Scrisori din Cer

   1

       Deschideţi-vă inima, ca aripile în zbor

   Corabia cu care călătoriţi este inima Mea.
   Gândiţi-vă la asta.
   Pe Pământ păşesc uriaşi, iar aceştia sunteţi voi. Voi sunteţi măreţie încapsulată într-o formă Umană. Descoperiţi cine sunteţi. Lărgiţi-vă punctul de vedere. Să nu acceptaţi limitele impuse de forma voastră. Asta aţi făcut până acum. Să nu mai acceptaţi limite. Descătuşaţi-vă. Eu nu vă impun limite. Nu am făcut-o niciodată şi nu o fac nici acum. Ce limită credeţi că poate fi impusă de către Cel Nelimitat?
   Încetaţi să mai credeţi în limite. Nu există decât acelea în care credeţi voi. Inima voastră poate călători oriunde. Inima vă poate purta oriunde. Inima vă extinde mintea. Mintea voastră acceptă limitele. Inima ştie mai bine. în inima inimilor, voi cunoaşteţi imensitatea acestei expediţii a vieţii în care aţi pornit.
   Înlăturaţi-vă ataşamentul de limite, aşa cum aţi face-o cu o viţă de vie care s-a încolăcit în jurul vostru. Agăţaţi-vă acum de vastitatea nelimitării.
   Nimic nu vă limitează. Aţi auzit? Nimic nu vă limitează.
   Aderarea la vechile obiceiuri vă împiedică să vedeţi. Priviţi la măreţie, şi nu la egoism. Priviţi la Mine şi vei renunţa la micime. Egoismul nu este nimic altceva decât viziune îngustă. Nu aţi văzut suficient de departe. Nu aţi văzut cu adevărat nici ce se află chiar în faţa voastră.
   Fiţi o Fiinţă Umană care vede. Muşcaţi din felia vieţii. Cunoaşteţi ceea ce vi s-a dat. Acceptaţi ceea ce vi s-a dat. V-a fost dat totul. Iar voi aţi acceptat doar o mică parte din el. Asta înseamnă nepoliteţe, şi nu recunoştinţă.
   A fi recunoscător nu este o emoţie. Este o un mod de a vedea. Vedeţi ceea ce vi s-a dat, iar atunci veţi fi mărinimoşi. Recunoştinţa înseamnă să vedeţi comorile care au fost aruncate cu grămada peste voi. Nerecunoştinţa este să nu vedeţi.
   Schimbarea ce trebuie făcută astăzi este o schimbare în felul în care vedeţi. Atunci veţi putea începe să trăiţi viaţa aşa cum v-a fost dată.
   Splendide, splendide vă sunt oportunităţile. Aţi primit o donaţie din Cer. Cum o veţi folosi? Aceasta este întrebarea. Cum vreţi să o folosiţi? Vă voi spune Eu.
   Vreţi să o folosiţi nelimitat. Nu vreţi niciun fel de limitare. Deschideţi-vă inima ca aripile în zbor şi vedeţi unde vă poartă. Vă poartă spre Mine, iar aceasta este recunoştinţa în viaţa ce v-a fost dată. Luaţi-vă zborul, cu recunoştinţă.
   Recunoştinţa înseamnă conştienţă. Dacă nu vedeţi hrana, atunci cum aţi putea mânca? Priviţi şi vedeţi masa aşezată în faţa voastră şi serviţi-vă.
   Voi sunteţi darul Meu. Asta v-am dăruit - pe voi. Nu v-am dăruit degeaba. V-am dăruit pentru ceva, iar acel ceva este Măreţia. Acceptaţi faptul că ceea ce vă spun este posibil. Vă spun că voi sunteţi măreţia Mea. Acceptaţi titlul pe care vi-1 dau. Titlul pe care vi-l dau este Identitatea voastră. Să nu acceptaţi alta.
   Voi trăiţi într-o lume care este mai mare decât aţi ştiut. Voi nu sunteţi limitaţi de timp şi spaţiu. Doar Marea Iubire vă poate fi limită.
   Fiţi ceea ce sunteţi.
   Vă dau numele de Iubire. Vă numesc Iubire. Vă numesc al Meu. Şi vă trimit să pregătiţi terenul. Să pregătiţi inimi. Să v-o pregătiţi pe a voastră.
   Acceptaţi titlul pe care vi l-am dat.
   Acceptaţi, Copii ai lui Dumnezeu!

   ...Viaţa voastră vă curge de pe buzele Mele precum cuvintele din stiloul vostru. Voi sunteţi semnătura Mea. Sunteţi buclele existenţei Mele. Voi trăiţi viaţa Mea. O trăiţi pentru Mine. Vă dau viaţă, astfel încât să puteţi veni la Mine fără să fi plecat vreodată.

       Cufundaţi-vă în cunoaşterea că sunteţi -iubirea nelimitată a lui Dumnezeu

   Credinţa nu permite existenţa fricii. Credinţa şi frica sunt contradictorii. Una este reală, iar alta e falsă, dar adeseori voi credeţi contrariul. Consideraţi că frica e cea reală, iar credinţa e ceva în plus, o cută delicată care s-a creat la periferia voastră, de prisos, în comparaţie cu aderenţa fricii. Nu există înlocuitor pentru realitatea fricii, spuneţi voi.
   Fricile sunt precum urmele pe care le-aţi lăsat în urmă. Fricile îşi lasă amprenta. Dar o amprentă este o amprentă. Nu este realitate. Deoarece paşii voştri arată că aţi fugit odată de ceva aflat în spatele vostru, asta nu înseamnă că trebuie să continuaţi să alergaţi. Doar pentru că frica v-a fugărit cândva, nu înseamnă că trebuie să vă fugărească şi acum. Nu mai priviţi înapoi, iar frica nu vă va mai urmări.
   La fel, nu mai căutaţi frica în faţa voastră, iar aceasta se va dizolva.
   Fricile se bazează pe trecut, pe trecutul vostru şi al celorlalţi. Vi s-a spus că este necesar să vă fie frică, că frica este o cască de protecţie. Vi s-a spus să aveţi grijă. Şi nu să fiţi fără grijă. Şi dacă aţi fi fost învăţaţi să fiţi fără grijă? O, câtă suferinţă şi potenţială suferinţă nu aţi mai căra după voi.
   Fiţi propriul învăţător acum. Descoperiţi-vă propria voce.

   42

       Sufletul vostru îşi cunoaşte locul pe care îl are în Cosmos, în timp ce voi căutaţi si vă găsiţi locul pe Pământ

   Savuraţi plăcerile vieţii. O ceaşcă cu ceai. O plimbare. O întâlnire cu un alt suflet. O despărţire. Luaţi parte la viaţă în timp ce sunteţi fiinţă Umană pe Pământ, dar, totodată, amintiţi-vă că sunteţi un suflet. Nu există o luptă între natura voastră omenească şi suflet. Fiecare există pentru celălalt. Sunt compatrioţi. Natura voastră umană este o oportunitate. Sufletul şi cele cu care vă identificaţi nu fac parte din aspecte care se opun. Nu sunteţi una ORI alta. Sunteţi în mod profund o parte din cealaltă şi nu există vreo contradicţie decât dacă decideţi voi asta.
   Condiţia voastră de om vă transcende trupul, dar voi o experimentaţi prin simţurile minţii şi ale corpului. Caracterul uman vă transmite individualitatea, iar sufletul vă face să înfloriţi. Sufletul vostru nu este un contestatar scrupulos. Îi place să meargă cu voi. Este o parte din voi.
   Nu confundaţi sufletul cu conştiinţa. Sufletul este cu mult mai rafinat decât ar putea fi conştiinţa. Gândiţi-vă la suflet ca fiind un râu frumos care curge prin caracterul vostru uman. Călătoreşte cu voi. În calitate de fiinţă Umană în plină evoluţie ce sunteţi, vă preocupaţi în mod conştient mai mult de latura voastră Umană - însă sufletul vă cunoaşte foarte bine.
   A avea suflet e o trăsătură umană. E o caracteristică a vieţii. Nu se aşteaptă de la voi, ca pentru suflet, să renunţaţi la latura umană, la fel cum nu se aşteaptă să renunţaţi la suflet pentru partea umană. Nu o respingeţi pe niciuna. Păstraţi-le pe amândouă.

   62

       Ce este de fapt iubirea, dacă nu a renunţa la precepte?

   Nu puteţi adopta iubirea necondiţionată. O puteţi imita, dar asta nu e decât o încercare. "Ca şi cum" nu e iubire.
   Ceea ce se numeşte iubire necondiţionată înseamnă, pur şi simplu, a nu interpreta lucrurile ca pe un afront personal. Când interpretaţi astfel lucrurile, vă asumaţi dreptul de stăpânire asupra lor. Când nu interpretaţi lucrurile la nivel personal, când îl vedeţi pe cel care v-a ofensat ca pe un om care, trecând pe stradă, dă din mână şi vă atinge din greşeală, când conştientizaţi că insultele sale îi aparţin şi că voi sunteţi inocenţi - la fel de inocenţi ca acea persoană - atunci nu ataşaţi nicio vină. Cui îi puteţi ataşa o vină? Vă ridicaţi deasupra agresiunii - şi astfel îl eliberaţi pe ofensator şi pe voui înşivă.
   Dacă cineva vă înjură, el nu face decât să-şi înjure propria soartă. El vede prin nişte ochelari distorsionaţi şi nu are alt mod de a vedea. Voi nu-l penalizaţi pentru asta. Cu siguranţă, nu-1 înjuraţi înapoi.
   Ceea ce se numeşte iubire necondiţionată este a vedea mai departe de ce se află chiar sub nasul vostru. Este o conştientizare tăcută a propriului Sine complet. Nu este un sentiment de milă pentru aşa-zisul celălalt. Nu este indiferenţă.
   Adevărata conştientă presupune să conştientizaţi că acest aşa-zis celălalt se găseşte accidental în cursul vieţii voastre. Acesta nu este diferit de voi - în sensul că şi el este un învăţător al iubirii. Căci ce altceva face acela care vă dispreţuieşte sau vă înjoseşte, decât să vă ofere un exerciţiu de iubire?

   Aceasta este urgenţa Sinelui vostru Adevărat.
   Aceasta vă este identitatea. Doar că acum aţi depăşit conceptul de identitate. Vă aflaţi într-un tărâm nou, unde cuvinte ca tu şi Eu sunt imateriale. Ele nu reprezintă Adevărul. Ele reprezintă iluzia. Iar voi sunteţi un furnizor al Adevărului. Adevărul va fi cunoscut - şi va fi cunoscut prin iluzia care sunteţi voi.

       Visătorul îmi desenează visurile cu băţul pe nisip

   Păstraţi-vă gândurile la cel mai înalt nivel, căci visurile se îndeplinesc cu adevărat. Şi, dacă nu se îndeplinesc, măcar aţi avut bucuria visării. Visaţi întru bucuria inimii voastre, întrucât visurile vă conduc spre o cărare mai înaltă.
   Natura omului este să viseze. Fără vise, ce este omul?
   Dacă v-aţi uitat visurile, amintiţi-vă de ele acum. Invocaţi altele noi. Nu există vis care să nu poată fi îndeplinit, dar nici nu este obligatoriu ca ele să se îndeplinească. Este obligatoriu să aveţi visuri. Fără visuri, sunteţi sterpi.
   Visurile sunt ceea ce căutaţi. Ele vă arată ce căutaţi şi atrag spre voi ceea ce visaţi. Visurile de eroism vă atrag eroism. Universul se extinde conform viselor voastre. Ele vin din inimă şi tot ele vă vor umple capul. Omul este sortit să fie un visător. Este sortit să-şi stabilească mari evenimente. Visaţi un vis pe care nu l-aţi mai visat înainte. Visaţi extins.
   Eu am avut un vis, iar din visul gândului Meu aţi apărut voi. Să daţi naştere unor visuri atât de măreţe, în aşa fel încât lumea să fie înălţată prin visarea voastră. Dacă visul nu vi se îndeplineşte...