Lasă grijile, începe să trăieşti

   ... această tehnică anti-griji de peste treizeci de ani.  Este simplă. Oricine o poate utiliza. Constă în trei paşi:
   Pasul I. Am analizat situaţia cu curaj şi sinceritate şi m-am gândit la ce se putea întâmpla mai rău ca urmare a acestui eşec. Nimeni nu avea să mă arunce în închisoare sau să mă împuşte. Asta era sigur. Adevărat, exista riscul de a-mi pierde poziţia; mai exista riscul ca patronii mei să fie nevoiţi să înlocuiască maşina şi să piardă cei douăzeci de mii de dolari investiţi.
   Pasul II. După ce am văzut ce se poate întâmpla mai rău, m-am împăcat cu ideea, fiind gata să accept, la nevoie, faptele. Mi-am spus în sinea mea: eşecul va însemna o bilă neagră în cariera mea, ba s-ar putea să însemne chiar pierderea slujbei; dar dac-o fi aşa, îmi găsesc oricând alta. Ar putea fi mult mai rău; în ceea ce-i priveşte pe patronii mei - ei, bine, sunt conştienţi că experimentam o metodă nouă de purificare a gazului, iar dacă experimentul îi costă douăzeci de mii de dolari, îşi pot permite. Pot considera că au cheltuit aceşti bani cu cercetarea, fiindcă este un experiment.
   După ce am văzut care era cel mai rău lucru care se putea întâmpla şi după ce m-am împăcat cu gândul că trebuie să îl accept la nevoie, s-a petrecut ceva foarte important: m-am relaxat imediat şi m-a cuprins o linişte cum nu mai simţisem de zile întregi.
   Pasul III. De atunci, mi-am devotat cu calm timpul şi energia încercării de a diminua răul cel mai mare, acceptat deja mental.
   M-am străduit să găsesc căi şi mijloace prin care aş fi putut reduce pierderea de douăzeci de mii de dolari cu care ne confruntam. Am făcut mai multe teste şi am ajuns, în final, la concluzia că dacă am cheltui încă cinci mii de dolari pe echipament suplimentar, problema ar fi rezolvată. Aşa am şi făcut; şi în loc ca firma să piardă douăzeci de mii de dolari, a câştigat cincisprezece mii.
   Probabil că nu aş fi fost niciodată în stare să fac aşa ceva dacă aş fi continuat să îmi fac griji, deoarece una dintre cele mai rele caracteristici ale îngrijorării este aceea că ne distruge capacitatea de concentrare. Când ne facem griji, mintea sare de colo-colo şi ne pierdem toată puterea de decizie. Atunci când ne silim însă să înfruntăm tot ce-i mai rău şi să acceptăm mental consecinţele, eliminăm impresiile vagi şi ne plasăm într-o poziţie din care suntem capabili să ne concentrăm asupra problemei.
   Incidentul pe care ţi l-am relatat s-a petrecut cu mulţi ani în urmă. Metoda a dat roade atât de grozave, încât o folosesc...

   Nu încercaţi să tăiaţi rumeguş cu ferăstrăul

   În timp ce scriu această propoziţie, pot să privesc pe fereastră şi să văd cele câteva urme de dinozauri pe care le am în grădină, urme de dinozauri întipărite în şisturi argiloase şi în piatră. Le-am cumpărat de la Muzeul Peabody al Universităţii Yale; şi am o scrisoare de la muzeu în care stă scris că urmele au fost lăsate cu 180 de milioane de ani în urmă. Nici măcar unui idiot nu i-ar trece prin minte să se întoarcă în timp cu 180 de milioane de ani ca să schimbe urmele. Dar o prostie şi mai mare ar fi să ne facem griji pentru că nu putem să ne întoarcem să schimbăm ceea ce s-a întâmplat cu 180 de milioane de ani în urmă; însă o mulţime de oameni chiar fac asta. Am putea, într-adevăr, să facem ceva pentru a modifica efectele celor petrecute cu 180 de secunde înainte; dar nu putem schimba faptul în sine petrecut atunci.
   Există o singură cale în grădina verde a Domnului prin care trecutul poate fi constructiv; aceasta constă în a analiza cu calm vechile noastre greşeli şi a profita de ele - apoi, să le evităm.
   Ştiu că acest lucru este adevărat; dar am avut oare întotdeauna curajul şi înţelepciunea să procedez astfel? Ca să răspund la această întrebare, daţi-mi voie să vă povestesc o experienţă fantastică pe care am trăit-o cu ani în urmă. Am lăsat să mi se scurgă printre degete peste trei sute de mii de dolari, fără să scot măcar un dolar profit. Iată cum s-a întâmplat: am extins pe scară largă sistemul de educaţie pentru adulţi, am deschis filiale în diverse oraşe şi am cheltuit cu dărnicie bani pentru centre administrative şi publicitate. Eram prea ocupat să predau la catedră ca să mai am timp sau chef să urmăresc evoluţia financiară. Am fost prea naiv şi n-am înţeles că aveam nevoie de un manager iscusit, care să urmărească cheltuielile.
   În sfârşit, după aproximativ un an, am descoperit un adevăr obiectiv şi şocant, menit să mă dezmeticească. Am descoperit că,..

   Partea a patra pe scurt

   ŞAPTE FELURI ÎN CARE PUTEŢI CULTIVA O ATITUDINE MENTALĂ ADUCĂTOARE DE LINIŞTE ŞI FERICIRE

   REGULA NR. 1: Să ne umplem minţile cu gânduri de pace, curaj, sănătate şi speranţă, pentru că "viaţa este aşa cum ne-o fac gândurile".
   REGULA NR. 2: Să nu încercăm niciodată să ne răfuim cu adversarii noştri, pentru că în acest fel ne vom face mai mult rău nouă decât lor. Să facem asemenea generalului Eisenhower: să nu pierdem nici o clipă gândindu-ne la cei care nu ne plac.
   REGULA NR. 3: A. În loc să ne facem griji din cauza ingratitudinii, să o anticipăm. Să ne amintim că din cei zece leproşi pe care Isus i-a vindecat într-o zi - numai unul I-a mulţumit. De ce ne-am aştepta să primim mai multă recunoştinţă decât Isus?
   B. Să ne amintim că singura cale prin care ne putem afla fericirea nu este anticiparea recunoştinţei, ci a dărui din bucuria de a dărui.
   C. Să ne amintim că recunoştinţa este o trăsătură "cultivată"; aşadar, dacă vrem să avem copii recunoscători, trebuie să-i educăm în acest spirit.
   REGULA NR. 4: Treceţi-vă în revistă binecuvântările, nu necazurile!
   REGULA NR. 5: Să nu îi imităm pe ceilalţi. Să ne găsim pe noi înşine şi să fim noi înşine, pentru că "invidia înseamnă ignoranţă", iar "imitarea înseamnă sinucidere".
   REGULA NR. 6: Când soarta ne oferă o lămâie, să încercăm să facem o limonada.
   REGULA NR. 7: Să uităm de propria noastră nefericire, încercând să aducem puţină fericire altora. "Când eşti bun cu alţii, cu tine însuţi eşti de fapt cel mai bun."

