Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Mistici din Carpaţi - vol. II duminică, 22 ianuarie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Mistici din Carpaţi - vol. II

şi alţi oameni slăviţi din istoria mântuirii
de Vasile Andru
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Mistici din Carpaţi - vol. II Imaginea mare preţ Eu Sunt: 19,50 lei

preţ listă: 19,90 lei

reducere:
0,40 lei (2,01%)
momentan indisponibilă *

Puteţi cere ca să fiţi anuntaţi atunci când această carte devine disponibilă.
Pentru aceasta trebuie ca să fiţi autentificaţi.
Apasaţi aici pentru a vă autentifica.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Mistici din Carpaţi - vol. II

"Niciodată n-o să ating nivelul spiritual pe care l-am avut în închisori", spunea un mistic proeminent de la "Rugul Aprins", care, în ani mulţi de temniţă, prin exerciţii spirituale, a supravieţuit şi a descoperit vastitatea vieţii interioare. Asceţii închisorilor şi Fericiţi cei prigoniţi sunt titluri care prefigurează o dimensiune românească a misticii din vremea regimului totalitar. Volumul II conţine 12 chipuri de personalităţi harismatice. Printre acestea: Pr. Arsenie Boca, Monseniorul Vladimir Ghika, Ioan cel Străin, Sandu Tudor, Vasile Voiculescu, N. Steinhardt. Dar şi câteva ascete, având "mintea care L-a descoperit pe Dumnezeu", cum defineşte Maxim Mărturisitorul "mintea de bărbat". Vasile Andru scrie cu vocaţie de prozator şi de iniţiat în lucrarea Misticii creştine. Cartea are şi o intenţie practică: ea dezvăluie taina personală a aleşilor, ca posibilă cale demnă de urmat pentru neofitul, adică "prospătul iluminat", de astăzi.
Partea I Asceţii închisorilor

"Rugul Aprins" - un grup contemplativ prigonit ... 7
Tit Simedrea, promotor din umbră al "Rugului Aprins" ... 24
Vasile Voiculescu, de la fabulosul dacic la Rugăciunea inimii ... 29
Părintele Filaret şi viziunea care i-a schimbat viaţa ... 34
Pastorul Wurmbrand, botezat episodic Valeriu ... 39
Valeriu Gafencu şi curentul filocalic în închisoarea de la Aiud ... 47

Partea a II-a Fericiţi cei prigoniţi

Cu Părintele Arsenie Boca pe "Cărarea împărăţiei" ... 61
Monseniorul Vladimir Chika, prinţ apostolic şi martir ... 69
N. Steinhardt sau convertirea ca iluminare ... 78
Sora Ionela. O viaţă pe deplin slăvitoare ... 86
Maica Veronica de la Vladimireşti ... 95

pag. 36-37

   ...discutau cum să se organizeze mai bine. Ei aşteptau pe americani... Centrul acţiunii era Rarăul.
   Părintele Filaret a fost trădat de un pictor de biserici (al cărui nume ignar nici nu se cade să-l scriem!), care l-a denunţat la securitate. A fost arestat în septembrie 1949. A fost torturat crunt, ca să-i dezvăluie pe ceilalţi aderenţi. A rezistat la tortură, dar, prin trădarea acelui pictor şi prin schingiuirea altor arestaţi, securitatea a reuşit să aresteze 84 din cei peste 300 câţi avea organizaţia "Decebal". Din acest lot de 84, judecat la Suceava, 11 au fost condamnaţi la moarte, între aceştia si Părintele Filaret Gămălău.

   Vecinătatea morţii ca tensiune revelatorie

   Părintele Filaret spunea: "Eram în lanţuri, aşteptam execuţia. Execuţiile se făceau seara. Cu un glonţ în ceafă. Model sovietic. Eram în celulă, în lanţuri. Când te lua din celulă seara, ca să-ţi taie lanţurile, ştiam că te vor împuşca. Dacă-ţi tăiau lanţurile dimineaţa, însemna că pedeapsa se comută!"
   Lui Filaret i s-au tăiat lanţurile dimineaţa: pedeapsa i s-a comutat la 25 de ani de închisoare.
   Din Jilava a fost dus la Aiud. Era în 1950. Tratament feroce. Foame şi tortură fizică. Unii deţinuţi s-au sinucis, alţii au fost terminaţi.
   Filaret a rezistat zece ani, apoi a început să cedeze fizic şi psihic, era epuizat, nu mai putea suporta. Era peste puterile omului.
   A decis să se sinucidă. A ales modul: să se arunce de la etajul IV, cu capul în jos. A ales momentul: dimineaţa următoare.
   Noaptea, a avut o viziune extraordinară. I-a apărut în vis (sau mai precis într-o stare dintre vis şi veghe) Mântuitorul Iisus Hristos. I-a apărut o fiinţă de lumină pe care mintea a asociat-o plenar cu Iisus Hristos. A fost aşa: s-a deschis uşa de la celulă, a intrat un om înalt, în cămaşă albă, cu strălucire pe chip (oare din această viziune s-a inspirat Nichifor Crainic, care se afla în aceeaşi perioadă la închisoarea Aiud?).
   Iisus din viziunea lui Filaret avea stigmate la mâini şi la picioare. Şi, interesant de aflat, avea găurile cuielor nu în palme, ci în antebraţ. Acest aspect vizionar este important, că la acea dată nu apăruse ipoteza (sau în tot cazul părintele n-o cunoştea) că locul cuielor este în antebraţe, mai sus de pumn.
   Dar mai ales chipul apariţiei era luminos, strălucitor, ca în slava taborică Si El a întrebat:
   "Ce vrei să faci? Uiţi că eşti slujitorul meu?"
   Iar părintele a spus: "Dacă dai poruncă să trăiesc, dă-mi şi puterea s-o fac!"
   I s-a răspuns: "Vei avea putere!" şi a dispărut.

   Puterea suprafirească

   Această apariţie vizionară a schimbat viaţa părintelui Filaret: i-a lăsat o impresie etern persistentă şi răscolitoare, care i-a dezlegat un izvor adânc de putere. I-a transformat definitiv mintea şi fiinţa. Mereu a avut în faţa ochilor acea apariţie, şi mereu i-a hrănit memoria cu energie. Şi în 1995 când l-am auzit vorbind, faţa sa era transfigurată de lumina hristică. Dar atunci, în 1960, a doua zi, Părintele Filaret a resimţit puterea suprafirească. N-a mai simţit durerea bătăilor, nu s-a mai speriat de torţionari: i-a privit cu milă şi se ruga pentru iertarea lor - în timp ce ei îl schingiuiau.
   A dobândit puterea să-i încurajeze pe deţinuţi, a găsit un sistem de spovedanie pe care l-a aplicat în condiţiile închisorii. Viaţa lui a luat un curs minunat întru salvarea sa şi a altora.
   Viziunea sa a apărut spontan, în condiţii limită când era pe punctul de a se autosuprima. Sub tensiunea limitei, în preajma morţii, adâncul său a elaborat un simbol al salvării, al supravieţuirii.

pag. 36-37

   ...discutau cum să se organizeze mai bine. Ei aşteptau pe americani... Centrul acţiunii era Rarăul.
   Părintele Filaret a fost trădat de un pictor de biserici (al cărui nume ignar nici nu se cade să-l scriem!), care l-a denunţat la securitate. A fost arestat în septembrie 1949. A fost torturat crunt, ca să-i dezvăluie pe ceilalţi aderenţi. A rezistat la tortură, dar, prin trădarea acelui pictor şi prin schingiuirea altor arestaţi, securitatea a reuşit să aresteze 84 din cei peste 300 câţi avea organizaţia "Decebal". Din acest lot de 84, judecat la Suceava, 11 au fost condamnaţi la moarte, între aceştia si Părintele Filaret Gămălău.

   Vecinătatea morţii ca tensiune revelatorie

   Părintele Filaret spunea: "Eram în lanţuri, aşteptam execuţia. Execuţiile se făceau seara. Cu un glonţ în ceafă. Model sovietic. Eram în celulă, în lanţuri. Când te lua din celulă seara, ca să-ţi taie lanţurile, ştiam că te vor împuşca. Dacă-ţi tăiau lanţurile dimineaţa, însemna că pedeapsa se comută!"
   Lui Filaret i s-au tăiat lanţurile dimineaţa: pedeapsa i s-a comutat la 25 de ani de închisoare.
   Din Jilava a fost dus la Aiud. Era în 1950. Tratament feroce. Foame şi tortură fizică. Unii deţinuţi s-au sinucis, alţii au fost terminaţi.
   Filaret a rezistat zece ani, apoi a început să cedeze fizic şi psihic, era epuizat, nu mai putea suporta. Era peste puterile omului.
   A decis să se sinucidă. A ales modul: să se arunce de la etajul IV, cu capul în jos. A ales momentul: dimineaţa următoare.
   Noaptea, a avut o viziune extraordinară. I-a apărut în vis (sau mai precis într-o stare dintre vis şi veghe) Mântuitorul Iisus Hristos. I-a apărut o fiinţă de lumină pe care mintea a asociat-o plenar cu Iisus Hristos. A fost aşa: s-a deschis uşa de la celulă, a intrat un om înalt, în cămaşă albă, cu strălucire pe chip (oare din această viziune s-a inspirat Nichifor Crainic, care se afla în aceeaşi perioadă la închisoarea Aiud?).
   Iisus din viziunea lui Filaret avea stigmate la mâini şi la picioare. Şi, interesant de aflat, avea găurile cuielor nu în palme, ci în antebraţ. Acest aspect vizionar este important, că la acea dată nu apăruse ipoteza (sau în tot cazul părintele n-o cunoştea) că locul cuielor este în antebraţe, mai sus de pumn.
   Dar mai ales chipul apariţiei era luminos, strălucitor, ca în slava taborică Si El a întrebat:
   "Ce vrei să faci? Uiţi că eşti slujitorul meu?"
   Iar părintele a spus: "Dacă dai poruncă să trăiesc, dă-mi şi puterea s-o fac!"
   I s-a răspuns: "Vei avea putere!" şi a dispărut.

   Puterea suprafirească

   Această apariţie vizionară a schimbat viaţa părintelui Filaret: i-a lăsat o impresie etern persistentă şi răscolitoare, care i-a dezlegat un izvor adânc de putere. I-a transformat definitiv mintea şi fiinţa. Mereu a avut în faţa ochilor acea apariţie, şi mereu i-a hrănit memoria cu energie. Şi în 1995 când l-am auzit vorbind, faţa sa era transfigurată de lumina hristică. Dar atunci, în 1960, a doua zi, Părintele Filaret a resimţit puterea suprafirească. N-a mai simţit durerea bătăilor, nu s-a mai speriat de torţionari: i-a privit cu milă şi se ruga pentru iertarea lor - în timp ce ei îl schingiuiau.
   A dobândit puterea să-i încurajeze pe deţinuţi, a găsit un sistem de spovedanie pe care l-a aplicat în condiţiile închisorii. Viaţa lui a luat un curs minunat întru salvarea sa şi a altora.
   Viziunea sa a apărut spontan, în condiţii limită când era pe punctul de a se autosuprima. Sub tensiunea limitei, în preajma morţii, adâncul său a elaborat un simbol al salvării, al supravieţuirii.

pag. 61-62

   Cu Părintele Arsenie Boca pe "Cărarea împărăţiei"

   Părintele ieromonah Arsenie Boca a lăsat o imagine legendară. Impactul pe care l-a produs asupra celor ce l-au cunoscut a fost puternic, poate cel mai puternic în veacul său. Unii din cei care l-au întâlnit fie o singură dată, îi citează vorbele, i se consideră fii duhovniceşti sau chiar ucenici! Mulţi au alergat la el si s-au întărit. Mulţi au cunoscut întărire minunată si la mormântul său de la Mănăstirea Prislop.
   A fost un mare duhovnic, vădind pătrundere spirituală suprafirească, dar şi cunoştinţe de medicină, de psihologie, abilităţi psiho-terapeutice, totul sub semnul credinţei.
   Avea darul citirii omului. Citea caracterul omului după chip. A câştigat astfel popularitate, până la curtea regală, unde a fost chemat pentru ştiinţa sa.
   Ierarhia clericală l-a criticat pentru aceste supralicitări ale darului său.
   L-a criticat şi pentru succesul său public. Apărea în faţa mulţimilor îmbrăcat în veşminte albe, vorbea cu duh, mulţimea era cucerită, fascinată. Stârnea gelozia unor confraţi...
   Dar emoţiile pozitive pe care le producea în oameni erau profund ziditoare. întâlnirile cu Părintele Arsenie erau ceea ce s-ar numi, "întâlniri iniţiatice": comunicau o stare mentală deosebită, o amprentă duhovnicească durabilă. Părintele Nicolae Streza ne-a relatat ce şoc metanoic a trăit când s-a spovedit la Părintele Arsenie: duhovnicul cunoştea spontan lucruri tainice despre tine, citindu-te departe, până dinainte de naşterea ta; şi astfel puterea dezlegării devenea şi mai mare.

   Slujirea şi vindecarea prin cuvânt

   Arsenie Boca s-a născut la 29 septembrie 1910, în satul Vata de Sus, în Ţara Moţilor. A făcut studii de Teologie la Sibiu, apoi Academia de arte frumoase la Bucureşti. A călătorit la Sfântul Munte Athos. Perioada de după Athos, la Sibiu, apropierea be-nefică de Părintele Dumitru Stăniloaie - mi le-a relatat Părintele Nichifor Tudor din Sibiu, om însemnat dintr-o generaţie excepţională de preoţi.
   Părintele Arsenie s-a aşezat la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, în 1939. în această mănăstire el a organizat "vacanţe spirituale" care atrăgeau un imens public, între anii 1946-1948. Aici ţinea prelegeri care vor alcătui materia cărţii Că-rarea împărăţiei, cea mai însemnată lucrare a sa.
   Ţinea conferinţe şi prin sate, cu îndemnuri despre morală şi îmbunătăţire, cu un suflu puternic, cu zguduiri lăuntrice, ca oamenii să renască. Avea darul "cuvintelor de folos" percutante. Sancţiona cu mare severitate deviaţia, păcatul. A fost interzis de către autorităţile comuniste să se rostească public.
   în 1949, la îndemnul mitropolitului Nicolae Bălan, a mers la Mănăstirea Prislop, faimoasă ca istorie, dar pe atunci aflată în paragină. Părintele Arsenie a înălţat-o iarăşi, a rectitorit-o. A rămas sufleteşte ataşat de această mănăstire toată viata. îsi cioplea şi amenaja în stâncă o chilie, mai sus de mănăstire, pentru o retragere la pustnicie totală. A rămas duhovnicul comunităţii...

pag. 96-97

   ...conducă, să îndrume, să inspire sfat şi sănătate, de acolo, de sub dud.

   Atingeri revelatorii

   Vasilica Gurău/Barbu, viitoarea maică Veronica, s-a născut într-un sat lângă Tecuci, în 1920. Sau în 1922, după o îndreptare adusă mai târziu.
   A vădit de copil o sensibilitate particulară, înzestrare spre atingerea unui alt plan al realului. Povaţa religioasă a mamei, absorbită cu fervoare de către fiică, a orientat această înzestrare.
   Şocul iniţiatic, adică acea zguduire care te mută din planul simţurilor în planul duhului, Vasilica l-a primit la 9 ani, de la mama ei. Mama era pe moarte (s-a stins tot într-un septembrie, în 1929). Copila Vasilica plângând, a întrebat-o pe mama bolnavă:
   "Toţi spun că ai să mori. Ce-o să mă fac singură?"
   Mama i-a răspuns: "Eu numai te-am adus pe lume; dar tu ai o altă mamă, cea adevărată: Maica Domnului. Ea îţi va purta de grijă. La Ea să te rogi; şi de la nimeni să nu aştepţi milă, decât numai de la Ea."
   Şi i-a încredinţat icoana Preacuratei, care se afla pe peretele casei. Copila a simţit un fior răscolitor, a simţit bucurie şi protecţie, a ştiut că are Mamă.
   De atunci, ea s-a aflat într-o relaţie extrem de apropiată cu Maica Domnului (aşa cum doar la unii călugări de pe Athos am putea vedea); aceasta îi apărea la orice evocare, sau spontan, fără evocare. îi apărea prin semne clare, prin inspiraţie, prin coincidenţe favorabile. în situaţii grele, ea cerea: "Maică, dă-mi lămurire! Ce să fac?" Şi primea răspunsul.
   Primele descoperiri religioase i s-au făcut cu claritate în 1937. Lucra la câmp şi deodată în mintea ei s-a produs o lumină, şi în faţa ei a văzut o lumină care-o umplea de fericire.
   Această trezvie i se dăruia după ce ea trecuse prin multe suferinţe şi nedreptăţi. între 9 şi 11 ani, orfana Vasilica a fost supusă unui regim de suprimare de către o rudă haină. Această rudă i-a spus în faţă copilei că vrea s-o omoare; două ierni a dormit într-un grajd fără uşă şi a fost înfometată. Dar a supravieţuit şi a ieşit întărită; a reuşit să fugă de la acea rudă haină; şi n-a purtat pic de ranchiună, n-a simţit răzvrătire sau ură împotriva acelei rude subumane. A perceput - uimitor de corect - că persecutorul ei era, el însuşi, o victimă a unei naturi umane imperfecte, căzătoare.
   Astfel, prima viziune a ei are valoare reparatorie nu în plan personal, ci în plan uman, amplu. Glasul divin din profunzimile ei izbăvitoare i-a poruncit: "Spune-le oamenilor să-şi îndrepte firea, să se căiască". De fiecare dată, când a suferit prigoane (şi au fost multe!), maica Veronica nu a acuzat un persecutor imediat, ci se ruga pentru îndreptarea firii oamenilor.
   A cerut şi a primit blagoslovenie de la Sfântul Sinod şi de la Episcopul zonal să propovăduiască lumii aceste prime descoperiri.
   Semnificativ acest fapt: tânăra Vasilica şi viitoarea maică Veronica a cerut mereu supervizare teologică pentru vedeniile sale, şi a cerut binecuvântare ierarhică pentru a le propovădui sau a le pune în practică.

  • cartea a apărut în iunie 2013 la editura Mistica
  • cartea cuprinde 112 pagini în format 14x20.5cm şi o greutate de 0.135 kg
  • ISBN: 978-606-579-481-8
  • cartea a fost vizualizată de 1210 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Mistici din Carpaţi - vol. II"
carţi din acelaşi domeniu cu "Mistici din Carpaţi - vol. II"
(creştinism > general)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare sâmbătă, 21 ianuarie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar