Iubitule, vorbeşte cu mine…

   În proporţie de 95%, bărbatul şi femeia sunt două fiinţe a căror biologie şi comportamente sunt identice. Amândoi avem membre, corp, organe... Respirăm, mâncăm, defecăm... amândoi în acelaşi mod. Suntem două mamifere umane, care se consideră a fi raţionale.
   Până aici, toate bune şi frumoase. Restul de 5% este cel care ne pune probleme. Această mică parte, dar atât de semnificativă, se referă la funcţionarea creierului nostru, la modul nostru de a gândi, la exprimarea sentimentelor şi emoţiilor noastre, la priorităţile noastre de viaţă şi la modul nostru de a comunica. În sfârşit, rolurile noastre sexuale, deşi complementare, sunt diferite.
   Aceste diferenţe sunt minime, dar totodată suficiente pentru a da naştere unei dimensiuni specifice a psihologiei: psihologia diferenţială a sexelor. Aruncată în umbră de mişcarea feministă a anilor 60, psihologia diferenţială a sexelor iese la lumină după zece ani, graţie mai ales recentelor descoperiri ale neuropsihologîei moderne.
   Ştiinţele umane se confruntă cu o dezbatere fundamentală între Natură şi Cultură. Iată cum a evoluat această dezbatere, conform ziariştilor Jo Durden-Smith şi Diane Desimone, care au scris o carte minunată, intitulată Sex and the Brain, şi în care prezintă dovezi ştiinţifice care să susţină importanţa rolului hormonilor sexuali în identitate şi în comportamentul bărbatului şi al femeii.
   Acum 125 de ani, în momentul în care psihologia devine o ştiinţă, exista o dogmă ştiinţifică bazată pe măsuri antropometrice (între altele, cele referitoare la greutatea creierului), care permitea clasarea umanităţii conform unei ordini ierarhice. Protestanţii anglo-saxoni de rasă albă şi de sex masculin ajungeau evident în frunte. Normal, ei erau cei care făceau cercetările. Mult în spate se regăseau femeile şi celelalte rase. Această dogmă susţinea că natura...

   4. Să fie mai romantici;
   5. Să fie mai senzuali şi mai puţin axaţi pe genitalitate;
   6. Să se ocupe mai mult de "ceilalţi";
   7. Să fie mai spontani;
   8. Să se ocupe mai puţin de munca lor şi mai mult de familia lor;
   9. Să iasă mai des;
   10. Să arate mai multă compasiune;
   11. Să fie mai puţin grăbiţi;
   12. Să se preocupe mai mult de igiena lor.

   Comparând una câte una dorinţele bărbaţilor cu ale femeilor, avem cu adevărat impresia că asistăm la o bătălie purtată între două oşti, înşirate una în faţa celeilalte, în care fiecare încearcă să-i demonstreze celuilalt că are dreptate să fie aşa cum este, că celălalt trebuie să se schimbe, şi dacă el sau ea n-o face, asta se întâmplă pentru că el sau ea este de rea credinţă sau pentru că el sau ea nu iubeşte atât de mult pe cât susţine. Fiecare îşi prezintă percepţia drept normă. Amândoi cred că totul este o chestiune de dragoste sau de voinţă, neştiind că există diferenţe de natură care pot explica aceste deosebiri, precum şi dificultăţile de comunicare ce le însoţesc.
   Diferenţele între bărbaţi şi femei trebuie să fie recunoscute şi valorizate, şi nu utilizate pentru a "normaliza" celălalt sex. Făcând astfel vom înceta poate să ne acuzăm unul pe altul de rea credinţă sau de refuzul de a comunica pentru că viziunea noastră asupra lumii este diferită şi că verbul "a comunica" se conjugă diferit dacă eşti bărbat sau femeie.
   Vei găsi în Anexa I o mulţime de Ştiai că... privind alte diferenţe observate între bărbaţi şi femei, diferenţe care pot fi foarte greu contestate şi care ridică numeroase semne de întrebare.

   ...domenii, sunt chiar mai ceva (printre altele, tot ceea ce le atinge sentimentul de competenţă şi puterea sexuală).
   Problema nu este că bărbaţii nu trăiesc emoţii; problema este că lor nu le este uşor să-şi identifice emoţiile şi că încearcă dificultăţi în exprimarea acestor emoţii în cuvinte. Femeile, învăţând să decodeze mai bine limbajul non-verbal ştiu mai bine decât partenerii lor ce anume resimt în forul lor interior. Doar că în loc să accepte această dificultate, ele se supără şi se înfurie în faţa a ceea ce interpretează ca fiind un refuz al bărbaţilor în a-şi comunica sentimentele.
   O a doua greşeală comisă de femei, legată de acest subiect, este de a crede că bărbaţii îşi pot identifica emoţiile la fel de rapid ca ele şi că sunt mereu capabili să-şi recunoască emoţiile ascunse şi să-şi împartă temerile şi slăbiciunile la fel de uşor cum pot s-o facă femeile. Pe scurt, ele cred că bărbaţii sunt nişte fiinţe la fel de emotive şi de expresive ca şi ele.
   Şi n-o să crezi, a treia eroare, fiindcă întâlneşti un bărbat instruit, cu un limbaj bine articulat, versat în filozofie şi psihologie, capabil să ţină conferinţe despre relaţiile bărbat-femeie, sau să scrie cărţi despre comunicare, să nu crezi că acest bărbat posedă automat o uşurinţă de exprimare emoţională în viaţa de zi cu zi. Dimpotrivă chiar, este sigur că acesta şi-a luat răgazul necesar să se gândească la subiectul respectiv şi încearcă să-ţi ofere ceea ce el consideră a fi cele mai bune răspunsuri posibile.
   Dacă nu accepţi reacţiile bărbatului în faţa emoţiilor lui şi-l ţintuieşti la stâlpul infamiei, va încerca probabil să schimbe subiectul sau să te atace verbal. Speră să câştige timp în felul acesta, pentru a înţelege mai bine ceea ce se petrece în el şi să găsească cel mai bun răspuns ori cea mai potrivită replică.

   Bărbatul poate pricepe cu greutate că femeia poate trăi emoţii sau experienţe care nu sunt nici fizice, nici intelectuale. Este motivul pentru care, în timpul unei discuţii, el caută s-o facă să raţioneze, adică s-o aducă în modul fizic şi intelectual (pentru că aici se simte mult mai în largul lui).
   Atinge-l, ţine-l de mână, apropie-te de el, atinge-i braţul, ia-l în braţe; vei crea astfel un sentiment de intimitate fizică şi un climat de încredere care-i va permite bărbatului tău să treacă din modul lui de gândire pur logic, intelectual şi analitic, într-un mod de gândire mai sensibil şi mai vulnerabil. Transformă confruntarea intelectuală în schimb amoros în doar câteva secunde, apropiindu-te fizic de el; se va deschide mai mult spre lumea emoţiilor. Aminteşte-ţi vremea când vă întâlneaţi, atunci când vă vorbeaţi intim, ochi în ochi, ore întregi; aminteşte-ţi şi că atunci îl atingeai şi acceptai să fii atinsă mai mult.
   Atinge-l mai ales atunci când ai impresia că el caută să aibă dreptate cu orice preţ sau că ar căuta "sămânţă de scandal". Aşa cum am spus mai înainte, atunci când bărbatul nu se simte înţeles, el simte mânia picurând în el şi începe atunci să emită semnale că va trece din modul înţelegerii intelectuale (modul tău spiritual) în modul fizic (modul tău emotiv).
   Aceste semnale sunt multiple: gemete de exasperare, voce mai ridicată, privire fixă, maxilarul încleştat, pumnii strânşi, degetul acuzator, respiraţie accelerată, bătut cu pumnul în masă... Greşeala pe care o face bărbatul este că el crede că tu cunoşti semnificaţia acestor indicii fizice.
   Dacă reacţionezi într-un mod emotiv la aceste semne fizice de emoţii, rişti să declanşezi un conflict care se poate termina printr-o neînţelegere reciprocă, lacrimi şi/sau violenţă verbală sau fizică.