   Cum să alungăm plictiseala, care produce oboseală, îngrijorare şi resentimente

   Una dintre cauzele principale ale oboselii este plictiseala. Pentru a ilustra această afirmaţie, să luăm cazul lui Alice, o directoare care locuieşte pe strada dumneavoastră. Alice a venit acasă într-o seară epuizată. Arăta obosită. Era obosită. O durea capul. O durea spatele. Era atât de epuizată, încât voia să se ducă la culcare fără să mai aştepte cina. La rugămintea mamei, s-a aşezat la masă. A sunat telefonul. Prietenul ei! O invitaţie la dans! Ochii i-au strălucit. S-a înviorat. A fugit sus, şi-a pus rochia albastră şi a dansat până la trei dimineaţa; iar când a ajuns, în sfârşit, acasă, nu era câtuşi de puţin epuizată. Era, de fapt, atât de vioaie, încât nu putea adormi.
   Era Alice obosită cu adevărat cu opt ore înainte, când arăta şi se simţea epuizată? Sigur că era. Era epuizată deoarece era plictisită de munca ei, plictisită, probabil, de viaţă. Există milioane de Alice. Aţi putea fi una dintre ele.
   Este un fapt binecunoscut că atitudinea emoţională este mult mai vinovată de producerea oboselii, decât efortul fizic. Cu câţiva ani în urmă, Joseph E. Barmack a publicat în revista Archives of Psychology {Arhivele psihologiei) un raport asupra câtorva dintre experimentele sale, în care arăta cum plictiseala produce oboseală. Doctorul Barmack a supus un grup de studenţi la o serie de teste pentru care, o ştia, aveau prea puţin interes. Rezultatul? Studenţii s-au simţit obosiţi şi adormiţi, s-au plâns de dureri de cap şi de ochi, au devenit iritabili. În unele cazuri, au existat chiar tulburări stomacale. Era totul "imaginaţie"? Nu. S-au făcut teste asupra metabolismului acestor studenţi. Testele au arătat că presiunea sângelui şi consumul de oxigen scad atunci când cineva este plictisit şi că întregul metabolism revine la normal imediat ce persoana respectivă începe să simtă interes şi plăcere pentru muncă!

   Am scăpat de ulcerul la stomac şi de îngrijorare schimbându-mi slujba şi atitudinea mentală
   de ARDEN W. SHARPE Green Bay, Wisconsin

   Acum cinci ani, eram îngrijorat, deprimat şi bolnav. Doctorii mi-au spus că am ulcer la stomac. M-au pus la regim. Am băut lapte şi am mâncat ouă până ce nu le mai puteam vedea. Dar nu m-am făcut bine. Apoi, într-o zi, am citit un articol despre cancer. Mi s-a părut că am toate simptomele. Acum, nu mai eram îngrijorat. Eram îngrozit. Fireşte că asta mi-a înrăutăţit ulcerul. Lovitura finală a venit când armata m-a respins ca inapt fizic la douăzeci şi patru de ani! Se pare că eram o ruină la vârsta la care ar fi trebuit să fiu în culmea puterii fizice.
   Eram la capătul funiei. Nu mai vedeam nici o rază de speranţă. Disperat, am încercat să analizez în ce fel ajunsesem în starea aceasta îngrozitoare. încetul cu încetul, am început să înţeleg ce s-a întâmplat. Cu doi ani înainte, fusesem sănătos şi fericit cu slujba mea de vânzător; dar austeritatea vremii de război mă silise să renunţ la vânzări şi să îmi iau o slujbă într-o fabrică. Nu-mi plăcea noua mea muncă şi, ca să fie şi mai rău, stăteam în preajma unor oameni cu o gândire negativă cum nu mai avusesem ghinionul să întâlnesc până atunci. Erau porniţi împotriva a orice. Nimic nu era bine. Condamnau neîncetat slujba şi blestemau salariul, orele, şeful şi orice altceva. Am observat că le-am absorbit, fără să îmi dau seama, atitudinea negativă.
   Treptat, am început să văd că ulcerul îmi era întreţinut şi agravat de propria-mi gândire negativă. Am hotărât atunci să mă întorc la activitatea care îmi plăcea - vânzarea; şi să mă asociez cu oameni cu o gândire pozitivă, o gândire constructivă. Această decizie mi-a salvat, probabil, viaţa. Mi-am căutat deliberat prieteni şi asociaţi de afaceri care erau gânditori progresivi - oameni fericiţi, optimişti, lipsiţi de griji - şi de ulcer. De cum mi-am schimbat sentimentele, mi s-a schimbat şi starea sănătăţii, în scurt timp, am şi uitat că avusesem ulcer. Am descoperit curând că te poţi molipsi de sănătate, fericire şi succes de la cei din jur la fel de uşor pe cât te poţi molipsi de îngrijorare, înverşunare şi eşec. Este cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o vreodată. Ar fi trebuit să o fi învăţat cu mult timp în urmă. Dar aşa a fost să fie. Înţeleg acum ce a vrut Iisus să spună când a spus: "Omul este aşa cum gândeşte în inima lui."