Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Psihoterapie & consiliere existenţială duminică, 22 ianuarie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Psihoterapie & consiliere existenţială


de Emmy Van Deurzen, Martin Adams
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Psihoterapie & consiliere existenţială Imaginea mare preţ Eu Sunt: 26,00 lei

preţ listă: 29,00 lei

reducere:
3,00 lei (10,34%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Psihoterapie & consiliere existenţială

În ultimă instanţă, terapia existenţială este o formă contemporană de filosofie practică şi aplicată ce caută să ajute oamenii să obţină înţelepciunea de a înţelege şi trăi vieţile lor cu o mai mare conştientizare şi înţelegere. Terapia ajută oamenii să realizeze acest lucru printr-un proces de interogaţie judicioasă şi examinare a sentimentelor, experienţelor şi intuiţiilor în scopul de a ajunge la o claritate a reflecţiei şi insight-ului.
Sarcina de a fi om nu este în principal una psihologică sau biologică ci filosofică, iar sarcina terapeutului existenţialist este a face această interogaţie filosofică practică şi relevantă pentru căutarea unei vieţi mai bune.
Mulţumiri ... 6
Introducere ... 7

1. Cadrul terapiei existenţiale ... 17
Istoric şi fundamente teoretice ... 17
Câteva figuri emblematice ale filosofiei existenţialiste ... 28
Limitele vieţii umane: datele existenţei ... 32
A trăi în timp ... 44
A trăi în paradox ... 45
Anxietate şi datele existenţei ... 47
Mintea şi corpul ... 48

2. Persoana terapeutului ... 53
Cine sunteţi? ... 53
Utilizarea experienţei de viaţă pentru a reflecta asupra vieţii şi sensurilor ei ... 54
A-fi-cu: reciprocitate, colaborare şi încredere ... 58
Capacitatea de a fi independent şi individualitatea ... 64
Transparenţă şi înţelepciune ... 65
Cine sunteţi ca terapeut? ... 68
Importanţa terapiei personale în formarea dumneavoastră profesională ... 69
Cum utilizăm supervizarea? ... 70

3. A lucra fenomenologic: Nucleul terapiei existenţiale ... 75
Fenomenologie: presupoziţii, tendinţe, puncte oarbe şi concepţia asupra lumii ... 75
Presupoziţiile terapiei existenţiale ... 78
Examinarea presupoziţiilor ... 79
A lucra fenomenologic ... 81

4. Dezvoltarea unei atitudini existenţialiste ... 109
Deschiderea faţă de experienţă ... 109
Graniţe şi consecvenţă ... 116
Reciprocitate şi dialog ... 121
Autodezvăluirea ... 126
Directivitate, sinceritate şi direcţie ... 131

5. De la teorie la practică ... 135
Expresie şi expresie de sine: paradoxul sinelui ... 135
Identificarea temelor şi problemelor ... 139
Identificarea valorilor şi credinţelor ... 144
Emoţiile ca busolă ... 152
Alegere şi responsabilitate ... 167
Anxietatea: autenticitate, vină şi rea-credinţă ... 170
Lucrul cu visele şi imaginaţia ... 179

6. Ce contează cu adevărat pentru client ... 187
Câteva principii de bază ... 187
Dileme, conflicte şi tensiuni ... 189
Dimensiunea fizică. Confruntarea cu viaţa şi moartea: realitatea schimbării şi durerii în Umwelt ... 193
Dimensiunea socială. Izolarea şi asocierea: relaţiile în Mitwelt ... 198
Dimensiunea personală. Libertatea şi sentimentul integrităţii personale: tipare de viaţă şi proiectul original în Eigenwelt ... 209
Dimensiunea spirituală. Consistenţa valorilor, credinţelor şi principiilor în Uberwelt ... 217

7. Procesul terapiei existenţiale ... 227
Terapia existenţială ca povestire ... 227
Întâlnire, evaluare şi diagnostic ... 229
A lua notiţe ... 232
Influenţa cadrului şi contextului terapiei ... 233
Prima şedinţă şi contractul ... 236
Durata contractului ... 240
Tarifele ... 241
Începutul şi încheierea şedinţelor ... 242
Elaborare, reticenţă şi rezistenţă ... 246
Finaluri şi încheieri ... 248
Terapia ca proces de învăţare ... 252

8. Rezumat şi sinteză ... 263
Sumarizarea fundamentului filosofic al practicii existenţialiste ... 263
Sumarizarea principiilor practicii existenţialiste ... 265
Dezvoltarea unui stil personal ... 271

Glosar ... 273
Bibliografie ... 285
index ... 292

pag. 20

   Alte abordări terapeutice sunt în principal biologice, psihologice, sociale, intelectuale sau spirituale şi neglijează în general filosofia. Ele se concentrează de asemenea pe ceea ce se întâmplă în interiorul unei persoane sau în spaţiul interpersonal şi se deplasează rareori spre considerarea condiţiei umane şi a contextului ei filosofic şi socio-politic mai larg. Cele mai multe terapii se concentrează de asemenea pe ceea ce nu funcţionează şi descriu acest lucru ca patologie, afirmându-şi ca obiectiv vindecarea persoanei de acea caracteristică. Ele sunt preocupate în principal de factori intrapsihici sau interpersonali. În vreme ce terapia existenţială poate de asemenea să facă loc acestor dimensiuni în momente diferite, orizontul ei este mai larg şi trece dincolo de problemele individuale spre considerarea vieţii însăşi. Focalizarea ei este pe natura adevărului şi realităţii mai degrabă decât pe personalitate, boală sau remediu, deci mai degrabă decât a gândi despre funcţii şi disfuncţii ea preferă să gândească în termenii abilităţii persoanei de a face faţă provocărilor pe care ni le prezintă inevitabil viaţa.
   Deşi abordarea existenţială implică în mod clar idei, ea nu este un demers pur şi simplu intelectual cum ar fi un careu de rebus şi, cu siguranţă, nu este abstractă ca matematica. A înţelege viaţa este la fel de esenţial pentru supravieţuire cum este abilitatea de a vorbi, a merge, a respira sau a mânca. Ea este practică şi concretă. Întotdeauna viaţa este profesorul, iar ideile nu ne sunt de niciun ajutor dacă nu pot înclina balanţa într-un sens pozitiv pentru vieţile noastre.
   Acţiunile bazate pe experienţă sunt primul limbaj învăţat de om. În acest sens, terapia existenţială este aplicarea practică a filosofiei asupra vieţii de zi cu zi. Ea vorbeşte despre a ajunge să înţelegem şi astfel să trăim productiv şi creativ înăuntrul constrângerilor şi posibilităţilor vieţii. A ne implica în ideile existenţialiste ne cere să avem curajul să valorizăm diversitatea în detrimentul uniformităţii, concreteţea în...

pag. 20

   Alte abordări terapeutice sunt în principal biologice, psihologice, sociale, intelectuale sau spirituale şi neglijează în general filosofia. Ele se concentrează de asemenea pe ceea ce se întâmplă în interiorul unei persoane sau în spaţiul interpersonal şi se deplasează rareori spre considerarea condiţiei umane şi a contextului ei filosofic şi socio-politic mai larg. Cele mai multe terapii se concentrează de asemenea pe ceea ce nu funcţionează şi descriu acest lucru ca patologie, afirmându-şi ca obiectiv vindecarea persoanei de acea caracteristică. Ele sunt preocupate în principal de factori intrapsihici sau interpersonali. În vreme ce terapia existenţială poate de asemenea să facă loc acestor dimensiuni în momente diferite, orizontul ei este mai larg şi trece dincolo de problemele individuale spre considerarea vieţii însăşi. Focalizarea ei este pe natura adevărului şi realităţii mai degrabă decât pe personalitate, boală sau remediu, deci mai degrabă decât a gândi despre funcţii şi disfuncţii ea preferă să gândească în termenii abilităţii persoanei de a face faţă provocărilor pe care ni le prezintă inevitabil viaţa.
   Deşi abordarea existenţială implică în mod clar idei, ea nu este un demers pur şi simplu intelectual cum ar fi un careu de rebus şi, cu siguranţă, nu este abstractă ca matematica. A înţelege viaţa este la fel de esenţial pentru supravieţuire cum este abilitatea de a vorbi, a merge, a respira sau a mânca. Ea este practică şi concretă. Întotdeauna viaţa este profesorul, iar ideile nu ne sunt de niciun ajutor dacă nu pot înclina balanţa într-un sens pozitiv pentru vieţile noastre.
   Acţiunile bazate pe experienţă sunt primul limbaj învăţat de om. În acest sens, terapia existenţială este aplicarea practică a filosofiei asupra vieţii de zi cu zi. Ea vorbeşte despre a ajunge să înţelegem şi astfel să trăim productiv şi creativ înăuntrul constrângerilor şi posibilităţilor vieţii. A ne implica în ideile existenţialiste ne cere să avem curajul să valorizăm diversitatea în detrimentul uniformităţii, concreteţea în...

pag. 49-50

   Terapeuţii existenţialişti nu acceptă o distincţie funcţională între minte, corp şi lume, preferând să considere fiinţa umană ca pe o conştiinţă întrupată, ce este capabilă să reflecteze asupra ei însăşi şi se află întotdeauna într-un context.
   De fapt, modul cel mai fundamental de interacţiune pe care îl avem este cu lumea. Identitatea noastră, modul în care gândim despre noi înşine este inseparabil de lume. Concepţia noastră despre lume este la modul concret perspectiva pe care o avem dintr-un anumit punct, este modul în care experimentăm şi interpretăm lumea din care facem şi noi parte.
   Nu este pur şi simplu o chestiune cognitivă ci mai degrabă o atmosferă pe care o şi absorbim, o şi emanăm. De fapt, o luăm de bună într-atât încât nu suntem deseori conştienţi de modul particular în care percepem lumea. În artă, perspectiva se referă atât la concepţia despre lume, cât şi la perspectiva pe care o am de aici asupra lumii.
   Natura corpurilor noastre dictează natura concepţiei noastre despre lume. Dezvoltarea tehnologiei a contribuit la această separare a corpului de lume. Până la sfârşitul secolului XIX, începutul epocii ştiinţifice, toate măsurătorile erau raportate la corpul uman; de exemplu un inci era mărimea degetului mare, un picior reprezenta lungimea labei piciorului unui adult şi un furlong1, lungimea unei brazde, reprezenta cât de mult putea fi condus plugul fără oprire. Toată lumea ştia aceste lucruri. Odată cu măsurile obiective şi standardizate, această legătură cu corpul s-a pierdut.
   Există multe expresii pe care le folosim, deseori fără să medităm asupra lor, ce se referă la modul în care interacţionăm cu lumea prin intermediul corpurilor noastre. Spunem despre cineva că "nu-l putem înghiţi". Ne referim la slăbiciunea cuiva ca fiindu-i "călcâiul lui Ahile", personajul mitic. Când ne simţim încrezători, "ne simţim pământul sub picioare". Când suntem fericiţi, ne simţim "uşori". Când suntem deprimaţi, ne simţim "apăsaţi".
   Când suntem copii, experimentăm diverse locuri cum ar fi locul de joacă ca fiind mari, iar când revenim să le vizităm ca adulţi suntem surprinşi să constatăm că nu sunt atât de mari cum ni le aminteam. Ele doar păreau mari, deoarece noi eram mici. Oamenilor mici de statură le displac deseori mulţimile deoarece nu pot vedea literalmente calea de ieşire. Pentru cei care îşi pierd capacitatea de deplasare, lumea devine un loc diferit, un loc în care nu mai pot trăi cu aceeaşi libertate.
   Destul de des, gândim în termenii acceptabilităţii corpului nostru în sensul normelor societale. Noi ne gândim la el ca la un obiect, subiect al aprobării sau dezaprobării. Acest lucru transformă corpul şi chiar pe noi înşine într-o posesiune sau un obiect. În cultura contemporană, fiinţa umană este în pericol de a deveni standardizată.
   Terapeuţii existenţialişti nu consideră corpul ca pe un lucru pe care îl avem. Corpul este ceva ce suntem. Nietzsche vorbeşte despre "corpul inteligent" în sensul că trebuie să-l ascultăm şi să fim una cu el. Când ne pierdem această abilitate de a-l asculta, ne implicăm în activităţi distructive. Observăm acest lucru cel mai pregnant în cazul oamenilor cu tulburări de alimentaţie, care şi-au pierdut sau au învăţat cumva să-şi nege abilitatea de a şti dacă le este foame sau nu. Hrana sau absenţa ei este apoi utilizată pentru a separa persoana de mesajul corpului lor, iar hrana şi consecinţele ei dobândesc altă semnificaţie pentru o persoană, ce are mult mai mult legătură cu acceptabilitatea lor ca fiinţe umane sau cu relaţia lor cu o lume privativă sau sufocantă. În consecinţă, ei mănâncă atunci când nu le este foame sau nu mănâncă atunci când le este foame în încercarea de a dobândi un echilibru.
   Mai mult, concentrarea pe cantitatea de hrană devine o modalitate de distragere de la paradoxurile şi dilemele existenţei. Concentrarea pe înfăţişarea fizică şi neajunsurile ei se manifestă paroxistic în tulburarea dismorfică în care oamenii ajung să aibă un simţ eronat al formei corpurilor lor.

pag. 64

   CAPACITATEA DE A FI INDEPENDENT ŞI INDIVIDUALITATEA

   În scopul de a se simţi în largul lor în lumea lor personală, oamenii caută să dobândească independenţă. Ceea ce este mai puţin evident este că ei vor obţine independenţa doar prin implicarea în propriile lor lupte existenţiale. Independenţa autentică va însemna că omul poate fi fericit în compania propriei persoane şi de asemenea că este capabil să găsească plăcere în relaţiile personale mai profunde cu prietenii apropiaţi şi membrii familiei, mai degrabă decât în relaţiile mai superficiale cu mulţi oameni. Acesta este un alt exemplu de şi/şi. Cu cât suntem mai apropiaţi de noi înşine, cu atât vom fi mai în largul nostru în relaţiile intime.
   Acest lucru rezultă în capacitatea noastră de a judeca ce relaţii vor fi reciproc benefice şi să ştim cum să le facem mai profunde şi mai pline de încredere. Acest lucru nu poate fi realizat fără a înţelege că a fi independent nu înseamnă a fi singuratic şi de asemenea nu înseamnă pur şi simplu a reacţiona împotriva a ceea ce cred alţii. Înseamnă a-ţi permite să face parte dintr-un grup fără a-ţi pierde sentimentul identităţii. Oamenii care pot realiza acest lucru pot părea la prima vedere că sunt oameni destul de obişnuiţi, dar ei îşi vor fi rezolvat nu doar credinţele ci şi ce anume să creadă în cazul unor situaţii neaşteptate. Ei sunt independenţi dar nu izolaţi. Ei sunt, de fapt, nonconformişti în sensul cel mai bun.
   Deseori, ei vor avea abilitatea de a privi ceva ca şi cum n-ar mai fi privit niciodată acel lucru. Aceasta înseamnă a fi fenomenologic şi deşi poate părea ignoranţă sau naivitate, este de fapt vorba despre deschidere şi abilitatea de a tolera incertitudinea. Alt aspect al autonomiei şi individualităţii este independenţa financiară, abilitatea de a ne purta de grijă din punct de vedere material, iar munca şi traiul în limitele posibilităţilor noastre este o caracteristică a unei vieţi sănătoase.

pag. 126

   AUTODEZVĂLUIREA

   Cu riscul de a rosti un truism, suntem cu toţii oameni; împărtăşim acelaşi tip de speranţe şi temeri, dorinţe şi insecurităţi. Acest lucru este comun terapeutului şi clientului. Cu toate acestea, în plus faţă de această asemănare fundamentală, suntem diferiţi prin virtutea faptului că ne plasăm în roluri diferite, de terapeut şi client. Terapeutul şi clientul se află într-un cadru formal în care unul dintre ei, clientul, a venit la celălalt, terapeutul, să descopere ceva nou despre sine şi propria existenţă. Acest lucru creează o tensiune în terapie ce se traduce deseori în tema autodezvăluirii.
   Existenţial, ne descoperim prin însuşi faptul de a fi în relaţie. Amplasarea şi stilul cabinetului de consultaţie, hainele pe care le îmbrăcăm şi obiectele ce ne înconjoară (sau cele care sunt absente) - toate acestea dezvăluie gustul şi stilul nostru de viaţă. Ca terapeuţi ne punem la dispoziţia clientului şi în acest proces ne dezvăluim prin tot ceea ce facem şi spunem sau prin tot ceea ce evităm să facem sau spunem. Noi realizăm deseori aceste lucruri în moduri de care suntem foarte puţin conştienţi. Clienţii noştri percep mesajele pe care le trimitem cu o acuitate mult mai mare decât îi credităm deseori. Desigur, noi încercăm să nu le dăm sfaturi, dar clienţii se îndoiesc rareori care ar fi acel sfat dacă ar fi să îl dăm.
   Ar fi naiv să credem că este posibil să renunţăm la personalitatea noastră şi la concepţia noastră asupra lumii şi să fim o prezenţă neutră pentru client. Este absolut natural ca cei doi oameni aflaţi în relaţie să fie curioşi în privinţa celuilalt. Iar clientul este în special curios în privinţa terapeutului, deoarece terapeutul nu dezvăluie prea multe despre sine. Clienţii vor căuta deseori terapeutul pe Internet şi vor trage propriile lor concluzii. Cu toate acestea, ceea ce dezvăluim despre noi înşine este deseori interpretat în moduri neaşteptate şi asemenea interpretări eronate pot fi expresii simbolice ale modurilor în care clienţii "citesc" alţi oameni sau evenimente înconjurătoare. Este necesar să fim conştienţi de acest fapt şi să lucrăm asupra lui.

pag. 202-203

   Încredere şi control

   Terapia existenţială este o relaţie bazată pe încredere şi pe valoarea înţelegerii, dar în scopul de a fi înţeleşi este necesar să ne deschidem si astfel să riscăm să ne arătăm slăbiciunile şi defectele. Scopul general ar terapiei va fi descoperirea experienţei eliberării mai degrabă decât experienţa constrângerii şi ameninţării, implicate de intimitate. Dar în scopul obţinerii intimităţii, trebuie riscate pierderile ei viitoare, deoarece intimitatea autentică nu poate fi controlată sau forţată. Ambele persoane trebuie să poate alege liber să fie împreună.
   Mai frecvent, însuşi procesul terapiei mai degrabă decât conţinutul lui va reflecta încrederea. Este mai probabil ca clienţii noştri să aibă încredere în respectul nostru atunci când ne respectăm propria autoritate la fel de mult pe cât o respectăm şi pe a lor. Dacă acest lucru înseamnă să contestăm maniera în care ne tratează, atunci acest fapt va fi un aspect firesc al cooperării şi respectului. Progresul se va măsura cel puţin la fel de mult printr-o creştere a cooperării şi încrederii între terapeut şi client ca şi prin ceea ce spune şi face clientul în afara terapiei.

   Competitivitate şi obiectificare

   Atât Martin Buber cât şi Jean-Paul Sartre au afirmat că reducem imprevizibilitatea oamenilor atunci când îi transformăm în obiecte. Dar în acest proces ne transformăm la rândul nostru în obiecte. Noi credem că astfel simplificăm lucrurile şi chiar aşa şi este, dar cu un preţ. Obiectificarea ne conduce la atribuirea de calităţi umane obiectelor, de calităţi materiale oamenilor şi la cauzalitate în relaţiile interpersonale.
   Trilogia lui Sartre Drumul către libertate descrie strălucit modul în care diverse personaje se percep nu ca fiind co-constituite dinamic în-lume, ci mai degrabă ca obiecte determinate de lume şi incapabile de a găsi o ieşire.
   Este util să ne reamintim că cele mai multe probleme relaţionale se bazează pe temerile de a ne pierde atât individualitatea cât şi iubirea celuilalt. Acest lucru se manifestă prin adoptarea rolurilor de victimă, persecutor sau salvator în relaţie. Din acestea trei, rolul de victimă este deseori perceput ca fiind poziţia favorită, cu sentimentul de a se acţiona asupra noastră, de a avea cea mai puţină putere:
    Persoana în rolul de victimă se simte şi se prezintă ca acţionându-se asupra ei şi ca neputincioasă în faţa oamenilor. In timp ce există posibilitatea ca în această supunere să se depăşească o tensiune ori ca celălalt să devină conştient de impactul său, această postură conduce de obicei la defetism şi disperare.
    Persoana în rolul persecutorului caută să-l manipuleze sau să-l controleze pe celălalt, astfel încât acela să facă "ceea ce trebuie". Ne poate ajuta să obţinem un sentiment plăcut legat de abilitatea noastră de a face lucrurile să progreseze, dar din moment ce o facem în beneficiul nostru, îl minimalizăm de fapt pe celălalt, iar el se va simţi abuzat.
    Persoana în rolul salvatorului caută alţi oameni pentru a-i ajuta, făcându-şi din salvarea lor proiectul său. In timp ce acest lucru ne conferă un sentiment plăcut legat de propria capacitate de a-i îngriji pe alţii, celălalt este împiedicat să-şi găsească propria demnitate şi independenţă. Il secătuieşte şi îi răpeşte autonomia.

   Aceste roluri sunt adoptate în relaţiile co-dependente în care, deşi o persoană vrea ca cealaltă să se schimbe într-un anume fel - ceea ce reprezintă motivul pentru care se comportă în modul în care o face - de fapt, dacă una dintre ele se schimbă, relaţia ar fi destabilizată şi ar risca apariţia unui element nou. Adicţia este deseori o componentă puternică a relaţiilor de co-dependenţă...

  • cartea a apărut în martie 2011 la editura Herald, în cadrul colecţiei Terapia
  • traducător: Brânduşa Popa
  • cartea cuprinde 304 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.265 kg
  • ISBN: 978-973-111-203-9
  • cartea a fost vizualizată de 2081 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi din acelaşi domeniu cu "Psihoterapie & consiliere existenţială"
(psihologie > aplicată, psihologie > dezvoltare personală)
derulare
Închipuie-ţi toţi oamenii
Închipuie-ţi toţi oamenii
(transformare personală, dezvoltare personală)
Uşa secretă către succes
Uşa secretă către succes
(dezvoltare personală)
Dicţionar ilustrat al gesturilor
Dicţionar ilustrat al gesturilor
(dezvoltare personală)
Cu 10 la sută mai fericit
Cu 10 la sută mai fericit
(dezvoltare personală)
Vizualizarea creativă - CD
Vizualizarea creativă - CD
(dezvoltare personală)
Schimbând gândirea, îţi schimbi viaţa
Schimbând gândirea, îţi schimbi viaţa
(transformare personală, dezvoltare personală)
Vise cu îngeri
Vise cu îngeri
(dezvoltare personală)
Omul devine ceea ce gândeşte
Omul devine ceea ce gândeşte
(dezvoltare personală)
SIMRA
SIMRA
(dezvoltare personală)
Educarea spirituală a copiilor
Educarea spirituală a copiilor
(dezvoltare personală, educaţie)
Ce ştiu cu adevărat
Ce ştiu cu adevărat
(dezvoltare personală)
Cele opt deprinderi ale iubirii
Cele opt deprinderi ale iubirii
(cuplu, dezvoltare personală)
Mai mult de 10%
Mai mult de 10%
(transformare personală, dezvoltare personală)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare sâmbătă, 21 ianuarie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar