Profeţiile de la Celestine

   ...- Ţi-am spus cred, mai devreme, la telefon, că am plecat de la ziar acum câţiva ani şi m-am alăturat unui grup de cercetători care studiază pentru ONU schimbările culturale şi demografice. Ultima mea misiune a fost în Peru.
   Cât am stat acolo, lucrând la Universitatea din Lima, am auzit zvonuri despre un manuscris vechi, recent descoperit, dar nimeni n-a putut să-mi ofere detalii, nici măcar departamentele de arheologie şi antropologie. Când am contactat autorităţile guvernamentale, acestea au negat că ar cunoaşte ceva în legătură cu acest subiect. Cineva, care nu cunoştea nimic în mod direct despre Manuscris, mi-a spus că guvernul se străduia de fapt să facă să dispară acest document, din diferite motive. Mă cunoşti, a continuat ea, sunt o fire curioasă. Când misiunea mea s-a terminat, m-am hotărât să mai rămân acolo câteva zile, să văd ce mai pot afla. La început, fiecare fir pe care l-am urmat părea să ducă spre un drum înfundat, dar mai încolo, pe când luam prânzul într-o cafenea din afara Limei, am observat că un preot se tot uita la mine. După câteva minute a venit spre mine şi mi-a spus că mă auzise mai devreme, în ziua aceea, întrebând despre Manuscris. Nu mi-a spus cum îl cheamă, dar a acceptat să-mi răspundă la câteva întrebări.
   A ezitat o secundă, privindu-mă cu aceeaşi intensitate.
   - El a spus că Manuscrisul datează cam din anul 600 î.Hr. şi că prezice transformări uriaşe în societatea omenească.
   - începând de când? am întrebat.
   - începând cu ultimele decenii ale secolului al douăzecilea.
   - Acum?!
   - Chiar acum.
   - Şi ce fel de transformări ar trebui să se întâmple? am întrebat. Ea a părut stânjenită pentru un moment, apoi, cu o sforţare, a spus:
   - Preotul mi-a vorbit despre un fel de renaştere a conştiinţei, care va începe foarte încet. Nu este de natură religioasă, dar e spirituală. Vom descoperi ceva nou despre viaţa omului pe această planetă, despre semnificaţia existenţei noastre şi, spunea preotul, această cunoaştere va
modifica dramatic cultura omenirii.
   S-a oprit puţin, apoi a adăugat:
   - Preotul mi-a spus că Manuscrisul e împărţit în mai multe părţi, sau capitole, fiecare fiind dedicat unei anume Viziuni asupra vieţii, unui anume gen de intuiţie. Manuscrisul prezice că în această perioadă fiinţele umane vor începe să aibă şi să înţeleagă aceste inuiţii în mod secvenţial, una...

   ... oamenii vor descoperi o nouă energie, care stă la baza tuturor lucrurilor şi care radiază din ele, inclusiv din noi înşine.
   M-am gândit câteva clipe la această idee, apoi am citit un lucru care m-a fascinat: Manuscrisul spunea că percepţia umană asupra acestei energii începe cu o mai mare sensibilitate la frumuseţe. Am rămas pe gânduri. între timp, am auzit zgomotul unor paşi care se apropiau. Am văzut-o pe Sarah exact în momentul în care m-a zărit şi ea.
   - Locul acesta este minunat, a spus ea când a ajuns lângă mine. Ai ajuns la partea cu percepţia asupra frumuseţii?
   - Da, am spus. Nu sunt prea sigur ce înseamnă.
   - Vei găsi mai încolo în Manuscris mai multe detalii, mi-a spus ea, dar voi încerca să-ţi fac un rezumat. Percepţia frumuseţii este ca un fel de barometru care ne spune cât de aproape suntem de percepţia propriu-zisă a energiei. Este limpede, pentru că dacă vezi energia, îţi dai seama că face parte din acelaşi continuum ca şi frumuseţea.
   - Vorbeşti de parcă ai vedea-o, am spus.
   M-a privit fără cea mai slabă conştiinţă de sine.
   - Da, o văd, dar primul lucru pe care l-am făcut a fost o mai profundă apreciere a frumuseţii.
   - Cum asta? Frumuseţea nu este relativă?
   A clătinat din cap.
   - Lucrurile pe care noi le percepem ca frumoase pot fi diferite, dar caracteristicile în sine pe care le atribuim acestor lucruri sunt aceleaşi. Uite, atunci când vezi ceva frumos, îţi apare ca o prezenţă mai clară, de o culoare mai vie, nu-i aşa? Iese în evidenţă, străluceşte. Acel ceva pare
incredibil de viu în comparaţie cu monotonia din jur.
   Am aprobat.
   - Priveşte acest loc, a continuat. Acum poate nu-ţi dai seama, pentru că ne aflăm cu toţii aici. Dar locul acesta îţi sare în ochi. Culorile, formele sunt splendide. Ei bine, următorul nivel de percepţie este de a vedea câmpul de energie care înconjoară totul.
   Trebuie că am făcut o figură nedumerită, pentru că a râs, apoi a continuat, pe un ton serios:
   - Poate că ar trebui să mergem în grădini. Sunt la vreo câteva sute de metri mai spre sud. O să ţi se pară foarte interesante.
   I-am mulţumit pentru că şi-a sacrificat timpul ca să-mi explice Manuscrisul mie, unui străin, şi pentru că mi-a arătat împrejurimile de la Viciente. A dat din umeri.

   Am avut adesea plante de apartament din această specie, filodendron cu frunze vărgate. Frunzele lui, de un verde-închis, aveau aproape un metru în diametru. Părea perfect sănătos, vibrând de energie.
   - Da, priveşte-l, dar mai puţin intens, a spus Sarah.
   Făcând aceasta, m-am jucat puţin, focalizând şi defocalizând privirea. Am încercat să privesc la zece centimetri distanţă de forma fizică a plantei. Am început să captez scurte străluciri de lumină, apoi, cu o simplă refocalizare, puteam vedea un glob de lumină albă, care înconjura planta.
   - Văd ceva, chiar bine acum, am spus.
   - Mai priveşte în jur, m-a îndemnat Sarah.
   Am dat înapoi, surprins. în jurul fiecărei plante din raza vederii mele era un câmp de lumină albicioasă, vizibilă, totuşi total transparentă, fără să ascundă nimic din culoarea şi forma plantei. Mi-am dat seama că ceea ce vedeam făcea parte din frumuseţea unică a fiecărei plante. Ca şi cum la început vedeam planta, apoi unicitatea şi prezenţa ei, apoi ceva amplifica frumuseţea pură a formei ei fizice, atunci când vedeam câmpul de energie.
   - Încearcă să vezi asta, a spus Sarah. S-a aşezat în faţa mea, întoarsă spre filodendron. Un val de lumină albă din jurul corpului ei a ţâşnit spre plantă. Diametrul globului de energie care înconjura planta s-a mărit cu câteva zeci de centimetri.
   - Ia te uită! am strigat, provocând râsul celor doi.
   Curând am râs şi eu, conştient de ciudăţenia întâmplărilor care se petreceau, dar fără urmă de tensiune la vederea unor fenomene de care mă îndoiam, cu doar câteva zile în urmă. Mi-am dat seama că percepţia câmpurilor nu dădea nici o senzaţie de supranatural, ci făcea lucrurile mai solide şi mai reale decât înainte.
   În acelaşi timp totuşi, lucrurile din jur păreau diferite. Singurul termen de comparaţie pe care îl puteam avea era poate un film în care culorile pădurii erau exagerate, pentru a o face să pară mistică, vrăjită. Plantele, frunzele, cerul aveau viaţă în ele, prezenţă, poate chiar conştiinţă, dincolo de lucrurile pe care le percepem în mod normal. După ce am văzut toate astea, pădurea nu va mai fi niciodată aceeaşi pentru mine.
   Am privit spre Phil.
   - Aşază-te şi proiectează-fi energia spre filodendron, i-am spus. Aş dori să fac o comparaţie.
   A rămas perplex.

   ...simţim că există ceva spiritual, ceva care lucrează dincolo de tot ce facem. A Doua Viziune statuează această conştientă ca pe ceva foarte real. Vedem că am fost preocupaţi doar cu supravieţuirea din punct de vedere material, focalizaţi pe controlul siguranţei propriei noastre situaţii în univers şi ştim că deschiderea de acum aruncă o lumină clară asupra a ceea ce se întâmplă de fapt. A Treia Viziune iniţiază o nouă perspectivă asupra vieţii. Defineşte universul fizic ca fiind pur energetic, format din ceva care răspunde întrucâtva modului nostru de gândire. Cea de A Patra Viziune aduce la vedere tendinţa umană de a fura energie de la alţi oameni, controlându-i, luându-le minţile. O crimă pe care o comitem deseori, pentru că ne simţim goliţi de energie, în imposibilitate de a mai face ceva. Această lipsă de energie poate fi rezolvată, evident, prin conectare la surse mai înalte. Universul ne poate furniza tot ce ne trebuie, doar să ne deschidem către el. Aceasta este revelaţia celei de A Cincea Viziuni. în ceea ce te priveşte pe tine, ai avut o experienţă mistică, prin care ai văzut o clipă măreţia energiei pe care o poţi dobândi. Această stare este ca un salt înaintea tuturor lucrurilor, ca o străfulgerare asupra viitorului. Nu o putem menţine prea mult. Odată ce încercăm să vorbim cu ceilalţi - care operează cu stări de conştiinţă normale - sau încercăm să trăim într-o lume în care se mai întâmplă conflicte, suntem scoşi din această stare superioară şi cădem înapoi, la nivelul nostru mai vechi. Apoi, trebuie să recâştigăm, pas cu pas, ceea ce am zărit pentru o fracţiune de secundă şi să reîncepem progresul spre conştiinţa ultimă. Dar pentru a face asta, trebuie să învăţăm să ne umplem cu energie în mod conştient, pentru că această energie aduce coincidenţele şi acestea ne ajută să stabilizăm noul nivel, să îl permanentizăm.
   Trebuie că l-am privit foarte încurcat, pentru că a continuat: - Gândeşte-te, când ni se întâmplă ceva mai presus de posibilitatea noastră de a evolua în viaţă, devenim mai conştienţi. Simţim că atingem ceva către care ne duce destinul. Când se întâmplă asta, se stabileşte în noi nivelul energetic care a produs această coincidenţă. Putem fi scoşi de pe acest nivel şi astfel ne putem pierde energia, dacă ne este teamă, dar acel nivel rămâne ca o limită pe care o vom putea recâştiga relativ uşor. Am devenit altfel de indivizi, cu totul noi. Existăm la un nivel energetic mai înalt, la un nivel - să nu uiţi - de vibraţie mai înaltă. Vezi acum care este procesul? Ne încărcăm, creştem, ne încărcăm şi creştem din nou. Aşa continuăm noi, oamenii, evoluţia universului către vibraţii tot mai înalte.
   S-a oprit o clipă, părând că se gândeşte să adauge ceva.

   Phil l-a privit pe Dobson. Acesta, la rândul său, s-a uitat la mine şi la Sanchez şi a spus:
   - A Noua Viziune vorbeşte despre cum se va schimba cultura omenirii în mileniul următor, ca rezultat al evoluţiei conştiente şi descrie un mod de viaţă cu totul diferit de cel actual. De exemplu, Manuscrisul prezice că noi, oamenii, vom provoca în mod deliberat scăderea numărului populaţiei, pentru a putea trăi în cele mai frumoase şi mai încărcate de energie locuri de pe Pământ. Ceea ce este remarcabil este faptul că în viitor vor exista mult mai multe astfel de locuri, pentru că vom lăsa pădurile să crească şi nu le vom mai tăia, ele, în schimb creând energie. Conform celei de A Noua Viziuni, spre mijlocul mileniului următor oamenii vor trăi printre copaci vechi de cinci sute de ani, în grădini enorme şi vor călători rapid la distanţă, spre zonele urbane, graţie unor incredibile minuni ale tehnologiei. Până atunci, mijloacele de supravieţuire - hrana, îmbrăcămintea, transportul - vor fi complet automatizate şi puse la dispoziţia tuturor. Necesităţile noastre vor fi complet satisfăcute, fără a mai fi nevoie de bani, dar nici nu vom mai fi exagerat de indulgenţi cu cei leneşi. Ghidat de intuiţie, fiecare va şti precis ce să facă şi când să acţioneze şi totul se va desfăşura în mod armonios. Nimeni nu va consuma exagerat, pentru că nu va mai avea dorinţa de a poseda şi de a-i controla pe alţii în vederea asigurării propriei securităţi. în mileniul următor viaţa va deveni cu totul altceva. Conform Manuscrisului, a continuat el, dorinţa noastră de a urmări un scop va fi satisfăcută de aventura propriei noastre evoluţii, de înţelegerea intuiţiilor şi a desfăşurării propriului destin. ANoua Viziune descrie o lume în care fiecare va deveni mai atent la ceea ce i se întâmplă. Vom şti exact ce evenimente urmează să se producă, indiferent unde. fie că este vorba de o potecă într-o pădure în care bate vântul, fie despre un pod traversat de vreun camion. Vă daţi seama cât de pline de semnificaţii vor fi atunci întâlnirile dintre oameni? Gândiţi-vă cum se vor cunoaşte două persoane. Fiecare va observa câmpul energetic al celuilalt şi vor fi date pe faţă toate manipulările posibile, chiar din prima clipă. Lucrurile se vor limpezi foarte repede, iar cei doi îşi vor spune totul şi îşi vor transmite mesajele, vor îndeplini scopul mai înalt al întâlnirii lor. Îşi vor continua apoi călătoria individuală, dar vor fi fundamental schimbaţi. Vor vibra la un alt nivel, apoi vor veni în contact cu alţi oameni, într-un fel care nu fusese posibil înaintea acelei întâlniri.
   Pe măsură ce energia noastră ajungea la el, Dobson era tot mai elocvent şi mai inspirat în descrierea vieţii care va urma. Ce spunea el...