Kabbala

   Alături de Scripturi a existat, dacă nu din totdeauna cel puţin într-un trecut foarte îndepărtat, o tradiţie menită să explice şi să facă înţeleasă Legea (Torah) atât pentru mulţimea profană cât şi pentru o anumită categorie de initiaţi. Această tradiţie, transmisă de-a lungul vremii exclusiv pe cale orală, se baza pe câteva aspecte:
   1. Există mai întâi tot ceea ce privea corpul material al Bibliei. După cum în evul mediu anumite corporaţii de lucrători aveau reguli stricte şi secrete cu privire la construirea catedralelor, tot aşa, construirea fiecărui exemplar al Bibliei era supusă unor reguli fixe, care constituiau o parte a tradiţiei;
   2. Există apoi tot ceea ce privea spiritul textului sacru. Comentariile şi interpretările vizau cu precădere două aspecte principale: pe de o parte LEGEA, adică ansamblul regulilor ce determină relaţiile sociale dintre membrii lui Israel precum şi raporturile evreilor cu vecinii şi cu Divinitatea; pe de altă parte, DOCTRINA SECRETĂ, adică ansamblul cunoştinţelor teoretice şi practice prin intermediul cărora se putea ajunge la cunoaşterea Omului, a Universului şi a Divinităţii.
   Când pericolul pierderii tradiţiei orale s-a accentuat, a trebuit să se ia hotărârea fixării în scris a diferitelor sale aspecte, apărând mai multe lucrări importante, fiecare având menirea de a transmite o anumită parte a acestei tradiţii. Astfel, comentariile tradiţionale referitoare la partea legislativă a Torah au format MISHNAH, iar completările ulterioare făcute la comentariile tradiţionale (ceea ce ar corespunde jurisprudenţei noastre actuale) au format GEMARAH. Reunirea într-un tot a acestor două fracţiuni ale părţii legislative formează TALMUDUL.
   Doctrina secretă era alcatuită din două mari diviziuni: teoria şi practica, eşalonate în trei grade: un grad istoric, un grad social, un grad mistic. Ansamblul cunoştinţelor cuprinse în aceste două diviziuni constituie KABBALA propriu-zisă.