Numărul de aur - vol. 2

   Proporţia de Aur în artele plastice şi în arhitectură

   " Nu icoana ca operă de artă este frumoasă, ci este frumos mai ales adevărul pe care-l exprimă. Pentru recunoaşterea acestei frumuseţi este însă necesară o anume trezire spirituală." Paul Evdokidmov

   "Estetica este guvernată de adevăruri permanente şi acestea sunt raporturile, armonia şi proporţiile." Mihai Ralea

   Divina Proporţie, expresie a Marii Puteri Cosmice TRIPURA SUNDARI, purtătoare înaripată a idealului Binelui, Frumosului şi Adevărului, a hrănit şi mai hrăneşte şi acum, la atâta vreme după destrămarea Confreriei pitagorice originare, sufletele şi minţile marilor artişti. Provenit din Mathema, Învăţătura spirituală a pitagoricienilor, traseul pentagonal - slujitorul credincios al chintesenţei pitagorice - constituie, odată cu simbolismul său spiritual, unul dintre secretele Artei (încă închinate Muzelor) rezervate doar celor ce caută cu ardoare în frumuseţea plastică Chipul Frumuseţii şi Dreptăţii dumnezeieşti. Faimoasa Secţiune de Aur, expresie a Marii Puteri Cosmice TRIPURA SUNDARI, s-a transmis pe parcursul unor lungi secole de tradiţie orală ("de la gură la ureche") doar în interiorul "confreriilor". În aceste cercuri de aleşi, matematica era legată de numele lui Pitagora prin dialogul Timaios al lui Platon şi era considerată ştiinţa legilor tainice ale Universului. Prin lucrările lui Euclid, Vitruviu, Ptolemeu, Boetius şi ale neoplatonicilor, simbolismul spiritual al Geometriei şi Aritmeticii s-a transmis în mod neîntrerupt până la Renaştere.

   9.1. Proporţia divină în artele plastice
   
   Să urmărim acum să descoperim - studiind chiar construcţia intimă, geometrică a câtorva celebre opere de artă ale unor artişti divin inspiraţi -- modul de distribuire a elementelor plastice, liniile lor de forţă invizibile: Ca şi în cazul corpului omenesc sau al unui edificiu, această structură este adesea atât de subtilă, încât cu greu poate fi sesizată. În cazul marilor opere de artă, ea nu poate însă lipsi, conferindu-le acestora o anume forţă radiantă, ce are un inconfundabil răsunet în sufletele privitorilor. Vom întreprinde, deci, o scurtă analiză, căutând să evidenţiem în arta plastică structurile şi elementele geometrice şi simbolice folosite pentru evocarea - prin analogie, asemănare şi inefabilă corespondenţă...

   ... planului arhitectural, atât geneza cosmosului prin intermediul Luminii şi al Ordinii divine, cât şi resorbţia, întoarcerea lui în Nefiinţă.

   Egiptul antic
   În cazul complexei civilizaţii egiptene, pătrunderea în templu reprezintă totodată în plan metafizic trecerea de la lumea exterioară, profană, la lumea interioară, divină. Templul este orientat de la est spre vest, urmând traseul solar de la răsărit la apus. Intrarea se face printr-o alee de sfincşi, reprezentări în piatră ale entităţilor păzitoare ale pragului. Doi monoliţi înalţi (obeliscuri), reprezentând analogic cei doi poli ai Lunii generatoare (având acelaşi simbolism cu cel al coarnelor de pe capul zeiţelor), îndreaptă privirea pelerinului spre văzduh, înţeles ca reflexie fizică a Cerului divin. Pilonii constituie intrarea în templu; o poartă gigantică protejează sanctuarul. O curte imensă, înconjurată de coloane, adăpostea credincioşii. Panta lină care urmează conduce la sala hipostil, un spaţiu mare, dominat de coloane enorme, care susţin un plafon înalt. Pentru a ajunge la sanctuar, o cameră închisă în care se află statuia Zeului, urcarea continuă. Pereţii sălii sunt pictaţi cu scene întruchipând sacerdoţii care poartă barca sacră în timpul procesiunii religioase. Înălţimea sălilor scade progresiv, iar întunericul devine din ce în ce mai dens, pentru a reprezenta simbolic adâncul insondabil al conştiinţei divine. Pentru credinciosul obişnuit, acesta era locul cel mai încărcat de semnificaţii religioase, în care reculegerea spirituală atinge apogeul. Pentru cel iniţiat, în schimb, periplul prin templu evocă mereu trăirea vie a extazului spiritual, la care a avut acces în timpul ceremoniei de iniţiere. Astfel, intrarea în întunecimea sanctuarului corespunde simbolic pătrunderii în spaţiul misterios al tenebrelor fiinţei interioare, care ascund totodată tendinţele inferioare şi lumina divină.
   Numeroase monumente egiptene, în frunte cu Piramida lui Keops, evidenţiază cunoaşterea de către vechii arhitecţi egipteni a Proporţiei de Aur, aproximată în construcţie

   CAPITOLUL X

   Spaţiul carpato-danubiano-pontic, leagăn străvechi al spiritualităţii.
   Brâncuşi - artistul de geniu care a redescoperit frumuseţea divină

   "Măsura şi Numărul de Aur te vor apropia de Absolut."
   Constantin Brâncuşi

   Spaţiul spiritual al României prezintă deosebite afinităţi cu Frumuseţea şi Proporţia divină, fapt evidenţiat atât de străvechea cultură a acestui spaţiu, cât şi de unul dintre reprezentanţii ei moderni, genialul Constantin Brâncuşi, care a sintetizat şi a perfecţionat expresia artistică până la limita la care Arta a devenit o adevărată bucurie spirituală.

   10.1. Spiritualitatea străveche a spaţiului românesc
   În secolul care a trecut, s-au adus tot mai multe şi mai consistente dovezi că teritoriul actual al României corespunde spaţiului de dezvoltare a celei mai vechi civilizaţii europene. Astfel, celebra etnografă şi istorică Marija Gimbutas afirma nu demult, susţinând cu argumente ştiinţifice: "România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3000 î.Cr. [...] A devenit, de asemenea, evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană[...] A fost o perioadă de reală armonie, în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii[...] Trebuie ca de acum încolo să recunoaştem importanţa spiritualităţii Vechii Europe ca parte a istoriei noastre."
   Aceasta este ipoteza cea mai larg acceptată astăzi de lumea ştiinţifică internaţională, chiar dacă, ironia soartei, tocmai în România ea pare să aibă prea puţin acces în cercurile universitare şi academice. Lucrurile se petrec astfel pe de o parte din cauza lipsei de deschidere a savanţilor istorici şi antropologi pentru aspectele spirituale ale civilizaţiei, care este văzută predominant din perspectivă îngust-istorică, nesocotind elementele mitice, simbolice şi spirituale, iar pe de altă parte ca rezultat al unei îndelungi perioade de propagandă comunistă. Aceasta a marginalizat şi stigmatizat orice încercare de valorizare reală a spiritualităţii strămoşeşti, ca fiind contrară dogmelor staliniste. Cu toate acestea, concepţiile lui Gimbutas au fost cu mult devansate de studiul unui român. Astfel, geniul care a fost Nicolae Densuşianu (1846-1911) a reuşit să scrie, în urma unui colosal efort de documentare, monumentala lucrare "Dacia preistorică", al cărei subiect este istoria pelasgilor sau hiperboreenilor, primii locuitori ai Daciei. Dacii şi tracii despre care vorbeşte Herodot sunt consideraţi urmaşii acestui popor primar, de sfinţi asemenea zeilor (după expresia lui Homer). Studiul lui Densuşianu se baza pe cercetarea miturilor arhaice ale popoarelor (care au fascinat şi fascinează şi astăzi gândirea europeană), el susţinându-şi ipotezele prin corelaţie cu argumentul monumentelor neolitice: tumuli, simulacre megalitice etc. Ţara noastră este integrată, din punctul de vedere al acestor monumente, unui imens spaţiu de o înaltă spiritualitate, iar prin capitolul referitor la insula Albă (Leuke în greceşte) din faţa...