Reţeaua neuronală pentru levitaţie a lui Buddha

   Şi atunci, data viitoare când vă spun că o să vă dizolvaţi trecutul, o să vă uitaţi la mine şi o să ştiţi exact despre ce vorbesc. Trecutul, pentru voi, sunt modelele de reţele neuronale care stau aici, în creierul vostru şi care încă vă mai ţin laolaltă viaţa prezentă, actuală. Vină, ruşine, nepotrivire, toate lucrurile cu care aveţi greutăţi - ele ţin laolaltă viaţa voastră, chiar acum, chiar până şi în ceea ce priveşte oamenii care sunt în viaţa voastră. Deci, când vă spun că o să vă schimbăm trecutul şi o să îl dizolvăm, o să ştiţi că eu spun că o să scoatem din priză reţeaua neuronală a trecutului şi o să îi păstrăm toate resursele de înţelepciune. O să o scoatem din priză şi să o lăsăm să se dizolve.
   Iar ceea ce aţi vedea, imediat şi cu o acceptare totală, este că tiparele energetice care îi ţin laolaltă pe toţi aceşti oameni în viaţa voastră, care susţin toate aceste probleme din viaţa voastră, toate aceste nepotriviri din viaţa voastră - veţi şti că, în clipa în care Observatorul şterge programul reţelei neuronale, atunci toată lumea din jurul vostru se destramă şi se dizolvă. O să ştiţi asta, pentru că o să înţelegeţi în ce mod funcţionează câmpul cuantic al ştiinţei particulelor. Şi atunci o să vă uitaţi la mine şi o să spuneţi: "Sunt pregătit. Aşa să fie." Şi ce aţi spune dacă n-aţi şti că ar fi aşa: "Bun, am încredere în tine." Să aveţi încredere în mine? De ce aţi vrea să faceţi asta? De ce să nu aveţi încredere în voi înşivă? Eu sunt învăţătorul vostru. De ce să port eu povara încrederii voastre? Oare nu credeţi că ar trebui să o purtaţi voi? Asta înseamnă să fii Dumnezeu.
   Dacă eu v-aş spune, acum o să vă dizolv trecutul, iar voi nu ştiţi nimic despre cum funcţionează acest câmp, ştiţi ce o să vi se întâmple? In reţeaua voastră neuronală o să apară...

   ...dimensiune a timpului, care, într-o zi, va fi viitorul vostru liniar.
   Dacă acest lucru e plauzibil şi posibil la nivel teoretic, atunci discutăm aici despre un model cu totul nou - iar semnul lui Buddha care pluteşte deasupra florii de lotus nu e doar o mantra minunată sau o mandală pe care să o puteţi studia. De fapt, este un simbolism codificat, care vă arată că puteţi să levitaţi, cu acea stare de concentrare intensă. Dar ce reprezintă simbolul lui Buddha care pluteşte deasupra florii de lotus? Că Buddha trăieşte acum într-o linie temporală nemuritoare. El pluteşte acolo, dar, de fapt, el trăieşte peste mii de ani, în viitor, pentru că, deşi este văzut acum cinci mii de ani, el e cu două mii de ani mai departe în linia lui temporală.
   De asemenea, mai reprezintă şi gândul lui Buddha, al cărui simbolism era că el stătea acolo, în pace absolută, sfidând legile gravităţii. El reprezenta şi un gând, un gând imaginat - şi faptul că forma cea mai înaltă de gând stă în creier, în pace absolută. Se numeşte cel de-al treilea ochi, iar Buddha reprezenta cel de-al treilea ochi. Practic, ceea ce ne spunea el, prin simbolismul său mut, este că tot ce gândiţi este egal cu Buddha care levitează. Dacă am în şcoala asta o persoană care poate să leviteze la cincisprezece picioare deasupra podelei, atunci toţi ceilalţi, care meditează în jurul acelei persoane sunt la fel cu acea entitate, pentru că proiectarea unui gând care este şi antigravitaţie şi funcţionează în banda superioară de infraroşu este egal cu plutirea lui Buddha sau cu plutirea voastră într-un câmp nongravitaţional, pentru că gândul e acelaşi lucru cu Buddha. Buddha reprezintă faptul că gândurile create arhitectural există într-o linie temporală...

   ...sabia, pe când eram tânăr: "Uite, Ram, du-te şi cucereşte-te pe tine însuţi." Să mă cuceresc pe mine însumi însemna exact ceea ce vă învăţ eu pe voi astăzi; m-am ocupat de asta deconectându-mi ura, mânia, amărăciunea şi ignoranţa şi reconectându-le la natură. De-a lungul anilor, energia mea a trecut de la furie la iluminare, în decursul unei vieţi. Dar eu am vrut asta.
   Trebuie să vreţi să o faceţi. Ca atunci când m-am dus la portbagaj şi am scos veşmântul îndoielii - nu am vrut să dau asta viziunii, pentru că voiam să am ceva putere. Vreau să fiu în stare să deconectez îndoiala, iar dacă dau viziunii îndoiala mea, atunci îi dau puterea mea. Asta e măcinarea, în a vă proteja caracterul omenesc. îndoiala e o sabie pe care o purtaţi. Puteţi să tăiaţi cu ea orice vreţi şi va fi foarte acceptabil să o faceţi. Dar nu sunt liber de ea până ce nu o arunc - şi nu pot să devin vântul decât atunci când nu mă mai îndoiesc.
   Acum o să închei cu o explicaţie despre emoţii - că emoţiile sunt ceea ce numim corpul emoţional, conţinut în corpul fizic. După învăţătura despre creier, începeţi să înţelegeţi că emoţia este un reflex celular, conform cu declanşarea pe calea neuronală. Simplu, doar că nu dă aşa de bine pe o felicitare: "Mi-ai pus celulele în reflex."
   Acum vedeţi că, în drama omenească, avem o dilemă care e problematică, în sensul că nevoia creierului de a avea grijă de corp se bazează pe nevoia lui de a-l face să supravieţuiască. Sub auspiciile supravieţuirii, fundamentul personalităţii dă naştere acestor diferite emoţii, iar ele au grade diferite, doar pentru că sunt uşor modificate şi diferite în ceea ce priveşte centrii lor nervoşi sau reţeaua lor neuronală. Reţineţi că axonul unei celule nervoase poate să...

   Muzicianul: Păi, era într-o bandă mai largă. Era mai mult spaţiu.
   Ramtha: Entitate, dacă le-am lua şi le-am colapsa laolaltă, ca un acordeon, ar fi aceeaşi frecvenţă. Doar că ar fi diferite. într-o zi o să înţelegi ceea ce m-am străduit să predau astăzi, pentru că cei mai mulţi oameni se agaţă de expresii liniare ale lucrurilor, când ar trebui să înţeleagă că totul există simultan, în timpi diferiţi. Deci cum mutăm un si bemol în a douăsprezecea dimensiune, iar el e tot si bemol?
   Muzicianul: Mărindu-i volumul.
   Ramtha: Crescându-i frecvenţa.
   Muzicianul: Dar, la un moment dat, cu cât sunetul e mai înalt... nu îl putem auzi cu urechea omenească.
   Ramtha: De asemenea, cu cât mergi mai jos, nici atunci nu poţi să îl auzi.
   Muzicianul: Şi care e diferenţa?
   Ramtha: Si bemol poate să fie cântat în aşa fel, încât să nu poată fi nici el auzit. Toate notele pot să fie cântate aşa.
   Muzicianul: Chiar aş vrea să înţeleg. Ştiu ce e o armonică. Ştiu ce e frecvenţa. Ştiu ce sunt notele, dar nu le înţeleg.
   Ramtha: De ce nu te concentrezi pe asta?
   Muzicianul: Toate cărţile pe care am încercat să le găsesc şi să le citesc mă depăşesc, pentru că sunt aşa de matematice.
   Ramtha: Oh, uită de asta. O să-ţi trimit un mesager, între timp, gândeşte-te la asta - că fiecare notă pe care o cânţi poate să existe simultan, în mai multe timpuri. Acum, din ceea ce ţi s-a predat, ca să faci asta, frecvenţa...