Kama Sutra poziţiilor sexuale

   Din India secolului al XIII-lea, pe zidurile templului Konarak putem cu uşurinţă vedea sculpturi în piatră de mărime naturală, reprezentând femei şi bărbaţi în aproape toate poziţiile sexuale imaginabile.
   În Ishimpo, un text medical japonez vechi de o mie de ani, suntem instruiţi să practicăm o poziţie sexuală vindecătoare, numită "saltul calului sălbatic", poziţie în care picioarele femeii sunt ridicate către ceruri şi "lujerul de jad" este adânc introdus în "poarta de jad".
   În textul biblic Cântarea cântărilor întrezărim aluzii despre plăcerile sexului oral şi vaginal, cu o mie de ani înainte de creştinism: "Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu, el îşi paşte turma printre crini."
   Din lumea arabică nord-africană a secolului al XVI-lea, citim în Grădina parfumată: "Slăvit fie Domnul, căci a creat femeia, cu frumuseţea şi trupu-i îmbietor: căci a înzestrat-o cu păr, mijloc şi gât, sâni ce se umflă şi gesturi iubitoare ce sporesc dorinţa. ... Domnul ne-a dăruit sărutul pe gură, pe obraji şi pe gât, precum şi sorbirea buzelor zemoase, pentru a provoca o erecţie la timpul potrivit."
   Pentru multe alte popoare din multe alte timpuri, îngemănarea sexului cu păcatul ar părea ciudată, poate chiar de neînţeles. Să te gândeşti la sex ca la fructul oprit ar putea fi chiar erezie.
   Sexul este primordial. Energia sexuală este sfântă. Plăcerea sexuală este vindecătoare şi te transformă. Aceste noţiuni erau elementare în viziunea multor strămoşi ce gustaseră din arborele cunoaşterii şi învăţaseră că fructul nu trebuie niciodată interzis.
   Kama Sutra originală a fost scrisă de un sfânt din India, acum aproape două milenii. Astăzi, în Occident, "Kama Sutra" a ajuns să fie des interpretată ca o biblie a sexului. Acesta este motivul pentru care am ales titlul Kama Sutra poziţiilor sexuale, ca o introducere în lumea amanţilor antici din diferite culturi în care sexul şi sacrul ţeseau împreună pânza vieţii.
   Majoritatea imaginilor din această carte se bazează pe picturi sau descrieri scriptice din India, China şi Japonia. Unele procedee se bazează pe scrieri foarte vechi. Altele au ajuns la noi de la un personaj probabil mitic, împăratul Galben al Chinei, şi de la cele trei înţelepte ce i-au fost mentori sexuali, cu circa 5000 de ani în urmă. Foarte probabil, majoritatea procedeelor sexuale cuprinse în această carte preced istoria consemnată, deoarece sexualitatea noastră este inerentă.

   Începând cu secolele III-IV, în India a început să apară o mişcare spirituală dinamică, denumită Tantra. Până în acel moment, multe dintre temele religioase dominante puneau accentul pe ascetism: doar negând corpul şi abţinându-se de la plăcere poate omul să ducă o viaţă de sfânt. Suferinţa şi penitenţa, inclusiv durerea autoindusă, echivalau cu evlavia.
   Tantra poate fi considerată de un ascet drept o bucurie hedonistă. Pentru un adept al ei, Tantra înglobează toate aspectele vieţii şi morţii. Fiecare experienţă, în special sexul, este un prilej de a descoperi în profunzime natura noastră intrinsecă.
   Au fost create diverse meditaţii, inclusiv ceremonii şi poziţii sexuale, unele aparent adaptate după informaţiile din Kama Sutra, pentru a-l îndruma pe adept pe calea sa. Prin meditaţie, experienţa noastră din existenţa de zi cu zi: binele, răul, urâtul, frumosul, este transformată din ataşament în iluminare.
   Într-adevăr, Tantra este o cale, adesea impunând mulţi ani de practică a diverselor meditaţii sau de "abandon de sine", după cum ar exprima conceptul un practicant. Această cale este menită acelora care caută mai mult decât o nouă tehnică romantică sau sexuală. Totuşi, această filosofie diversă, care a avut influenţe semnificative asupra hinduismului şi budismului, ne oferă informaţii despre felul în care îndrăgostiţii antici abordau sacralitatea şi sexualitatea, o concepţie mult diferită de cea care domină moştenirea sexuală occidentală, în care sexul reprezintă păcat şi perversiune.
   În India sfârşitului de secol al XII-lea, a fost scrisă de către Kalyana Malla lucrarea Ananga-ranga sau Arta hindusă a iubirii. Venind după cuceririle şi influenţa culturală islamică, această carte este, totuşi, derivată din Kama Sutra. Punând accentul pe relaţia din cadrul căsătoriei, manualul accentuează plăcerea reciprocă şi armonia dintre sexe:
   Şi astfel, voi toţi care citiţi această carte veţi şti ce instrument minunat este femeia când artistul ştie să cânte la el; cum poate ea produce cea mai rafinată armonie, cum poate ea realiza cele mai complicate variaţii şi
oferi plăceri divine.
   A treia lucrare tradusă de Burton, Grădina parfumată a şeicului Nefzawi, provine din cultura islamică a Tunisiei arabe nord-africane din secolul al XVI-lea. Din nou, aici este slăvită mai mult plăcerea decât procrearea:
   Dacă vreţi să aveţi o copulaţie plăcută, una care dă satisfacţie şi plăcere egale ambelor părţi, trebuie să vă bucuraţi cu femeia şi s-o excitaţi prin muşcături delicate, sărutări şi mângâieri. Aşezaţi-o pe pat, uneori pe spate, alteori pe burtă, până când vedeţi din ochii ei că a sosit clipa plăcerii"
   În aceste tratate traduse de Burton nu este lăudat nicăieri sexul rapid şi lipsit de sentimente, desigur, cu excepţia cazului în care asemenea întâlniri aduc satisfacţie ambilor parteneri.
   Privind mai departe către est, către amanţii antici din China şi Japonia, găsim adesea mai mult un accent medical în numeroasele texte sexuale, cum ar fi în capitolul 28 din textul japonez Ishimpo. Acesta este o compilaţie şi adaptare a multor alte texte chinezeşti anterioare, adesea mult influenţate de filosofia daoistă. (Tao se pronunţă "dao", iar acel ultim "o" este slab, apropiat ca sunet de "u".)