Milarepa, marele yoghin tibetan

   ...ceremonie şi pandantive, în timp ce o mulţime de instrumente muzicale au început să se facă auzite în onoarea relicvelor aduse de mine.
  Când m-am prezentat la locuinţa sa, m-am prosternat, oferindu-i pachetul ce conţinea scrisoarea şi relicvele, lucru care l-a mişcat profund. Lacrimile au început să-i curgă pe obraji, şi-a scos pălăria de Lama, după care şi-a pus relicvele pe creştetul capului, rugându-se ca Graţia să se pogoare asupra lui. Apoi aşeză relicvele pe locul cel mai sfânt al altarului său.
  Scrisoarea pe care a deschis-o ca s-o citească, suna aşa: "Mă pregătesc să intru într-o perioadă de izolare, dar Marele Vrăjitor este nerăbdător şi dornic să obţină învăţăturile şi de aceea îl trimit la tine ca să-i acorzi Iniţierea şi Consacrarea. Ca urmare, acordă-i-le şi împărtăşeşte-i Adevărurile. Te autorizez să faci acest lucru şi, ca dovadă, îţi trimit mălă şi rozariul lui Naropa."
  După ce termină de citit misiva, Ngogdun spuse că îmi va acorda Iniţierea şi Consacrarea, întocmai cum îi ceruse Lama. El se gândise chiar să trimită după mine, dar cum eu venisem singur, datorită graţiei şi binecuvântării lui Lama, era cu atât mai bine. Apoi adăugă: "Eu am mai mulţi discipoli care vin din regiunile Kham, Tagpo, Kongpo şi Yarlung, dar de câte ori vor să vină aici, sunt prădaţi de nelegiuiţii din Yepo şi Yemo din ţinutul Dol şi sunt lăsaţi fără puţinele lor bunuri cu care s-au pornit la drum pentru a ajunge aici, unde ar putea să-şi urmeze studiile. Aşadar, îţi cer să mergi şi să pedepseşti pe acei oameni fără de lege, aruncând o furtună de grindină asupra pământurilor lor. După ce vei îndeplini acest lucru, eu îţi voi da Iniţierea şi Consacrarea pe care o doreşti."
   M-am căit amarnic pentru destinul care îmi pusese în mâini o asemenea putere blestemată cu ajutorul căreia eu puteam face rău oamenilor şi bunurilor lor, transformându-mă într-un instrument al răzbunării. Venisem aici ca să caut Adevărul Salvator, şi iată-mă din nou pus să fac prăpăd şi fapte rele. Dacă aş refuza, atunci l-aş nesocoti pe Guru - de fapt pe cel pe care intenţionam să mi-l iau de Guru -, un păcat la fel de mare ca cel de a refuza să dau ascultare adevăratului Guru; şi, în plus, voi pierde orice posibilitate de a obţine învăţăturile. Ca atare, am decis să merg, orice s-ar întâmpla.
   Am purces deci la drum, înzestrat cu tot ce era necesar şi, ajungând în ţinutul Yepo, la locul cu pricina, m-am găzduit în casa unei bătrâne. Imediat ce furtuna se stârni şi fulgerele începură să se vadă pe cer, tunetele să bubuie şi primele boabe de grindină să cadă, bătrâna, gazda mea, începu să se bată cu pumnii în piept, jeluindu-se: "Aoleu, din ce o să mai trăiesc dacă recolta mea va fi distrusă de grindină?"
   De data asta a fost prea mult pentru mine. Nu am mai putut suporta să fiu atât de crud cu sărmana bătrână, aşa că, asumându-mi riscul, i-am cerut să-mi traseze planul terenului ei. "Oh, terenul meu este aşa" strigă ea disperată, desenând un teren în formă de triunghi, cu unul din vârfuri mult mai alungit. Am acoperit imediat figura triunghiulară cu o tingire de fier, având în minte ideea că asta va proteja terenul de furtuna de grindină, scăpând astfel de la distrugere, însă un colţişor a rămas neacoperit, şi astfel a fost devastat de o rafală de vânt.
   Când furtuna s-a terminat, am mers afară să văd cum arată ţinutul şi am văzut pantele dealurilor pline de ravine, acele câmpuri cu recolte în abundenţă, acum pustiite, toate, în afară de ogorul bătrânei mele gazde,...

   ...mutilate, în cele din urmă ele vor slăbite sau distruse. Şi am mai înţeles că, dacă cineva ţinteşte spre pacea şi fericirea individuale, atunci această persoană adoptă Calea cea Mică (Hinayana). Insă cel care, de la început, a dedicat altora meritele iubirii şi ale compasiunii sale, atunci acest om păşeşte pe Calea cea Mare (Mahayana). Pentru a ieşi de pe Calea cea Mică şi pentru a intra pe Calea cea Mare, este necesară dobândirea unei viziuni clare asupra scopului şi aspiraţiilor proprii, aşa cum de asemenea se recomandă şi în cazul neasemuitei Căi Neclintite (Vajra-Yana).
   însă, pentru dobândirea unei viziuni clare asupra Scopului Final, este esenţial ca persoana să aibă ajutorul unui Guru complet realizat, care să cunoască fiecare ramură a celor Patru Rituri Iniţiatorii, şi care să nu aibă nici cea mai mică nelămurire, lipsă de înţelegere ori îndoială asupra lor, pentru că numai un astfel de Guru poate face ca Scopul Ultim să fie complet explicit pentru un shişhya. Ceremonia de iniţiere conferă puterea de a stăpâni gândurile tulburătoare şi înşelătoare care pot apărea în legătură cu Scopul Final.
   In meditaţia asupra Scopului Ultim, treptat-treptat trebuiesc implicate, pe lângă toate energiile proprii, şi perspicacitatea logică sau gramaticală. Şi, atât prin judecată morală şi mentală, cât şi printr-o căutare interioară, trebuie să fie descoperită non-existenţa Ego-ului personal şi, ca efect al acestei descoperiri, absurditatea ideii că acesta ar exista. Pentru realizarea non-existenţei Ego-ului personal este necesar ca mintea să fie ţinută în stare de calm şi linişte. Având capacitatea şi folosind diferite metode de a aduce mintea în această stare (ca urmare şi a altor cauze..), toate (gândurile, ideile şi percepţiile) încetează, iar mintea trece de la starea de conştientă (legată de obiecte), la o stare de perfectă linişte, astfel încât pot trece zile, luni sau ani, fără ca acea persoană să realizeze acest lucru; trecerea timpului îi devine cunoscută acestuia doar prin intermediul altor persoane. Această stare este numită Shi-nay (Repaus Liniştit). Nelăsându-ne furaţi, neabandonându-ne stării de uitare de sine sau de inconştienţă (legată de obiecte), ci (aflaţi în această stare) exercitându-ne intelectul sau capacităţile conştiinţei, vom putea dobândi acea stare extatică, dar plină de claritate, a unei conştiinţe calme şi liniştite.
   Cu toate că această stare a conştiinţei există, stare ce este numită Lhag-tong - Starea de Supraconştiinţă, indivizii obişnuiţi sau ego-entităţile, atâta vreme cât sunt astfel, nu sunt în stare să o experimenteze. Eu cred că ea poate fi experimentată doar când se atinge primul Stadiu (suprauman), din cadrul Căii către Starea de Buddha. Aşadar, printr-un proces de gândire şi de vizualizare, omul poate păşi pe Cale. Aşadar, a reuşi să vizualizezi formele Zeităţilor asupra cărora se meditează, nu reprezintă decât semne ale perseverenţei în meditaţie. Ele în sine nu au nici un fel de valoare, şi nu au nici un fel de importanţă.
   Ca o concluzie, o stare mentală liniştită şi calmă, dar în acelaşi timp vie, însoţită de energie şi de o ascuţită putere de analiză, a unui intelect lucid şi iscoditor, reprezintă cerinţele indispensabile. Acestea, la fel ca treptele cele mai de jos ale unei scări, sunt absolut necesare ascensiunii şi evoluţiei unei persoane. însă, în procesul meditativ din această stare de linişte mentală (Shi-nay), printr-o concentrare mentală asupra formelor şi înfăţişării obiectelor, dar şi asupra obiectelor lipsite de formă sau înfăţişare, cel dintâi efort trebuie făcut fiind într-o stare de spirit plină de compasiune, având ca scop dedicarea tuturor meritelor rezultate în urma eforturilor proprii Binelui Universal. In al doilea rând, scopul la care aspiră...

   Am înţeles ce-a vrut ea să zică, şi gândindu-mă că de când, prin Graţia Gurului meu, Marpa Tălmăcitorul, eu am abandonat viaţa lumească, faptul de a mă ruga pentru ea era de ajuns; trebuia totuşi să îi spun ceva care să o liniştească şi din punct de vedere lumesc. Ca urmare i-am zis: "Dacă o s-o întâlneşti pe sora mea, dă-i-le ei, dar până când vine ea înapoi, foloseşte tu pământul. Dar dacă sora mea se dovedeşte a fi moartă, atunci poţi să iei tu şi casa şi pământul." Iar ea mă întrebă: "Nu le vrei tu pentru tine?" La acestea am răspuns: "Eu trebuie să-mi găsesc de mâncare aşa cum fac şoarecii şi păsările, iar dacă nu sânt în stare, atunci o să postesc şi o să rabd de foame; de aceea nu îmi trebuie pământul. Şi pentru că trebuie să locuiesc doar în peşteri şi în locuri singuratice, nu am nevoie nici de casă. Eu am realizat că dacă aş poseda chiar toată lumea, când o să mor va trebui să renunţ la tot; iar dacă voi renunţa încă de pe acum la toate aceste lucruri, aceasta îmi va asigura fericirea şi în viaţa asta, şi în viaţa viitoare. De aceea, eu duc o viaţă care este opusă aceleia pe care o duc ceilalţi oameni, încetează să te mai gândeşti la mine ca la o persoană care trăieşte în lume."
   Apoi ea mă întrebă: "Este practica ta opusă faţă de cea a tuturor celorlalte persoane spiritual-religioase?" Eu i-am răspuns: "Bineînţeles că eu sunt opusul acelor ipocriţi care şi-au luat acea alură religioasă doar pentru onorurile care o însoţesc - scopul lor fiind numai acela de a dobândi averi, faimă şi mărire - şi care au reuşit să înveţe pe dinafară conţinutul unui volum sau două, care se strâng într-un grup şi apoi se luptă pentru a obţine victoria grupului lor şi eliminarea grupurilor oponente. Dar, în ceea ce-i priveşte pe devoţii sinceri, chiar dacă ei fac parte din şcoli diferite sau au un crez diferit, dacă principiile pe care le urmează nu sunt ca cele ale ipocriţilor despre care am vorbit mai devreme, atunci nu poate fi prea mare deosebire între scopurile unuia sau altuia şi, ca urmare, nici eu nu mă deosebesc de vreunul dintre ei. Dar, dacă în general ei nu sunt la fel de sinceri ca mine, atunci, bineînţeles, ei vor fi opuşi crezului meu."
   La acestea, ea zise: "Atunci cum se face că practica ta este atât de plină de suferinţă şi nevoi - soarta ta e mult mai rea decât a celui mai nenorocit cerşetor. Nu am mai văzut pe nimeni până acum să fie în halul ăsta. De care doctrină particulară a Şcolii Mahayana aparţii tu?" I-am răspuns că era cea a crezului cel mai înalt al Mahayanei, care se numea Calea Totalei Abnegaţii Personale, al cărui scop era acela de a atinge Starea de Buddha într-o singură viaţă şi că, pentru a dobândi Starea de Buddha, o persoană trebuie să elimine din viaţă toate scopurile şi obiectivele ei lumeşti.
   Ea mai spuse: "într-adevăr, văd că practica Doctrinei tale şi practica lor sunt total opuse; şi după cum te văd şi aud cele spuse de tine, se pare că practica Dharmei nu e deloc un lucru lesnicios; pe calea lor e mult mai uşor de mers." Eu am răspuns: "Yoghinul care mai păstrează un mic ataşament faţă de lume, nu atinge idealul pe care îl am eu despre un devot sincer. Eu cred că până şi căutătorii sinceri ai Adevărului, care sunt încă ataşaţi de Roba Galbenă, continuă să aibă un mic ataşament faţă de faima şi onorurile lumeşti. Şi, chiar dacă nu mai au nici un fel de ataşament faţă de lume, eu totuşi sunt convins că există (între mine şi ei) o mare diferenţă în ceea ce priveşte rapiditatea şi eficacitatea în atingerea Stării de Buddha. însă lucrurile acestea tu nu le poţi înţelege în acest moment. Dar, dacă tu crezi că eşti în stare să faci...

   ...toate neclarităţile. Apoi, Bri-Gom-Repa şi Seban-Repa, adresându-i-se lui Jetsun, îl întrebară: "O, Jetsun, după cele ce ai spus (acum), noi ne temem ca nu cumva să intenţionezi să intri în Nirvana. Este cu putinţă ca viaţa ta să ia sfârşit?" Jetsun răspunse: "Viaţa mea şi influenţa pe care am avut-o în a-i converti pe alţii, a ajuns la capăt. A venit vremea să trag consecinţele faptului de a mă fi născut."
   Câteva zile mai târziu, Jetsiin dădu semne de boală, iar Ngan-Dzong-Repa, în numele tuturor discipolilor, începu pregătirile pentru a aduce ofrande spre venerarea Maeştrilor, Deva-şilor şi Dăkim-lor; în acelaşi timp, el îl rugă pe Jetsiin să se îngrijească cu leacuri sau cu alte feluri de tratamente. El se pregăti să convoace toţi discipolii şi adepţii laici ai lui Jetsiin, pentru întocmirea tutu¬ror pregătirilor necesare, însă Jetsiin îi spuse: "în mod obişnuit există regula ca atunci când boala se abate asupra unui yoghin, aceasta să fie privită de el ca un îndemn de a persevera în devoţiunea practicării Meditaţiei, şi să nu se recurgă la nici un fel de rugăciuni speciale pentru însănătoşirea lui. Yoghinul trebuie să folosească boala ca pe un ajutor în evoluţia sa pe Cale, să fie gata să primească Suferinţa, chiar şi Moartea, dacă e cazul. în ceea ce mă priveşte, datorită Graţiei Gurului meu, eu, Milarepa, am săvârşit toate ritualurile speciale pentru învingerea bolii, în modul lui particular; iar acum, eu nu am nevoie nici de Puteri, nici de mijlocitori. Eu am făcut din duşmanii mei nişte prieteni buni; ca urmare, nu am nevoie de înălţarea de rugăciuni sau de ofrande de ispăşire. Nu am nevoie nici de exorcisme sau de ritualuri împăciuitoare cu demonii, căci eu am preschimbat toate semnele rele şi presentimentele de rău augur în Zeităţi Păzitoare ale Dharmei, zeităţi ce vor îndeplini toate cele Patru Feluri de Ceremonii. Bolile născute din cele Cinci Otrăvuri eu le-am preschimbat în Fericirea celor Cinci înţelepciuni Divine; ca urmare, nu am nevoie de leacurile ce conţin cele Şase Condimente Principale. A sosit ceasul ca ceea ce este vizibil şi iluzoriu, corpul fizic, forma emanată din Corpul Divin (Dharma-Kaya), să se cufunde în Tărâmurile Luminii Spirituale; iar pentru aceasta nu este nevoie de nici un fel de ritual de consacrare. Oamenii obişnuiţi, care au acumulat karmă rea în timpul vieţii lor, şi care merită (din cauza acestui lucru) chinurile naşterii în lumea aceasta, suferinţele bătrâneţii, bolii şi ale morţii, caută zadarnic să evadeze sau să le scadă intensitatea şi să micşoreze agonia suferinţei, folosindu-se de ceremoniile împăciuitoare şi de leacurile doftoriceşti. Nici autoritatea sau puterea regilor, nici valoarea unui erou, nici formele încântătoare ale unei femei frumoase, nici averea celui bogat, nici fuga celui laş, nici discursul unui orator iscusit nu pot face să se prevină sau să se amâne Momentul Hotărât al Morţii. Nu există mijloace şi nici metode, fie că sunt paşnice, nobile, fascinante sau aspre, care să poată elimina sau opri executarea acestei legi neclintite. Insă, dacă există cineva căruia să-i fie într-adevăr frică de toate aceste chinuri şi suferinţe şi care, în mod sincer, voieşte să preîntâmpine ca acestea să se petreacă şi care doreşte într-adevăr să dobândească Starea de Eternă Fericire, atunci să ştie că pentru realizarea acestui lucru eu deţin Ritualul Secret şi i-1 pot împărtăşi."
   Când Jetsiin rosti aceste vorbe, unii dintre discipolii săi îl rugară să le împărtăşească acest ritual (sau ştiinţă), iar Jetsuin zise:, "Atunci, aşa să fie! Toate ţelurile lumeşti nu au decât un singur final, care nu poate fi evitat, şi...