Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Pacea poate fi întâlnită la fiecare pas sâmbătă, 24 iunie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Pacea poate fi întâlnită la fiecare pas

calea lucidităţii practicată în viaţa de zi cu zi
de Thich Nhat Hanh
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Pacea poate fi întâlnită la fiecare pas Imaginea mare preţ Eu Sunt: 14,00 lei

preţ listă: 15,00 lei

reducere:
1,00 leu (6,67%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Pacea poate fi întâlnită la fiecare pas

În goana vieţii moderne, noi avem tendinţa de a uita de pacea care ne stă la dispoziţie în fiecare clipă. Creativitatea lui Thich Nhat Hanh constă în capacitatea sa de a se folosi chiar de situaţiile conflictuale care ne stresează pentru a ajunge la această stare de pace. Din punctul lui de vedere, soneria unui telefon nu este altceva decât o invitaţie de a ne reîntoarce la sinele nostru real. Vasele murdare, lumina roşie a semaforului şi traficul greoi sunt prietenii noştri spirituali şi tot atâtea prilejuri de a ne reaminti de calea lucidităţii. Noi putem trăi chiar acum cele mai profunde satisfacţii şi cele mai adânci sentimente de bucurie şi integritate, cu fiecare respiraţie conştientă şi cu fiecare zâmbet.
Scrisă frumos şi cu luciditate, cartea Pacea poate fi întâlnită la fiecare pas conţine comentarii şi meditaţii, anecdote personale şi poveşti din experienţa lui Thich Nhat Hanh ca activist pentru pace, ca maestru şi lider al comunităţii. Ea începe cu locurile cele mai frecvente în care poate fi întâlnit cititorul în bucătărie, la birou, la volanul maşinii sau într-un parc şi ne învaţă că putem practica meditaţia chiar aici şi acum. Thich Nhat Hanh ne prezintă o serie de exerciţii simple de amplificare a lucidităţii mentale şi fizice prin intermediul respiraţiei conştiente, care ne pot conferi pe loc o stare de pace şi de bucurie. De asemenea, autorul ne învaţă cum să devenim conştienţi de relaţiile noastre cu ceilalţi şi cu lumea din jurul nostru, cu frumuseţea acesteia, dar şi cu mizeria şi cu poluarea ei. Exerciţiile prezentate par simpliste, dar această percepţie este amăgitoare, căci ele îl încurajează pe cititor să militeze pentru pacea globală lucrând asupra propriei sale stări de pace interioară şi pentru transformarea inconştienţei în luciditate.
Cuvânt înainte ... VII
Introducerea editorului american... IX

Partea întâi: Respiră, căci eşti viu! ... 1

Încep alte 24 de ore, Păpădia îmi păstrează zâmbetul, Respiraţia conştientă, Momentul prezent, un moment sublim, Gândeşte mai puţin, Cultivă-ţi luciditatea în fiecare moment, Meditează oriunde te-ai afla, Meditaţia în poziţie şezând, Clopoţeii lucidităţii, Prăjitura copilăriei, Meditaţia mandarinei, Euharistia, Mâncatul conştient, Spălarea vaselor, Meditaţia în timpul mersului pe jos, Meditaţia în timp ce vorbeşti la telefon, Meditaţia în timp ce conduci maşina, Decompartimentarea, Respiraţia şi cositul, Starea fără ţintă, Viaţa noastră este o capodoperă, Speranţa este un obstacol, Inspiraţii florale, Camera pentru respiraţie, Continuarea călătoriei

Partea a doua: Transformare şi vindecare ... 41

Râul sentimentelor, Fără chirurgie, Transformarea sentimentelor, Conştientizarea mâniei, Bătaia pernei, Meditaţia în timpul mersului pe jos atunci când eşti furios, Gătitul cartofilor, Rădăcinile mâniei, Formaţiuni interne, Viaţa trăită în comun, Ceea-ce-este, Priveşte-ţi palma, Părinţii, Cultivarea unor seminţe sănătoase, Ce nu este în neregulă?, Acuzaţiile nu folosesc nimănui, Înţelegerea, Adevărata iubire, Meditaţia asupra compasiunii, Meditaţia asupra iubirii, Meditaţia îmbrăţişării, Investiţia în prieteni, Este o mare bucurie să îţi ţii în braţe nepotul, Comunitatea celor care trăiesc în mod conştient, Luciditatea trebuie aplicată în mod activ

Partea a treia: Pacea poate fi întâlnită la fiecare pas ... 77

Inter-existenţa, Flori şi gunoaie, Cultivarea păcii, Nu sunt doi, Vindecarea rănilor războiului, Soarele din inima mea, Privirea profundă, Arta vieţii trăite conştient, Cultivarea lucidităţii, Scrisoare de dragoste trimisă parlamentarului pe care l-ai ales, Cetăţenia, Ecologia minţii, Rădăcinile războiului, La fel ca o frunză, noi avem mai multe codiţe, Suntem cu toţii conectaţi, Reconcilierea, Spune-mi pe numele mele reale, Suferinţa hrăneşte compasiunea, Iubirea în acţiune, Râul, Intrarea în secolul XXI

Despre autor ... 113
Despre editorul american ... 115

pag. 4-5

   Această cărticică îţi este oferită ca un apel la luciditate, care să îţi reamintească faptul că fericirea nu poate fi trăită decât în momentul prezent. De bună seamă, planificarea viitorului face parte integrantă din viaţă, dar chiar şi ea este realizată tot în momentul prezent. Cartea de faţă reprezintă o invitaţie pentru a te reintegra în momentul prezent şi pentru a-ţi găsi astfel bucuria şi pacea. În acest scop, îţi voi prezenta câteva din experienţele trăite de mine şi mai multe tehnici care ţi-ar putea fi de ajutor. Nu aştepta însă să termini această carte pentru a-ţi găsi pacea interioară. Pacea şi fericirea îţi stau la dispoziţie în fiecare moment. Aşa cum spune titlul cărţii, pacea poate fi întâlnită la fiecare pas. Haide să ne plimbăm ţinându-ne de mână. Călătorie plăcută.

   Păpădia îmi păstrează zâmbetul

   Zâmbetul copiilor, dar şi al adulţilor, reprezintă o parte foarte importantă a vieţii. Dacă putem zâmbi şi dacă ne putem simţi fericiţi şi senini în viaţa de zi cu zi, nu doar noi vom avea de câştigat, ci şi cei din jurul nostru. Cea mai bună modalitate de a ne începe ziua este zâmbetul, mai ales dacă ştim cum să trăim viaţa. Zâmbetul nostru arată că suntem conştienţi de sine şi că suntem ferm hotărâţi să trăim în pace şi în bucurie. Sursa oricărui zâmbet autentic este mintea conştientă (trezită sau lucidă).
   Cum îţi poţi aminti să zâmbeşti imediat după trezire? Până când îţi formezi reflexul, poţi agăţa la fereastră sau poţi atârna de tavan un obiect care să îţi reamintească de acest lucru, cum ar fi o crenguţă, o frunză, o pictură, o pagină cu câteva cuvinte inspiraţionale, pe care să le observi imediat după ce te trezeşti. Dacă îţi vei forma reflexul de a zâmbi, nu vei mai avea nevoie de astfel de memento-uri. Vei zâmbi spontan de îndată ce vei auzi ciripitul unei păsări sau vei vedea o rază de soare care intră pe fereastra ta. Zâmbetul te ajută să îţi începi ziua într-o stare de blândeţe şi de înţelegere.
   Atunci când văd pe cineva zâmbind, eu îmi dau seama pe loc că este scufundat în conştiinţa de sine. Câţi artişti nu au încercat să surprindă în picturile sau statuile lor acest zâmbet de-abia schiţat care reflectă luciditatea? Personal, nu am nicio îndoială că aceşti sculptori sau pictori au arborat acelaşi zâmbet în timp ce lucrau. Tu îţi poţi imagina un pictor furios creând un astfel de zâmbet? Zâmbetul Mona Lisei este atât de discret încât abia dacă aminteşte de un zâmbet. Totuşi, chiar şi un astfel de zâmbet este suficient pentru a relaxa toţi muşchii feţei, pentru a alunga toate grijile şi orice oboseală. Un început de zâmbet pe buze amplifică luciditatea şi ne calmează în mod miraculos, conferindu-ne pacea pe care credeam că am pierdut-o.
   Zâmbetul nostru ne conferă fericire, nouă şi celor din jurul nostru. Oricâţi bani am cheltui pe cadouri pentru cei din familia noastră, nimic nu se va putea compara vreodată cu darul lucidităţii noastre - zâmbetul. Peste toate, acest dar preţios nu ne costă nimic. La sfârşitul unei retrageri spirituale petrecute în California, o prietenă a scris acest poem:

   Mi-am pierdut zâmbetul,
   dar nu-mi fac griji,
   Căci mi-l păstrează păpădia.


   Dacă ţi-ai pierdut zâmbetul, dar eşti capabil să sesizezi zâmbetul păpădiei, înseamnă că nu eşti foarte afectat. Încă mai eşti suficient de lucid pentru a sesiza că zâmbetul tău continuă să fie prezent. Nu trebuie decât să respiri conştient o dată sau de două ori şi îţi vei redescoperi zâmbetul. Păpădia este doar unul din membrii comunităţii noastre de prieteni. Aceşti prieteni ne păstrează cu fidelitate zâmbetele de care am uitat şi ne reamintesc de ele.
   De fapt, tot ce ne înconjoară păstrează acest zâmbet pentru tine. De aceea, nu trebuie să te simţi vreodată izolat. Trebuie doar să te deschizi şi să sesizezi că întreaga realitate te sprijină, inclusiv fiinţa ta interioară. La fel ca prietena care a constatat că zâmbetul ei era...

pag. 4-5

   Această cărticică îţi este oferită ca un apel la luciditate, care să îţi reamintească faptul că fericirea nu poate fi trăită decât în momentul prezent. De bună seamă, planificarea viitorului face parte integrantă din viaţă, dar chiar şi ea este realizată tot în momentul prezent. Cartea de faţă reprezintă o invitaţie pentru a te reintegra în momentul prezent şi pentru a-ţi găsi astfel bucuria şi pacea. În acest scop, îţi voi prezenta câteva din experienţele trăite de mine şi mai multe tehnici care ţi-ar putea fi de ajutor. Nu aştepta însă să termini această carte pentru a-ţi găsi pacea interioară. Pacea şi fericirea îţi stau la dispoziţie în fiecare moment. Aşa cum spune titlul cărţii, pacea poate fi întâlnită la fiecare pas. Haide să ne plimbăm ţinându-ne de mână. Călătorie plăcută.

   Păpădia îmi păstrează zâmbetul

   Zâmbetul copiilor, dar şi al adulţilor, reprezintă o parte foarte importantă a vieţii. Dacă putem zâmbi şi dacă ne putem simţi fericiţi şi senini în viaţa de zi cu zi, nu doar noi vom avea de câştigat, ci şi cei din jurul nostru. Cea mai bună modalitate de a ne începe ziua este zâmbetul, mai ales dacă ştim cum să trăim viaţa. Zâmbetul nostru arată că suntem conştienţi de sine şi că suntem ferm hotărâţi să trăim în pace şi în bucurie. Sursa oricărui zâmbet autentic este mintea conştientă (trezită sau lucidă).
   Cum îţi poţi aminti să zâmbeşti imediat după trezire? Până când îţi formezi reflexul, poţi agăţa la fereastră sau poţi atârna de tavan un obiect care să îţi reamintească de acest lucru, cum ar fi o crenguţă, o frunză, o pictură, o pagină cu câteva cuvinte inspiraţionale, pe care să le observi imediat după ce te trezeşti. Dacă îţi vei forma reflexul de a zâmbi, nu vei mai avea nevoie de astfel de memento-uri. Vei zâmbi spontan de îndată ce vei auzi ciripitul unei păsări sau vei vedea o rază de soare care intră pe fereastra ta. Zâmbetul te ajută să îţi începi ziua într-o stare de blândeţe şi de înţelegere.
   Atunci când văd pe cineva zâmbind, eu îmi dau seama pe loc că este scufundat în conştiinţa de sine. Câţi artişti nu au încercat să surprindă în picturile sau statuile lor acest zâmbet de-abia schiţat care reflectă luciditatea? Personal, nu am nicio îndoială că aceşti sculptori sau pictori au arborat acelaşi zâmbet în timp ce lucrau. Tu îţi poţi imagina un pictor furios creând un astfel de zâmbet? Zâmbetul Mona Lisei este atât de discret încât abia dacă aminteşte de un zâmbet. Totuşi, chiar şi un astfel de zâmbet este suficient pentru a relaxa toţi muşchii feţei, pentru a alunga toate grijile şi orice oboseală. Un început de zâmbet pe buze amplifică luciditatea şi ne calmează în mod miraculos, conferindu-ne pacea pe care credeam că am pierdut-o.
   Zâmbetul nostru ne conferă fericire, nouă şi celor din jurul nostru. Oricâţi bani am cheltui pe cadouri pentru cei din familia noastră, nimic nu se va putea compara vreodată cu darul lucidităţii noastre - zâmbetul. Peste toate, acest dar preţios nu ne costă nimic. La sfârşitul unei retrageri spirituale petrecute în California, o prietenă a scris acest poem:

   Mi-am pierdut zâmbetul,
   dar nu-mi fac griji,
   Căci mi-l păstrează păpădia.


   Dacă ţi-ai pierdut zâmbetul, dar eşti capabil să sesizezi zâmbetul păpădiei, înseamnă că nu eşti foarte afectat. Încă mai eşti suficient de lucid pentru a sesiza că zâmbetul tău continuă să fie prezent. Nu trebuie decât să respiri conştient o dată sau de două ori şi îţi vei redescoperi zâmbetul. Păpădia este doar unul din membrii comunităţii noastre de prieteni. Aceşti prieteni ne păstrează cu fidelitate zâmbetele de care am uitat şi ne reamintesc de ele.
   De fapt, tot ce ne înconjoară păstrează acest zâmbet pentru tine. De aceea, nu trebuie să te simţi vreodată izolat. Trebuie doar să te deschizi şi să sesizezi că întreaga realitate te sprijină, inclusiv fiinţa ta interioară. La fel ca prietena care a constatat că zâmbetul ei era...

pag. 48-49

   Conştientizarea mâniei

   Mânia este un sentiment foarte neplăcut. Ea este ca un foc ce ne arde autocontrolul şi ne determină să spunem şi să facem lucruri pe care le regretăm mai târziu. Când cineva este furios, este uşor să ne dăm seama că se află în iad. Mânia şi ura sunt vibraţiile din care este făcut iadul. O minte calmă este echilibrată şi armonioasă. Absenţa mâniei este fundamentul adevăratei fericiri, temelia iubirii şi compasiunii.
   Atunci când analizăm mânia în lumina lucidităţii, ea îşi pierde pe loc o parte din natura ei distructivă. Noi ne putem spune: "Inspir; ştiu că sunt furios. Expir; ştiu că sunt una cu mânia mea." Dacă ne urmărim îndeaproape mânia prin identificarea şi observarea ei atentă, aceasta nu ne mai poate monopoliza conştiinţa.
   Luciditatea poate fi invocată şi poate deveni tovarăşa mâniei. Conştientizarea mâniei noastre nu o suprimă pe aceasta din urmă, dar o poate controla şi canaliza. Acest principiu este foarte important. Luciditatea nu este un judecător. Ea este mai degrabă o soră mai mare care are grijă cu afecţiune de sora ei mai mică. Pentru a ne menţine această stare de luciditate şi pentru a ne cunoaşte mai bine, noi ne putem concentra asupra respiraţiei noastre.
   Atunci când suntem furioşi, noi nu avem tendinţa să ne gândim la noi înşine, căci ne gândim tot timpul la persoana care ne-a enervat, la impoliteţea ei, la lipsa de onestitate, la cruzimea sau răutatea ei şi aşa mai departe. Cu cât ne gândim mai mult la ea, cu cât o ascultăm sau o privim mai atenţi, cu atât mai intens devine focul mâniei noastre. Lipsa de onestitate sau răutatea persoanei pot fi autentice, imaginare sau exagerate, dar adevărata rădăcină a problemei este mânia însăşi. De aceea, noi trebuie să ne orientăm din nou atenţia asupra noastră, interiorizându-ne. În astfel de cazuri este de preferat să nu mai ascultăm sau să nu ne mai uităm la persoana care ne scoate din minţi. La fel ca în cazul unui pompier, noi trebuie să începem prin a stinge focul, nu prin a investiga cine a stârnit incendiul. "Inspir şi ştiu că sunt furios. Expir şi îmi focalizez întreaga energie asupra mâniei mele, sub forma iubirii." În acest fel, evităm să ne mai gândim la persoana care ne-a iritat şi nu spunem nimic atât timp cât mânia noastră persistă. Dacă ne focalizăm întreaga atenţie asupra observării mâniei noastre, noi nu apucăm să facem lucruri pe care să le regretăm mai târziu.
   Atunci când suntem furioşi, mânia noastră devine însăşi identitatea noastră. De aceea, suprimarea sau alungarea ei nu este o soluţie, căci acest lucru ar însemna să ne suprimăm sau să ne alungăm pe noi înşine. Atunci când suntem bucuroşi, noi suntem una cu bucuria. Atunci când suntem furioşi, suntem una cu mânia. Dacă suntem foarte atenţi, noi ne putem da seama încă de la începutul stării de iritare că aceasta reprezintă o energie ce se naşte în noi şi o putem accepta, propunându-ne să o transformăm într-un alt tip de energie. Prin analogie, un container cu compost urât mirositor, plin cu materiale organice aflate în descompunere se poate transforma în cele mai frumoase flori din grădina noastră. La început, compostul şi florile par realităţi complet opuse, dar dacă privim cu atenţie, ne dăm seama că florile există deja în compost, iar compostul există deja în flori. Descompunerea unei flori nu durează mai mult de două săptămâni. Un grădinar care o vede descompusă în compostul său nu se simte trist sau dezgustat, ci preţuieşte materialul aflat în descompunere, conştient că din acesta vor creşte alte flori în doar câteva luni. În mod similar, noi avem nevoie de această perspectivă non-duală în privinţa mâniei noastre. Nu trebuie să ne temem de ea sau să o respingem, ci trebuie să fim conştienţi că la fel ca în cazul compostului, din energia mâniei noastre se poate naşte ceva minunat de frumos. Cu alte cuvinte, noi avem nevoie de mânie la fel cum grădinarul are nevoie de compost. Prin urmare, dacă ne acceptăm mânia atunci când apare, noi...

pag. 100-101

   ...când privim prin ochii compasiunii şi când începem să vedem clar natura inter-existenţei şi a interconexiunilor care există între toate fiinţele.
   De-a lungul vieţii, suntem norocoşi dacă întâlnim pe cineva capabil să îi iubească nu doar pe oameni, ci şi animalele şi plantele. Există de asemenea oameni care trăiesc în siguranţă, dar realizează că foametea, bolile şi opresiunea fac ravagii în alte locuri de pe Pământ, distrugând milioane de semeni de-ai lor. Ei încearcă să găsească modalităţi de a-i ajuta pe cei care suferă, de care nu uită nicio clipă, indiferent de dificultăţile prin care trec ei înşişi. într-o oarecare măsură, aceşti oameni realizează natura interdependentă a vieţii. Ei ştiu că supravieţuirea ţărilor subdezvoltate depinde direct de prosperitatea celor bogate şi avansate din punct de vedere tehnologic. Sărăcia şi opresiunea conduc întotdeauna la război. în epoca modernă, toate ţările sunt mai mult sau mai puţin implicate în războaie. Soarta fiecărei ţări este legată de soarta tuturor celorlalte.
   Când vor fi dispuşi puii născuţi din aceeaşi găină să îşi şteargă culorile războiului de pe faţă şi să îşi recunoască fraţii şi surorile? Singura modalitate de a pune capăt războaielor şi conflictelor constă în a face cu toţii acest lucru şi a le spune celorlalţi: "Sunt fratele tău;" "Sunt sora ta;" "Alcătuim cu toţii aceeaşi umanitate, iar viaţa noastră este una şi aceeaşi."

   Reconcilierea

   Ce putem face când am rănit pe cineva, iar acesta ne consideră duşmanul său? Poate fi vorba de cineva din familia noastră, din comunitatea în care trăim sau dintr-o altă ţară. Noi putem face mai multe lucruri. În primul rând, trebuie să îi spunem: "Îmi pare rău.
   Te-am rănit din ignoranţă, din inconştienţă, din prostie. De acum înainte, voi încerca din răsputeri să mă schimb. Asta e tot ce îţi pot spune." Uneori, noi nu avem intenţia de a răni pe cineva, dar din cauza inconştienţei sau lipsei de tact, o facem totuşi. Practicarea lucidităţii în viaţa de zi cu zi este foarte importantă, căci ne ajută să vorbim cu blândeţe şi să ne alegem cuvintele astfel încât să nu rănim pe nimeni.
   Al doilea lucru pe care îl putem face este să încercăm să scoatem la suprafaţă partea frumoasă a fiinţei noastre, floarea noastră interioară; cu alte cuvinte, să ne transformăm. Aceasta este singura modalitate prin care îi putem demonstra părţii rănite că ne-am schimbat într-adevăr. Dacă atitudinea noastră devine blândă şi reconciliantă, persoana pe care am rănit-o va remarca cu siguranţă. Dacă te prezinţi în faţa ei la fel ca o floare, ea va remarca imediat că nu mai eşti acelaşi om. Nici măcar nu trebuie să îi spui ceva. Văzând noua ta atitudine, ea te va accepta şi te va ierta. Asta înseamnă "să vorbeşti prin însăşi viaţa ta, nu doar prin cuvinte".
   Începutul transformării de sine este momentul în care înţelegi că inamicul tău suferă. Când simţi nevoia de a pune capăt acestei suferinţe, acesta este un semn al iubirii reale. Fii însă atent, căci sunt momente în care te consideri mai puternic decât eşti în realitate. Pentru a-ţi testa puterea, ascultă şi discută cu persoana care te irită; vei constata astfel imediat în ce măsură este reală compasiunea ta. Dacă nu faci decât să meditezi la un concept abstract precum înţelegerea sau iubirea, este posibil ca starea pe care o atingi să se nască din imaginaţia ta şi să nu aibă nimic de-a face cu adevărata iubire sau înţelegere. Reconcilierea nu înseamnă să semnezi o înţelegere cu duplicitate sau cu cruzime. Ea nu ţine niciodată partea cuiva şi refuză orice ambiţie. Atunci când au de-a face cu un conflict, majoritatea oamenilor iau partea cuiva. Ei separă binele de rău ţinând cont de dovezi parţiale sau de zvonuri.

  • cartea a apărut în mai 2014 la editura Adevăr Divin, în cadrul colecţiei Vindecare spirituală
  • traducător: Cristian Hanu
  • Titlu original: Peace Is Every Step: The Path of Mindfulness in Everyday Life
  • cartea cuprinde 130 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.120 kg
  • ISBN: 978-606-8420-49-3
  • cartea a fost vizualizată de 2584 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Pacea poate fi întâlnită la fiecare pas"
carţi din acelaşi domeniu cu "Pacea poate fi întâlnită la fiecare pas"
(budism > tibetan)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare sâmbătă, 24 iunie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar