Priveşte altfel viaţa

   2. Spaţiul şi timpul - moduri de percepţie ale vieţii

   Două concepte esenţiale şi specifice lumii fizice în care trăim, sunt cele care le denumim spaţiu şi timp. Acestea ne asigură aparent o bună reprezentare raţională şi logică a existenţei noastre, aducându-ne în minte percepţii specifice care ne arată o poziţionare permanentă a corpului uman într-o dimensiune tridimensională spaţială şi care ne dă repere de încadrare întrun spaţiu definit. Practic în fiecare moment avem o percepţie corectă asupra existenţei noastre întrun loc anume şi un timp bine definit, întrucât în lumea fizică avem o percepţie clară a noţiunii de timp în care existăm.
   Aceste două atribute, de spaţiu şi timp, sunt specifice percepţiei lumii fizice şi ne ajută permanent să ne orientăm şi să definim clar fiecare moment al existenţei noastre.
   Ele sunt specifice lumii materiale şi poziţionează corect corpul în dimensionalitatea în care există, ajutându-ne totodată la contorizarea întrun fel a momentelor parcurse de la naşterea noastră, generând astfel conceptul pe care îl numim vârsta umană.
   Aceste facilităţi oferite de aceste concepte ne aduc şi multe limitări în dimensionalitatea ce o dau şi care se manifestă prin percepţia permanentă în starea conştientă a minţii umane, a celor două repere, respectiv spaţiul şi timpul. Sunt specifice nivelului exterior conştient al minţii şi sunt percepute activ de mintea noastră în starea coştientă din timpul unei zile, starea de frecvenţă beta, caracterizată de o pulsaţie a creierului la circa 21 cicli pe secundă, şi care este specifică stării active, conştiente din timpul unei zile.
   Cu toate acestea, corpul uman are nevoie periodic de o stare de somn, care intervine natural pe parcursul fiecărei zile, şi care de obicei apare după o perioadă activă a conştientului uman. Starea de somn se produce natural şi ne ajută să ne odihnim fizic prin încetarea acţiunilor fizice şi intrarea creierului în starea de somn, care este specifică prin faptul că se reduce frecvenţa de lucru a creierului la nivele mai joase.
   Starea de somn are mai multe etape sau nivele de frecvenţă ale creierului uman şi toate sunt specifice conştientei interioare ale minţii şi chiar a ceea ce numim subconştientul.
   Prima stare dintrun ciclu de somn, este starea sau nivelul alfa, care are o frecvenţă de lucru între 7 şi 14 cicli pe secundă.
   La acest nivel al minţii, cele două noţiuni specifice lumii fizice, care definesc percepţia spaţiului şi a noţiunii de timp, în acest nivel capătă o cu totul altă percepţie. Practic, în starea alfa a creierului, percepem altfel spaţiul şi timpul, eliminând limitările logice impuse de lumea fizică şi materială în care acţionează corpul uman.
   Fiecare dintre noi are vise pe parcursul unei stări de somn, stare în care percepem cele două concepte permisiv, fără limitările materiale impuse de lumea fizică. Practic, în timpul unui vis, putem percepe spaţiul fără repere logice sau raţionale, şi care ne permit astfel o poziţionare mult mai rapidă în diferite locuri din spaţiu, ca percepţie mă refer.

   9. Viaţa cu problemele ei

   Expresia PROBLEMĂ apare tot mai des în vorbirea curentă a oamenilor. Utilizarea acestui cuvânt nu are înţelesul clasic al unei probleme ci a luat de multe ori locul oricărei situaţii ce o avem de soluţionat. Practic spunem că avem o problemă de rezolvat, dar care în fapt nu este deloc o problemă anume, care să implice găsirea unei soluţii. Aşa problema noastră devine de fapt o simplă situaţie, căreia îi cunoaştem soluţia, dar în acest fel de a gândi situaţia are o importanţă mai mare pentru noi, aparent doar.
   Problema reală ce poate apărea uneori reprezintă o situaţie anormală, o provocare la găsirea unei soluţii care să înlăture efectele problemei.
   Problema este de fapt un mesager al vieţii, care ne anunţă printr-o provocare, să găsim soluţia naturală de rezolvare. De obicei, fiecare problemă are întotdeauna o soluţie, doar că nu întotdeauna această soluţie este la vedere.
   Sigur putem spune că fiecare problemă ce apare în viaţă ne provoacă de fapt să căutăm răspunsul potrivit, şi de foarte multe ori acel răspuns provoacă şi schimbări în viaţa noastră.
   De fapt, problema este în fapt un mesager care ne spune întrun mod indirect că trebuie să facem o schimbare anume în viaţă, fie sub forma unei schimbări de atitudine sau sub altă formă ce ne poate aduce soluţia.

   15. Fericirea este o alegere

   Fericirea este un concept ce ţine de fiecare individ în parte. Este diferită ca percepţie şi specifică fiecăruia dintre noi. Fericirea mea este cert diferită de fericirea ta, a altuia şi aşa mai departe. Asta din cauza faptului că şi noi suntem diferiţi şi ca atare gândim diferit, deci implicit şi visele şi dorinţele noastre sunt diferite.
   Pentru a atinge acesta stare de împlinire personală, primul lucru este să decizi că o poţi realiza. Al doilea pas este să alegi între alternativa de a fi fericit sau a experimenta opusul acesteia.
   Pot spune că este doar o alegere personală asupra a ceea ce vrei să trăieşti, după care vei avea toate motivele să o exeperimentezi cu adevărat.
   Dacă ai făcut alegerea de a experimenta fericirea, poţi merge mai departe şi vei imagina cum vrei să fie pentru tine această alegere. Trebuie să fii cât mai explicit, să îi arăţi vieţii tale ce înseamnă pentru tine a fi fericit.
   Nu exprima doar generic fericirea, că vei risca să nu fii înţeles corect de mintea ta, în ceea ce vrei, şi astfel îţi poate aduce o altă realitate decât cea pe care o doreşti. Deci fii precis şi concret în exprimarea mentală a fericirii tale, după care lasă viaţa să îţi arate calea pentru tine.
   Vei constata că ai nevoie de foarte puţine elemente ale vieţii pentru a fi fericit. Restul argumentelor nu fac decât să...

   23. Trăieşte aici şi acum

   Trecem acum la ultimul capitol al cărţii, care ne arată unde să ne poziţionăm spaţio-temporal.
   Şterge din vocabularul tău noţiuni precum "cândva in viitor" sau "într-o bună zi" voi face sau voi decide ceva anume. Ele nu fac decât să îndepărteze orice perspectivă a realizării visurilor tale.
   Gândind în acest mod, vei exprima o dorinţă viioare posibilă, pe care mintea nu înţelege dacă o doreşti ca o realitate a vieţii tale.
   Un alt exemplu poate fi expresia: "Vreau să fiu... ", care de fapt exprimă o dorinţă viitoare permanentă, ce poate fi luată în considerare cândva, neprecizat, şi care va atrage energia necesară tot atunci, cândva.
   Acest mod de a gândi, centrat spre viitor, poate fi o altă capcană a minţii tale, care te distrage din nou de la realitatea prezentului, punând în dezbatere mentală un subiect posibil. încearcă să schimbi această orientare greşită, si decide că azi, viitorul te preocupă doar atunci când defineşti ţelurile. Aşa vei reuşi să priveşti cu bucurie spre acest drum din viitorul tău.
   Nu lăsa temerile asupra viitorului să se instaleze în viaţa ta prezentă sau grijile din trecut să interfereze cu ziua de azi. Acceptă-le ca realităţi trecute sau posibile realităţi viitoare, şi doar atât.