Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Stăpânirea de sine prin autosugestie conştientă miercuri, 28 iunie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Stăpânirea de sine prin autosugestie conştientă


de Emile Coué
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Stăpânirea de sine prin autosugestie conştientă Imaginea mare preţ Eu Sunt: 18,00 lei

preţ listă: 19,00 lei

reducere:
1,00 leu (5,26%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Stăpânirea de sine prin autosugestie conştientă

Noi înşine putem decide cum să ne trăim această viaţă. O putem vedea ca pe o binecuvântare şi să ne bucurăm în fiecare clipă de ea sau putem să o vedem că pe un blestem şi să suferim nevazând frumosul, indiferent de darurile primite.
Un lucru ar mai fi de spus: v-aţi închipuit vreodată cum aţi arăta dacă gândurile şi vorbele dumneavoastră s-ar întipări pe pielea dumneavoastră, dacă ar fi văzute? Ce ar crea ele? Gândiţi-vă că aceste gânduri rămân întipărite în mintea noastră şi creează la rândul lor o lume nevăzută, dar care ne influenţează într-un mod direct. Nespus, nevăzut... dar existent!
Aşadar, vă îndemn la această uşoară lectură, pe înţelesul tuturor şi de folos pentru toţi aceia ce vor să devină mai sănătoşi, mai puternici şi mai fericiţi!
Cuvânt înainte de Teodor Vasile, D.Sc, Ph.D ... 3
PREFAŢĂ ... 9

AUTOSUGESTIA
Fiinţa conştientă şi fiinţa inconştientă ... 14
Voinţa şi imaginaţia ... 17
Sugestia şi autosugestia ... 19
Ce este sugestia ... 20
Folosirea autosugestiei pentru vindecare ... 20
Cum să ne sugestionăm ... 24
Sugestia terapeutică ... 28
Autosugestia conştientă ... 31
Rolul celui care sugestionează ... 32
Superioritatea metodei ... 32
Cum acţionează sugestia ... 34
Folosirea autosugestiei ... 35
Câteva cazuri de vindecare ... 37
Concluzie ... 42

CE POATE SĂ FACĂ AUTOSUGESTIA ... 43

FRAGMENTE DIN SCRISORILE ADRESATE DOMNULUI COUE ... 49

CUGETĂRILE ŞI PRECEPTELE DOMNULUI COUE ... 55

SFATURI ŞI ÎNVĂŢĂTURI PENTRU ELEVI ŞI DISCIPOLI ... 65

SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA "ŞEDINŢELOR" DE LA DOMNUL COUE ... 69

VIZITA DOMNULUI COUE LA PARIS ... 79

TOTUL PENTRU TOŢI ... 81

MINUNEA ÎN SINE ... 85

EDUCAŢIA AŞA CUM AR TREBUI SĂ FIE ... 89

NOTĂ ... 93

pag. 16-17

   Toată lumea cunoaşte ce este acela somnambulismul, toată lumea ştie că un somnambul se ridică noaptea din pat, făra să fie treaz, iese din dormitor după ce s-a îmbrăcat sau nu, coboară scări, străbate coridoare şi, după ce a făcut lucruri sau o anumită muncă, se întoarce în dormitor, se culcă la loc şi se arată a doua zi cum nu se poate mai mirat când găseşte făcută o lucrare pe care o lăsase în ajun neterminată.
   Totuşi, el a făcut-o, chiar dacă nu ştie. De ce forţă a ascultat corpul lui, dacă nu de o forţă inconştientă, de fiinţa lui inconştientă?
   Acum, dacă nu aveţi nimic împotrivă, să luăm în considerare cazul, din păcate, frecvent al unui alcoolic atins de delirium tremens. Cuprins parcă de o criză de demenţă, pune mâna pe o armă oarecare cuţit, ciocan, toporişcă şi îi loveşte cu furie pe cei care au nefericirea să se găsească în apropierea lui. După ce criza a trecut, omul îşi revine în simţire, priveşte cu oroare scena măcelului din faţa lui, neştiind că el este autorul. Şi în acest caz, oare nu inconştientul l-a condus pe acest nefericit?
   Dacă comparăm fiinţa conştientă cu fiinţa inconştientă, constatăm că, în timp ce conştientul este înzestrat cu o memorie deficientă, inconştientul are în schimb o memorie nemaipomenită, impecabilă, care înregistrează, fără ştirea noastră, cele mai mici evenimente, cele mai neînsemnate fapte ale existenţei. Mai mult, este credul şi acceptă, fără să raţioneze, ce i se spune. Şi, el fiind cel care veghează funcţionarea tuturor organelor noastre prin intermediul creierului, se produce următorul fapt, care ni se pare paradoxal: dacă credem că vreunul dintre organe funcţionează bine sau rău, dacă avem o impresie sau alta, acel organ funcţionează într-adevăr bine sau rău ori simţim asta ca atare.
   Dar inconştientul supraveghează nu numai funcţiile organismului nostru, ci şi îndeplinirea tuturor acţiunilor noastre, indiferent care ar fi ele.
   Lui îi spunem imaginaţie şi, contrar a ceea ce este admis, ne face întotdeauna să acţionăm, chiar şi mai ales împotriva voinţei noastre, când există un antagonism între aceste două forţe.

   Voinţa şi imaginaţia

   Dacă vom deschide un dicţionar şi vom căuta sensul cuvântului "voinţă" vom găsi această definiţie: "Facultatea de a hotărî în mod liber anumite acţiuni". Acceptăm această definiţie ca fiind adevărată, inatacabilă. Totuşi, nimic nu e mai fals, şi această voinţă, pe care o revendicăm cu atâta mândrie, cedează întotdeauna în faţa imaginaţiei. Este o regulă absolută, care nu are nicio excepţie.
   Blasfemie! Paradox! veţi exclama.
   Deloc. Adevăr, purul adevăr, vă voi răspunde eu.
   Ca să vă conving, deschideţi ochii, priviţi în jur şi încercaţi să înţelegeţi ce vedeţi. O să vă daţi seama atunci că ceea ce vă spun nu este o teorie fără nicio bază, zămislită de o minte bolnavă, ci pur şi simplu formularea a ceea ce există.
   Să presupunem că punem pe pământ o scândură lungă de 10 m şi lată de 2,25 m. Este evident că toată lumea va fi în stare să meargă de la un capăt la altul al acestei scânduri fără să pună piciorul alături. Să schimbăm condiţiile experienţei şi să presupunem această scândură plasată la înălţimea turnurilor unei catedrale. Ce persoană va fi în stare să înainteze măcar un metru pe acest drum îngust? Voi, cei care citiţi aceste rânduri? Nu, desigur. Nu veţi putea face nici doi paşi fără să începeţi să tremuraţi şi, în ciuda tuturor eforturilor de voinţă, veţi cădea inevitabil.
   De ce nu cădeţi când scândura este pe pământ şi de ce veţi cădea dacă ar fi aşezată sus? Pur şi simplu pentru că, în primul caz, vă imaginaţi că vă este uşor să mergeţi până la capătul acelei scânduri, în timp ce, în al doilea caz, vă imaginaţi că nu puteţi.
   Observaţi că degeaba aţi vrut să înaintaţi: dacă vă veţi imagina că nu veţi putea, vă veţi afla în imposibilitatea absolută de a o face.
   Şindrilarii, dulgherii sunt în stare de o astfel de acţiune pentru că îşi imaginează că pot.
   Ameţeala nu are altă cauză decât imaginea pe care ne-o închipuim: căderea; această imagine se transformă imediat în act, în ciuda tuturor eforturilor noastre de voinţă, cu atât mai repede cu cât aceste eforturi sunt mai violente.

pag. 16-17

   Toată lumea cunoaşte ce este acela somnambulismul, toată lumea ştie că un somnambul se ridică noaptea din pat, făra să fie treaz, iese din dormitor după ce s-a îmbrăcat sau nu, coboară scări, străbate coridoare şi, după ce a făcut lucruri sau o anumită muncă, se întoarce în dormitor, se culcă la loc şi se arată a doua zi cum nu se poate mai mirat când găseşte făcută o lucrare pe care o lăsase în ajun neterminată.
   Totuşi, el a făcut-o, chiar dacă nu ştie. De ce forţă a ascultat corpul lui, dacă nu de o forţă inconştientă, de fiinţa lui inconştientă?
   Acum, dacă nu aveţi nimic împotrivă, să luăm în considerare cazul, din păcate, frecvent al unui alcoolic atins de delirium tremens. Cuprins parcă de o criză de demenţă, pune mâna pe o armă oarecare cuţit, ciocan, toporişcă şi îi loveşte cu furie pe cei care au nefericirea să se găsească în apropierea lui. După ce criza a trecut, omul îşi revine în simţire, priveşte cu oroare scena măcelului din faţa lui, neştiind că el este autorul. Şi în acest caz, oare nu inconştientul l-a condus pe acest nefericit?
   Dacă comparăm fiinţa conştientă cu fiinţa inconştientă, constatăm că, în timp ce conştientul este înzestrat cu o memorie deficientă, inconştientul are în schimb o memorie nemaipomenită, impecabilă, care înregistrează, fără ştirea noastră, cele mai mici evenimente, cele mai neînsemnate fapte ale existenţei. Mai mult, este credul şi acceptă, fără să raţioneze, ce i se spune. Şi, el fiind cel care veghează funcţionarea tuturor organelor noastre prin intermediul creierului, se produce următorul fapt, care ni se pare paradoxal: dacă credem că vreunul dintre organe funcţionează bine sau rău, dacă avem o impresie sau alta, acel organ funcţionează într-adevăr bine sau rău ori simţim asta ca atare.
   Dar inconştientul supraveghează nu numai funcţiile organismului nostru, ci şi îndeplinirea tuturor acţiunilor noastre, indiferent care ar fi ele.
   Lui îi spunem imaginaţie şi, contrar a ceea ce este admis, ne face întotdeauna să acţionăm, chiar şi mai ales împotriva voinţei noastre, când există un antagonism între aceste două forţe.

   Voinţa şi imaginaţia

   Dacă vom deschide un dicţionar şi vom căuta sensul cuvântului "voinţă" vom găsi această definiţie: "Facultatea de a hotărî în mod liber anumite acţiuni". Acceptăm această definiţie ca fiind adevărată, inatacabilă. Totuşi, nimic nu e mai fals, şi această voinţă, pe care o revendicăm cu atâta mândrie, cedează întotdeauna în faţa imaginaţiei. Este o regulă absolută, care nu are nicio excepţie.
   Blasfemie! Paradox! veţi exclama.
   Deloc. Adevăr, purul adevăr, vă voi răspunde eu.
   Ca să vă conving, deschideţi ochii, priviţi în jur şi încercaţi să înţelegeţi ce vedeţi. O să vă daţi seama atunci că ceea ce vă spun nu este o teorie fără nicio bază, zămislită de o minte bolnavă, ci pur şi simplu formularea a ceea ce există.
   Să presupunem că punem pe pământ o scândură lungă de 10 m şi lată de 2,25 m. Este evident că toată lumea va fi în stare să meargă de la un capăt la altul al acestei scânduri fără să pună piciorul alături. Să schimbăm condiţiile experienţei şi să presupunem această scândură plasată la înălţimea turnurilor unei catedrale. Ce persoană va fi în stare să înainteze măcar un metru pe acest drum îngust? Voi, cei care citiţi aceste rânduri? Nu, desigur. Nu veţi putea face nici doi paşi fără să începeţi să tremuraţi şi, în ciuda tuturor eforturilor de voinţă, veţi cădea inevitabil.
   De ce nu cădeţi când scândura este pe pământ şi de ce veţi cădea dacă ar fi aşezată sus? Pur şi simplu pentru că, în primul caz, vă imaginaţi că vă este uşor să mergeţi până la capătul acelei scânduri, în timp ce, în al doilea caz, vă imaginaţi că nu puteţi.
   Observaţi că degeaba aţi vrut să înaintaţi: dacă vă veţi imagina că nu veţi putea, vă veţi afla în imposibilitatea absolută de a o face.
   Şindrilarii, dulgherii sunt în stare de o astfel de acţiune pentru că îşi imaginează că pot.
   Ameţeala nu are altă cauză decât imaginea pe care ne-o închipuim: căderea; această imagine se transformă imediat în act, în ciuda tuturor eforturilor noastre de voinţă, cu atât mai repede cu cât aceste eforturi sunt mai violente.

pag. 42-43

   În acest scop, copilul trebuie să fie adormit. Unul dintre părinţi intră cu grijă în camera lui, se opreşte la un metru de pat şi repetă de 15-20 de ori, murmurând, toate lucrurile pe care doreşte să le obţină de la el legat de sănătate, somn, felul de a lucra, sârguinţă, comportare etc. Apoi se retrage aşa cum a venit, având mare grijă să nu trezească copilul.
   Acest procedeu extrem de simplu dă cele mai bune rezultate şi e lesne de înţeles de ce. Când doarme, corpul copilului şi fiinţa sa conştientă se odihnesc, sunt, ca să zicem aşa, anihilate. Dar fiinţa lui inconştientă veghează; numai ei ne adresăm şi, fiind foarte credulă, acceptă ce i se spune fără discuţie şi, puţin câte puţin, copilul ajunge să facă de la sine ceea ce doresc părinţii.

   Concluzie

   Ce concluzie am putea trage? Concluzia este foarte simplă şi se poate exprima în puţine cuvinte. Avem în noi o forţă incalculabilă care, atunci când o mânuim în mod inconştient, ne face deseori rău. Dar, dacă o dirijăm în mod conştient şi înţelept, ne ajută să ne dominăm pe noi înşine şi ne permite nu numai să scăpăm şi să-i ajutăm şi pe alţii să scape de boala fizică şi psihică, ci şi să trăim relativ fericiţi, indiferent de condiţiile în care ne-am putea afla. În fine şi mai ales, ea trebuie să fie aplicată la regenerarea morală a celor care s-au abătut de la calea cea dreaptă.

   CE POATE SĂ FACĂ AUTOSUGESTIA

   Observaţii


   Tânărul B., 13 ani, internat în 1912, are o boală de inimă foarte gravă, caracterizată printr-o răsuflare aparte; i se opreşte respiraţia şi nu poate să se deplaseze decât cu paşi foarte mici şi lenţi. Doctorul care se ocupă de el, unul dintre cei mai buni clinicieni, prevede un sfârşit fatal şi rapid.
   Bolnavul părăseşte spitalul în februarie fără ameliorarea stării sale. Un prieten de familie mi-l aduce şi, când îl văd, aspectul lui mă face să cred că era pierdut. Îl pun totuşi să execute experienţele preliminare, pe care le reuşeşte foarte bine, şi, după ce l-am sugestionat şi i-am recomandat să-şi facă şi el la fel, îi cer să revină după două zile. Când îl revăd, constat cu uimire că s-a produs o ameliorare vădită în felul lui de a respira şi de a merge. Nouă sugestionare. După două zile, când revine, ameliorarea a continuat, şi tot aşa după fiecare şedinţă.
   Progresele sunt atât de rapide încât, la trei săptămâni de la prima şedinţă, micul meu pacient se plimbă pe jos împreună cu mama lui pe Platoul Villiers!
   Respiră liber, aproape normal; merge fără să se sufoce şi poate urca scările, ceea ce nu reuşea să facă înainte. Văzând că ameliorarea continuă, tânărul B. mă întreabă, pe la sfârşitul lunii mai, dacă ar fi bine să meargă la bunica lui, la Carignan. Constatând că se simte bine, îl sfătuiesc să se ducă. Pleacă, aşadar, şi îmi trimite veşti din când în când. Sănătatea lui e din ce în ce mai bună; mănâncă cu poftă, digeră bine, asimilează chiar, apăsarea a dispărut complet; nu numai că poate să meargă ca toată lumea, ci şi aleargă şi prinde fluturi.
   Revine în luna octombrie; abia dacă-l recunosc. Copilul slăbănog şi adus de spate care mă părăsise în luna mai este acum un băiat înalt şi drept, cu o faţă radiind de sănătate. A crescut cu 12 cm şi a luat mult în greutate! De atunci, a trăit normal, urcă şi coboară scările alergând, merge pe bicicletă şi joacă fotbal cu colegii.

  • cartea a apărut în aprilie 2017 la editura Pro-Editura
  • traducător: Nicolae Constantinescu
  • cartea cuprinde 96 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.130 kg
  • ISBN: 978-606-94298-0-8
  • cartea a fost vizualizată de 514 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Stăpânirea de sine prin autosugestie conştientă"
carţi din acelaşi domeniu cu "Stăpânirea de sine prin autosugestie conştientă"
()
derulare
Gânduri fără gânditor
Gânduri fără gânditor
(general, psihoterapie)
Maria, Regina îngerilor
Maria, Regina îngerilor
(general, dezvoltare personală)
Kukulu Kumuhana
Kukulu Kumuhana
(dezvoltare personală)
Mamă fără griji
Mamă fără griji
(educaţie)
Mai fericit decât Dumnezeu
Mai fericit decât Dumnezeu
(transformare personală)
Formula
Formula
(transformare personală)
Transcenderea nivelurilor conştiinţei
Transcenderea nivelurilor conştiinţei
(transformare personală)
Cercul vieţii
Cercul vieţii
(şamanism, transformare personală)
Pentru ultima oară
Pentru ultima oară
(transformare personală)
Personalitate şi temperament
Personalitate şi temperament
(dezvoltare personală)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare miercuri, 28 iunie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar