Templul schimbării

   Erik: Relaxaţi, să ne aşezăm în mudra mulţumirii, cu mâinile în poală, şi să ascultăm un cântec despre Strălucirea Catedralei, în timp ce armoniile muzicii ne inundă fiinţa, să ne reamintim călătoria din Templul Schimbării, să retrăim experienţa avută acolo.

   Erik ne atrage deseori atenţia asupra faptului că multă lume este acum nemulţumită şi că a venit momentul să ne hotărâm să eliminăm această stare şi să instaurăm, pentru totdeauna, fericirea! Dacă vrem cu adevărat - cu siguranţă o putem face! Pentru a ne convinge că asta este ceea ce trebuie să facem, Erik foloseşte o imagine extrem de sugestivă.

   Erik: Dacă nu este apă într-un lac, sau dacă apa lacului este murdară, nu ne putem reflecta imaginea în oglinda luciului său de apă. Dacă însă suntem mulţumiţi, deci dacă apa e limpede şi clară, putem vedea în ea reflectarea Divinului. În loc să acuzăm viaţa şi multe dintre aspectele ce o compun, trebuie să simţim că suntem mulţumiţi, că toate lucrurile sunt extraordinare şi, în acest fel, Lumina Divină va fi alături de noi.

   Avem datoria sfântă de a face din sufletul nostru un lac cu apă cristalină, în care să poată fi admirată Creaţia Divină şi în care să-şi găsească locul toate acele forme de manifestare ale vieţii, ce sunt îndreptăţite să sălăşluiască acolo.
   Stăm, aşadar, în mudra mulţumirii şi ascultăm sunetele harpei. Sunt atâtea moduri în care putem să-I mulţumim lui Dumnezeu - şi totuşi o facem atât de rar şi de stângaci!
   Trebuia să ne întoarcem din Templu. Se cânta melodia Strălucirea Catedralei. Un cântec fără cuvinte, care îngăduia fiecăruia să-şi găsească propria Catedrală.
   Odată cu acest cântec, eu am adus un omagiu Catedralei Sufletidui meu. Acolo este aşezată toată cunoaşterea, acolo trebuie să mă regăsesc, acolo tind să ajung. Lumina Divină, Scânteia Divină care înseamnă viaţă, acolo se manifestă. De câte ori era atinsă o anume coardă a harpei, o altă Lumină se aprindea,...

   Acum putem dobândi orice calitate sau virtute de care am avea nevoie pentru împlinirea misiunii noastre personale, pentru binele nostru cel mai înalt.

   Muzica ce vibra în acel spaţiu venea parcă din alte lumi. Glasul lui Erik s-a pierdut undeva în depărtare. Fiecare dintre noi era undeva, departe, căutând în Univers răspunsul la această cascadă de întrebări tocmai formulate. Eu una, mă aflam pentru prima oară într-o asemenea situaţie. Nu mă aşteptasem la această temă. Care să fie oare acea calitate pe care, dacă as dobândi-o, mi-ar fi de un asemenea folos? În acele momente aveam impresia că nu mai am nici o calitate, nici o virtute.
   Am fugit cu gândul la prima mea carte, în care vorbesc despre virtuţile corespunzătoare fiecăreia dintre cele şapte Raze de Lumină. Pe vremea când am scris-o, m-a preocupat această întrebare, dar acum am fost luată prin surprindere. Oricum, în acel moment, creiend meu era cu siguranţă într-o stare mult mai profundă decât alfa. Aşadar, nu putea fi vorba de o analiză. Lucram în cu totul alte sfere. Probabil că ăsta a fost şi scopul - să nu apară mintea superioară, ca să ne strice lucrarea! Oricum, ca să participi la un asemenea experiment, trebuie mai întâi să te iubeşti pe tine însuţi, să ai încredere în tine şi să asculţi doar de Divinitatea ta Lăuntrică.
   Ca să fiu sinceră, nu mai ştiu ce calitate a cerut Sinele meu Superior, nu pot spune dacă mi-a fost dată sau nu, dar am încredere totală în îngeraşii mei şi în ghizii mei spirituali - care ştiu ei ce fac. Atunci, chiar au avut de lucru!
   Ideea de bază constă înfăptui că am învăţat un aspect important sau chiar fundamental, şi anume că, dacă îi cerem Universului o anumită calitate, o anumită însuşire sau virtute, chiar o putem dobândi, procedând aşa cum ne-a arătat Erik. Pe măsură ce apar evenimentele din viaţa noastră, sesizăm că, dacă am avea o anumită calitate, le-am depăşi mult mai uşor. în momentul în care am realizat ce anume ne lipseşte, ne oprim în loc şi cerem - aşa cum tocmai am aflat - o formă-gând care să...

   Desfacem de mai multe ori pumnul cu degetele răsfirate şi simţim cum dăruim Lumină celor din jur. Facem acelaşi lucru cu braţele deschise, apoi ne acoperim cu Lumină.
   Pentru a face asta, ne rotim braţele în mai multe direcţii ... şi simţim Lumina Violetă în toate chakrele, în toate organele, în toate structurile fiinţei noastre.
   Ne imaginăm că în faţa ochilor se află casa noastră, pe care o învăluim în Lumină Violetă. Facem acest lucru şi cu alte locuri - acolo unde muncim, unde ne locuiesc copiii, în ţara sau oraşul de unde venim, întregul Pământ - sau cu orice alt lucru la care ne gândim.
   Îmbăiem totul în Lumină Violetă - lumina transmutării. Dăruim tuturor Darurile Divine pe care tocmai le-am primit.

   Culoarea violetă, cu frecvenţa de vibraţie cea mai elevată din spectrul vizibil, simbolizează transformarea spirituală mistică, fluxul cosmic, perceperea prezenţei fiinţelor celeste şi a lui Dumnezeu, iniţierea pe calea spirituală. Este culoarea care exprimă ascultarea şi supunerea, apărarea şi protecţia, este emblema măsurii şi a cumpătării, a echilibrului yin - yang, cea care reprezintă înţelepciunea, protecţia Divină, ideile creatoare, atotcuprinzătoare, altruismul, o nouă misiune personală. Este culoarea înălţării, cea care reflectă luciditate şi acţiune adânc cugetată, armonizare între simţuri, căutarea cunoaşterii nelimitate, a smereniei. Violetul este culoarea tainei, cea care semnifică nevăzutul mister al transmutării, al transformării, al trans-migrării sufletelor.
   Alcătuită din două culori - roşu şi albastru - în proporţii egale, culoarea violetă este considerată o culoare a măsurii şi a echilibrului. Născută din îngemănarea între forţa şi strălucirea culorii focului şi a sângelui - simbol al forţei vitale - şi cea mai pură, mai abstractă şi mai imaterială dintre culori - culoarea metafizică a Cerului, cea care simbolizează veşnicia şi liniştea a tot ceea ce este dincolo de uman - culoarea violet reprezintă un echilibru perfect între Cer şi Pământ, material şi spiritual, simţuri şi spirit, între iubire şi înţelepciune.

   Meditaţia de lângă copac a fost atât de specială pentru mine, încât am crezut că este tot ceea ce acel loc îmi poate spune, îmi poate oferi. Este motivul pentru care m-am aşezat pe acea stâncă fără să mă aştept la nimic, doar ca să admir priveliştea şi să-mi amintesc cât mai multe dintre detaliile primei mele experienţe de acolo, atunci când fusesem cu Monica.
   Încă o dată mi s-a confirmat că, atunci când nu ai aşteptări, dar eşti deschis ca să primeşti, Universul găseşte în tine teren fertil pentru a sădi seminţe ale cunoaşterii, găseşte căi de comunicare libere, neblocate de personalitate. A fost deci o buna ocazie de a mai participa o dată la această lecţie.
   Fiecare loc de pe Pământ are vibraţia sa, cu care rezonăm sau nu, într-un anumit moment. Eu, acolo, pe Scaunul Domnului, am avut acces la informaţii de mare valoare pentru mine şi la care, să fiu sinceră, nu prea speram. Evident, nu întâmplător am ajuns acolo. Dacă am lăsat îngeraşii să lucreze şi nu am intervenit cu liberul meu arbitru, nu am căutat să găsesc cu mintea superioară motive pentru a nu mai merge în acel loc şi a doua oară, am fost pe deplin răsplătită cu încă o pagină scrisă în Cartea Vieţii, cu răspunsuri la multe dintre întrebările mele, dar şi cu întrebări noi, care şi astăzi îmi dau de lucru. A fost un bun prilej să mai adaug un strop de cunoaştere a ceea ce înseamnă Rai, Lume spirituală, Divin, am înţeles din altă perspectivă că Dumnezeu este pretutindeni şi că Scânteia Lui Divină se află ascunsă în lăcaşul sufletului nostru. Am plecat de acolo cu rucsacul plin şi urma să desfac, peste timp, una câte una, cutiuţele făcute din Lumină, în care stau aşezate comorile mele strânse cu grijă la Scaunul Domnului.
   Stimulat de reacţia noastră, ghidul ne-a mai propus o drumeţie spre un alt vârf al muntelui, pe acelaşi versant. De această dată, urcuşul a fost ceva mai greu dar, oricum, accesibil. Nu aş vrea să se înţeleagă că am făcut cine ştie ce escaladări, sau să mă laud ce mari alpiniste am fost noi! Nici vorbă de aşa ceva, numai că pentru noi, fete de la oraş, nu prea antrenate, ceva efort tot a însemnat. Nu ştiu ce diferenţă de altitudine este, nu ştiu ce...

   Iată această tehnică pentru vindecarea ochilor: aşezăm mâna dreaptă pe occipital şi mâna stângă sub ochiul stâng, iar apoi schimbăm mâinile.
   O să vă spun în continuare o poveste despre japonezul de la care provine tehnica, cel care a inventat toate aceste poziţii cu mâinile, care sunt nişte poziţii minunate.
   În Japonia trăia la un moment dat un tip căruia îi plăceau lucrurile făcute în exces. Pe când avea 20 de ani, lui îi plăcea să participe la concursuri de genul: cine poate mânca mai mult? ...
   Până la urmă el a făcut atâtea excese, încât şi-a dereglat complet organismul, a devenit o epavă. Membrii familiei lui l-au dus în vârful muntelui şi au hotărât să-l lase acolo. Rămas singur pe munte, el s-a rugat: Doamne, dacă Tu mă vei vindeca pe mine, atunci şi eu o să-i ajut pe alţi oameni să se vindece, o să fac vindecări toată viaţa. Şi atunci, o Lumină mare l-a inundat, şi a fost vindecat.
   Vă spun acum o altă tehnică, ce provine din Qi Gong. Mai întâi presăm cu degetul mare al fiecărei mâini punctul de sub sprâncene - la baza sprâncenelor, de-o parte şi de alta a nasului - şi apoi facem cercuri (dinspre spate spre faţă, păstrând degetul pe poziţia aleasă); la fel vom proceda şi cu degetul arătător de la fiecare mână - presăm punctul central de sub ochi, apoi facem cercuri menţinând apăsarea. Mutăm degetele arătătoare puţin spre exteriorul ochilor şi presăm, apoi facem cercuri. Cu degetul mijlociu de la fiecare mână ne mutăm spre tâmple, la coada ochiului, mai întâi apăsam şi apoi facem cercuri şi cu acelaşi deget ne mutăm chiar pe tâmplă şi procedăm la fel: apăsam şi apoi facem cercuri. Repetăm mişcările: din nou degetul mare sub sprâncene, la baza lor, şi tot aşa ... Facem exerciţiul de trei ori. Încheiem exerciţiul cu o mişcare circulară, pornind de la tâmple, în jos pe sub ochi, la fel ca la masajul cosmetic, ne ridicăm pe lângă nas, pe sub sprâncene şi ajungem din nou la tâmple, fără oprire şi fără apăsare. Facem această mişcare cel puţin de trei ori.
   Acum o să vă arăt o tehnică yoghină. Ţinem mâna orizontal întinsă la nivelul ochilor, după care mişcăm în sus şi în...