Trepte către divinitate - diagnosticarea karmei

   STAREA LĂUNTRICĂ

   De dimineaţă sunt scuturat de accese violente de tuse. Mă ocupam de sortarea bileţelelor, când am dat, în unul din ele, cu ochii de diagnosticul deja familiar.
   Bileţelul venea din partea unei tinere, care scria că mama ei are cancer la plămâni, adenocarcinom. Grafia mă ajută să ajung la bio-câmpul mamei. Acolo se citeşte o posibilă moarte a fiului ei. Tema - axarea pe idealuri, aşadar, gelozie şi trufie. În subconştientul acelei femei, agresivitatea îndreptată împotriva oamenilor se ridică la 900 de unităţi. Închiderea viitorului este de 600 de unităţi. Întrucât fetele sunt orientate cu precădere spre aspectul material, în perioada conceperii şi naşterii lor se produc zdruncinări ale planului material. Pentru ca un băiat sănătos să vină pe lume, este necesară o destabilizare a aspectelor spirituale, adică pierderea controlului asupra situaţiei, prăbuşirea idealurilor şi a speranţelor, nedreptatea etc.
   Această femeie avea un caracter dur, iar aspectul intelectual-volitiv era destul de pronunţat. Tendinţa de a jigni cu gândul, de a vorbi de rău şi de a blama erau puternic accentuate. De aceea, procedura de purificare a fost îndeplinită doar în proporţie de 10-15 la sută, minima acceptabilă fiind de 50 la sută. Automat, s-a produs un transfer asupra copilului, problema coborând deci în straturile mult mai profunde ale sufletului. Acum va trebui să se roage, să depună eforturi de armonizare, să-şi revadă de multiple ori viaţa şi, atunci, schimbările benefice nu vor întârzia să apară. Dar, pentru ca aceste schimbări să meargă mai departe, în profunzime, şi să înceapă purificarea sufletului copilului, ea va avea nevoie, date fiind condiţiile, de un an şi jumătate de eforturi, pe când tabloul general arată că ea ar mai avea doar o jumătate de an. Se poate, desigur, îmbina rugăciunea pentru copii şi nepoţi cu efortul de armonizare interioară, cu toate acestea, dacă nu se înregistrează schimbări de profunzime, rugăciunea pentru...

   Ne înşeală soţia - devenim geloşi. Ne trădează un prieten - suntem cuprinşi de amărăciune. Băgăm mâna în apă clocotită - simţim durere, locul se acoperă cu băşici şi arsuri. Aceasta pare a fi ordinea firească a lucrurilor, dar nu este decât logică umană. Există însă şi logica divină, potrivit căreia sentimentele sunt primare, iar situaţiile concrete - secundare. Astfel, emoţiile noastre de profunzime determină evenimentele viitoare. De aceea, dirijându-ne sentimentele de profunzime, ne putem schimba atât pe noi înşine, cât şi lumea înconjurătoare şi evenimentele din ea.
   Ştiinţa n-a reuşit până acum să se lămurească deplin şi să explice ce este hipnoza. Căci acolo simţurile merg înaintea evenimentelor. Individul aflat sub hipnoză îşi închipuie că mâna îi este cufundată în apă clocotită şi pe piele îi apar arsuri şi băşici. Organismul reacţionează mai puternic la simţuri decât la obiectul real. Ba mai mult chiar, există tehnici speciale, cu ajutorul cărora se poate obţine ca realitatea simţurilor să fie mai importantă decât realitatea obiectului fizic şi, atunci, dispare dependenţa de obiectele lumii materiale şi apare posibilitatea de a le manevra după bunul plac: individul îşi poate turna pe corp acid sulfuric, fără a-şi provoca vreo vătămare fizică, poate materializa obiectele şi modifica structura materiei, se poate teleporta prin spaţiu, etc. Dar am intrat deja în subiectul unei alte discuţii...
   Să revenim la sentimentele noastre.
   O avertizasem cândva pe o doamnă, care venise să mă consulte, că atitudinea ei faţă de soţ le poate crea probleme, atât lui, cât şi ei.
   - Nu mai fiţi atât de geloasă, i-am spus.
   Femeia tăcea, privirea rămânându-i mult timp aţintită în altă parte. Apoi s-a întors spre mine şi m-a privit cu atenţie.
   - Nu mai ţin minte unde am citit, a început ea rar, că, dacă apare un sentiment de gelozie, înseamnă că soţul m-a înşelat deja sau are de gând s-o facă. Şi că, sâcâindu-l cu gelozia mea, aş putea opri acest proces.

   Prima variantă: individul doreşte să păstreze în suflet senzaţia de fericire şi bucurie şi, pentru a nu o ştirbi, refuză să-şi ajute vecinul muritor de foame.
   A doua variantă: încercând să-şi păstreze sentimentul de bucurie şi fericire, individul caută să se răzbune pe cel ce l-a tras pe sfoară, l-a trădat sau l-a jignit, cu alte cuvinte, i-a prejudiciat fericirea lăuntrică.
   A treia variantă: în dorinţa de a-şi păstra sentimentul de bucurie şi fericire, individul se sacrifică, murind pentru salvarea aproapelui.
   În primul caz, sursa bucuriei o constituie bunăstarea materială, în cel de-al doilea - principiile spirituale, iar în al treilea - iubirea divină.
   Atunci când, în dorinţa de a ne păstra iubirea divină din suflet, ne neglijăm îndatoririle umane, este vorba exact de acel tip de egoism care ne este necesar. Ne urmăm sentimentele şi ele nu se înşeală. Faptul în sine nu înseamnă nicidecum renunţarea la cele umane. Acestea devin, pur şi simplu, secundare. însă, atunci când la baza egoismului nostru stă fericirea materială şi spirituală, nu ne mai pasă nici cât negru sub unghie de iubirea şi viaţa altor oameni. În acest caz, deşi ne oferă senzaţia de fericire şi bucurie, sentimentele, de fapt, ne înşeală.
   Toată viaţa mea, citind cărţi, vizionând filme, m-am autoeducat în spiritul ideii că la originea fericirii şi a bucuriei stă fie principiul material, fie cel spiritual. încă din copilărie am manifestat dorinţa de a avansa mereu, din această cauză inerţia sentimentelor mele, care mă ataşau de cele umane, s-a dovedit a fi mult mai mare decât nivelul mediu. Credeam că m-am eliberat de atracţia exercitată de eul uman. Un singur lucru mă stânjenea: dependenţa de verigile intermediare. Este vorba de verigile care unesc eul uman cu cel divin. Prima verigă şi treaptă, pe care nu reuşeam s-o depăşesc, era tocmai inerţia sentimentelor mele, dependenţa de ele. Întrucât sentimentele sunt legate nemijlocit de întâmplările vieţii, de ritmul ei, era necesar să-mi modific regimul obişnuit de viaţă.

   CONEXIUNILE

   În decembrie 1998 am hotărât să fac o călătorie în America. În mare măsură, eram motivat de dorinţa de a mă rupe de toate. În America, timpul şi energetica diferă de cele din Rusia şi trecerea la alt regim de viaţă se realizează uşor. Speram să găsesc acolo răspunsul la una din întrebările cele mai importante pentru mine: din ce cauză mi s-a înrăutăţit starea sănătăţii? Să fie oare la mijloc greşelile comise în vindecare sau concluziile eronate provenite dintr-o reprezentare inexactă a lumii, sau de vină sunt schimbările inerente vârstei, care se suprapun suprasolicitărilor permanente? întrebările erau numeroase. Mă aflam în căutare de răspunsuri.
   În linii mari, schema arăta în felul următor. Până în vara lui 1998, eu m-am ocupat de înlăturarea cramponărilor. În cele din urmă am ajuns să realizez o sinteză a tuturor tipurilor de dependenţă. Dependenţa de spirit alimenta trufia, dependenţa de suflet dădea naştere geloziei. Spirit înseamnă aptitudini, intelect, scopuri, principii, voinţă. Este aspectul ce ţine de logică. Suflet înseamnă relaţii interumane, idealuri, etică, moralitate, iubire pentru lume şi oameni. Acest aspect ţine de sentimente. Trebuie înlăturată dependenţa de spirit şi de suflet şi, atunci, putem fi fericiţi. Însă modul meu de abordare s-a dovedit a fi unul mecanicist, căci, nu se ştie de ce, eliberarea deplină de aceste dependenţe nu putea fi obţinută. Omul înlătura dependenţa de spirit, dar i se intensifica brusc axarea pe suflet. Spiritul şi sufletul s-au dovedit a fi ca două vase comunicante. Când unul dintre vase se umplea până la refuz, o anumită cantitate era deversată în celălalt vas şi omul îşi găsea, pentru un timp oarecare, echilibrul. Acest principiu de funcţionare era valabil, deopotrivă, pentru medicamente şi pentru acţiunea energetică. Când ambele vase se umpleau, revărsarea nu mai putea fi de niciun ajutor. Unica portiţă de salvare era cea deschisă spre Dumnezeu. În principiu, civilizaţia umană a urmat în...

   Aşa că pacientul a început să-şi reexamineze întreaga viaţă, eliberându-se de pretenţiile pe care le ridicase faţă de alţii şi faţă de sine, atunci când era vindecat prin umilirea idealurilor şi a aptitudinilor. Acum însă izbutisem să întrevăd alte cauze, mult mai profunde, care stau la originea problemelor lui.
   "Iubirea divină nu cunoaşte nici dorinţe, nici scopuri, nici certitudini, îi explicam, ceea ce nu se poate spune despre iubirea umană, în vieţile anterioare aţi divinizat iubirea umană, adică sentimentele şi dorinţele personale. Aţi divinizat, de asemenea, şi moralitatea umană, cu tot ce implică ea, adică principii, scopuri, idealuri. De aceea se cere să vă parcurgeţi din nou viaţa, înlăturând dependenţa de aceste aspecte superioare ce ţin de fericirea umană. Este necesar să acceptaţi destabilizarea acestora ca pe o modalitate de eliberare a eului divin."
   L-am rugat să treacă pe la mine pentru verificare peste o săptămână. Când a venit, am constatat că arăta mult mai bine. In decursul acestei săptămâni nu mai avusese accese de astm. Pe măsură ce înaintez în cercetările mele, apar tot mai multe posibilităţi de a învinge atracţia exercitată de uman, deşi continui să mă exprim cu aceleaşi cuvinte ca şi până acum.
   "Căsuţă mică, oraş mare" - atât în primul caz, cât şi în al doilea, ideea este redată printr-un grup de două cuvinte. Cu toate acestea, una dintre noţiuni este mai amplă decât cealaltă. Ce ştiu eu în momentul de faţă? Omul este un sistem ordonat. Pentru ca acest sistem să-şi sporească amploarea, trebuie să se producă mai întâi o destabilizare, urmată apoi de restabilire. Destabilizarea atinge fundamentele spaţiale, materiale şi temporale. Când se produc schimbări în structurile materiale, matricea informaţională se poate conserva în interiorul structurilor de câmp, asigurând astfel regenerarea ulterioară. Când sunt distruse structurile materiale şi spaţiale, informaţia necesară reconstituirii se poate păstra în cadrul structurilor temporale. Dacă schimbările ating şi structurile temporale, rezultatul poate fi: distrugerea completă sau refacerea lor va fi posibilă prin ceea ce se află dincolo de limitele spaţiului, timpului şi materiei.