Pentru ultima oară

   - Tu eşti adevăratul motiv pentru care mă aflu aici.
   Nu prea ştiam ce să spun. Aveam 15 ani, iar o femeie din dormitorul meu îmi spunea că eu eram motivul pentru care se afla acolo! M-am gândit că poate se referea la starea mea de sănătate, care a şi determinat prima ei întâlnire cu mama. Dar nu asta dorea să spună Lydia.
   - Am fost de acord să vin aici întrucât mi s-a comunicat că trebuie să te pun pe cale, pentru a-ţi îndeplini misiunea pe care o ai în această viaţă.
   - Ce cale? am întrebat-o eu, simţindu-mă inconfortabil.
   - Eşti foarte înzestrat, mi-a răspuns ea. Ai o serie de capacităţi psihice de excepţie. Ai ghizi spirituali extrem de evoluaţi, iar aceştia sunt pregătiţi să lucreze cu tine. Am fost trimisă aici pentru a-ţi face cunoştinţă cu lumea de dincolo, pentru a te deschide faţă de viitorul tău.
   Lydia mi-a explicat apoi că nu obişnuia să ţină şedinţe în casele oamenilor, dar ceva a mânat-o să vină la noi, iar când m-a văzut a înţeles ce anume.
   Mă aşteptam deja ca Rod Serling să iasă din dulapul meu şi să aud muzica din Zona crepusculară. Eram convins că Lydia exagera cu prostiile. Fusesem întotdeauna un sceptic şi mă delimitasem de când mă ştiam de aiurelile pe care oamenii ca ea le spuneau mamei mele. Iar femeia din faţa mea se aştepta să devin exact ca ea!?
   Lydia a continuat să îmi vorbească de viitorul meu asociat cu lumea spiritelor, fără să ţină cont de faptul că nu eram decât un puşti care îşi dorea o slujbă cu program parţial la un restaurant din vecinătate şi a cărui principală preocupare era cu ce fată să iasă în oraş. M-am decis însă să mă joc puţin cu ea, aşa că i-am cântat în strună.
   Lydia a început şedinţa psihică. Mi-a spus mai întâi câteva lucruri generale, care i s-ar fi potrivit oricărui adolescent. Mi-a dat apoi câteva detalii specifice despre familia mea. Le-ar fi putut afla însă de la mama, aşa că nu mi-am bătut capul prea tare. M-a întrebat apoi dacă am nelămuriri.
   - Nu, i-am răspuns eu, cred că am ascultat suficient.
   - Chiar aşa? a râs ea. Şi chiar nu vrei să afli ce se va întâmpla cu Rebecca?
   Această întrebare m-a oprit. Eram destul de precoce şi mă întâlneam uneori cu o fată pe nume Rebecca, cu câţiva ani mai mare decât mine. Păstram relaţia noastră ascunsă, ştiind că mi-aş pune-o rău de tot pe mama pe cap dacă aceasta ar afla ceva.
   - Nu ştiu despre ce vorbiţi, i-am spus eu, mimând sinceritatea.
   - Bine, dacă nu vrei, nu trebuie să recunoşti, dar am să-ţi ofer oricum câteva informaţii.
   - Cum doriţi, i-am spus, dar nu cred că vor avea vreun sens pentru mine.
   - Păi, relaţia ta cu Rebecca nu are prea multe şanse de viitor. Cred că acest lucru ţi-e clar chiar şi ţie. Mai devreme sau mai târziu, ea te va părăsi şi se va cupla cu Mark. De altfel, se vede cu el chiar acum, în paralel cu tine, nu-i aşa?
   Am scrâşnit din dinţi. Ştiam că are dreptate.
   - Se va mărita cu un coleg de muncă, care lucrează la fel ca şi ea, în domeniul alimentar. îi văd împreună.
   - Rebecca nu lucrează în domeniul alimentar, i-am spus eu.
   A zâmbit atotştiutoare. O lună mai târziu, Rebecca mi-a spus că a rupt-o cu Mark şi că se vedea cu altcineva. Am întrebat-o unde l-a cunoscut. Mi-a răspuns că a lucrat cu normă parţială într-un restaurant şi că l-a cunoscut la locul de muncă. Era bucătar.
   Deşi continuam să mă distrez pe seama predicţiei absurde a Lydiei legată de viitorul meu ca medium, nu puteam nega că în ceea ce o privea pe Rebecca a nimerit-o. La ora actuală, privind retrospectiv lucrurile, îmi dau seama că a realizat exact ce şi-a propus: m-a pus pe cale.
   Dacă aş crede în coincidenţe, ceea ce nu este cazul, aş descrie întâmplarea următoare drept o coincidenţă. La câteva săptămâni după întâlnirea mea cu Lydia, am primit vizita mătuşii Louise, care mi-a făcut cadou o carte în valoare de 25 de cenţi din categoria celor vândute în supermarketuri, la casierii: Cum să îţi prezici viitorul cu ajutorul cărţilor de joc. Momentul în care am primit...

   ...simţurile psihice, care sunt echivalente cu cele fizice, dar se referă la percepţia într-o altă dimensiune.
   Iată cum aş putea descrie aceste simţuri:
   Auzul psihic (clarauzul): eu sunt capabil să aud sunete, inclusiv voci, provenite din lumea spiritelor. De cele mai multe ori îmi aud însă doar propria voce mentală, şi nu cea a spiritului care comunică cu mine, deşi au fost şi ocazii în care am auzit distinct alte voci de bărbaţi, de femei, sau chiar vocea mamei mele. Dacă în timp ce citeşti aceste rânduri auzi o voce interioară care te întreabă dacă nu cumva ai lăsat cuptorul aprins, aceasta este cu siguranţă vocea minţii tale. Cam la fel percep şi eu mesajele pe care le primesc de la spirite.
   Vederea psihică (clarviziunea): acest simţ psihic le permite spiritelor să proiecteze în mintea mea diferite obiecte, simboluri şi scene. Uneori, semnificaţia acestora este literală, cum ar fi de pildă imaginea unei maşini, prin care spiritul îmi transmite că a murit într-un accident de maşină. Alteori ea poate fi însă mult mai simbolică. Aceeaşi maşină ar putea să îmi fie arătată ca simbol pentru o cu totul altă semnificaţie. Spre exemplu, un spirit mi-ar putea arăta un Ford pentru a mă face să rostesc acest nume1. Ca să revenim la exemplul de mai sus, în care mintea ta doreşte să îţi atragă atenţia asupra cuptorului, este posibil ca ea să îţi proiecteze efectiv imaginea cuptorului. Cam aşa percep şi eu aceste imagini. Printre altele, clarviziunea îmi permite să văd cum au arătat spiritele în ultima lor încarnare fizică. în acest scop, pot vedea fie imaginea directă a persoanei respective, fie imaginea unei alte persoane care aminteşte de înfăţişarea sa.
   Simţirea psihică: se referă la un sentiment sau la o senzaţie care îmi permite să înţeleg ce doreşte să transmită spiritul respectiv. Aceste senzaţii pot lua o sumedenie de forme. Ele îmi pot ilustra sentimentele pe care le-au simţit cândva spiritele sau pe care le simt la ora actuală, dar şi senzaţiile fizice pe care le-au simţit înainte de moarte. Uneori simt o "durere empatică" în anumite părţi corporale care îmi transmite de ce boală a suferit persoana înainte de a muri. De pildă, mi s-a întâmplat să simt dureri în regiunea pieptului, a stomacului şi a încheieturilor. în alte cazuri, am simţit diferite emoţii, de la iubire şi până la tristeţe.
   Mirosul psihic şi gustul psihic: uneori simt mirosuri şi gusturi care mă ajută să validez anumite mesaje. Mirosul psihic le permite mediumilor să simtă un miros caracteristic pe care l-a avut persoana cât timp a trăit. Poate fi vorba de un parfum, de mirosul de tutun sau de alte miresme asociate cu persoana care a ajuns între timp în lumea spiritelor.
   O lectură bună poate depinde de folosirea tuturor simţurilor psihice, respectiv de interpretarea simbolurilor, a sunetelor şi a celorlalte senzaţii, astfel încât să rezulte un mesaj coerent. De aceea, munca mea poate fi uneori extrem de epuizantă din punct de vedere energetic. Chiar dacă din exterior pare că nu fac decât să stau şi să spun diverse lucruri, în realitate creierul meu lucrează din greu, încercând să discearnă diferitele gânduri şi senzaţii pe care le simte, iar apoi să le interpreteze.
   De bună seamă, unele lucruri sunt uşor de interpretat. Spre exemplu numele. Atât timp cât le aud corect, semnificaţia acestora este evidentă. Ele se pot referi la numele spiritului sau al unei persoane la care face trimitere acesta. Important este să fac distincţia iatre cele două categorii. Uneori, spiritele îmi oferă indicii, cum ar fi sentimentul de ascensiune, care îmi indică o generaţie anterioară: părinţii, bunicii, unchii sau mătuşile. Dacă trăiesc sentimentul de paralelism, mă gândesc imediat la un frate sau o soră, la un văr sau h un prieten. Pentru a-mi indica un copil, spiritele îmi transmit de regulă senzaţia de coborâre. Toate acestea reprezintă exemple de simţire psihică.
   Adeseori, receptez o combinaţie de senzaţii care mă ajută să descifrez mai bine identitatea spiritului sau a persoanei la care se referă acesta. De pildă, senzaţiile delicate îmi indică de regulă un spirit feminin, în timp ce cele mai puternice îmi indică un spirit masculin. (Există, desigur, şi excepţii de la regulă: spirite masculine care se manifestă delicat şi spirite feminine care se manifestă cu fermitate).

   ...speranţe deşarte. Biserica nu îi încurajează pe oameni să meargă la mediumi, dar aceştia o fac oricum, aşa că tot ce mi-am dorit a fost să verific dacă eşti un şarlatan sau nu, ca să îmi pot avertiza enoriaşii.
   După ce i-am transmis mesaje de la spiritele câtorva rude decedate, inclusiv al unei fetiţe de trei ani ai cărei părinţi l-au rugat să îmi facă o vizită după ce le-am ţinut o lectură, părintele Patrick a rămas cu convingerea că sunt un medium autentic. Decizia lui de a-mi face o vizită ne-a fost de folos amândurora. în anii care au urmat, am devenit bun prieten cu părintele, care mi-a spus nu de puţine ori că acea primă întâlnire, dar şi cele care au urmat, i-au confirmat convingerea în rolul pozitiv jucat de mediumitatea psihică. în ceea ce mă priveşte, consider că nu a fost deloc întâmplător faptul că am primit în aceeaşi zi vizita unei călugăriţe şi a unui preot, exact în perioada în care puneam la îndoială acceptarea mea de către biserica catolică. Patrick s-a dovedit a fi preotul pe care l-am căutat şi care mă putea înţelege: un om care să creadă deopotrivă în principiile credinţei catolice şi în ceea ce făceam eu, astfel încât să îmi poată spune: "Faci ceva bun. Continuă. Nu te opri. Eşti binevenit în biserica mea, oricând doreşti."
   De-a lungul timpului am avut numeroase discuţii foarte interesante cu părintele Patrick despre lumea spiritelor.
   - Eu cred că darul tău este de la Dumnezeu, mi-a spus el odată, chiar dacă există oameni care cred contrariul. Biserica nu ia în calcul decât două opţiuni: Iisus Christos şi diavolul, dar eu cred că mai există şi altele. Eu nu cred că ceea ce faci tu vine de la diavol, dar cred că există spirite rătăcite, care oscilează între bine şi rău şi care îţi pot oferi informaţii din lumea lor. Ce-i drept, biserica nu doreşte ca oamenii să se joace cu aceste lucruri. Ea doreşte ca ei să se ataşeze exclusiv de Christos. Eu nu sunt împotriva acestei recomandări, întrucât foarte mulţi mediumi sunt şarlatani, iar alţii invocă spirite care nu sunt deloc bune.
   în ceea ce mă privea, nu avea nimic împotriva mea, întrucât era convins că nu invoc decât spirite bune.
   - Ceea ce faci tu confirmă odată în plus faptul că lumea celor vii şi lumea celor morţi nu sunt separate, respectiv că nu există decât o singură lume. Unul din citatele mele favorite din Scriptură este cel din Ioan 17:11, care spune: "Tată, mă rog Ţie ca toţi să fie una, la fel cum Eu şi cu Tine suntem una." Există într-adevăr o unitate între cer şi pământ, între viaţă şi moarte.
   Când l-am cunoscut pentru prima oară pe părintele Patrick, mi-am dat imediat seama că acesta avea el însuşi anumite capacităţi psihice, iar el mi-a confirmat că a vorbit cu diferite spirite. Când m-am oferit însă să îl ajut să îşi îmbunătăţească această capacitate, m-a refuzat. Simplul fapt că ştia că acest gen de comunicare este posibilă îi era suficient. Implicarea mai activă în acest rol l-ar fi condus pe un teritoriu necunoscut.
   - Majoritatea prietenilor mei sunt preoţi şi nu doresc ca eu să am vreo legătură cu mediumii, mi-a spus el. Nu îmi înţeleg nici măcar curiozitatea faţă de acest domeniu al cunoaşterii.
   După ce legătura sa cu mine a devenit publică în urma apariţiei unui articol despre mine într-un ziar în care era citată inclusiv părerea lui, părintele Patrick s-a confruntat cu diferite comentarii venite de la oameni care considerau că nu ar fi trebuit să creadă în aceleaşi lucruri în care credeam eu.
   - Cum aş putea să nu cred în ele, obişnuia el să le răspundă. Doar le-am văzut cu ochii mei!
   După prima (şi singura) lectură pe care i-am ţinut-o în mod oficial, familia părintelui Patrick a rămas cu convingerea că eram doar un bun ghicitor, chiar dacă nu chiar un şarlatan. Membrii acesteia şi-au schimbat însă opinia trei ani mai târziu, când am fost invitat la cină acasă la el. în timp ce mâneam, ghizii mei spirituali îmi spuneau că unchiul lui Patrick, Tony, avea să treacă în scurt timp graniţa dintre cele două lumi. Am receptat o imagine a unui membru din familia sa forţând uşa casei acestuia şi găsindu-l mort. Am trăit senzaţia că evenimentul se va produce în curând, în aproximativ două săptămâni.
   Pe bună dreptate, părintele Patrick a fost zguduit de această viziune. "Unchiul Tony" nu îi era doar rudă de sânge, ci şi prieten...

   ...despre vieţile anterioare, tocmai pentru că acestea au trecut şi nu mai au importanţă. Evaluarea unei vieţi se petrece întotdeauna în "starea intermediară", după cum o numeşte Brian Weiss în cartea sa, Multe vieţi, mulţi maeştri. Procesul a fost evocat cu destulă precizie în filmul în apărarea vieţii tale Atunci când spiritul ajunge în lumea de dincolo, el îşi recapitulează viaţa şi ţine cont de lecţiile învăţate în timp ce îşi planifică viaţa în împărăţia spiritelor, eventual şi în următoarea sa încarnare. Nimeni nu doreşte să ne pedepsească vreodată pentru greşelile noastre, decât numai noi înşine. De îndată ce redevenim conştienţi de potenţialul sufletului nostru, noi ne întrebăm de ce am acţionat aşa cum am făcut-o şi ne propunem să ne îmbunătăţim comportamentul.
   Să luăm de pildă cazul sinuciderii. Printre spiritele cu care am intrat în contact s-au numărat şi unele care s-au sinucis. De multe ori, am trăit senzaţia că acestea se află într-un proces de vindecare spirituală. Deşi se simt la fel de bine ca şi celelalte spirite (nu trăiesc într-un fel de stare intermediară, aşa cum cred unii), ele încearcă totuşi să îşi dea seama de ce au făcut ce au făcut. Mai presus de orice, ele îşi doresc să continue să îşi înveţe lecţiile spirituale pe care le-au pierdut. Uneori, am simţit o stare de tristeţe datorată durerii pe care gestul lor 1-a produs persoanelor dragi pe care le-au lăsat în urmă. De bună seamă însă, astfel de sentimente nu sunt caracteristice exclusiv spiritelor care s-au sinucis. Am cunoscut destule spirite care au murit într-un mod "natural" sau în diferite accidente şi care mi-au spus că nu au reuşit să îşi înveţe toate lecţiile şi că sunt nevoite să le reia. Ceea ce contează cu adevărat este felul în care un spirit şi-a petrecut viaţa în această dimensiune fizică. Dacă nu a reuşit să evolueze deloc din punct de vedere spiritual atât timp cât s-a aflat pe Pământ, el este nevoit să îşi înveţe aceste lecţii în lumea de dincolo. Vieţile noastre fizice pot fi comparate cu o şcoală: cei care o absolvă cu note mari au cele mai mari şanse de succes, dar asta nu înseamnă că cei care au absolvit-o cu note mici sau care au renunţat complet la ea (prin sinucidere) nu pot avea succes. Totul depinde de ceea ce fac ei după ce au terminat şcoala.
   încercarea de a "citi" situaţia unui spirit pornind de la mesajele sale mi-a revelat Prima Regulă în ceea ce priveşte comunicarea cu spiritele: nu există reguli. Spre exemplu, am intrat în contact cu spirite care au murit fiind ucise de altcineva şi am simţit mânia lor, dar am cunoscut şi spirite care au avut aceeaşi moarte, dar care erau pline de iubire şi de mulţumire. Acestora din urmă nu le păsa cum au murit, întrucât au apucat să îşi înveţe lecţiile. Deşi nu am niciodată contacte personale cu ele, întrucât sunt protejat de ghizii mei spirituali, ştiu că există inclusiv spirite care continuă să bântuie pe Pământ. Acestea nu şi-au încheiat tranziţia către lumea de dincolo şi trăiesc într-un fel de stare intermediară, continuând să fie ataşate de lucrurile pământeşti.
   Mulţi oameni m-au întrebat cât timp rămânem în lumea de dincolo înainte de a ne întoarce pe Pământ. Spre exemplu, dacă încercăm să contactăm spiritul unei persoane care a murit acum 50 de ani, putem avea vreo şansă, sau s-a întors deja acesta pe Pământ? Personal, nu cred că spiritele se reîncarnează atât de rapid. Oricum, ele nu au o percepţie a timpului aşa cum avem noi. De aceea, am convingerea că putem intra în contact cu spiritele unor oameni care au murit de multe zeci de ani, uneori chiar de secole, deşi nu văd de ce ar stabili acestea un contact cu persoane pe care nu le cunosc şi care nu le pot valida prezenţa.
   înainte de ne reîncarna, noi intrăm în legătură cu un spirit care urmează să devină ghidul nostru principal. In esenţă, noi îi spunem acestuia: "Te rog să îmi asiguri spatele, întrucât intenţionez să cobor pe Pământ." Ghidul principal are datoria să vegheze asupra noastră din lumea de dincolo astfel încât să ne învăţăm lecţiile pe care ne-am propus să le aprofundam. Odată învăţate aceste lecţii, noi suntem gata să ne întoarcem în lumea de dincolo.
   în afara ghidului principal, noi avem şi alţi ghizi spirituali, secundari sau terţiari, după cum îi numesc eu. Convingerea mea este că aceştia se schimbă de-a lungul vieţii noastre, în funcţie de preocupările noastre. Spre exemplu, dacă ne decidem să ne facem medic, vom fi preluaţi de un ghid spiritual care ne va ajuta să devenim un medic mai bun. Secretul succesului depinde însă de...

   Iar acum, să începem.
   Închide ochii. Respiră profund. Inspiră pe nas cât timp numeri până la şase: unu, doi, trei, patru, cinci, şase... apoi reţine-ţi respiraţia. În final, expiră pe gură, din nou, cât timp numeri până la şase. Atunci când inspiri, lasă aerul să pătrundă cât mai adânc în plămâni. Umflă-ţi mai întâi abdomenul, apoi zona diafragmei şi în sfârşit pieptul. în final, expiră pe gură: unu, doi, trei, patru, cinci, şase... La următoarea inspiraţie, imaginează-ţi că inspiri semne plus: unu, doi, trei, patru, cinci, şase... Ţine-ţi puţin respiraţia, apoi expiră pe gură semne minus: unu, doi, trei, patru, cinci, şase... Inspiră din nou, imaginăndu-ţi că absorbi numai energie pozitivă. Atunci când expiri, imaginează-ţi că elimini orice negativitate din tine. Inspiră. Reţine-ţi suflul. Expiră. Atunci când expiri, forţează expiraţia, nu lăsa aerul să iasă pur şi simplu din plămâni. Forţează în mod simbolic eliminarea energiei negative de care te cramponezi. Inspiră de fiecare dată tot mai profund, apoi reţine-ţi respiraţia şi expiră. Fă acest lucru încă o dată: inspiră, reţine, expiră.
   în timp ce continui să respiri astfel, imaginează-ţi că deasupra capului tău coboară o lumină alb-strălucitoare. Este cea mai strălucitoare lumină pe care ai văzut-o vreodată. Imaginează-ţi că această lumină te înconjoară de pretutindeni, ca şi cum ai fi pe plajă, iar lumina soarelui te-ar copleşi. Este o lumină care te încălzeşte, dar nu te arde. în schimb, te relaxează şi te mângâie. în continuare, imaginează-ţi că această lumină alb-strălucitoare ia forma unor mâini mari şi vindecătoare. Acestea îţi mângâie tălpile şi gleznele. Poţi simţi căldura şi energia care emană din aceste mâini. Ele încep să îţi maseze tălpile. Simte energia care îţi încarcă şi îţi mângâie tălpile. încordează-ţi muşchii tălpilor şi curbează-ţi degetele de la picioare. Ţine-le astfel câteva momente, apoi destinde-le. încordează-le din nou şi destinde-le. Apoi din nou. Simte cum tălpile şi gleznele ţi se relaxează.
   în continuare, mâinile de lumină se deplasează către gambe şi către genunchi. încordează-ţi muşchii gambelor, apoi destinde-i. Simte cum şi aceştia se relaxează complet. Mâinile de lumină îţi transmit căldura şi energia lor în întregul corp. Simte cum energia lor urcă spre coapse. încordează-ţi muşchii coapselor, apoi destinde-i. Fă de câteva ori acest lucru. Ori de câte ori îţi relaxezi muşchii, conştientizează faptul că elimini din ei orice tensiune şi orice stres. In continuare, imaginează-ţi că energia alb-strălucitoare a mâinilor urcă spre fese. încordează-ţi muşchii feselor, apoi destinde-i. Aceştia se relaxează complet. Energia vindecătoare urcă apoi de-a lungul coloanei vertebrale. încordează-ţi muşchii spatelui, apoi destinde-i. Muşchi după muşchi, întregul spate ţi se relaxează. Căldura palmelor ajunge la gât şi elimină orice tensiune de la acest nivel. Imaginează-ţi un nod care se desface...
   Continuă să respiri profund. Eşti din ce în ce mai relaxat, dar încărcat cu tot mai multă energie. Inspiră şi simte cum muşchii abdomenului ţi se încordează. Ţine-ti respiraţia, apoi expiră şi relaxează-ţi muşchii. Inspiră din nou. Expiră. în continuare, energia vindecătoare se deplasează către piept şi către umeri. Conştientizează întreaga povară pe care o porţi zilnic pe umeri. Las-o să se disipeze odată cu mângâierile mâinilor de lumină şi cu expiraţiile tale. Toate tensiunile acumulate la acest nivel sunt eliminate de lumină. Simte cum energia trece prin tine, dizolvând toate blocajele.
   Te simţi din ce în ce mai împăcat şi mai calm. Mâinile de lumină îţi mângâie uşor faţa. Zâmbeşte. Inspiră. Refine-ţi suflul, apoi expiră şi relaxează-ţi buzele. Acum, ridică-ţi sprâncenele pe inspiraţie, apoi reţine-ţi suflul şi expiră, coborându-le. în timp ce mâinile de lumină îţi mângâie faţa, simte cum chiar şi cel mai mic muşchi ţi se relaxează: muşchii din jurul gurii, din jurul ochilor... Fruntea ţi se netezeşte complet, pe măsură ce grijile şi tensiunile sunt eliminate de lumină.
   în continuare, mâinile ajung deasupra creştetului capului tău, iar energia care emană din ele devine mult mai intensă. Coboară ca o ploaie deasupra ta, spălând orice negativitate care a mai...