Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Povestea neadevărată a vieţii tale sâmbătă, 21 octombrie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Povestea neadevărată a vieţii tale

cum să renunţi la trecutul care te creează şi să devii pe deplin conştient în prezent
de Bryan Hubbard
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Povestea neadevărată a vieţii tale Imaginea mare preţ Eu Sunt: 37,00 lei

preţ listă: 39,00 lei

reducere:
2,00 lei (5,13%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Povestea neadevărată a vieţii tale

Cea mai mare parte a omenirii operează pe baza unei accepţiuni universale de identitate greşită nu sunt ceea ce cred că sunt. "Eul" care este gândit întru fiinţă maschează adevăratul dumneavoastră sine, care este portalul spre fericirea adevărată şi durabilă. A ne înţelege pe noi înşine în timp şi prin timp este cheia acestui portal şi a unei vieţi trăite constant în prezent şi pline de veselie.
Fiecare om îşi are propria poveste (un mit după care trăieşte) care îi colorează lumea şi determină viaţa pe care o duce. Povestea dumneavoastră derivă din experienţele dumneavoastră, din familie şi strămoşi. Este mai mult decât o amintire este o amprentă energetică. Povestea dumneavoastră continuă să fie lentila prin care vedeţi şi interpretaţi lumea. În cazul în care credeţi că e greu să faceţi bani sau că relaţiile se vor termina întotdeauna prost, atunci asta este povestea dumneavoastră şi este una care se autorealizeaza şi se repetă permanent. Drept urmare, în viaţă încep să apară tiparele banii devin o luptă permanentă, sau o relaţie proastă este urmată de o alta.
Dar povestea dumneavoastră nu este adevărată. Propria poveste nu este doar o serie de gânduri care sunt urmarea experienţelor. Are o rezonanţă mai profundă şi mai bogată decât simplă gândire.
Cuvânt-înainte de Lynne McTaggart ... 11
Introducere ... 16
Povestea neadevărată a vieţii tale: Puncte esenţiale ... 19

Partea I: Povestea neadevărată a vieţii tale şi Timpul

1. Povestea neadevărată a vieţii mele ... 25
2. Povestea neadevărată a vieţii tale ... 45
3. Tu în Prezent ... 59
4. Tu şi Trecutul ... 73
5. Tu în afara Timpului ... 89
6. Tu şi Timpul ... 109

Partea a II-a: Cele trei ipostaze ale sinelui tău

7. Cele trei corpuri temporale ... 117
8. Corpul temporal al Prezentului ... 139
9. Corpul temporal al Trecutului ... 149
10. Centrul Potenţial ... 171
11. Înţelege pulsaţiile ... 183
12. Dincolo de terapie ... 197

Partea a III-a: Programul Despovărat de Timp de 21 de zile

Introducere în Programul Despovărat de Timp ... 207
Ziua 1 ... 210
Ziua 2 ... 212
Ziua 3 ... 217
Ziua 4 ... 222
Ziua 5 ... 228
Ziua 6 ... 233
Ziua 7 ... 238
Ziua 8 ... 242
Ziua 9 ... 244
Ziua 10 ... 249
Ziua 11 ... 260
Ziua 12 ... 262
Ziua 13 ... 267
Ziua 14 ... 272
Ziua 15 ... 276
Ziua 16 ... 280
Ziua 17 ... 282
Ziua 18 ... 285
Ziua 19 ... 289
Ziua 20 ... 293
Ziua 21 ... 298

Postfaţă ... 301
Glosar ... 304
Referinţe ... 316
Mulţumiri ... 318
Despre autor ... 319

pag. 30-31

   Cele două indicii

   După aceea, timp de ani de zile am contestat, am atacat şi am pledat împotriva teoriei, am prelucrat-o şi am vorbit despre ea la workshopuri de pe tot cuprinsul Statelor Unite şi Marii Britanii. Când un terapeut care a participat la unul dintre ateliere mi-a spus că, după ce a folosit modelul "Cele trei ipostaze ale sinelui", a ajuns la un progres remarcabil cu un client ale cărui probleme păreau de nerezolvat, am început să-mi dau seama că exista ceva de valoare în teorie.
   Da, s-a întâmplat într-o clipă, dar întreaga mea viaţă fusese un preludiu al acelui moment. Din toate astea, două indicii s-au remarcat în special şi m-au ajutat pe parcurs.
   Primul a avut loc odată cu moartea tatălui meu. Avea 90 de ani şi, cu toate acestea, nu era absolut nimic în neregulă cu el din punct de vedere fizic. Un control cu câţiva ani înainte arătase că avea inima unei persoane cu 20 sau 30 de ani mai tinere. Cu toate acestea, în ziua în care m-am dus să-l vizitez la el acasă, l-am găsit întins în pat.
   "Ce s-a întâmplat?", l-am întrebat.
   Mai nimic, a răspuns ridicând din umeri, doar că se săturase. A spus că se săturase de viaţă şi acum voia să moară. S-a întors cu spatele la mine, cu faţa la perete.
   Câteva ore mai târziu, când plecam, am băgat capul pe uşa dormitorului şi am încercat să-mi iau la revedere. Am avut un gând trecător că s-ar putea să fie ultima dată când îl văd, cu toate că ideea părea absurdă. Mi-a urat toate cele bune şi am plecat. Trei zile mai târziu m-a sunat mama mea să-mi spună că tatăl meu murise.
   Într-un fel, îşi dorise propria moarte. Nu s-a făcut nicio autopsie, dar dacă s-ar fi făcut, cauza morţii probabil că ar fi fost una generală şi vagă şi, cu siguranţă, nu "sătul de viaţă", sau că "se săturase", sau chiar că "nu mai suporta încă o zi".
   Dacă ai noroc, vei muri de bătrâneţe. Medicii, familia şi prietenii vor fi cu toţii de părere că ai dus o viaţă bună. Medicina nu recunoaşte bătrâneţea ca pe o cauză a morţii, cu toate că în fiecare zi cineva pare să moară din cauza ei. Cu siguranţă, corpul tău "se slăbeşte treptat", sau îţi pierzi cheful de viaţă. Vei fi văzut multe şi, la fel ca tatăl meu, vei fi simţit greutatea enormă a regretelor din trecut, a dezamăgirilor şi rănilor pe care le-ai purtat cu tine. Cum spunea poetul englez William Wordsworth: "Lumea e prea mult cu noi".
   În ziua în care l-am vizitat pe tatăl meu, era atât un corp care vorbea cu mine în dormitor în timpul prezent, cât şi un trecut care părea să sălăşluiască în el. În cele din urmă, asta se întâmplă cu cei mai mulţi dintre noi - trecutul ne copleşeşte, de parcă ar fi o fiinţă distinctă, până când nu mai suportăm, nici măcar pentru încă o zi.
   Celălalt indiciu mi s-a arătat ani mai târziu, când am citit o carte despre fantome. Lynne era peste hotare, ţinând o prelegere pe undeva, fiica mea cea mare era la facultate, iar cea mică era cu prietenii. Aşa că eu am rămas cu căţelul nostru, Ollie, şi cu un raft de cărţi pe care voiam să le citesc. Însă nimic din ce aduceam în grădină nu părea să îmi capteze interesul, aşa că m-am întors în casă, rătăcind prin biroul lui Lynne, care e tapetat cu cărţile pe care le foloseşte pentru cercetările ei.

pag. 30-31

   Cele două indicii

   După aceea, timp de ani de zile am contestat, am atacat şi am pledat împotriva teoriei, am prelucrat-o şi am vorbit despre ea la workshopuri de pe tot cuprinsul Statelor Unite şi Marii Britanii. Când un terapeut care a participat la unul dintre ateliere mi-a spus că, după ce a folosit modelul "Cele trei ipostaze ale sinelui", a ajuns la un progres remarcabil cu un client ale cărui probleme păreau de nerezolvat, am început să-mi dau seama că exista ceva de valoare în teorie.
   Da, s-a întâmplat într-o clipă, dar întreaga mea viaţă fusese un preludiu al acelui moment. Din toate astea, două indicii s-au remarcat în special şi m-au ajutat pe parcurs.
   Primul a avut loc odată cu moartea tatălui meu. Avea 90 de ani şi, cu toate acestea, nu era absolut nimic în neregulă cu el din punct de vedere fizic. Un control cu câţiva ani înainte arătase că avea inima unei persoane cu 20 sau 30 de ani mai tinere. Cu toate acestea, în ziua în care m-am dus să-l vizitez la el acasă, l-am găsit întins în pat.
   "Ce s-a întâmplat?", l-am întrebat.
   Mai nimic, a răspuns ridicând din umeri, doar că se săturase. A spus că se săturase de viaţă şi acum voia să moară. S-a întors cu spatele la mine, cu faţa la perete.
   Câteva ore mai târziu, când plecam, am băgat capul pe uşa dormitorului şi am încercat să-mi iau la revedere. Am avut un gând trecător că s-ar putea să fie ultima dată când îl văd, cu toate că ideea părea absurdă. Mi-a urat toate cele bune şi am plecat. Trei zile mai târziu m-a sunat mama mea să-mi spună că tatăl meu murise.
   Într-un fel, îşi dorise propria moarte. Nu s-a făcut nicio autopsie, dar dacă s-ar fi făcut, cauza morţii probabil că ar fi fost una generală şi vagă şi, cu siguranţă, nu "sătul de viaţă", sau că "se săturase", sau chiar că "nu mai suporta încă o zi".
   Dacă ai noroc, vei muri de bătrâneţe. Medicii, familia şi prietenii vor fi cu toţii de părere că ai dus o viaţă bună. Medicina nu recunoaşte bătrâneţea ca pe o cauză a morţii, cu toate că în fiecare zi cineva pare să moară din cauza ei. Cu siguranţă, corpul tău "se slăbeşte treptat", sau îţi pierzi cheful de viaţă. Vei fi văzut multe şi, la fel ca tatăl meu, vei fi simţit greutatea enormă a regretelor din trecut, a dezamăgirilor şi rănilor pe care le-ai purtat cu tine. Cum spunea poetul englez William Wordsworth: "Lumea e prea mult cu noi".
   În ziua în care l-am vizitat pe tatăl meu, era atât un corp care vorbea cu mine în dormitor în timpul prezent, cât şi un trecut care părea să sălăşluiască în el. În cele din urmă, asta se întâmplă cu cei mai mulţi dintre noi - trecutul ne copleşeşte, de parcă ar fi o fiinţă distinctă, până când nu mai suportăm, nici măcar pentru încă o zi.
   Celălalt indiciu mi s-a arătat ani mai târziu, când am citit o carte despre fantome. Lynne era peste hotare, ţinând o prelegere pe undeva, fiica mea cea mare era la facultate, iar cea mică era cu prietenii. Aşa că eu am rămas cu căţelul nostru, Ollie, şi cu un raft de cărţi pe care voiam să le citesc. Însă nimic din ce aduceam în grădină nu părea să îmi capteze interesul, aşa că m-am întors în casă, rătăcind prin biroul lui Lynne, care e tapetat cu cărţile pe care le foloseşte pentru cercetările ei.

pag. 124-125

   Schimbare şi permanenţă

   Folosind modelul celor trei corpuri temporale, punctul esenţial al budismului şi taoismului devine clar. Ambele filozofii ne spun că, atât timp cât ne vedem ca pe un sine permanent şi fix, constanta vieţii este suferinţa. Lumea se schimbă tot timpul, iar noi fie vrem ca lucrurile să rămână aşa cum sunt, fie ne ridicăm un zid din lucruri materiale pentru a ne proteja de vicisitudinile vieţii. Cu toate acestea, nu putem să construim certitudinea. În orice moment putem să ne pierdem banii sau casa, soţul sau soţia.
   De asemenea, trebuie să înţelegem exact ce anume trăieşte această experienţă. Dacă ne vedem pe noi înşine ca pe un sine constant, vom suferi cu siguranţă tocmai din cauză că această idee este o închipuire. Nu doar că facem parte dintr-o viaţă care este în perpetuă schimbare, ci noi suntem însăşi acea viaţă. Cu toate acestea, până nu devenim conştienţi de corpurile temporale, percepţia noastră despre cine suntem se schimbă în funcţie de pulsaţia dominantă.

   Poţi simţi mirosul unei flori într-o clipă, apoi în următoarea să te gândeşti la cineva care te~a supărat, apoi să conştientizezi frumuseţea şi minunăţia grădinii în care te afli. Toate aceste stări contrastante vin dintr-unul dintre corpurile temporale, şi schimbarea poate să aibă loc în decurs de clipe.

   Ideea unui sine consecvent - acel "eu" care înregis-trează, interpretează şi reacţionează - este descris drept ego de către unii care, în general, cred că egoul moare odată cu corpul, sau drept suflet de către alţii care îşi imaginează că acest sine constant supravieţuieşte morţii. Cu toate că ceva supravieţuieşte în urma ta, nu este acel "tu" pe care îl crezi tu! Este un sine impersonal - dar, pe de altă parte, nu a existat niciodată ceva personal la viaţă, nici măcar viaţa "ta".
   Dacă aplicăm modelul despovărat de timp asupra preceptelor budiste, vedem că constanta Corpului temporal al Prezentului este schimbarea, în timp ce Corpul temporal al Trecutului are o nevoie imperioasă de repetiţie şi o dorinţă de a avea mai mult din acelaşi lucru.
   După cum vom vedea, această nevoie imperioasă venită din Corpul temporal al Trecutului este un proces în încercarea de a căuta înţelegere şi finalitate. Numai atunci când aceasta se va realiza, pulsaţiile din Corpul temporal al Trecutului se vor diminua şi tiparele din trecut vor dispărea.

   De ce nu eşti prezent

   Eşti suma dintre un centru energetic care creează timp şi spaţiu şi o percepţie a sinelui bazată pe corp (Corpul temporal al Prezentului); un altul care întăreşte percepţia unui sine separat prin trecut (Corpul temporal al Trecutului); şi un al treilea care este câmpul creativ al tuturor posibilităţilor, în afara timpului şi spaţiului (Centru Potenţial).
   Atât timp cât Corpul temporal al Trecutului domină, eşti mai mult trecut decât momentul prezent, şi experienţele tale vor tinde să fie o reiterare şi retrăire a experienţei. Vei avea şi un sentiment mai intens de separare, chiar de izolare, faţă de lume şi de ceilalţi. Nu vei fi în totalitate "acolo" luând parte la prezent, şi astfel nu vei vedea pe deplin şi nu vei răspunde la adevărul prezentului.

pag. 228-229

   Ziua 5 > Opreşte timpul

   Astăzi vom arunca o privire asupra modului în care Timpul Psihologic este o mişcare din trecut.

   Scrie "Ziua 5" în colţul din stânga sus, redactează secţiunile pe care le-ai creat pentru Ziua 4, însă lasă spaţiu pentru exerciţiul de azi, pe care ar trebui să-l intitulezi "Opreşte timpul".


   Naraţiunea din Corpul temporal al Trecutului stă în calea zumzetului existenţei. Întrucât viaţa ta este o permanentă devenire - o mişcare spre ceva mai bun - nu exişti, ci devii. Doar o fiinţă existenţială, nu o fiinţă în devenire, poate să se îndrăgostească din nou de viaţa sa. În ultimele zile am făcut câteva exerciţii pentru a încetini această mişcare a timpului; în exerciţiul de azi este vorba să oprim complet timpul.
   Îţi aduci aminte de micul experiment pe care l-am în cercat în prima zi a programului, când te-am rugat să priveşti cu adevărat ceva - o floare din grădina ta sau faţa cuiva? Dacă ai încercat să faci asta, e posibil să fi observai că spaţiul dintre tine şi obiect a dispărut şi părea că şi timpul s-a oprit.
   Asta pentru că o viaţă conştientă pe deplin nu trăieşte după o naraţiune inconştientă din Trecut, ci după pre zent, după Prezentul vibrant. Prezentul este clar singura actualitate - nu poate să fie Trecutul amintit pe jumătate sau vreun viitor proiectat - astfel, singura modalitate de a trăi este să te conectezi pe deplin cu prezentul. Atunci când vezi, auzi, miroşi, citeşti ziarul, mergi pe stradă şi iei parte la nenumăratele alte lucruri pe care le faci zilnic, trebuie să le faci pe deplin.
   Ne petrecem ziua somnambuli sau gândind - lucru care, numai dacă nu rezolvă vreo problemă, este Trecutul care se întipăreşte asupra prezentului. Această întipărire este omniprezentă: de câte ori vedem o persoană pe care am mai întâlnit-o înainte, nu o vedem deloc cu adevărat, în schimb, impunem imediat asupra ei o imagine din trecut. Atunci când privim o floare, se declanşează o înlănţuire de gânduri cu privire la faptul că trebuie să ne ocupăm de buruieni weekendul viitor. Atunci când vedem clădirea noastră de birouri, ne gândim la şedinţa groaznică pe care trebuie să o avem astăzi. Şi aşa se întâmplă, toată ziua, în fiecare zi.
   În timp ce cantitatea de întipărire pe care o facem aproape în fiecare clipă este extraordinară, mişcarea în sine nu ar putea fi mai simplu de observat; este întotdeauna dinspre Trecut către viitor, ocolind Prezentul. Viitorul ar putea fi la doar câteva secunde distanţă, însă întipărirea nu poate fi asociată niciodată cu clipa actuală - pentru că trăieşti clipa de faţă, chiar dacă nu eşti conştient că o faci.
   În timp ce gândirea pare că are loc în momentul prezent, este, de fapt, mişcarea dintr-un Trecut trăit pe jumătate către un viitor imaginat: nu te poţi gândi la Momentul prezent până nu a devenit Trecut, chiar dacă poate fi vorba de o fracţiune de secundă mai târziu. Dacă ai trăit o experienţă completă în Prezent, nu există niciun gând. Cu toţii am trecut prin asta: în momentul orgasmului, de exemplu, sau în timpul momentelor înfricoşătoare dintr-un montagne russe.

pag. 298-299

   Ziua 21 > Slujirea: noua imitaţie

   Astăzi vom face ceva care constă în slujirea altora.

   Aşadar, am ajuns la lecţia finală din ultima zi: slujirea. Slujirea altor persoane, în moduri subtile şi explicite, este altruistă ca acţiune. Aceasta spune că ceilalţi sunt mai importanţi decât mine, pentru că eu nu sunt altceva decât o expresie a câmpului unificat, la fel cum sunt şi ei. Copiază toate secţiunile din Ziua 20 şi adaugă o nouă pagină, notând cuvântul "Slujire" în partea de sus.


   Slujirea stă la baza vieţii spirituale (şi prin "spiritual" mă refer la măsura în care Centrului Potenţial i se permite să se exprime). Centrul Potenţial este câmpul unităţii şi, în ultimă instanţă, adevărata ta stare de a fi, la care te vei întoarce în cele din urmă.
   Scopul vieţii este să vezi cu adevărat că eşti asta şi să descoperi în ce măsură poţi să îţi exprimi Centrul Potenţial în Centrul Prezentului din timp şi spaţiu. Câtă unitate sau dragoste poţi să aduci în lumea separării aparente?
   După cum am văzut pe tot cuprinsul acestei cărţi, percepţia unui sine separat sporeşte pe măsură ce devenim mai împovăraţi de timp. Acest aspect este demonstrat într-un spectru larg de modalităţi: un sentiment de ură faţă de lume, cinism, duşmănie, furie, dezamăgire, depresie, plictiseală, îngâmfare sau, în cazul meu, un sentiment de mândrie. Toate aceste tipare te separă de sentimentul de armonie şi de adevărata ta moştenire. Miracolul revelaţiei că eşti infinit şi etern în timp ce trăieşti în spaţiu şi timp ţi-a fost refuzat.
   Slujirea realizată în mod conştient este o punte între percepţia unui sine separat şi Centrul Potenţial. Poate să fie cel mai neînsemnat gest - cum ar fi să laşi pe cineva să se bage în faţa ta la coadă - sau ceva atât de important şi magnific, încât devine subiectul ştirilor principale, cum ar fi să hrăneşti copii flămânzi.
   Ceea ce faci cu adevărat prin slujire este secundar faptei în sine, pentru că fapta măruntă şi cea măreaţă spun acelaşi lucru: eu nu sunt separat, ci o expresie a unui câmp unificat.
   Dacă eşti mândru sau îngâmfat, cum eram eu, la început este foarte greu să răspunzi în faţa oricărei experienţe fără să te pui pe tine în prim-plan. O persoană mândră sau îngâmfată se întreabă întotdeauna "Cum mă afectează asta pe mine?" înainte de orice alt gând. Pentru mine, acest sentiment de mândrie era un tipar în oglindă care a crescut în energie de-a lungul anilor de la experienţele iniţiale ale unui tată abuziv care mi-a spus în mod constant că eram nepotrivit şi inferior.

   Încearcă fapte simple de bunătate

   Aşadar, din Ziua 21, vreau să faci ceva care este spre slujirea altora. Ai putea să începi cu lucruri mărunte - încearcă să deschizi uşa pentru cineva - şi expresia poate să se mărească pe măsură ce te oferi voluntar să lucrezi într-o cantină sau să ajuţi la hrănirea săracilor din cartierul tău. Oricare ar fi fapta, spune-ţi asta în timp ce o faci: "Fac asta spre slujirea ta, o expresie amicală a câmpului unificat".
   În secolul al XV-lea, teologul german Thomas A Kempis a scris "Imitatio Christi", o lucrare clasică a literaturii creştine. în ea subliniază cum, imitând faptele altruiste...

  • cartea a apărut în decembrie 2016 la editura Act şi Politon
  • traducător: Ana Maria Popandron
  • cartea cuprinde 320 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.250 kg
  • ISBN: 978-606-913-088-9
  • cartea a fost vizualizată de 898 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi din acelaşi domeniu cu "Povestea neadevărată a vieţii tale"
(orientări spirituale > transformare personală)
derulare
YouasGod - revista Noii Energii - set nr. 1, 2, 3 şi 4
YouasGod - revista Noii Energii - set nr. 1, 2, 3 şi 4
(occidentală, channeling, transformare personală)
Nosso Lar
Nosso Lar
(transformare personală)
Vindecarea sufletului
Vindecarea sufletului
(transformare personală)
Floarea vieţii - vol. 2
Floarea vieţii - vol. 2
(transformare personală)
Miracole acum
Miracole acum
(transformare personală)
Mesaje de la Univers
Mesaje de la Univers
(transformare personală)
Sufletul neînlănţuit
Sufletul neînlănţuit
(transformare personală)
Copilul mării
Copilul mării
(transformare personală)
Magister
Magister
(roman, transformare personală)
Calea purtătorului de lumină
Calea purtătorului de lumină
(transformare personală)
Secretul bogăţiilor
Secretul bogăţiilor
(transformare personală, dezvoltare personală)
Sistemul Kinslow
Sistemul Kinslow
(transformare personală)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare vineri, 20 octombrie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar