Transformă-te!

   Stima de sine

   Înainte să începem cercetarea concepţiei despre sine, vreau să clarific o distincţie foarte importantă între concepţia despre sine şi stima de sine. Ea este destul de simplă, dar mulţi oameni consideră aceşti termeni interşanjabili, când ei sunt de fapt foarte diferiţi. Să spunem că te consideri o persoană bună. "Bunătatea" reprezintă o generalizare în legătură cu un aspect sau o calitate a comportamentului tău, o parte a concepţiei despre sine. Apoi, când îţi aplici valorile: "Îţi place asta sau nu?", poţi avea o stimă de sine pozitivă dacă răspunsul este "da." Stima de sine este rezultatul evaluărilor tale despre propria concepţie despre sine. Dacă te comporţi într-o manieră ce denotă bunătate şi o preţuieşti, atunci poţi să te simţi bine în legătură cu asta şi s-ar putea spune că ai o stimă de sine pozitivă. Dacă te-ai surprins comportându-te într-o manieră nemiloasă, te vei simţi prost din această cauză şi vei avea o stimă de sine scăzută.
   Totuşi, dacă cineva a crescut într-un mediu foarte periculos şi competitiv, cum ar fi în timpul unui război groaznic, e posibil ca supravieţuirea lui să fi depins de atitudinea lui insensibilă şi nemiloasă. O autopercepţie a răutăţii ar fi valorizată generând o stimă de sine pozitivă, în timp ce sensibilitatea şi bunătatea ar fi resimţite drept deranjante şi periculoase ducând la o stimă de sine scăzută. Când concepţia despre sine nu este aliniată la valorile tale, vei avea o stimă de sine scăzută. Când concepţia despre sine este aliniată la valorile tale, te vei bucura de o stimă de sine pozitivă.
   Pentru cei cărora li se pare interesant să raţioneze în funcţie de nivelurile logice ale gândirii, concepţia despre sine reprezintă o generalizare despre experienţă, situându-se aşadar la un nivel logic mai mare, având un caracter general în comparaţie cu totalitatea experienţelor pe care îl descrie. Stima de sine este o generalizare despre concepţia despre sine, astfel încât se află tot la un nivel logic mai mare decât concepţia despre sine. O generalizare mai mare este mai cuprinzătoare, evidenţiind ce au în comun experienţele şi ignorând în acelaşi timp diferenţele din cadrul a ceea ce descriu, având atât avantaje, cât şi dezavantaje.
   Mai există şi alte confuzii comune, pe care aş dori să le clarific în ceea ce priveşte stima de sine. Anumiţi oameni cred că cei care provoacă probleme în societate (în societatea noastră) sunt cei cu stimă de sine scăzută şi acest lucru este uneori adevărat. Când oamenii nu au o părere bună despre ei înşişi, ajung de obicei, din cauza nefericirii şi a frustrării lor, să facă alegeri proaste raportându-se la ceilalţi şi la societate în moduri distructive.
   Dar, uneori, oamenii turbulenţi împărtăşesc aceleaşi valori cu societatea din care fac parte; ei au însă moduri diferite de a exprima aceste valori. De exemplu, un tânăr...

   Vina şi regretul

   Aş vrea să vă gândiţi cu toţii la un moment când aţi făcut ceva ce a rănit pe altcineva, iar acum vă simţiţi vinovaţi sau cuprinşi de regrete. Când te simţi vinovat că ai rănit pe altcineva înseamnă că ţi-ai încălcat propriile valori sau calităţi într-un fel. Aş vrea să reexaminezi acel incident şi să găseşti un nume pentru răul pe care l-ai provocat şi pentru valoarea sau calitatea pe care ai încălcat-o.
   Unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le conştientizezi este că puterea sentimentelor negative este o bună indicaţie pentru importanţa pe care o acorzi calităţii pe care ai încălcat-o - dacă nu ţi-ar păsa, n-ai avea niciun sentiment legat de ea. Deci, deşi sentimentele de vină sau dezamăgire sunt neplăcute, ele sunt buni indicatori despre cât de mult preţuieşti acea calitate, ca să te simţi bine în legătură cu aceasta.
   O altă măsură a puterii angajamentului tău faţă de calitate este disponibilitatea de a-ţi cere scuze, de a face modificări sau de a compensa cumva răul pe care l-ai provocat. Deci un lucru pe care îl poţi face este să îţi acorzi câteva minute ca să decizi acum ce scuză potrivită sau ce compensaţie eşti dispus să acorzi şi programează acest lucru în viitor. Poate că trebuie să vorbeşti cu persoana respectivă şi să afli ce tip de modificări consideră ea că ar fi potrivite. Angajamentul tău ferm de a le face într-un anumit fel îţi va consolida sentimentul pentru calitate. Disponibilitatea de a acţiona în sensul compensării a ceea ce ai făcut este mult mai convingătoare şi mult mai utilă decât să te simţi vinovat şi poate de asemenea, să vindece separarea şi sentimentele negative dintre tine şi acea persoană.
   Acum, vreau să te gândeşti din nou la acel incident în care ai rănit pe altcineva şi să răspunzi la o întrebare foarte interesantă: "Date fiind percepţia şi înţelegerea situaţiei la acel moment, a existat o valoare mai importantă pe care o urmam de fapt!" ...
   Uneori nu urmăreşti o valoare mai înaltă. Uneori doar ai făcut o greşeală, ai înţeles greşit o situaţie sau nu ai realizat complet consecinţele acţiunilor tale. Dar în alte momente te-ai confruntat cu o situaţie foarte dificilă şi orice ai fi făcut, nu ţi-ai fi putut urma una sau mai multe dintre valori. Când se întâmplă asta, oamenii se concentrează mai mult doar pe valoarea care nu a fost urmată şi se simt groaznic.
   Poate fi foarte util să vezi atât valoarea pe care ai urmat-o cât şi valoarea pe care nu ai urmat-o, iar acesta este un alt exemplu de lărgire a domeniului gândirii. "O, sunt cu adevărat o persoană care îmi urmez valorile. Numai că m-am confruntat cu valori contradictorii şi am urmat-o pe aceea care era mai importantă pentru mine şi nu am putut găsi o cale pentru a o urma şi pe cealaltă în acelaşi timp."
   Aceasta este o stare mult mai echilibrată şi mai plină de resurse decât vina sau regretul, una care te ajută mai mult să examinezi situaţia fără se te judeci şi să începi o căutare a modurilor în care ţi-ai putea exprima ambele valori dacă vei mai fi confruntat cu o situaţie similară în viitor. Ce resursă personală ţi-ar facilita manifestarea ambelor calităţi, chiar şi în acele situaţii în care înainte a trebuit să alegi între ele?

   O altă metodă de verificare este să-ţi imaginezi că altcineva îţi spune "Eşti o persoană foarte..." şi să-ţi observi răspunsul. Dacă este "Nu, nu sunt", acest lucru
indică probabil că ai deja o bază de date negativă. Dar dacă răspunzi "Cum?" sau "Ce?" sau orice alt răspuns de genul "nu contează", asta înseamnă probabil că ar fi o calitate potrivită pentru a fi construită. M-am considerat întotdeauna un tip nereligios şi câteodată chiar antireligie. Acum câţiva ani când un prieten mi-a spus "Eşti o persoană foarte spirituală", nu aveam idee despre ce vorbeşte; pur şi simplu nu conta. Săptămâni după aceea m-am tot întrebat ce o fi vrut să spună cu asta. Acum am o interpretare mult mai largă pentru cuvântul "spiritual", dar la acel moment am fost total descumpănit. Acesta este genul de experienţă care indică o absenţă a bazei de date.
   Sunt câteva alte situaţii în care acest proces poate fi foarte util. Una este atunci când ai sentimentul că posezi o calitate, dar este foarte slabă pentru că nu ai o bază de date foarte extinsă. Apoi trebuie să adaugi mai multe exemple la baza de date pe care o ai deja. Sau ai putea fi nevoit să modifici forma bazei de date existente ca să te asiguri că este în forma modelului tău pozitiv.
   O altă posibilitate este să creezi o nouă calitate care este intermediară între cele două extreme. Să zicem că uneori eşti foarte sociabil şi te pierzi atât de mult în savurarea situaţiei şi în a răspunde celorlaţi încât pierzi contactul cu tine şi te trezeşti mai târziu epuizat sau regretând unele dintre lucrurile pe care le-ai făcut. în alte momente te bucuri într-adevăr de singurătate pentru că îţi poţi recunoaşte în totalitate experienţa internă, dar în acele momente ţi se va părea dificil să le răspunzi celorlaţi şi să fii sociabil.
   Te-ai putea gândi să construieşti o nouă calitate care este o integrare echilibrată a aspectelor valoroase ale acestor două exemple. Pentru a face asta, trebuie să examinezi ambele extreme cu atenţie şi apoi să găseşti sau să creezi exemple de echilibru. în acest exemplu, te-ai putea gândi la momente din viaţa ta în care ai putut răspunde complet celorlalţi şi în acelaşi timp să trăieşti din plin propriile tale răspunsuri pe rând, iar apoi să le asamblezi într-o nouă calitate.
   Un exemplu de extreme care se opun este bulimia. Modelul tipic al bulimiei este alternarea între controlul conştient şi rigid al alimentaţiei şi controlul total inconştient al abuzului, urmat de dezgustul conştient şi de provocarea vărsăturilor. Cineva din acest gen de situaţie are o nevoie disperată de o calitate echilibrată care să respecte nevoia socială conştientă de a fi slab cu mai puţin conştienta nevoie biologică de a mânca şi să creeze o cale echilibrată de a mânca moderat.
   Dată fiind toată această discuţie, vreau să vă gândiţi puţin la ce anume aţi vrea să construiţi....

   Şi acest lucru este adesea valabil şi pentru "rebelii" sociali. Am cunoscut o persoană "aspirantă" la statutul de guru care petrecea ore în şir ca să se asigure că părul îi stă precum Iui Baba Ram Dass, iar un punkist mi-a spus odată că îi ia câteva ore să-şi coloreze şi să-şi facă ţepi în păr, în fiecare zi. Dacă unei persoane îi plac cu adevărat oricare dintre aceste activităţi, n-am nimic de comentat, dar dacă o face doar ca să-şi anunţe identitatea către lume, cred că ar putea probabil să folosească acel timp în activităţi care să îi aducă mai multă plăcere.
   Un sine fals este creat de obicei, ca răspuns la acceptarea unui anumit tip de cerinţă socială sau ideal. A crede că "ar trebui" să fii într-un anumit fel, în loc să fii aşa cum eşti e o metodă bună pe a-ţi face viaţa "aşa cum ar trebui." Unii oamenii îşi creează un sine fals din convenienţe sociale, în timp ce îşi menţin o idee foarte clară despre cine sunt ei cu adevărat. Alţii s-ar putea implica în menţinerea falsului sine astfel încât să piardă contactul cu ei înşişi, fiind mult prea uşor să treci de la convenienţe la negare.
   În mod curios, multe căi spirituale sau programele de dezvoltare personală devin adesea doar un alt set de "lucruri care trebuie făcute" care să fie imitate în competiţia pentru statut în interiorul acestor grupuri. În anii '60, cu accentul lor pe situarea "aici şi acum", a existat un sindrom care ar putea fi descris precum "nimic altceva în afară de tine", care pune de fapt oamenii în acel "acolo şi în trecut" al trufiei. Grupurile sociale şi politice sunt adesea conduse de egoişti care îşi susţin propriile incertitudini devenind conducători sau guru, iar mulţi dintre adepţii lor fac acelaşi lucru identificându-se cu carisma şi succesul acelui guru.
   La un anumit nivel, o persoană cu un sine fals - şi avem cu toţii câte puţin din acesta - îşi dă seama că nu este real şi asta mai generează o capcană. Când aceasta răspunde unui sine fals înseamnă că răspunsul nu se adresează chiar persoanei, ci doar falsei imagini, deci nu se pot bucura de el. Acesta este o mare sursă de singurătate, care este cel mai evidentă la starurile de cinema, politicieni sau alţi oameni faimoşi care lucrează pentru crearea unei imagini şi apoi li se pare greu să creadă că cineva ar putea iubi persoana din spatele imaginii.
   Mulţi oameni consideră mândria drept un lucru bun, în ciuda a ceea ce spun în mod clar Biblia şi alte surse spirituale. La fel ca şi opusul său, ruşinea, mândria implică întotdeauna să te compari cu altcineva şi să fii ori mai bun, ori mai prost decât el. Mândria şi trufia sunt semnele unei concepţii fragile despre sine, una care poate trece cu uşurinţă la opusul său, ruşinea şi neimportanţa. Când lucrurile merg bine, un egocentrist este bucuros să îşi asume responsabilitatea pentru acest fapt, dar gând lucrurile merg prost, dintr-o dată este vina altcuiva. "Scarpină un lăudăros şi vei găsi un plângăreţ." în mod curios, chiar şi umilinţa poate fi o sursă de mândrie, după cum a arătat Samuel Taylor Coleridge acum câteva sute de ani:
   ... diavolul a zâmbit, căci dragul său păcat...

   Transformarea unei calităţi nedorite

   Situaţia de care oamenii sunt cel mai adesea interesaţi este transformarea unei calităţi pe care o consideră negativă în ceva mai pozitiv. O persoană poate valoriza bunătatea dar constată că se comportă de obicei în moduri care sunt insensibile, dure sau grosolane, în loc să fie buni. "Sunt rău şi mi-aş dori să nu fiu." Acest lucru generează sentimente negative, pentru că ele se potrivesc cu valorile lor şi determină comportamente care oferă o bază pentru stima de sine.
   O bază de date pentru o calitate valorizată negativ va consta dintr-un număr de exemple de comportamente pe care nu ţi le doreşti. Deşi le-am putea numi exemple pentru calitatea negativă, pentru a continua ceea ce am făcut până acum, vreau să continui să le numesc contraexemple, pentru că ele sunt contrare lucrurilor pe care ţi le doreşti şi pe care le preţuieşti.
   Această situaţie este în primul rând foarte asemănătoare cu transformarea unei calităţi ambigue, ceea ce ai făcut deja. Diferenţa importantă dintre o calitate valorizată negativ şi o calitate ambiguă este că există mai multe contraexemple. Deşi există un număr de contraexemple care trebuie transformate, trebuie să fie măcar câteva exemple pozitive pe undeva. Ca şi în cazul oricărei alte calităţi, o persoană ar putea gândi "întotdeauna" sau "niciodată", dar asta nu e adevărat niciodată.
   Pentru că există un număr mare de contraexemple, s-ar putea să fie nevoie de multe intervenţii diferite pentru a le transforma în opusul lor pozitiv, mai ales dacă acea calitate este una foarte mare şi globală, precum "Sunt o persoană rea" sau "Nu merit". Acele concepţii generale includ de obicei, multe calităţi mai mici şi ar fi mult mai eficient să le identifici şi să lucrezi mai întâi cu una sau cu mai multe dintre aceste calităţi mai mici, în locul generalizării.
   Totuşi, în unele cazuri, transformarea unei calităţi negative poate fi mai uşoară decât schimbarea unei calităţi ambigue. Amintiţi-vă că orice comportament are o intenţie pozitivă care exprimă o valoare. Dacă tu te comporţi în mod constant într-un anumit fel, asta constituie o indicaţie pentru faptul că îi manifeşti de fapt o valoare importantă. Acest rezultat pozitiv oferă o pârghie puternică pentru a-ţi reevalua sau schimba multe comportamente diferite în acelaşi timp.
   De exemplu, te-ai putea considera "prostănac" sau "timid" pentru că eşti de obicei tăcut şi nu te afirmi în situaţiile de grup şi ţi-ai dori să fii mai asertiv. Când îţi examinezi experienţele reprezentate în baza ta de date referitoare la "timiditate" ai putea constata...