Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Lumea fascinantă a vibraţiilor - vol. 1 sâmbătă, 27 mai 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Lumea fascinantă a vibraţiilor - vol. 1


de Henri Chretien
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Lumea fascinantă a vibraţiilor - vol. 1 Imaginea mare preţ Eu Sunt: 30,00 lei

preţ listă: 31,50 lei

reducere:
1,50 lei (4,76%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Lumea fascinantă a vibraţiilor - vol. 1

Lumea vibraţiilor, ce impregnează toate aspectele existente în Univers, este principala temă pe care o vom aborda în cadrul acestor lucrări inedite. Vom oferi o viziune generală sintetică asupra fenomenelor tainice, subtile, care se produc atunci când undele interacţionează între ele sau atunci când ele acţionează asupra corpurilor ce sunt organizate în atomi, în molecule sau în celule.
Tot ceea ce există în Univers, de la astrul cel mai îndepărtat şi până la cel mai mic dintre atomi, radiază şi emite în jurul său anumite unde sau vibraţii de natură subtilă, a căror traiectorie nu este rectilinie, ci mai degrabă pare a se desfăşura în raport cu un ax de simetrie.
INTRODUCERE ... 4

CAPITOLUL I
GENERALITĂŢI ŞI ASPECTE ISTORICE
... 22

I. Generalităţi ... 22
II. O sinteză istorică ... 28

Capitolul II
RADIAŢIA UNIVERSALĂ
... 41

I. Atomii ... 41
Structura electrică a atomului, comparată cu cea a Universului ... 48
Lumină - Electricitate - Căldură - Culori în general ... 48
Energia intra-atomică şi interatomică. Particularităţi ... 56
Transformare - Instabilitate -Echilibru şi dezechilibru atomic ... 63
Relaţiile interatomice sau radiaţia universală ... 75
Unda emisă de atomii ce compun corpurile fizice este universală - Corelaţii cu fizica, influenţele materiale şi spirituale asupra omului ... 82
Structură - Serii - Numere - Mase - Perioade atomice ... 87
Tabelul elementelor şi maselor atomice ... 92
II. MOLECULELE ... 97
Generalităţi ... 97
Structura moleculară ... 101
III. MATERIA ... 110
IV. UNIVERSUL - CORPURILE CEREŞTI ÎN GENERAL. SISTEMUL PLANETAR-PĂMÂNTUL ... 136
O teorie cosmogonică sintetică şi o teorie personală despre formarea Universului ... 162
Ce ne învaţă Tradiţia şi Geneza. Consensul cu ştiinţa actuală ... 167
Pământul - Soarele - Universul ... 175
Formarea stelelor - Meteorii - Sistemul turbionar - Galaxiile spirale - Mişcarea de rotaţie - Mişcarea de translaţie - Cauze ... 184
Atracţie - Greutate - Coeziune - Gravitaţie - Inerţie ... 194
Alte observaţii şi reflecţii asupra Pământului şi corpurilor cereşti ... 198
V. Eterul sau mediul de propagare al undelor electromagnetice ... 223

CAPITOLUL III
RADIAŢIA CORPURILOR ŞI INFLUENŢELE ACESTEIA
... 236

I. Radiaţia generală a corpurilor ... 236
Generalităţi ... 236
II. Radiaţia corpurilor asemănătoare. Legile calităţii, masei şi formei ... 286
Geometria în operele lui Dumnezeu ... 286
III. Influenţa formei asupra radiaţiei ... 319
IV. Spectrele şi câmpurile corpurilor ... 343
V. Remanente - Impregnarea corpurilor prin intermediul undelor ... 353
VI. Radiaţia metalelor ... 371
VII. Gazele ... 387
Rezumatul şi concluziile capitolului III ... 388

Concluzie la volumul I ... 393

BIBLIOGRAFIE ... 396

pag. 24-25

   Aceste erori, care s-au propagat nestânjenite de-a lungul secolelor, se datorează în mod evident dualităţii, contradicţiei, inconsecvenţei, orgoliului - toate acestea fiind aspecte intrinsece naturii umane pervertite.
   Nu numai în idei, ci şi în fapte, oamenii au ajuns să aplice termenul de Univers Pământului, care nu este decât un fragment, o componentă infinitezimală a acestuia; s-a încercat să se limiteze orizonturile umane, Idealul uman, la suprafaţa Pământului, care trebuia să conţină tot ceea ce există, tot ceea ce trăieşte, tot ceea ce a fost creat, extazul dumnezeiesc, totul! Fixând Pământul drept obiectiv final, oamenii au încercat să reducă, să mărginească cu bună ştiinţă propriile lor gânduri şi idei, au confundat totul cu Pământul, considerându-se faţă de acesta Fiinţa Superioară, Maestrul, Scopul ultim, finalitatea unei serii de transformări ce a pornit de la atomi şi a continuat cu organismele unicelulare, iar apoi, printr-o înlănţuire de contorsiuni, de mişcări haotice (sau decise de către forţe exterioare necunoscute), a ajuns la celulele animale, la maimuţă (poate uistiti, poate gorilă, cine ştie!) şi, în final, la stadiul de Om, care, după părerea lor, ar trebui să continue să evolueze până când va deveni o fiinţă perfectă. Astfel, în decursul ultimului secol, omul în general, rătăcit, dezaxat, limitat în gândurile şi în viziunile sale, a atins maximul său de infatuare şi orgoliu; rezumând gândirea epocii, anumiţi autori au mers până la afirma, în entuziasta lor eroare, că "Omul este pe cale să devină zeu". Dar vai! Să privim care era starea deplorabilă în care se afla societatea occidentală la vremea aceea...
   După ce au cucerit, printre altele, în fizică, această "oroare de vid", ce a fost înlocuită de legile atracţiei universale, gravitaţiei, electromagnetismului etc, oamenii, cu contradicţiile lor înnăscute, au încercat să suprime ceea ce este dincolo de Lumea Fizică, şi să recreeze un neant, un vid imaterial în spiritul lor, după ce îl suprimaseră în fizică. încă o dată, vai! Putem vedea toate consecinţele şi efectele acestor greşeli, din punct de vedere individual, familial, moral, social, naţional, internaţional. Omul, coborându-se până la stadiul de animal, şi-a înmulţit în mod voluntar cusururile şi patimile, până într-atât încât a ajuns să fie uneori mai rău ca animalele. Mulţi au pierdut noţiunea de bine şi de rău, de onoare, de plăcere sănătoasă şi naturală, de fericire elevată şi durabilă, iar încrederea reciprocă şi în sine însuşi a dispărut în mare măsură; pentru unii, cuvintele şi înţelegerile scrise între oameni, între societăţi şi între naţiuni nu mai au nicio valoare. Pretutindeni, în toate ţările, se poate constata existenţa unei nemulţumiri generale; nu se mai aud decât acuzaţii, injurii şi plângeri, se vorbeşte mereu despre drepturi şi niciodată despre îndatoriri etc.
   Acesta este bilanţul a două secole de eroare. Aici ne-au condus cei care erau ori s-au crezut destinaţi să lumineze oamenii şi să-i călăuzească pe o cale nouă, cu idei noi, mai avansate (ziceau ei), dezvoltate prin teorii filosofice care, plecând de la o premisă greşită, şi-au dovedit într-un mod evident falsitatea prin însăşi aplicarea lor practică; acestea au fost promovate de o literatură aservită, o literatură mai degrabă irealistă decât realistă (cum îşi spune ea), îndepărtând progresiv masele de adevăr şi de bucuriile naturale, sănătoase, normale. Din aceste teorii elucubrante, după cum se ştie, nu au rezultat decât catastrofe şi multă suferinţă.
   Ah, nu, omul nu a devenit zeu, căci dimpotrivă, eroarea seculară, orgoliul, lăcomia unor indivizi, societăţi sau naţiuni, diferitele aspecte nefaste ce au fost mai mult sau mai puţin dezvoltate prin intermediul unor teorii şi şcoli corespondente, nu au făcut din Pământ un paradis, ci un osuar mai vast, mai întins şi adesea presărat cu caverne pline de tâlhari dezbinaţi între ei asemenea păsărilor de pradă.
   Mulţi dintre aceşti falşi păstori, nelipsiţi totuşi de inteligenţă şi de un anume simţ moral şi spiritual, după ce au gustat din bucuria deşartă de a se vedea publicaţi, văzând rezultatele, efectele greşelilor lor ce s-au amplificat timp de o generaţie sau două, şi-au retractat teoriile înainte de a muri. Din acea Lume de Dincolo, care există cu siguranţă, ei au putut desigur să constate greşeala pe care au comis-o faţă de umanitate, lăsând să le cadă din mâini Făclia Luminii, ce a dăinuit de la o generaţie la alta şi, mai mult decât atât, răspândind idei false - din nesăbuinţă, din ataşament faţă de propria imagine, din lăcomie şi, prea adesea, din vanitate, din dorinţa de a ieşi în evidenţă măcar pentru o clipă. Ei îşi vor fi dat seama puţin cam târziu de răul pe care ni l-au făcut, prin gândurile, cuvintele şi scrierile lor.
   Puţini sunt cei rămaşi după ei, care, fiind impregnaţi de aceste doctrine şi ajungând la crepusculul vieţii, se simt împăcaţi, căci ştiinţa secolului al XIX-lea a neglijat complet spiritul; ei au putut de asemenea să-şi dea seama, în urma descoperirilor care au revelat existenţa unei Cauze primordiale, că ştiinţa nu poate fi separată de credinţă, ci dimpotrivă, ea iluminează, dezvoltă, înfrumuseţează şi întăreşte credinţa.
   Acesta este motivul pentru care asistăm acum la această sublimă reîntoarcere către adevăr a marii majorităţi a celor care cugetă,...

