Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Sărutările nedăruite joi, 21 septembrie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Sărutările nedăruite


de Ermes Ronchi
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Sărutările nedăruite Imaginea mare preţ Eu Sunt: 18,00 lei

preţ listă: 20,00 lei

reducere:
2,00 lei (10,00%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Sărutările nedăruite

Prietenia reprezintă o parte integrantăsa călătoriei prin viaţă a sfinţilor Bernard, Francisc şiTereza, persoane în care umanitatea şi sfinţenia sunt strâns îngemănate. Protagonişti de marcă ai istoriei creştinismului, cei trei sfinţi ne ajută să luăm urma unei alte poveşti, mai puţin oficiale, dar nu mai puţin reale şi importante: o istorie ce nu are loc pe coridoarele puterii, ci este alcătuită din întâlniri, din suferinţă, din emoţie împărtăşită. Fără teamă de pasiune.
Creştinismul ne arată astfel noi ipostaze şi soluţii pentru o relaţionare mai bună, deopotrivă pentru bărbaţi şi femei, într-o nouă arhitectură a relaţiilor umane. Alternativa nu este prietenia spirituală sau o reformă funcţională ori un nou proiect eclezial, ci prietenia umană, plină de emoţie şi de viaţă. Şi aceasta pentru că dragostea şi prietenia constituie o parte crucială din "ştiinţa practică" de a trăi, o spiritualitate ce nu presupune eliminarea, ci adăugarea umanului.
O bijuterie ideatică şi stilistică, lucrarea Sărutările nedăruite ne propune o reflecţie asupra "sănătăţii spirituale", centrată pe faptul că prietenia şi dragostea protejează şi conservă rezervele de viaţă sănătoasă şi plină de bucurie.
Prefaţă ... 7

Cantus firmus ... 13
Bernard de Clairvaux ... 25
Francisc de Assisi ... 41
Tereza de Avila ... 59
Tu, melodie vivace ... 75
Concluzie ... 89

Bibliografie ... 101

pag. 8-9

   ...să-şi regăsească excelenţa, fără a fi redus la un instrument al simţurilor şi fără a fi tăgăduit.
   Totuşi, ce va fi având de spus un călugăr din secolul al XI-lea despre iubirea amicală şi despre viaţa pe deplin trăită? Nu ar trebui oare ca un călugăr să-şi asume o atitudine de îndepărtare faţă de bucuriile acestei lumi pentru a se dedica total căutării lui Dumnezeu? Iar de la o călugăriţă de clauzură nu am aştepta oare mai multă înţelepciune mistică decât cunoştinţe despre arta iubirii?

   Acela care atinge

   Simon fariseul devine profet fără s-o ştie în seara aceea, în care o femeie intră în casa lui cu un vas de ulei parfumat şi-I unge picioarele lui Isus: "Dacă acesta ar fi fost profet, ar fi ştiut cine şi ce fel de femeie este aceasta care îl atinge, căci este o păcătoasă." (Luca 7, 39)
   A fi profund atinşi în interior este una dintre întâmplările cele mai emoţionante şi mai importante din viată: acela care te-a atins în intimitatea inimii va deveni unul dintre "profeţii" tăi. Cine îţi atinge inima face parte din tine, devine membru al casei tale, trasează urme, îţi lucrează pământul, scoate rădăcini, poartă seminţe şi trezeşte izvoarele vieţii.
   Doar aceia care îţi ating inima sunt în măsură să-ţi schimbe viaţa. Prietenul este prieten pentru că te emoţionează, dezarmat şi dezarmant. Când te poţi lăsa atins de celălalt şi poţi să-i atingi inima, atunci vei putea spune că eşti tu însuţi, lăsând să cadă toate măştile.
   Acesta este miracolul de cerut mereu lui Dumnezeu: cineva care ştie să-ţi atingă inima.
   Aceasta este dorinţa lui Dumnezeu: ca nimeni să nu fie singur şi nicio casă să nu fie lipsită de o sărbătoare a inimii. Nimeni să nu fie fără "ataşament", fără această nevoie specifică a omului de a-şi împărtăşi viaţa emo-ţională cu alte persoane prin relaţii apropiate şi stabile, prin disponibilitate şi încredere.
   Prin aceste relaţii, Dumnezeu te deschide, te atinge. O va face într-o zi când vei fi atât de îmbătat de bucurie şi de iubire încât să le poţi adresa cuvinte bogate persoanelor pe care le iubeşti, cuvinte absolute şi ce se doresc a fi eterne; sau într-o zi tristă, îmbrăţişat de prieten, sau atunci când eşti surprins de nou, de lucrul nemaiauzit în deşertul zilelor pline de rutină.
   Aceste pagini se îndreaptă spre bărbaţii şi femeile care caută integrarea umanului şi a spiritualului, a cre-dinţei şi a afectivităţii: armonia dificilă şi posibilă dintre masculin si feminin.
   Această carte este, aşadar, pentru cine caută, în is-toria spiritului, alte sentimente, probabil rămase împietrite în urmele istoriei, filoane profunde, însă nu atât de evidente în istoria Bisericii; acestea sunt pentru cine nu se mulţumeşte cu lecturile oficiale, pentru cine iubeşte poezia şi libertatea inimii.
   Şi nu are frică de pasiune.

pag. 8-9

   ...să-şi regăsească excelenţa, fără a fi redus la un instrument al simţurilor şi fără a fi tăgăduit.
   Totuşi, ce va fi având de spus un călugăr din secolul al XI-lea despre iubirea amicală şi despre viaţa pe deplin trăită? Nu ar trebui oare ca un călugăr să-şi asume o atitudine de îndepărtare faţă de bucuriile acestei lumi pentru a se dedica total căutării lui Dumnezeu? Iar de la o călugăriţă de clauzură nu am aştepta oare mai multă înţelepciune mistică decât cunoştinţe despre arta iubirii?

   Acela care atinge

   Simon fariseul devine profet fără s-o ştie în seara aceea, în care o femeie intră în casa lui cu un vas de ulei parfumat şi-I unge picioarele lui Isus: "Dacă acesta ar fi fost profet, ar fi ştiut cine şi ce fel de femeie este aceasta care îl atinge, căci este o păcătoasă." (Luca 7, 39)
   A fi profund atinşi în interior este una dintre întâmplările cele mai emoţionante şi mai importante din viată: acela care te-a atins în intimitatea inimii va deveni unul dintre "profeţii" tăi. Cine îţi atinge inima face parte din tine, devine membru al casei tale, trasează urme, îţi lucrează pământul, scoate rădăcini, poartă seminţe şi trezeşte izvoarele vieţii.
   Doar aceia care îţi ating inima sunt în măsură să-ţi schimbe viaţa. Prietenul este prieten pentru că te emoţionează, dezarmat şi dezarmant. Când te poţi lăsa atins de celălalt şi poţi să-i atingi inima, atunci vei putea spune că eşti tu însuţi, lăsând să cadă toate măştile.
   Acesta este miracolul de cerut mereu lui Dumnezeu: cineva care ştie să-ţi atingă inima.
   Aceasta este dorinţa lui Dumnezeu: ca nimeni să nu fie singur şi nicio casă să nu fie lipsită de o sărbătoare a inimii. Nimeni să nu fie fără "ataşament", fără această nevoie specifică a omului de a-şi împărtăşi viaţa emo-ţională cu alte persoane prin relaţii apropiate şi stabile, prin disponibilitate şi încredere.
   Prin aceste relaţii, Dumnezeu te deschide, te atinge. O va face într-o zi când vei fi atât de îmbătat de bucurie şi de iubire încât să le poţi adresa cuvinte bogate persoanelor pe care le iubeşti, cuvinte absolute şi ce se doresc a fi eterne; sau într-o zi tristă, îmbrăţişat de prieten, sau atunci când eşti surprins de nou, de lucrul nemaiauzit în deşertul zilelor pline de rutină.
   Aceste pagini se îndreaptă spre bărbaţii şi femeile care caută integrarea umanului şi a spiritualului, a cre-dinţei şi a afectivităţii: armonia dificilă şi posibilă dintre masculin si feminin.
   Această carte este, aşadar, pentru cine caută, în is-toria spiritului, alte sentimente, probabil rămase împietrite în urmele istoriei, filoane profunde, însă nu atât de evidente în istoria Bisericii; acestea sunt pentru cine nu se mulţumeşte cu lecturile oficiale, pentru cine iubeşte poezia şi libertatea inimii.
   Şi nu are frică de pasiune.

pag. 46-47

   De multă vreme Sfântul Francisc îsi sărbătorea praznicul prin rânduielile prieteniei.
   El nu de biscuiţi avea trebuinţă, ci de mâna ce îi aducea. Şi nici măcar de acea mână nu avea nevoie, ci de inima ce o conducea.

   Roua

   Pânza, ceara şi biscuiţii sunt un pretext nevinovat - ca al iubitului din Cântarea Cântărilor, care bate la poarta iubitei: "Deschide-mi, soră a mea, prietena mea, porumbiţa mea, desăvârşita mea, căci capul meu este plin de rouă." O superbă imagine a rugăciunii şi a iubirii: două persoane se găsesc de-o parte şi de alta a uşii, nimic mai simplu decât atât, însă nimic nu ar putea transmite mai bine rugăciunea şi dorinţa întâlnirii.
   Iată, aşadar, cuvinte pline de mângâiere, ca într-un soi de război al iubirii unde arma este viclenia: "capul meu este plin de rouă". însă faptul de a avea capul umed nu este raţiunea pentru care iubitul doreşte să intre, ci motivul ar fi altul: este dorinţa de a aparţine cuiva. "Iubitul meu este pentru mine şi eu pentru el." Pentru că în iubire totul este iubire, chiar şi jocul şi arma vicleniei.
   Astfel că Francisc nu are nevoie de ceară si de pânză: fraţii săi puteau foarte bine să prevadă aceste mici nevoi. El are nevoie să o aibă aproape pe Iacopa, pentru că prietenia este izvor de viaţă, pentru că prietena este ca un sacrament care transmite harul, care adaugă plinătate la plinătate pentru d plinătate a trăirii împreună cu cea a morţii.
   Pentru a simţi cum vibrează două sentimente ce sunt fundamentul umanului: "bucuria şi consolarea".
   Bucurie deoarece durerea morţii este prezentă şi pentru sfinţi, deoarece trupul se răzvrăteşte în faţa durerii, care, încă de la început, are asupra lui un decret divin al nelegitimităţii. Durerea nu caută explicaţii, ci împărtăşire. Nu doreşte justificare, ci participare. Iată, aşadar, prietena şi mângâierile sale: "Suferinţa se alină atunci când durerea are prieteni." (William Shakespeare)

   Biscuiţii

   Ultimul răvaş al lui Francisc nu vădeşte niciun regret faţă de lucrurile trăite, nicio nelinişte faţă de viitor. Ceea ce impresionează este liniştea uşoară, transparenţa tinerească a lui Francisc, care, simţindu-şi aproape "sfârşitul vieţii", are o cerinţă neobişnuită, acei "biscuiţi prin care te îngrijeşti de mine". Aceste cuvinte demonstrează maturitatea omului: Francisc a ştiut să guste micile bucurii ale parcursului; el nu este doar îndrăgostit de viaţă, ci, mai mult, demonstrează că a iubit-o şi prin manifestările sale sensibile; simţămintele nu sunt negate, ci sunt "clape divine" (David M. Turoldo).
   Prietenia este acum condusă spre esenţa sa: faptul de a avea grijă de celălalt.
   în Biblie, diferenţa nu este între a trăi şi a muri, între a câştiga şi a pierde, ci între a fi încredinţat Cuiva şi a exista încredinţat exclusiv îngrijirii de sine însuşi. Doamna Iacopa apare ca simbol al Aceluia care se îngrijeşte, prietenia apare ca unul dintre sensurile profunde...

pag. 90-91

   ...îndrăgostiţi de imposibil, au rădăcini în cer şi rădăcini pe pământ. Nu au două inimi în luptă, ci au unificat inima, conform invocaţiei din Psalmi: "Inima mea să fie neprihănită în hotărârile tale." {Psalmi 119, 80) Inimă integră şi plurală.
   Am văzut legături amicale care nu au simţit nevoia să fie îndreptăţite de altcineva din afară, nici de pasiunea eclezială, nici de afinitatea viziunii evanghelice, nici de un proiect comun sau de vreo reformă religioasă. Aceste prietenii nu au nevoie de nimic, sunt absolute, dezlegate de orice legătură ce nu susţine construcţia sinelui în bucurie.
   Acestea nu trebuie să enunţe un scop prin care să se legitimeze, nu sunt prietenii spirituale, sunt prietenii şi atât, fără alibi. Nude. Umane. Prietenul este iubit fără o altă raţiune în afară de a fi prietenul tău şi tu de a fi prietenul său.
   Aceste istorisiri oferă o nouă perspectivă pentru a înţelege parcursul formativ al unor maeştri spirituali şi pentru a surprinde propunerile vieţii, regulile nescrise ale marilor inventatori ai căilor spre sfinţenie. Iubirea şi prietenia compun în mănăstiri o parte decisivă a "ştiinţei practice" a trăirii, o spiritualitate ce nu e sustragere, ci adăugarea a umanului.
   Bărbaţi ca Bernard de Clairvaux şi Francisc de Assisi, femei ca Teresa de Avila, protagonişti determinanţi din istoria Bisericii, ajută la trasarea unei alte istorii, mai puţin oficiale, însă nu mai puţin reale şi importante. O istorie ce nu se dezvoltă în palatele puterii sau în tăcerea mănăstirilor, ci este scrisă de întâlniri, de afecţiuni, de emoţie. Fără teama pasiunii.
   Biserica avansează demonstrând, prin cei mai buni oameni ai săi, construcţia unei noi arhitecturi a raporturilor umane, a unei bucuroase ştiinţe a trăirii.
   Prietenia nu elimină singurătatea ultimă şi intrarea în mister, pentru că în acest loc se realizează întâlnirea cu Acela care vede în secret şi care este parte constitutivă a experienţei religioase. Apare, totodată, posibilitatea unei singurătăţi mai vii, a unei participări mai adevărate şi mai calde pe calea strâmtă a celor din urmă, a unui port primitor, oază a greutăţilor vieţii.
   Din prietenie ia naştere o spiritualitate a recom-punerii. Sfântul are o inimă transformată şi este lăsat în lume să spună anumite lucruri: el este un fragment în comuniune cu Totul; scânteie a marelui cuptor al vieţii; respiraţie a marelui vânt ce suflă peste abisurile originii; moment în care se abreviază eternitatea. însă chiar şi întregul istoriei, al umanităţii, al bărbatului şi al femeii care l-au atins în intimitatea fiinţei, intră în inima pri-mitoare dăruită lumii pentru a le aminti tuturor ceea ce toţi trebuie să devină: creatură recompusă, unificată. Trupul sfântului povesteşte inimii că este un corp în armonie cu inima, un corp bazat pe rădăcina inimii.
   O spune cu privirea, cu cuvântul, cu mâna întinsă, ascultă, primeşte. însă adevărata problemă, cea definitivă, este: Unde se regăseşte inima mea? Cine este rădăcina rădăcinii mele? Cine este stânca vieţii mele?

  • cartea a apărut în septembrie 2017 la editura For You
  • traducător: George Nicoară
  • Titlu original: I baci non dati
  • cartea cuprinde 112 pagini în format 14x20cm şi o greutate de 0.160 kg
  • ISBN: 978-606-639-130-6
  • cartea a fost vizualizată de 143 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi din acelaşi domeniu cu "Sărutările nedăruite"
(literatură > eseuri)
derulare
Hazardul şi iubirea dansează împreună
Hazardul şi iubirea dansează împreună
(eseuri, dezvoltare personală)
2 ani în America ... după 15 ani
2 ani în America ... după 15 ani
(călătorii, eseuri, dezvoltare personală)
A treia carte
A treia carte
(eseuri)
Bunul-simţ
Bunul-simţ
(eseuri, transformare personală)
Paşi către tine însuţi
Paşi către tine însuţi
(eseuri, transformare personală)
Visătorii nu mor niciodată
Visătorii nu mor niciodată
(eseuri, reflecţii)
Ali şi îngerul
Ali şi îngerul
(eseuri, reflecţii)
Matsuri - Sărbătoare
Matsuri - Sărbătoare
(eseuri, poeme)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare miercuri, 20 septembrie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar