Secretele bunicii

   OAMENII PRIMITIVI ŞI DANSUL

   În acest context, "primitivi" nu se referă la o perioadă istorică determinată în timp şi spaţiu, ci mai degrabă la un nivel interior de conştientizare. Oamenii primitivi se considerau a fi încarnarea copiilor Marii Mame; pentru ei nu exista separare între corp şi lume, interior şi exterior, între această viaţă şi următoarea: toate lucrurile erau indisolubil unite. Noţiunea de "sine" era încă neconturată, încă domina o viziune holistică matriarhală. Această raportare armonioasă la lume poate fi observată în simbolurile timpurii, care, la rândul lor, au dat naştere miturilor şi ritualurilor.
   La origini, toate ritualurile erau dansate; corpul şi mintea erau puse în mişcare într-o deplină unitate. Prin dans, oamenii primitivi îşi exprimau bucuria şi emoţiile profunde.
   Ritualurile şi dansurile lor specifice întăreau legăturile dintre membrii comunităţii, exprimau bucuria şi tristeţea sau elogiau viaţa. Dar prin aceste dansuri, bărbaţii şi femeile încercau de asemenea să înţeleagă misterul vieţii, natura şi, mai presus de toate, naşterea şi moartea, cea mai mare taină a vieţii. Astfel, ritualurile se foloseau şi ca incantaţii pentru recoltă, ploaie sau pentru a sărbători actul fertilităţii.
   În societăţile matriarhale agricole şi horticole, femeile asigurau cele necesare supravieţuirii şi astfel deţineau poziţii sociale cheie. Tot datorită femeilor, dansurile extatice au devenit evenimente sociale importante.
   Dansul era o caracteristică majoră a culturii matriarhale. Dansul era cu mult mai mult decât o explozie emoţională trecătoare, dincolo...

   LAUDĂ DANSULUI

   Cunoaşterea corpului începe prin îndepărtarea atenţiei de la minte şi focalizarea ei asupra mişcării. Gândirea liberă, gândirea raţională începe de la gândirea prin intermediul sentimentelor, al senzaţiilor şi al imaginilor, libere de rigiditatea cuvântului. Cunoscând aceste două modalităţi de cunoaştere, o întreagă lume de posibilităţi ni se deschide.
   Mişcările dansului din buric o ajută pe femeie să înţeleagă şi să experimenteze un ritm natural. Prin această formă de dans, ea îşi roteşte braţele în jurul centrului trupului ei, în jurul ombilicului întregii lumi, prin unduiri, rotiri, prin mişcări ritmice ale bazinului, mişcări de o vârsta mult mai înaintată decât a oricărei femei, decât a întregii civilizaţii umane. Dansăm pentru a ne uni cu ritmul care a existat înaintea noastră şi care va dăinui şi după ce noi nu vom mai fi.
   Prin dans, o fiinţă umană îşi poate depăşi limitele şi poate pătrunde într-o lume a ideilor pure unde dăinuie dorinţa de transformare, iar măreţia adevăratului sine este recunoscută. Prin intermediul dansului, fiecare fiinţă umană devine arhaică şi universală. Extazul viu declanşat prin dans îl poartă pe dansator dincolo de sentimentul însingurării şi al separării. Transformă picătura într-un râu. într-adevăr, dansul este cea mai rapidă modalitate de a ne uni cu Divinul.
   În această lume efemeră, înţelepciunea este singurul scop durabil pentru care merită să lupţi întreaga existenţă. Şi există atâtea căi către înţelepciune câte fiinţe umane. Sunt căi ameţitoare, dificile, blânde şi liniştite sau căi uşoare, frumoase care te invită să mai zăboveşti o clipă. Există cărări solitare şi colective, drumuri înşelătoare şi fundături sau drumuri drepte. Dansul este calea cea mai directă către conştientizarea spaţiului interior şi al celui exterior trupului. Dansul dezvăluie sentimente, dorinţe şi nostalgii şi de asemenea puterea de observare a minţii şi a gândului. A-ţi descoperi propriul drum în viaţă este inerent fiinţei umane. Această datorie faţă de noi înşine ne oferă demnitate şi ne transformă în fiinţe pline de onoare şi nobleţe. Îndeplinirea îndatoririlor şi a treburilor zilnice îşi găseşte sensul în cunoaşterea propriului drum. Dansul este...

   ŢlNE-ŢI CAPUL CA O REGINĂ

   Datorită tuturor calităţilor sale de purificare şi reînnoire, apa este regina tuturor celorlalte elemente. Nu numai că spală mizeria, dar purifică de asemenea fiinţa umană de faptele rele. De aceea, în multe culturi, spălatul este o parte a ritualurilor religioase.
   Ridică-te şi închide ochii. Te afli între ceea ce e sus şi ceea ce e jos, între cer şi pământ. Ceea ce e sus, în tine, este capul tău, iar ceea ce e jos este zona pelviană. 0 zonă pelviană sub forma unui bazin, un bazin plin cu apă. Acum, imaginează-ţi un izvor ţâşnind din pelvisul tău şi curgând de-a lungul şirei spinării, până în vârful capului. În momentul în care jetul de apă pulsează chiar în vârful capului, de-a lungul fiecărei vertebre şi prin cea mai de sus vertebră (atlasul), atunci capul tău se află în poziţia corectă, în echilibru, fără nici o tensiune venind din zona pelviană. încordările de la nivelul gâtului îşi au cauza în teama de a eşua, de-a face greşeli, dintr-un sentiment de stânjeneală într-o anumită situaţie. Vei deveni conştientă de aceste încordări. Repetă aceste exerciţii pe îndelete, iar şi iar, şi când iţi vei roti pelvisul, poate şi atunci vei ajunge să înţelegi cauza acestor tensiuni.
   De asemenea, aminteşte-ţi că tu tinzi să te autocritici, să vezi eşecurile acolo unde un martor obiectiv n-ar găsi vreodată vreo greşeală.
   În dansul din buric, capul rămâne liniştit între umeri. Ţinut drept, căpătă maiestuozitate şi radiază demnitate. Acest amestec de solemn, calm, imobilitate şi impasibilitate a capului ajută dansatoarea să-şi deschidă larg pieptul şi să lase spaţiu inimii.
   Această atitudine maiestuoasă a capului este păstrată în timpul mişcărilor şi dovedeşte faptul ca femeia care dansează este conştientă de feminitatea sa şi îi face plăcere să împărtăşească această stare de conştientă. Poziţia capului exprimă curajul ei şi sinceritatea care se naşte din curaj, mai întâi de toate faţă de ea însăşi.

   Cifra opt sau semnul infinitului

   Desenează cifra opt pe sol. Plasează-te exact în mijloc, piciorul drept într-o buclă şi piciorul stâng în cealaltă buclă. Acum lasă-ţi şoldurile să deseneze bucla. Trage şoldul drept în spate (făcând asta, şoldul stâng va veni în faţă automat) şi desenează bucla. Când termini de încercuit buclele, lasă şoldul drept să preia mişcarea prin ducerea lui înspre spate şi prin desenarea buclei cu o mişcare înspre în faţă.
   Cifra opt ilustrează o filozofie profundă care se află la baza dansului din buric. Un opt conţine atât linia cât şi cercul. O linie dreaptă între două puncte, pe care poţi avansa sau te poţi retrage, cu un scop, sau direct, în viitor sau înapoi în trecut. Şi cercul, fără început şi fără sfârşit, continuându-se pe sine, singur şi perfect.
   Mergi în linie dreaptă, la capătul liniei şi înainte de a ajunge la perete, întoarce-te în jurul axei tale, întoarce-te cu totul la stânga şi mergi spre celalalt perete pe o diagonală. Când ai ajuns la perete, întoarce-te din nou în jurul axei tale şi întoarce-te cu totul la dreapta astfel încât să mergi încă o dată pe diagonală spre celalalt perete, întorcându-te în jurul axei tale ai unit ambele forme de cerc şi linie.
   Cercul şi linia dreaptă sunt forme date, iar cifra opt, acest simbol al infinitului, este al tău. Prin unirea amândurora, a interiorului şi a exteriorului, poţi atinge infinitul şi se poate naşte conştiinţa. Observă mişcările braţelor şi ale mâinilor care completează această cifră opt. Mişcările braţelor simbolizează această lume finită, în timp ce pelvisul tău descrie infinitul. Cu aceste mişcări descrii lumile în care oamenii se arată pe ei înşişi şi experimentezi filozofia care spune: "Trăieşte şi acţionează pe pământ, în această lume, ca şi cum ai fi nemuritor; trăieşte şi pregăteşte-te pentru lumea următoare ca şi cum ar trebui să-ţi iei la revedere în orice moment". Cu ajutorul cifrei opt, simbol al infinitului, biruieşti zidurile care par de netrecut, ziduri care separă ambele lumi şi te afli mai aproape de ceea ce este esenţial.
   Cifra opt are multe faţete. O poţi face plată şi strâmtă, înaltă şi rotundă, o poţi executa cu genunchii îndoiţi sau drepţi. în cea din urmă poziţie, îţi vei lasă călcâiele să se ridice pentru a însoţi fiecare buclă. Alegerea este a ta şi, de asemenea, şi starea pe care doreşti s-o exprimi.

   DANSUL LA SOL

   Dacă doreşti să-ţi elevezi fiinţa, atunci trebuie să înveţi să te întorci la pământ.
   Legătura unei femei cu pământul este redată cel mai puternic prin dansul pe sol. Părţile trupului care se află mai jos de talie, şi anume poala şi coapsele, au un rol important în acest dans. Femeia stă jos, pe pământ, stăpânindu-1 şi fiind stăpânită de el, iar centrul de greutate al trupului ei se coboară pe pământ. Ea este regina ce stă încoronată pe pământ, din care îşi extrage puterea. Ea este centrul tăcut din care toate lucrurile curg şi la care acestea se vor întoarce.
   Deoarece nu-şi foloseşte picioarele, trupul dansatoarei se îmbină complet cu pământul. Pare că pământul se exprimă prin dansatoare, invitând-o la dans. Fiind aşezată pe pământ, dansatoarea ia în stăpânire pământul şi vice versa. Forţa pe care o dansatoare şi-o extrage din pântecele ei se intensifică prin acest contact direct. Atât coapsele - sau pulpele dansatoarei - şi partea de jos a corpului ei sunt puse în evidenţă prin acest dans, în care Marea Mamă se revelează. Prin acest dans, o femeie îşi exprimă relaţia ei de iubire cu pământul şi pune în lumină conştiinţa vieţii care dă naştere tuturor lucrurilor din acest pământ demn de admiraţie. Dansatoarea devine o soră a pământului care-i trezeşte conştiinţa valorii vieţii.
   În acest dans, majoritatea mişcărilor sunt performate de dansatoare stând în genunchi sau fiind lungite pe pământ. Acestea...