucruri avem noi de învăţat de la copiii mici. Aceştia nu s-au adaptat încă la conceptul de timp liniar, în care trecutul este urmat de prezent, apoi de viitor. Ei nu percep decât momentul prezent, aici şi acum. Mai mult, copiii mici nu percep lumea ca fiind fragmentată, ci consideră că sunt uniţi cu tot restul lumii, ca parte integrantă dintr-un ansamblu. Pentru mine, orice copil simbolizează adevărata inocenţă, Iubire, înţelepciune şi iertare.
   Pe măsură ce avansează în vârstă, copiii încep să accepte valorile adulţilor din jurul lor, care pun accentul pe proiectarea trecutului asupra prezentului, iar apoi a viitorului pe care îl anticipează. Cei mai mulţi dintre adulţi nu pun nicio clipă la îndoială validitatea concepţiei lor despre trecut, prezent şi viitor. Ei cred că trecutul va continua să se repete în prezent, iar apoi în viitor, şi că nimeni nu poate schimba vreodată acest lucru. în consecinţă, ei ajung la concluzia că trăiesc într-o lume în care teama este justificată şi în care, mai devreme sau mai târziu, este inevitabil să se confrunte cu suferinţa, frustrările, conflictele, depresia şi boala.
   Atunci când ne cramponăm şi investim energie în experienţele noastre dureroase din trecut, devenind ataşaţi de ele, noi suntem tentaţi să anticipăm un viitor similar. Viitorul şi trecutul nostru devin astfel identice. Noi devenim vulnerabili, considerând că trecutul plin de teamă este real, şi uităm astfel că unica noastră realitate este Iubirea, care nu poate exista decât în momentul prezent. Datorită acestei vulnerabilităţi, noi ne aşteptăm ca trecutul nostru să se repete identic. Pe scurt, nu vedem în faţa ochilor decât ceea ce ne aşteptăm să vedem, invitând şi căutând astfel nenorocirea şi durerea. în acest fel, noi reciclăm în permanenţă vinovăţia şi temerile noastre din trecut.
   O modalitate prin care ne putem elibera de tot acest "gunoi arheologic" constă în recunoaşterea faptului că ataşamentul faţă de el nu ne aduce în niciun caz ceea ce ne dorim de la viaţă. Dacă înţelegem că reciclarea acestor deşeuri psihice nu ne foloseşte la nimic, noi putem înlătura vechile blocaje, putem ierta şi ne putem elibera în totalitate Iubirea din momentul prezent. Aceasta este singura cale prin care putem fi fericiţi.
   Principiul potrivit căruia: "Momentul prezent este singurul timp care există" poate deveni practic o eternitate. în aceste condiţii, viitorul devine o simplă extensie a unui prezent senin, care nu încetează niciodată.

   Preocupările mele legate de trecut şi de proiectarea acestuia asupra viitorului mă împiedică să experimentez în prezent starea de pace interioară. Trecutul nu mai există, iar viitorul nu a venit încă. Starea de pace interioară nu poate fi descoperită în trecut sau în viitor, ci numai în clipa de faţă.

   Astăzi sunt ferm hotărât să trăiesc complet eliberat de fanteziile mele legate de trecut sau de viitor. îmi voi reaminti în permanenţă: momentul prezent este singurul timp care există.

       Exemplu

   Am primit următoarea scrisoare de la o asistentă medicală pe nume Karol, care mi-a devenit o prietenă foarte apropiată. Scrisoarea se referă la o discuţie anterioară pe care am purtat-o...

   Eu pot opta pentru a-mi schimba toate gândurile dureroase

   Foarte mulţi oameni uită că liberul arbitru şi capacitatea de a face alegeri reprezintă atribute inerente ale minţii lor. Toţi oamenii au trăit măcar o dată experienţa de a se simţi blocaţi într-o situaţie fără scăpare.
   Iată o sugestie care te poate ajuta dacă te afli într-o astfel de situaţie. Foloseşte-ţi activ imaginaţia pentru a găsi o cale de ieşire din respectiva situaţie. Imaginează-ţi un zid şi gândeşte-te că el reprezintă problema cu care te confrunţi. Vizualizează apoi o uşă în mijlocul acestui zid. Treci prin ea şi închide-o cu hotărâre în urma ta. în acest fel, problema ta nu mai există, întrucât ai lăsat-o pentru totdeauna în spate. Bucură-te de noua ta libertate imaginându-ţi că te afli într-un loc în care nu există griji şi în care nu poţi fi altfel decât fericit. Când te simţi pregătit să părăseşti acest loc de retragere în care te simţi protejat, întoarce-te în această lume, dar adu cu tine şi sentimentul că te-ai eliberat de toate problemele din trecut. Dacă vei cultiva această stare de spirit, vei găsi cu uşurinţă soluţii noi la problemele tale de dinainte.
   Ori de câte ori percepem problemele noastre ca pe oportunităţi de a învăţa ceva nou, noi experimentăm o stare de bucurie şi de bunăstare după învăţarea acestor lecţii. De altfel, Dumnezeu nu ne pune niciodată la încercare decât atunci când suntem pregătiţi să învăţăm noile lecţii.

   în mintea mea există gânduri care îmi pot face rău sau mă pot ajuta. Eu sunt singurul care poate face alegeri între ele. Nimeni altcineva nu poate face acest lucru în locul meu. Astăzi, optez pentru a renunţa la orice alte gânduri cu excepţia celor de iubire.

       Exemplu

   Următoarea poveste personală ilustrează perfect lecţia de astăzi. Totul s-a petrecut în anul 1951, la spitalul Stanford Lane, aflat în acea vreme la San Francisco.
   Mă aflam atunci într-o situaţie în care mă simţeam blocat şi imobilizat din cauza fricii. Simţeam o durere emoţională şi eram convins că eram ameninţat inclusiv de o boală fizică. Percepţia momentului prezent îmi era vizibil influenţată de experienţele mele din trecut şi nu îmi puteam regăsi starea de pace interioară şi de bucurie.
   într-o duminică dimineaţa am fost chemat la ora 2:00 să consult un pacient izolat într-un salon, întrucât se afla într-o criză. Nu îl mai văzusem până atunci pe pacientul respectiv. Acesta fusese internat cu o zi înainte, cu diagnosticul de schizofrenie acută. Cu numai zece minute înainte să îl văd, smulsese cadrul de lemn din jurul uşii. Am privit prin micuţa fereastră a uşii salonului în care fusese izolat şi am văzut un bărbat înalt de 1,95 m, cu o greutate de aproximativ 130 de kilograme, care alerga gol prin cameră, ţinând în mână cadrul din lemn în care încă se mai vedeau cuiele şi strigând numai prostii. Nu prea ştiam ce să fac. Lângă mine se aflau doi asistenţi cu o înălţime mai mică de 1,80 m, care mi-au spus: "Vom fi chiar în spatele tău, doctore". Nu m-am simţit cu nimic mai liniştit.
   Continuând să privesc pe gemuleţ, mi-am dat seama cât de speriat era pacientul, iar în minte mi s-a insinuat ideea că eram eu însumi foarte speriat. Dintr-odată, mi-am dat seama că ne...