pag. 24-25

   Aceste erori, care s-au propagat nestânjenite de-a lungul secolelor, se datorează în mod evident dualităţii, contradicţiei, inconsecvenţei, orgoliului - toate acestea fiind aspecte intrinsece naturii umane pervertite.
   Nu numai în idei, ci şi în fapte, oamenii au ajuns să aplice termenul de Univers Pământului, care nu este decât un fragment, o componentă infinitezimală a acestuia; s-a încercat să se limiteze orizonturile umane, Idealul uman, la suprafaţa Pământului, care trebuia să conţină tot ceea ce există, tot ceea ce trăieşte, tot ceea ce a fost creat, extazul dumnezeiesc, totul! Fixând Pământul drept obiectiv final, oamenii au încercat să reducă, să mărginească cu bună ştiinţă propriile lor gânduri şi idei, au confundat totul cu Pământul, considerându-se faţă de acesta Fiinţa Superioară, Maestrul, Scopul ultim, finalitatea unei serii de transformări ce a pornit de la atomi şi a continuat cu organismele unicelulare, iar apoi, printr-o înlănţuire de contorsiuni, de mişcări haotice (sau decise de către forţe exterioare necunoscute), a ajuns la celulele animale, la maimuţă (poate uistiti, poate gorilă, cine ştie!) şi, în final, la stadiul de Om, care, după părerea lor, ar trebui să continue să evolueze până când va deveni o fiinţă perfectă. Astfel, în decursul ultimului secol, omul în general, rătăcit, dezaxat, limitat în gândurile şi în viziunile sale, a atins maximul său de infatuare şi orgoliu; rezumând gândirea epocii, anumiţi autori au mers până la afirma, în entuziasta lor eroare, că "Omul este pe cale să devină zeu". Dar vai! Să privim care era starea deplorabilă în care se afla societatea occidentală la vremea aceea...
   După ce au cucerit, printre altele, în fizică, această "oroare de vid", ce a fost înlocuită de legile atracţiei universale, gravitaţiei, electromagnetismului etc, oamenii, cu contradicţiile lor înnăscute, au încercat să suprime ceea ce este dincolo de Lumea Fizică, şi să recreeze un neant, un vid imaterial în spiritul lor, după ce îl suprimaseră în fizică. încă o dată, vai! Putem vedea toate consecinţele şi efectele acestor greşeli, din punct de vedere individual, familial, moral, social, naţional, internaţional. Omul, coborându-se până la stadiul de animal, şi-a înmulţit în mod voluntar cusururile şi patimile, până într-atât încât a ajuns să fie uneori mai rău ca animalele. Mulţi au pierdut noţiunea de bine şi de rău, de onoare, de plăcere sănătoasă şi naturală, de fericire elevată şi durabilă, iar încrederea reciprocă şi în sine însuşi a dispărut în mare măsură; pentru unii, cuvintele şi înţelegerile scrise între oameni, între societăţi şi între naţiuni nu mai au nicio valoare. Pretutindeni, în toate ţările, se poate constata existenţa unei nemulţumiri generale; nu se mai aud decât acuzaţii, injurii şi plângeri, se vorbeşte mereu despre drepturi şi niciodată despre îndatoriri etc.
   Acesta este bilanţul a două secole de eroare. Aici ne-au condus cei care erau ori s-au crezut destinaţi să lumineze oamenii şi să-i călăuzească pe o cale nouă, cu idei noi, mai avansate (ziceau ei), dezvoltate prin teorii filosofice care, plecând de la o premisă greşită, şi-au dovedit într-un mod evident falsitatea prin însăşi aplicarea lor practică; acestea au fost promovate de o literatură aservită, o literatură mai degrabă irealistă decât realistă (cum îşi spune ea), îndepărtând progresiv masele de adevăr şi de bucuriile naturale, sănătoase, normale. Din aceste teorii elucubrante, după cum se ştie, nu au rezultat decât catastrofe şi multă suferinţă.
   Ah, nu, omul nu a devenit zeu, căci dimpotrivă, eroarea seculară, orgoliul, lăcomia unor indivizi, societăţi sau naţiuni, diferitele aspecte nefaste ce au fost mai mult sau mai puţin dezvoltate prin intermediul unor teorii şi şcoli corespondente, nu au făcut din Pământ un paradis, ci un osuar mai vast, mai întins şi adesea presărat cu caverne pline de tâlhari dezbinaţi între ei asemenea păsărilor de pradă.
   Mulţi dintre aceşti falşi păstori, nelipsiţi totuşi de inteligenţă şi de un anume simţ moral şi spiritual, după ce au gustat din bucuria deşartă de a se vedea publicaţi, văzând rezultatele, efectele greşelilor lor ce s-au amplificat timp de o generaţie sau două, şi-au retractat teoriile înainte de a muri. Din acea Lume de Dincolo, care există cu siguranţă, ei au putut desigur să constate greşeala pe care au comis-o faţă de umanitate, lăsând să le cadă din mâini Făclia Luminii, ce a dăinuit de la o generaţie la alta şi, mai mult decât atât, răspândind idei false - din nesăbuinţă, din ataşament faţă de propria imagine, din lăcomie şi, prea adesea, din vanitate, din dorinţa de a ieşi în evidenţă măcar pentru o clipă. Ei îşi vor fi dat seama puţin cam târziu de răul pe care ni l-au făcut, prin gândurile, cuvintele şi scrierile lor.
   Puţini sunt cei rămaşi după ei, care, fiind impregnaţi de aceste doctrine şi ajungând la crepusculul vieţii, se simt împăcaţi, căci ştiinţa secolului al XIX-lea a neglijat complet spiritul; ei au putut de asemenea să-şi dea seama, în urma descoperirilor care au revelat existenţa unei Cauze primordiale, că ştiinţa nu poate fi separată de credinţă, ci dimpotrivă, ea iluminează, dezvoltă, înfrumuseţează şi întăreşte credinţa.
   Acesta este motivul pentru care asistăm acum la această sublimă reîntoarcere către adevăr a marii majorităţi a celor care cugetă,...

pag. 82-83

   UNDA EMISĂ DE ATOMII CE COMPUN CORPURILE FIZICE ESTE UNIVERSALĂ - CORELAŢII CU FIZICA, INFLUENŢELE MATERIALE ŞI SPIRITUALE ASUPRA OMULUI

   UNDELE DIRIJATE


   Din ansamblul cunoştinţelor acumulate în trecut şi din informaţiile oferite de fizica actuală, putem deja să ne dăm seama că, dacă undele pot fi deviate temporar sau dirijate, ele totuşi nu sunt câtuşi de puţin limitate în ceea ce priveşte distanţa până la care acestea pot să ajungă, căci detectarea lor instrumentală sau senzorială (ţinând cont şi de o atenuare mai mult sau mai puţin semnificativă), corelată cu mijloacele de detecţie şi amplificare mai mult sau mai puţin adecvate şi puternice, nu ne permite să le descoperim întotdeauna raza de acţiune şi nici să le detectăm prezenţa în anumite zone.
   în realitate, noi suntem în permanenţă îmbăiaţi într-o mare de unde de diverse lungimi, care nu sunt detectabile decât cu ajutorul anumitor aparate receptoare, ce au capacitate mai mare sau mai mică de amplificare, însă recepţia câtorva unde nu este nimic în comparaţie cu numărul de unde care există.

   UNDELE RADIANTE

   Noi credem că toate corpurile au o manifestare specifică şi că ele emit radiaţii individuale şi universale, ce se manifestă în toate direcţiile. De exemplu, dacă am avea un aparat receptor care să poată recepţiona toate undele cu lungimi între 10 metri şi 3.000 de metri, şi l-am acorda cu un post emiţător oarecare, amplasat în spaţiul cosmic, am putea capta unda transmisă de acesta; dacă apoi am deplasa aparatul receptor faţă de punctul în care era amplasat iniţial, şi l-am pune la o altă longitudine, la o altă latitudine, la o altă altitudine, fie că va fi vorba de un metru, de 100 de kilometri, de 1.000, de 10.000, de 30.000 de kilometri, noi vom putea întotdeauna recepţiona unda transmisă de postul emiţător; sigur, în fiecare caz poate să apară o diferenţă de timp, un decalaj infim în raport cu întârzierea propagării, întârziere ce se datorează vitezei limitate la 300.000 de kilometri pe secundă, însă unda va fi recepţionată peste tot.
   Dacă ne deplasăm în altitudine cu ajutorul unui avion sau al unui balon, vom constata, de asemenea, că putem recepţiona, oriunde neam afla, o undă radioelectrică emisă de un post de pe Pământ.
   Din punct de vedere radiestezic şi experimental, constatăm că toate undele corpurilor studiate nu par să aibă o limită determinabilă a razei lor de acţiune, căci primim unde de la stelele cele mai îndepărtate de Terra, de la mai multe sute de mii de ani-lumină distanţă. Iar Iacă lumina are o viteză de 300.000 de kilometri pe secundă, să ne jândim că numai un an-lumină înseamnă circa 9.500 de miliarde de kilometri.

   UNDE MĂSURABILE LA DISTANŢĂ

   Din cele de mai sus rezultă deja:
    că toate corpurile se influenţează între ele, din punct de vedere electric, electronic, atomic, material, precum şi biologic (în cazul structurilor organizate în celule - plante, animale, fiinţe umane - care conţin toate elementele simple în stare coloidală), deoarece toate corpurile au o undă universală;
    că nu este nevoie să ne deplasăm într-un loc oarecare de pe Pământ pentru a măsura undele corpurilor (curenţi de apă subterană, minerale, obiecte şi corpuri diverse etc), căci este posibil, pentru majoritatea fiinţelor umane antrenate şi instruite în radiestezie, prin procedee şi măsurători simple, să detecteze şi să măsoare undele unui corp studiat, rămânând într-un nu contează ce loc, deci, cu alte cuvinte, fără să fie nevoie să se deplaseze, după cum se poate vedea chiar în activitatea de zi cu zi a anumitor specialişti în domeniu;
    că undele corpurilor sunt modificate şi organizate în raport cu formele obiectelor, ele deplasându-se împreună cu imaginile lor electromagnetice în spaţiu, unde sunt decelabile. Vom analiza pe larg aceste aspecte în capitolul III, precum şi în volumele II şi III.

   ETERUL SAU LUMEA TRANSMISIUNILOR ŞI A IMAGINILOR

   Fără să amânăm prea mult, vom spune încă de pe acum că trebuie să excludem din Univers vidul absolut, precum şi eterul în sensul material şi chimic al cuvântului, şi să înlocuim acest concept cu acela de Lume a Undelor, a propagării acestora şi a imaginilor electromagnetice a corpurilor. (Vezi mai departe capitolul despre eter.)

   IDENTITATEA ORIGINARĂ A MATERIEI - IDENTITATEA RELAŢIILOR ELECTROMAGNETICE - LEGEA CORESPONDENŢEI ŞI LEGEA REZONANŢEI

   Materia este identică în tot Universul, ea are o structură unitară...

pag. 192-193

   ...Pământ sau care au existat de-a lungul timpului pe planeta noastră. Ne dăm seama într-adevăr că plantele, animalele, fiinţele umane, dată fiind condiţia şi limitările lor, nu pot să se dezvolte în spaţiu, ci au nevoie de un suport material care să le susţină şi de un condensator astral care să le alimenteze cu lumină şi căldură, să le dezvolte prin aporturi de unde universale, până la sfârşitul vieţii lor. Fiecare corp ceresc - nu numai Pământul - este un astfel de suport, un astfel de condensator indispensabil de unde electromagnetice.
   De ce există corpuri cereşti de vârste diferite, iar unele dintre ele sunt încă în formare, cum este cazul nebuloaselor? Răspunsul constă în necesitatea evoluţiei tuturor formelor de viaţă pe care Dumnezeu le-a creat, cu nucleele lor specifice, al căror număr este incomensurabil. Iar dacă toţi atomii au fost predestinaţi să formeze corpuri cereşti, momentul dispariţiei Universului este imposibil de conceput pentru noi, dat fiind numărul de aştri, despre care nu am oferit decât o primă perspectivă de ansamblu, şi numărul de atomi pe care ei îi conţin.
   Pentru o mai bună înţelegere a lucrurilor, pentru a pune de acord descoperirile ştiinţifice cu conştiinţa, cu tradiţia spirituală, cu Adevărurile revelate, pentru a evita să comitem erori care influenţează considerabil în rău filosofia, ştiinţele diverse, sociologia şi religia, constatăm o dată în plus necesitatea de a nu mai confunda Pământul cu întreg Universul, nici unul nici celălalt neavând nici acelaşi început, nici acelaşi sfârşit.

   NUMĂRUL DE STELE DIN UNIVERSUL-MOLECULĂ ÎN CARE EXISTĂM

   în ultimii ani, fotografia şi calculul matematic au permis să se inventarieze în jur de 400 de milioane de stele sau de aglomerări de stele; nu am pus la socoteală numărul incalculabil de stele din nebuloasele ce există dincolo de Universul nostru aparent, Univers care, de altfel, nu reprezintă decât o moleculă din Universul sideral. Dacă, pe de o parte, considerăm stelele sau aglomerările de stele ca nişte atomi celeşti, iar ansamblul lor ca pe o moleculă, şi dacă, pe de altă parte, există doar atâtea astfel de molecule câte conţine Pământul şi corpurile sale, ne dăm seama că nu este posibil ca raţiunea noastră, care este limitată, să-şi reprezinte seria infinită de Universuri materiale.
   Or, în realitate, aşa cum afirmă tradiţia spirituală, această lume materială nu reprezintă decât un mic fragment în comparaţie cu lumea spirituală şi cu Dumnezeu, Creatorul ei.

   EXISTĂ PIERDERI ŞI APORTURI ÎN UNIVERSUL-MOLECULĂ?

   Dacă Universul vizibil este comparabil cu o lume atomică şi reciproc, el se supune în mod necesar aceloraşi legi, adică el trebuie, ca toate corpurile atomice, să primească sau să piardă continuu electroni planetari sau, mai exact, sisteme planetare. Aceste sisteme planetare pot deci să se deplaseze de la un Univers la altul. Astfel de fenomene astrale ar fi, din punct de vedere ştiinţific, la fel de normale ca şi pierderile şi câştigurile de electroni ale unui corp; ele nu sunt în dezacord nici cu legile fizicii, nici cu raţiunea. Iar dacă vom compara Universurile dispuse în serie cu sistemele atomice şi electronii întregului Pământ, ai planetelor, ai Soarelui, ai stelelor vizibile, ne este încă o dată posibil să conştientizăm, cel puţin într-o mică măsură, insignifianţa persoanei noastre, insuficienţa cunoştinţelor noastre şi măreţia inegalabilă a actului creator.

   DIMENSIUNILE MOLECULEI-UNIVERS VIZIBILE

   Dacă Universul-Moleculă, format din atomi siderali, este de formă general sferică, asemănătoare moleculelor din lumile mai mici, având o dimensiune pe care doar încercăm să o estimăm, învelişul său, limita sa exterioară este necesar să fie relativ comparabilă cu cea a moleculelor şi, în consecinţă, acest Univers trebuie să posede un câmp electromagnetic. în acest caz, datorită acestui ecran natural, razele, undele corpurilor care nu pot traversa această frontieră celestă, acest câmp electromagnetic, pentru a ajunge în Universurile vecine (fenomen întâlnit de altfel şi în sistemele moleculare ale corpurilor], trebuie să se curbeze şi să revină la punctul lor de plecare printr-un curent de retur. Universul impune legile sale şi el însuşi nu se manifestă în afara acestor legi, aşa că această deducţie este cât se poate de naturală.
   Oamenii de ştiinţă au încercat aşadar să măsoare Molecula-Univers. Einstein a arătat că razele de lumină nu sunt rectilinii, ci uşor curbate, el estimând, printr-un calcul bazat pe acest fapt, că Universul (nostru vizibil are un diametru de 84 de milioane de ani-lumină (un an-lumină însemnând 946 de miliarde de kilometri).
   Sir James Jeans estimează la rândul său această cifră la 500.000 de ani-lumină.
   Oricare ar fi adevărul, toate fenomenele şi procesele care au loc în această lume ne ajută să întrevedem măreţia acestei Creaţii, ale cărei dimensiuni nu pot fi cuprinse de spiritul nostru şi nici descoperite de astronomi, şi faţă de care acest Univers de care aparţine Terra şi Calea Lactee nu este decât o fărâmă.

pag. 242-243

   ...inegale produc efecte inegale şi variate. De exemplu, Faraday afirma în anul 1830, ducând mai departe ideile lui Davy şi Berzelius: "Cantitatea de electricitate asociată diverşilor atomi este cea care determină afinitatea chimică."
   Sub numele de termochimie nu se ascunde de fapt decât un aspect al fenomenului de radiaţie electrică a corpurilor. Această denumire de radiaţie electrică tinde din ce în ce mai mult să fie înlocuită cu termeni ca: electrochimie, termoelectric, cromoelectric etc, în timp ce diversele domenii de studiu ştiinţific variază în realitate doar în funcţie de lungimea undelor analizate şi de distribuţia lor naturală sau artificială.
   In concluzie, oricare ar fi aspectul ştiinţific al acestor transformări, corpurile fac schimburi de unde energetice şi de specie, aceste unde fiind măsurabile prin armonicele lor.

   MODIFICĂRILE ATOMICE GENEREAZĂ ÎN MOD NECESAR O MODIFICARE A TUTUROR CORPURILOR DIN UNIVERS, PRECUM ŞI STAREA DE INSTABILITATE A ACESTORA

   Radiaţia corpurilor fiind universală, orice diferenţă de tensiune, de potenţial, de intensitate produce un curent de schimb sau de radiaţie. Dacă două corpuri par să se echilibreze între ele, să se neutralizeze electric pentru moment, este suficient să apară un al treilea corp de sarcină diferită, pentru a rupe acest echilibru, chiar la distanţă, prin acumulări sau pierderi de sarcină care se produc prin intermediul undelor. Or, toate corpurile din Univers fiind de sarcină diferită, rezultă că cele două corpuri care sunt mai mult sau mai puţin polarizate, încărcate, neutralizate, vor rezona prin intermediul radiaţiilor nu numai cu un al treilea corp, ci şi cu un al patrulea, cu un al cincilea..., până la ordinul 1.000, 1.000.000.000 şi aşa mai departe, până la ordinul n sau, cu alte cuvinte, cu toate corpurile care se influenţează şi se modifică unele pe altele.
   Cea mai mică mişcare a unei particule sau a unui corp provoacă o mişcare universală, cu alte cuvinte ea are o anumită influenţă şi modifică într-o proporţie variabilă toate corpurile din Univers.
   Dacă diferenţele de sarcină sunt cauza radiaţiei care există între toate corpurile, precum şi a mişcării, ele au de asemenea obligatoriu ca rezultat instabilitatea energiei corpurilor respective. Astfel, aceste diferenţe de sarcină generează nu numai variaţii în timp ale acestei energii, ci chiar existenţa unui început şi al unui sfârşit al obiectelor şi al corpurilor.

   RADIAŢIA PRIN CONTACT ŞI RADIAŢIA FĂRĂ CONTACT

   Volta şi Springs au arătat, printre alţii, că în special metalele, dar şi corpurile în general radiază electric prin contact. Acesta este de altfel principiul de bază al electricităţii produse prin intermediul tuturor generatoarelor de energie electrică, chiar şi atunci când este vorba de contactul la distanţă prin intermediul unui fir, cum este cazul telegrafului, al telefonului sau al comenzilor la distanţă, energie ai cărei curenţi fac înconjurul Pământului.
   Mai mult decât atât, după descoperirile lui Hertz, Branly şi Tesla, urmate de alte descoperiri privind radiaţia la distanţă a undelor electrice, s-a constatat că, oricare ar fi distanţa, undele electrice emise radiază pe toată suprafaţa Pământului, ele putând fi decelate cu ajutorul unor receptori de unde.
   S-au putut descoperi cu ajutorul spectroscopului, prin analiza radiaţiei emise de stele, elementele pe care acestea le conţin. Mai mult decât atât, în radiofizică şi în radiestezie s-a observat că toate corpurile radiază, indiferent care ar fi dimensiunea, distanţa la care se află şi forma lor.
   Acesta este motivul pentru care undele corpurilor sunt decelabile la distanţă, în orice loc, fără a fi necesar să ne deplasăm. Cu riscul de a ne repeta, afirmăm că planul sau harta nu sunt decât nişte repere pentru imaginile electromagnetice ale corpurilor, imagini care există în întregul Spaţiu, în acest mediu care până acum a fost numit Eter.

   IMAGINILE ELECTROMAGNETICE ALE CORPURILOR ÎN SPAŢIU - CONSERVAREA FORMELOR ŞI INFLUENŢA LA DISTANŢĂ

   După cum vom vedea mai departe, atunci când vom analiza spectrul radiaţiilor, toate corpurile au, întocmai ca Pământul şi ca toţi aştrii, nu numai o imagine electromagnetică ale cărei linii de forţă se întind de la polul lor pozitiv la polul lor negativ, dar şi o radiaţie la distanţă.
   Din moment ce forma detaliată a corpurilor are o influenţă asupra undelor (prin unghiuri, prin suprafeţe concave şi convexe, prin varietatea infinită a reliefului, prin nuanţe şi umbre etc), rezultă de aici existenţa unei modificări electrice şi totodată fotoelectrice pe care lumina reflectată de aceste corpuri o exercită asupra altor corpuri, fără necesitatea utilizării unei lentile artificiale (care de altfel nu este nici ea decât un instrument ce copiază în mod rudimentar Natura).
   Dacă vom privi în ansamblu diversele aspecte ale radiaţiei undelor - radiaţia corpurilor la distanţă, modulaţia undelor radioelectrice, modulaţia undelor unui obiect în funcţie de formele sale - ne vom...

pag. 364-365

   ...remanenta în universul nostru lăuntric.

   CÂTEVA EXEMPLE DE REMANENTE ŞI EFECTELE LOR FIZICE, FIZIOLOGICE, PSIHOLOGICE, ISTORICE - CONCLUZIE

   în continuarea exemplelor de mai sus, vom adăuga că un corp oarecare, un obiect care rămâne pentru un anumit timp într-un loc va emite o radiaţie specifică, iar radiaţia condensată şi mai mult sau mai puţin intensă a câmpului său va produce o remanentă asupra locului pe care l-a ocupat.
   Un articol de îmbrăcăminte, o carte, o scrisoare, orice obiect utilizat de cineva - toate acestea conservă o anumită remanentă energetică.
   Un bărbat văduv sau o femeie văduvă, chiar dacă se va recăsători, va păstra o anumită remanentă, care poate să fie complexă, din prima căsătorie.
   O persoană cu obiceiuri rele sau care este tarată fizic şi totodată moral (deoarece spiritul şi trupul se influenţează reciproc), un gen de "Iudă" cum fiecare dintre noi întâlneşte uneori în viaţă, lasă urme, lasă o remanentă specifică grosieră pe tot ceea ce atinge.
   O mână care strânge o altă mână, chipul unui prieten, al unui tată, al unei mame, al unui frate, al unei surori, al unei logodnice, al unui copil, al unei fiinţe dragi radiază, produce remanente şi lasă în fiinţa noastră urme de neşters.
   O imagine urâtă sau, dimpotrivă, o imagine, o statuie, o pictură frumoasă, sacră conservă radiaţia electromagnetică, remanenta undelor de diverse lungimi ce au fost produse de conştiinţa şi de voinţa celui care le-a creat.
   Atomii unei scrisori, ai unei picături de sânge, de salivă, de uri-nă, celulele dintr-un fir de păr conţin o foarte puternică remanentă a organismului de la care provin, fiecare dintre aceste probe fiind mai mult decât suficientă pentru a face o bună detecţie radiestezică, un diagnostic uşor, sigur, precis, detaliat, precum şi o analiză microbiană care depăşeşte adesea posibilităţile oferite de microscoapele din ziua de azi. Mai mult decât atât, aceste diagnostice şi analize se regăsesc în practica radiestezică obişnuită, de zi cu zi, care este mai convingătoare din punct de vedere experimental decât toate dizertaţiile partizanilor care se luptă pentru a valida sau a invalida o anumită teorie, în loc să analizeze direct faptele concrete.
   Unele obiecte foarte vechi, aparţinând unor perioade mai mult sau mai puţin îndepărtate ale istoriei, păstrează încă atât undele lor proprii, cât şi o parte din radiaţiile corpurilor care au fost suficient de mult timp în contact cu ele.
   Obiectele care provin din alte ţări conservă undele electromagnetice ale regiunii în care au fost fabricate, remanenta acelui loc fiind mai mult sau mai puţin intensă, în funcţie de influenţele pe care mediul respectiv le-a exercitat asupra lor.
   Alimentele plasate în anumite locuri care prezintă radiaţii nefaste, sau doar în apropierea unor astfel de locuri, păstrează o remanentă specifică, joasă, nefastă. Ne referim, de pildă, la locuri în care au loc procese de dezagregare, de putrefacţie.
   Recipientele, flacoanele care au conţinut virusuri sau microbi conservă remanenta acestora.
   Atât o casă, o locuinţă, o cameră oarecare, de locuit sau doar de trecere, o biserică, un sanctuar, cât şi locurile şi casele rău famate conservă radiaţiile electromagnetice sau remanenta fiinţelor care au trecut pe acolo, care au rămas pentru un timp în acele locuri, care le-au frecventat sau care le-au locuit. Oraşele, cartierele, satele etc. locuite, frecventate de un anumit tip de persoane, cu moravuri bune sau rele, cu idei subversive sau cu idealuri înalte, ale căror conştiinţe şi preocupări declanşează curenţi psihomentali şi emoţionali, impregnează toate obiectele, corpurile, precum şi pe ceilalţi locuitori care se găsesc în locurile respective. Uneori este destul de dificil pentru anumite persoane să reziste la această sui generis contaminare psihomentală şi totodată la o contaminare morală produse de undele electromagnetice. De aceea este atât de important să nu frecventăm şi să nu alegem să locuim decât în cartiere care au o frecvenţă generală de vibraţie mai ridicată.
   Drumurile, şoselele, pasajele naturale sau artificiale mai mult sau mai puţin intense conservă o remanentă a undelor, a câmpurilor intense ale corpurilor care le-au traversat, câmpuri ce se pot reamplifica în funcţie de sensibilitatea, de starea de moment, de posibilităţile de amplificare ale persoanelor care continuă să le tranziteze sau să staţioneze aici, producând astfel efecte fiziologice şi psihice corespunzătoare acestor unde, efecte ce sunt mai mult sau mai puţin intense pentru fiecare persoană în parte.
   Atât fiinţele umane virtuoase, idealiste, optimiste, cât şi cele pesimiste sau tarate lasă la trecerea lor printr-un loc (sau în locurile în care au staţionat) o anumită remanentă specifică sau, altfel spus, anumite urme electromagnetice nu numai fizice şi fiziologice, ci şi mentale...

  • cartea a apărut în mai 2017 la editura Ganesha Publishing House
  • traducător: Ionuţ Pană
  • cartea cuprinde 400 pagini în format 14.5x20.5cm şi o greutate de 0.450 kg
  • ISBN: 978-606-8742-15-1
  • cartea a fost vizualizată de 321 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi din acelaşi domeniu cu "Lumea fascinantă a vibraţiilor - vol. 1"
(orientări spirituale > ştiinţă)
derulare
Biologia credinţei
Biologia credinţei
(ştiinţă, transformare personală)
Invenţiile mele
Invenţiile mele
(ştiinţă)
La marginea realităţii
La marginea realităţii
(ştiinţă, mistere)
Universul holografic
Universul holografic
(ştiinţă)
NASA - istoria secretă
NASA - istoria secretă
(ştiinţă, mistere)
Provocarea anti-gravitaţiei
Provocarea anti-gravitaţiei
(ştiinţă, mistere)
Teoria existenţei lui Dumnezeu
Teoria existenţei lui Dumnezeu
(ştiinţă, transformare personală)
Natura ca profesor
Natura ca profesor
(ştiinţă)
Biocentrismul
Biocentrismul
(ştiinţă, transformare personală)
Investigaţii în paranormal
Investigaţii în paranormal
(ştiinţă, mistere, experienţe paranormale)
Haarp
Haarp
(ştiinţă, mistere)
Misterul din Egipt
Misterul din Egipt
(roman, ştiinţă, transformare personală, experienţe paranormale)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare vineri, 26 mai 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar