Libraria Eu Sunt - libraria sufletului

în perioada 12 august - 3 septembrie vom fi în vacanţă. Ultimele expedieri se vor face pe 11 august, iar comenzile primite în perioada vacanţei vor fi onorate începând cu 4 septembrie. Revenim cu o surpriză :)
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Teoria cunoaşterii în concepţia goetheană despre lume duminică, 20 august 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Teoria cunoaşterii în concepţia goetheană despre lume

cu referire îndeosebi la Schiller
de Rudolf Steiner
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Teoria cunoaşterii în concepţia goetheană despre lume Imaginea mare preţ Eu Sunt: 21,50 lei

preţ listă: 22,00 lei

reducere:
0,50 lei (2,27%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Teoria cunoaşterii în concepţia goetheană despre lume

   Scrisă între anii 1884-1885 şi publicatei prima oară în 1886. lucrarea, operă de tinereţe a lui Rudolf Steiner. este concepută în contextul studiilor sale asupra lucrărilor filosofului german şi al activităţii de editare a scrierilor lui Goethe de ştiinţe ale naturii.
   Urmărind concepţia goetheană despre lume şi viaţă, pe care o consideră forţa motrice a întregii creaţii a filosofului german, Rudolf Steiner a fost absorbit de o viziune asupra lumii care completa şi amplifica propriile cercetări referitoare la epistemologie, interfaţa între ştiinţă şi filosofic, teoria cunoaşterii lumii şi a sinelui, concepţie sintetizată în 1924 în lucrarea Teze antroposofice.
   În acest volum succint. Rudolf Steiner îşi expune concepţia şi explică cum se poate transcende gândirea pentru a ajunge la observarea gândirii în sine.
   Teoria cunoaşterii în concepţia goetheană despre lume este o lectură obligatorie pentru a înţelege lucrările fundamentale ale lui Rudolf Steiner.
Treptele adevărului (biolog dr. Petre Papacostea) ... 7
în legătură cu publicarea conferinţelor lui Rudolf Steiner ... 11
CUVÂNT ÎNAINTE LA NOUA EDIŢIE ... 13
CUVÂNT ÎNAINTE LA PRIMA EDIŢIE ... 19

A. PROBLEME PRELIMINARE ... 21
1. Punct de plecare ... 21
2. Ştiinţa lui Goethe după metoda lui Schiller ... 28
3. Misiunea ştiinţei noastre ... 29

B. EXPERIENŢA ... 31
4. Stabilirea conceptului de experienţă ... 31
5. Observaţie cu privire la conţinutului experienţei ... 34
6. îndreptarea unei concepţii eronate despre experienţa globală ... 39
7. Apel la experienţa fiecărui cititor ... 42

C. GÂNDIREA ... 45
8. Gândirea ca experienţă superioară în cadrul experienţei ... 45
9. Gândire şi conştientă ... 50
10. Natura lăuntrică a gândirii ... 55

D. ŞTIINŢA ... 62
11. Gândire şi percepţie ... 62
12. Intelect şi raţiune ... 67
13. Cunoaşterea ... 74
14. Temeiul lucrurilor şi cunoaşterea ... 79

E. CUNOAŞTEREA NATURII ... 83
15. Natura anorganică ... 83
16. Natura organică ... 91

F. ŞTIINŢELE SPIRITULUI ... 108
17. Introducere: spirit şi natură ... 108
18. Cunoaştere psihologică ... 111
19. Libertatea umană ... 116
20. Optimism şi pesimism ... 120

G. ÎNCHEIERE ... 122
21. Cunoaştere şi creaţie artistică ... 122
I. OBSERVAŢII LA PRIMA EDIŢIE, 1886 ... 125
II. OBSERVAŢII LA NOUA EDIŢIE, 1924 ... 127
III. INDICAŢII ALE EDITORULUI LA EDIŢIA a 7-a, 1979 ... 134
IV. INDICAŢII LAEDIŢIADIN 1998 ... 142

pag. 46-47

   Ceea ce la restul experienţei trebuie luat mai întâi de altundeva, cu condiţia să se şi poate aplica experienţei, anume, conexiunea legică, există deja în gândire, în prima ei formă de apariţie. La restul experienţei, lucrul întreg încă nu se imprimă chiar în ceea ce apare ca fenomen, în faţa conştientei mele; la gândire, lucrul întreg apare fără întârziere în ceea ce-mi este dat. Acolo trebuie să străpung mai întâi învelişul pentru a ajunge la miez; aici, înveliş şi miez sunt o unitate nedespărţită. Este numai o manifestare a limitării, general umană, faptul că în primă instanţă gândirea ne apare absolut similară cu restul experienţei. In cazul ei trebuie doar să biruim această limitare a noastră, în restul experienţei trebuie să rezolvăm o dificultate ce se află în chestiunea însăşi.
   Ceea ce trebuie să căutăm la restul experienţei a devenit la gândire chiar experienţă nemijlocită.
   în aceasta este dată rezolvarea unei dificultăţi care pe altă cale este aproape de nerezolvat. A rămâne la experienţă este o cerinţă ştiinţifică justificată. Dar nu mai puţin justificată este cerinţa căutării legităţii lăuntrice a experienţei. Prin urmare, însuşi acest lăuntru trebuie să apară într-un punct al experienţei ca atare. Experienţa va fi astfel aprofundată cu ajutorul ei însăşi. Teoria noastră a cunoaşterii ridică cerinţa experienţei la forma cea mai înaltă; ea respinge orice încercare de a introduce în experienţă ceva din exterior. Determinările gândirii le găseşte chiar în sânul experienţei. Felul în care se înfăţişează gândirea este acelaşi ca la restul lumii experienţei.
   Principiul experienţei este de cele mai multe ori neînţeles în anvergura şi însemnătatea lui propriu-zisă. In forma sa cea mai categorică, el este cerinţa de a lăsa lucrurile realităţii în prima formă a apariţiei lor şi de a le face numai în acest mod obiecte ale ştiinţei. Acesta este un principiu pur metodic. El nu afirmă absolut nimic în legătură cu conţinutul experienţei. Dacă am vrea să susţinem că numai percepţiile simţurilor pot fi obiect al ştiinţei, aşa cum face materialismul, nu am avea voie să ne sprijinim pe acest principiu. Este conţinutul experienţei sensibil ori ideatic? In legătură cu aceasta, principiul nostru nu formulează nicio judecată. Dacă trebuie să fie însă aplicabil într-un caz anume, în forma sa amintită cea mai severă, aceasta presupune în orice caz o premisă. Şi anume, cere ca obiectele să aibă deja, aşa cum ele sunt trăite, o formă care să fie suficientă strădaniei ştiinţifice. In experienţa simţurilor exterioare, lucrurile nu stau aşa, după cum am văzut. Aşa stau lucrurile numai cu gândirea.
   Numai la gândire poate fi aplicat principiul experienţei în importanţa lui extremă.
   Aceasta nu exclude ca principiul să fie extins şi asupra restului lumii. El are doar şi alte forme decât cea extremă. Dacă nu putem lăsa un obiect, în vederea explicării lui ştiinţifice, aşa cum îl percepem în mod nemijlocit, explicaţia poate avea loc totuşi cu mijloace pe care ea le pretinde din alte domenii ale lumii experienţei. în acest caz, tot nu am depăşit domeniul experienţei în genere.
   O ştiinţă a cunoaşterii întemeiată în sensul concepţiei goetheene despre lume pune principalul accent pe faptul că ea rămâne cu totul credincioasă principiului experienţei. Nimeni nu a recunoscut ca Goethe valabilitatea exclusivă a acestui principiu. El a afirmat acest principiu la fel de riguros cum am cerut-o noi mai sus. Tuturor ideilor mai înalte despre natură nu le era îngăduit, după el, să-i apară altfel decât ca experienţă. Ele urmau să fie "natură superioară în sânul naturii".
   In articolul "Natura", el spune: Nu ne este posibil să ieşim din natură. Dacă vrem, deci, să ne lămurim în acest sens asupra naturii trebuie să găsim în interiorul ei mijloacele pentru aceasta.

pag. 46-47

   Ceea ce la restul experienţei trebuie luat mai întâi de altundeva, cu condiţia să se şi poate aplica experienţei, anume, conexiunea legică, există deja în gândire, în prima ei formă de apariţie. La restul experienţei, lucrul întreg încă nu se imprimă chiar în ceea ce apare ca fenomen, în faţa conştientei mele; la gândire, lucrul întreg apare fără întârziere în ceea ce-mi este dat. Acolo trebuie să străpung mai întâi învelişul pentru a ajunge la miez; aici, înveliş şi miez sunt o unitate nedespărţită. Este numai o manifestare a limitării, general umană, faptul că în primă instanţă gândirea ne apare absolut similară cu restul experienţei. In cazul ei trebuie doar să biruim această limitare a noastră, în restul experienţei trebuie să rezolvăm o dificultate ce se află în chestiunea însăşi.
   Ceea ce trebuie să căutăm la restul experienţei a devenit la gândire chiar experienţă nemijlocită.
   în aceasta este dată rezolvarea unei dificultăţi care pe altă cale este aproape de nerezolvat. A rămâne la experienţă este o cerinţă ştiinţifică justificată. Dar nu mai puţin justificată este cerinţa căutării legităţii lăuntrice a experienţei. Prin urmare, însuşi acest lăuntru trebuie să apară într-un punct al experienţei ca atare. Experienţa va fi astfel aprofundată cu ajutorul ei însăşi. Teoria noastră a cunoaşterii ridică cerinţa experienţei la forma cea mai înaltă; ea respinge orice încercare de a introduce în experienţă ceva din exterior. Determinările gândirii le găseşte chiar în sânul experienţei. Felul în care se înfăţişează gândirea este acelaşi ca la restul lumii experienţei.
   Principiul experienţei este de cele mai multe ori neînţeles în anvergura şi însemnătatea lui propriu-zisă. In forma sa cea mai categorică, el este cerinţa de a lăsa lucrurile realităţii în prima formă a apariţiei lor şi de a le face numai în acest mod obiecte ale ştiinţei. Acesta este un principiu pur metodic. El nu afirmă absolut nimic în legătură cu conţinutul experienţei. Dacă am vrea să susţinem că numai percepţiile simţurilor pot fi obiect al ştiinţei, aşa cum face materialismul, nu am avea voie să ne sprijinim pe acest principiu. Este conţinutul experienţei sensibil ori ideatic? In legătură cu aceasta, principiul nostru nu formulează nicio judecată. Dacă trebuie să fie însă aplicabil într-un caz anume, în forma sa amintită cea mai severă, aceasta presupune în orice caz o premisă. Şi anume, cere ca obiectele să aibă deja, aşa cum ele sunt trăite, o formă care să fie suficientă strădaniei ştiinţifice. In experienţa simţurilor exterioare, lucrurile nu stau aşa, după cum am văzut. Aşa stau lucrurile numai cu gândirea.
   Numai la gândire poate fi aplicat principiul experienţei în importanţa lui extremă.
   Aceasta nu exclude ca principiul să fie extins şi asupra restului lumii. El are doar şi alte forme decât cea extremă. Dacă nu putem lăsa un obiect, în vederea explicării lui ştiinţifice, aşa cum îl percepem în mod nemijlocit, explicaţia poate avea loc totuşi cu mijloace pe care ea le pretinde din alte domenii ale lumii experienţei. în acest caz, tot nu am depăşit domeniul experienţei în genere.
   O ştiinţă a cunoaşterii întemeiată în sensul concepţiei goetheene despre lume pune principalul accent pe faptul că ea rămâne cu totul credincioasă principiului experienţei. Nimeni nu a recunoscut ca Goethe valabilitatea exclusivă a acestui principiu. El a afirmat acest principiu la fel de riguros cum am cerut-o noi mai sus. Tuturor ideilor mai înalte despre natură nu le era îngăduit, după el, să-i apară altfel decât ca experienţă. Ele urmau să fie "natură superioară în sânul naturii".
   In articolul "Natura", el spune: Nu ne este posibil să ieşim din natură. Dacă vrem, deci, să ne lămurim în acest sens asupra naturii trebuie să găsim în interiorul ei mijloacele pentru aceasta.

pag. 114-115

   Vedem din toate acestea că putem dobândi o psihologie adevărată numai dacă ne adâncim în constituţia spiritului ca în ceva activ. în epoca noastră s-a vrut să se pună în locul acestei metode o alta, care face obiect al psihologiei din fenomenele prin care se manifestă spiritul, nu din acesta însuşi. Se crede că diferitele manifestări particulare ale acestuia pot fi puse într-o conexiune exterioară, întocmai aşa cum se întâmplă la faptele naturii anorganice. Se vrea să se întemeieze astfel o "învăţătură despre suflet lipsită de suflet". Din consideraţiile noastre rezultă că la această metodă se pierde din vedere exact esenţialul. Ar trebui să degajăm spiritul de manifestările lui şi să ne întoarcem la el ca producător al acestora. Cercetătorii se limitează la cel dintâi şi-l uită pe cel din urmă. Ei s-au lăsat şi aici derutaţi de acel punct de vedere greşit care vrea să aplice asupra tuturor ştiinţelor metodele mecanicii, fizicii etc.
   Sufletul unitar ne este dat tot pe calea experienţei, exact la fel ca faptele lui particulare. Oricine este conştient de faptul că gândirea, simţirea şi voinţa sa pornesc din "Eul" său. Orice activitate a personalităţii noastre este unită cu acest centru al fiinţei noastre. Dacă în cazul unei fapte facem abstracţie de această legătură cu personalitatea, ea încetează de a mai fi un fenomen sufletesc. Ea cade fie sub conceptul naturii anorganice, fie sub acela la naturii organice. Dacă pe masă se află două bile şi eu le izbesc una de cealaltă, dacă se face abstracţie de intenţia şi voinţa mea, totul se dizolvă într-un proces al fizicii sau fiziologiei. La toate manifestările spiritului, gândire, simţire, voinţă, esenţialul este să le recunoaştem în entitatea lor ca exteriorizări ale personalităţii. Pe aceasta se bazează psihologia.
   Dar omul nu îşi aparţine numai sieşi, el aparţine şi societăţii. Ceea ce se manifestă în el nu este numai individualitatea lui, ci şi comunitatea etnică din care face parte.
   Ceea ce săvârşeşte el izvorăşte atât din puterea sa cât şi din puterea plenară a poporului său. Cu misiunea lui el împlineşte o parte din aceea a comunităţii poporului său. Esenţialul este ca locul său în cadrul poporului să fie unul care să-i permită să pună total în valoare puterea individualităţii lui. Acest lucru este posibil numai dacă organismul poporului este în aşa fel con¬stituit încât individul să poată găsi locul unde să-şi instaleze centrul forţei lui de acţiune. Nu este îngăduit să rămână la voia întâmplării faptul de a găsi sau nu acest loc.
   Cercetarea modului cum se manifestă individualitatea în sânul comunităţii poporului revine etnologiei şi ştiinţei politice. Obiectul acestei ştiinţe este individualitatea poporului. Aceasta are de arătat ce formă trebuie să ia organismul statal, dacă este ca individualitatea poporului să se exprime în acesta. Constituţia pe care şi-o dă un popor trebuie dezvoltată din fiinţa lui cea mai lăuntrică. Şi aici circulă nu puţine erori. Ştiinţa despre stat nu este considerată o ştiinţă experimentală. Se crede că se poate institui constituţia tuturor popoarelor după un anumit şablon.
   Constituţia unui popor nu este însă nimic altceva decât caracterul lui individual adus în forme precis conturate. Cine vrea să prefigureze direcţia în care trebuie să se mişte o anumită activitate a unui popor nu are voie să-i impună acestuia nimic exterior: el trebuie să dea pur şi simplu glas celor ce există în mod inconştient în caracterul poporului. "Nu înţeleptul guvernează, ci înţelepciunea; nu cel care are raţiune, ci raţiunea" spune Goethe.
   înţelegerea individualităţii poporului drept raţională este metoda etnologiei. Omul aparţine unui întreg a cărui natură este organizarea raţională. Putem cita şi aici un cuvânt important al lui Goethe: "Lumea raţională trebuie privită ca un mare individ nemuritor care produce nestăvilit necesarul şi se...

  • cartea a apărut în martie 2014 la editura Univers Enciclopedic Gold, în cadrul colecţiei Iniţieri
  • traducător: Diana Sălăjanu, Petre Moga, Traian Dragoş, Doina Frumuzache
  • Titlu original: Grundlinien einer Erkenntnistheorie der Goetheschen
  • cartea cuprinde 160 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.140 kg
  • ISBN: 978-606-704-009-8
  • cartea a fost vizualizată de 1199 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Teoria cunoaşterii în concepţia goetheană despre lume"
derulare
carţi din acelaşi domeniu cu "Teoria cunoaşterii în concepţia goetheană despre lume"
(ocultism > antropozofie)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare vineri, 11 august 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar