Legile dragostei - un curs despre stăpânirea artei spirituale - partea I

   LEGEA SPIRITUALĂ A REFLECTĂRII

   "Mai întâi vezi ca prin oglinda, neclar; iar apoi, faţă in faţă."

   A Treia lege spirituală ne spune că fiecare persoană pe care o întâlnim ne reflectă înapoi ceva legat de noi înşine. Viaţa din planul orizontal (lumea exterioară) este o oglindă a ceea ce se întâmplă în conştiinţă (lumea interioară).
   Mulţi dintre noi încercăm să găsim soluţii pentru problemele din relaţiile noastre privind mai întâi tiparele comportamentale interpersonale şi încercând să le schimbăm. Acest lucru funcţionează rareori, deoarece nu ne poartă spre locul unde s-au creat aceste tipare.
   Puteţi încerca să vă forţaţi, pe voi şi pe ceilalţi, să gândiţi şi să acţionaţi într-un mod mai iubitor. Puteţi chiar încerca să demonstraţi legea spirituală a Egalităţii în interacţiunea voastră cu ceilalţi. Dar veţi constata că este un lucru dificil - dacă nu chiar imposibil.
   De ce se întâmplă asta? Deoarece, dacă nu vă simţiţi egal cu ceilalţi, nu veţi reuşi să trataţi altă persoană ca fiind egală cu voi, indiferent cât de mult aţi încerca.
   Dacă vă urâţi pe voi înşivă şi dacă vă este ruşine de vreun aspect din viaţa voastră, nu veţi putea să acţionaţi cu consecvenţă într-un mod iubitor faţă de altcineva.
   Ceva profund stă în calea capacităţii noastre de a iubi şi de a-i trata pe ceilalţi ca egali. Ce anume?
   Este vorba de relaţia conflictuală pe care o avem cu noi înşine. Există blocaje sau obstacole în a ne simţi egali cu ceilalţi...

   Renunţarea la sinele fals

   Sinele fals este persona, sau masca, pe care o purtăm pentru a fi acceptaţi şi aprobaţi de către ceilalţi. În mod normal, este foarte limitat - o imagine dimensională a noastră înşine, care nu include întreaga gamă de trăsături umane.
   Atunci când trăim viaţa prin intermediul personei sau al măştii, nu trăim în mod autentic. Nu-i lăsăm pe ceilalţi să ne vadă îndoielile şi fricile. Le ascundem şi arătăm doar faţada: suprafaţa adecvată din punct de vedere politic şi social.
   Este un lucru trist, deoarece şinele fals nu poate experimenta adevărata intimitate. Se poate întâlni cu ceilalţi doar la suprafaţa vieţii. Altfel, nu există profunzime - nici la nivel personal, nici la cel interpersonal.
   Dar dacă vrem să trăim experienţa intimităţii, trebuie să renunţăm la mască şi să-i lăsăm pe oameni să ne vadă aşa cum suntem cu adevărat. Acest lucru necesită mult curaj.
   A alege să fim noi înşine este cea mai importantă şi curajoasă alegere pe care oricare dintre noi o va face vreodată. Nu ar trebui să subestimăm dificultatea de a face această alegere în minţile noastre, în permanenţă.
  Fiecăruia dintre noi i se cere să-şi lepede sinele fals, nu doar o dată, ci de nenumărate ori. Aceasta deoarece masca noastră se schimbă mereu şi devine tot mai sofisticată.
   Fiecare întâlnire din viaţă ne oferă provocarea de a ne revela adevăratul Sine - cu toate neregularităţile sale, ambivalenţa, conflictele şi confuzia sa - sau persona noastră unidimensională, bine sincronizată şi frumos împodobită. S-ar putea să suferim, sau să avem conflicte interioare, însă persona noastră nu va arăta niciodată aceasta - doar dacă,...

   Starea de graţie

   Starea de graţie este alinierea sinelui cu Sinele, a naturii umane cu Divinitatea. Ea reprezintă o acordare într-un câmp de energie a iubirii, ce se naşte în inimă şi se extinde în exterior, către toţi oamenii.
   Miracolele săvârşite de Iisus au fost acte de Graţie. Ele au fost acţiuni ale Sfântului Duh, care curgea din inima lui Iisus în inimile tuturor celor care i-au cerut ajutorul. Toate au fost expresii ale iubirii şi, ca atare, au fost complet transformatoare, făcând ca inimile celorlalţi să vibreze la cel mai înalt nivel al iubirii - chiar şi dacă numai pentru o clipă.
   Există astfel de vindecători printre noi şi în prezent, dar asta nu înseamnă că trebuie să mergeţi să-i căutaţi, întrucât tot ce au ei, aveţi şi voi. Pe măsură ce vă acordaţi la Spiritul lăuntric al lui Dumnezeu, vă veţi alinia la energia universală şi veţi fi şi voi, după spusele Sfântului Francisc, "un instrument" al iubirii şi vindecării în lume.
   Asta suntem cu toţii. Toate darurile pe care le-am primit şi oferit altora sunt daruri de iubire. Ele au forme diferite, însă sunt create din aceeaşi substanţă.
   Atunci când maestrul oferă darul, ştie că Dumnezeu este acela care îl oferă prin intermediul său. Nu este darul lui, ci al lui Dumnezeu. Voia sa şi cea a lui Dumnezeu sunt unul şi acelaşi lucru - altfel nu ar putea oferi darul.
   "Nu precum voiesc eu, ci precum Tu voieşti" este deopotrivă rugăciunea şi practica tuturor maeştrilor. Ei nu au nevoie de recunoaştere personală. Nu au nevoie de un nume şi de faimă. Vor doar să fie mesageri ai Marelui Spirit. Asta, deoarece mesagerul este cuprins de Spiritul lui Dumnezeu. Braţele, picioarele şi vocea lui vibrează de prezenţa şi iubirea lui Dumnezeu.
   Nu există chemare sau experienţă mai importantă decât aceasta. Sinele mărunt este pus în serviciul Marelui Sine. Iar darul îndreptării şi al Unimii ne este dat tuturor.

   LEGEA SPIRITUALĂ A UNICITĂŢII

   "Trebuie să devii cine eşti - şi să laşi restul în urmă."

   Legea spirituală a Unicităţii ne spune că fiecare dintre noi este menit să devină cine este cu adevărat. Destinul nostru este să ne manifestăm esenţa - deplin şi total.
   Atunci când avem curajul să fim noi înşine în orice circumstanţe, avem libertate adevărată. Nu mai trebuie să ne trăim vieţile în umbra cuiva, sau să-i umbrim noi pe alţii. Nu mai avem nevoie să ne cedăm puterea, sau să ne revendicăm o falsă putere de a lua decizii în locul altora.
   Este foarte interesant că, de îndată ce ne preluăm complet puterea, în acelaşi timp le dăm şi altora puterea lor. Ştim că nu putem fi liberi să fim noi înşine, decât dacă le oferim şi altora libertatea de a fi ei înşişi.
   Toate măştile şi lanţurile cad, atunci când aplicăm legea Unicităţii. Toate scenariile puterii dispar. Nevoia de a fi deosebit se dizolvă, iar egalitatea cu alte fiinţe umane devine regula şi măsura vieţilor noastre.
   Oamenii care nu-şi încheie procesul de vindecare personală şi socială cerut de cea de-a Opta lege spirituală, în mod inevitabil vor înjosi principiul unicităţii. Îi vor folosi pentru a-şi justifica propria împuternicire, fără să le facă şi altora această favoare. îi vor ispiti pe alţii să-i ajute să-şi realizeze planurile egoiste, cu promisiuni ale reciprocităţii care nu sunt niciodată îndeplinite.
   Deci haideţi să vorbim clar. Unicitate nu înseamnă egoism. Nu e vorba doar despre puterea personală, ci şi de cea universală - puterea lui Dumnezeu - învestită într-o persoană. De aici provine autoritatea interioară. Ea este puterea...

   LEGEA SPIRITUALĂ A ILUMINĂRII

   "Fiţi siguri: din locul in care aţi venit, acolo vă veţi întoarce."

   Este dificil de vorbit despre legea Iluminării sau transcenderii, întrucât nu există cuvinte potrivite. Este suficient să spunem că ea reprezintă ultimul pas al călătoriei spirituale, în această ultimă etapă, ne întoarcem la Dumnezeu - Sursa din care am venit.
   Deşi putem înţelege numărul 1, sau 01, mai exact, ca fiind creaţia (lui ADAM), numărul 10 reprezintă primirea lui ADAM trezit - sau a oricărei alte monade sau prezenţe singulare - înapoi în întregimea lui Dumnezeu. Este o mişcare de la diferenţiere, înapoi spre Unime. De aceea este atât de greu de descris, întrucât ceea ce e separat de întreg, chiar şi cu un fir de păr, dispare când este absorbit înapoi în acesta.
   În această ultimă etapă a Călătoriei, Adam se reuneşte cu Dumnezeu şi încetează să mai fie Adam. Desigur, aceasta este mişcarea de care ne temem cu toţii, până când nu intrăm în nivelul de măiestrie spirituală ce corespunde numărului 9. În acel stadiu, ne-am detaşat deja semnificativ de lumea formei, iar abandonarea finală în faţa Creatorului nu ne mai înfricoşează.
   Ultimul pas nu este făcut de noi. Atunci când suntem pregătiţi vom fi reabsorbiţi în iubirea şi inteligenţa Divină. Atunci nu vom mai simţi nevoia să fim Pavel, sau Radu sau Iisus. La fel s-a întâmplat cu Iisus şi Buddha şi cu toţi cei iluminaţi. Atman, sufletul individual, se întoarce la Brahman, Creatorul. Cele zece mii de lucruri se întorc la Tao - Esenţa, sau Sursa.