Universul viu

   Analogia embrionară

   Mahatma Kut Humi scria următoarele despre procesul organic al Universului: "Legea Naturii este unică şi conceperea, formarea, naşterea, progresul şi dezvoltarea copilului diferă de cea planetară doar prin dimensiune" [1.291]. Or, dacă legea Naturii este unică, atunci este unică nu doar pentru planetă şi pentru copilul uman, ci pentru Univers, galaxie şi sistem solar. în ceea ce ţine de Univers, în Vishnu-Purana, un manuscris indian antic, putem găsi următoarele: "Uterul ei este la fel de larg ca însuşi Meru, şi... viitoarele oceane puternice dormitau în apele ce-i umpleau cavităţile, continentele, mările şi munţii, stelele, planetele, zeii, demonii şi umanitatea" [7.1.2]. Ce legătură au aceste forţe ale respingerii şi atracţiei cu uterul matern, în care are loc conceperea şi gestaţia copilului? Cea mai directă, căci în această analogie se clarifică - valabilă pentru toate cazurile - esenţa organică a forţelor atracţiei şi respingerii. Pe măsura dezvoltării pruncului, uterul matern se umple de viaţă, se extinde, creşte în diametru. Totodată, în "uterul Universului" se dezvoltă, trăiesc, mor şi renasc diferite forme de viaţă. Mărimea lor, nivelul de conştiinţă, durata existenţei lor sunt foarte variate. Iar Universul, pornit cândva să creeze prin Respiraţia Tatălui, se desprinde de punct şi continuă să se extindă, pregătind loc unor forme noi.
   Referindu-ne la atracţie, trebuie să amintim că centrul din uterul matern al acesteia se află într-un ghem celular care se va transforma în organism uman. Toate organele auxiliare ce se dezvoltă în perioada embrionară iniţială lucrează pentru acest centru, pregătesc şi oferă "material de construcţie", atât din interior, cât şi din exterior. Nu stă oare în spatele acestor procese forţa implacabilă a atracţiei? Aceasta reprezintă semnul localizării şi manifestării vieţii individuale în micul uter feminin şi în Marele Uter al Universului. Faptul că dezvoltarea galaxiilor nu reprezintă doar fenomene fizice, care apar întâmplător şi merg către haos, este confirmat şi de următoarele similitudini.
   în uterul Mamei Cosmice, ca şi în al celei pământeşti, fătul-galaxia se dezvoltă într-un spaţiu închis (sacul fetal) - spaţiu vital individual, care separă un organism de celălalt. Dacă respectăm terminologia antică, în ambele cazuri spaţiul este umplut cu apă (lichid amniotic) (fig. 2.11).
   După cum ne-a avertizat H. Blavatsky, în toate cosmogoniile, simbolul şi elementul ocult al apei joacă un rol extrem de important, deci, şi în cazul de faţă apa are semnificaţie de fundament şi sursă a existenţei materiale [5.110]. "Apa" invizibilă e numită astăzi "materie obscură". Iar strălucitorul...

   ...că anticii cunoşteau destul de bine mecanismele ei de funcţionare. Ştiau şi cum se nasc în ea stelele.
   în orice cosmogonie există simbolul Oului auriu, al Oului de Foc. "De unde provine acest simbol universal?" se întreba Blavatsky. Şi îşi răspundea: "Oul... era venerat atât din cauza formei sale, cât şi a misterului ascuns în el. încă de la cele mai timpurii reprezentări intelectuale ale omului, oul era cunoscut ca cea mai fericită imagine a începutului şi misterului Fiinţei. Dezvoltarea progresivă a embrionului invizibil în interiorul unei cochilii închise; procesul interior fără implicarea exterioară a forţei, care dintr-un nimic ascuns creează un ceva activ, neavând nevoie de nimic altceva decât de căldură; dezvoltarea perpetuă a acestui embrion într-o fiinţă vie concretă care şi-a crăpat coaja, manifestându-se pentru organele noastre de simţ ca o fiinţă autogeneratoare şi autocreată - toate acestea trebuiau să se manifeste, de la bun început, ca o minune continuă" [5.402]. Dar minunea nu constă numai în faptul că o fiinţă s-a creat pe sine însăşi, minunea constă în faptul că procesul naşterii în ou sau în uter se aseamănă cu procesul creării unei forme-gând în mintea noastră. Despre acest lucru W. Dower scria astfel: "Capacitatea de a crea imagini mentale şi forme-gând pe planul interior e analoagă capacităţii de a crea forme fizice pe planul material al sexelor, iar modul de acţiune al primei este analog modului de acţiune al celei de-a doua. în sfera cerebrală, însă, avem un organism nediferenţiat conform principiului de gen - sau conform unităţii bărbat-femeie - de aceea urmaşii lui inteligenţi sunt autocreaţi în interiorul propriului organism, fără contacte exterioare, cum e firesc să se şi întâmple în cazul planului inferior diferenţiat din afara limitelor acestei sfere cerebrale akashice" [11.53].
   Zeii se autogenerează anume pentru că se nasc în propria lor sferă "cerebrală". Să examinăm imaginea unei stele care s-a născut nu demult într-un nor de gaz (fig. 2.36, pag.lll). Ea a fost executată în martie 2002, cu ajutorul camerei Wide Field Planetary 2 a telescopului cosmic NASA. E realizată în spectru infraroşu, ceea ce înseamnă că, în mod obişnuit, adică în radiaţiile spectrului vizibil, fenomenul nu poate fi vizualizat. Pe Internet poate fi găsit următorul comentariu al acestei imagini: un spaţiu în cadrul unui nor gazos, creat de vântul stelar şi de radiaţia ultravioletă a unei stele tinere. Dar poate fi comentată şi altfel.
   în faţa noastră se află membrana natală, cum a denumit-o Crookes. în ea "se maturizează" zeul Ra. "Eu sunt Sufletul Creatorului Infinitului Ceresc. Nimeni nu-mi vede Cuibul, nimeni nu-mi poate sparge Oul. Eu sunt Vlădică!" [5.402] -astfel, conform Cărţii egiptene a morţilor1, se prezintă pe sine marele zeu Ra.
   Din ascunsul NIMIC, în Sfera Raţională de Aur se creează un CEVA activ... De unde "se atrag forţe cumplite, însoţite de căldura şi gravitaţia necesare"? Dar de unde se iau aceste forţe în uterul matern? De ce compoziţia metalică a stelelor diferă? De ce, în uterul matern, anumite elemente chimice sunt absorbite din sânge şi acolo, în interior, în mod unic pentru fiecare organism, se sintetizează proteinele? De ce dintr-o celulă ce s-a ascuns în organismul matern se dezvoltă copilul? De ce, atunci când vine termenul, muchile uterului se contractă şi se relaxează, împingând copilul în afară? Răspunsul e unul: "Toate acestea sunt nişte procese fireşti". în acest caz de ce procesele de acest tip nu s-ar petrece şi la naşterea unei pro-tostele, a unui soare şi a unei planete? Subbha Row, despre care H. Bla-vatsky afirma că e un cunoscător mai bun decât ea, susţinea că în Univers există doar trei principii esenţiale, care se manifestă prin Akasha, Brahma, cunoscut de noi ca punct violet, şi Shakti. în baza analogiei, Akasha şi Brahma pot fi comparate cu lucrurile pe care le cunoaştem deja.
   Akasha... corespunde "apei, care reprezintă, să zicem, câmpul pentru creştere".
   Brahma corespunde "embrionului protoplasmatic, din care va trebui să crească şi să se dezvolte un organism viu". Se ştie însă că există foarte mulţi asemenea embrioni invizibili şi în atmosfera Pământului, şi că, la o anumită umiditate, aceştia încep să se manifeste. Din categoria lor fac parte, de exemplu, algele monocelulare. Dacă am lăsa într-o cameră, pentru o lună, un borcan foarte curat umplut cu apă, pe pereţii lui ar începe să se formeze o pojghiţă verde. Se pregătesc condiţiile pentru viaţa care se va dezvolta neapărat, dacă nu vom interveni.
   Ultimul dintre cele trei principii îl constituie forţa ocultă Shakti. Aceasta e "forţa, energia, puterea sau tendinţa care începe să acţioneze atunci când are loc contactul dintre embrionul protoplasmatic şi apa, care dezvoltă sau perfecţionează viaţa şi calităţile ei naturale" [19.267].
   Al treilea principiu, Shakti, sau, mai exact, reflexiile lui fizice - gravitaţia, căldura, lumina, contragerea, extinderea - constituie obiectul de studiu atât al astrofizicii, cât şi al fizicii. Savanţii doresc sincer să descopere adevărul, neglijând primele două principii care, contopindu-se şi autofecundându-se, produc fenomenele studiate de aceştia. Universul este viu şi, până ce acest fapt nu va fi recunoscut, procesele naturale vor fi explicate prin: "Deocamdată, detaliile acestor procese nu sunt deplin clarificate".

   Doctrina filosofică a evoluţiei sorilor şi planetelor.
(Varietatea tipurilor de sori şi planete.
Corpurile cosmice invizibile)

   Ce credeţi, există în Univers vreun organism viu, care să nu creeze ceva asemănător cu el? Eu cred că nu. Mai mult chiar, omul este creat după asemănarea lui Dumnezeu - şi, conform filosofiei, el este un Dumnezeu potenţial. H. P. Blavatsky scria: "Doctrina ne învaţă că pentru a ajunge o divinitate, un Dumnezeu conştient - dai - până şi supremele Raţiuni Spirituale, Întâi-Create, trebuie să treacă prin etapa umană. Atunci când spunem umană, ne referim nu doar la civilizaţia pământeană, ci şi la muritorii din alte lumi, la raţiunile care au atins echilibrul necesar între materie şi spirit (obţinut acum şi de noi), trecând de punctul median (al evoluţiei Pământului, n. a.) al celei de a Patra Rase Principale a celui de-al Patrulea Ciclu16. Fiecare fiinţă trebuie să-şi obţină dreptul de a deveni aidoma lui Dumnezeu, acumulând experienţă proprie. Hegel, marele gânditor al Germaniei, ori a cunoscut ori a intuit acest adevăr, susţinând că Inconştientul a dezvoltat Universul doar "în speranţa să obţină o autoconştientizare clară", altfel spus, pentru a deveni Om; acelaşi sens tainic îl are şi frecvent repetata în Purane frază cum că Brama este permanent "mişcat de dorinţa de a crea". Acest lucru îl relevă şi sensul ascuns cabalistic al afirmaţiei "Respiraţia devine piatră; piatra -plantă; planta - animal, animalul - om, omul - spirit şi spiritul - Dumnezeu". Născuţi de Raţiune - Fiii, Rishi, Constructorii etc, au fost cu toţii oameni, cu diverse forme şi chipuri, în alte lumi şi în Manvantarele precedente" [5.149].
   Conform doctrinei filosofice, orice planetă reprezintă un spaţiu pentru naşterea, dezvoltarea şi formarea Omului (Om, în limba rusă - «HejioBeK», format din doua cuvinte: ^eno - raţiune, Beic - perioadă limitată de timp), care trece din veac în veac prin reîncarnare, dintr-o viaţă în alta. Iar nenumăraţii Sori, care conduc aceste planete, creează condiţii necesare evoluţiei treptate a Omului de la "respiraţie" la Dumnezeu. Formele de viaţă în Cosmos sunt mult mai variate decât cele ale Planetei noastre. Corpurile fiinţelor vii, spectrul conştiinţelor care se întinde de la rudimentara semi-percepţie - trecând prin conştiinţa instinctivă şi autoconştiinţă - până la conştiinţa divină, nu sunt neapărat corpuri fizice. Materia subtilă din Univers are gradaţii infinite. Subtilitatea materiei depinde de nivelul de dezvoltare la care se află conştiinţa "înveşmântată" în ea. Graţie evoluţiei precedente, centrul conştiinţei planetei noastre a ajuns deja la nivelul la care poate crea un om fizic. E clar că pentru centrul conştiinţei planetei şi pentru entitatea conştientă, "Omul" nu reprezintă nici prima şi nici ultima...

   ...umane ar fi ovogenul - o celulă absolut "virgină", fără excrescenţe şi ţesuturi, asemănătoare cu un nucleu. Diferenţierea Elementului Unic, "căderea lui in materie" şi "eclipsarea de către membrane" sunt ilustrate în fig. 2.61.
   Noţiunea Elementului Unic este una dintre cele mai importante din doctrina filosofică. Acest lucru a fost subliniat de către Mahatma Kut Humi în scrisorile sale. Tot acolo el a dat şi o explicaţie generalizată în baza exemplului diferenţierii Elementului Unic al unei planete.
  «Da, există doar Elementul Unic şi este imposibil de a cunoaşte sistemul nostru fără a avea o cunoaştere corectă a lui, fixată în minte. ... până când această noţiune primară măreaţă nu este înţeleasă pe deplin, restul o să pară de neînţeles. [1. 289]
   Vom numi (Elementul Unic) ... -A. Fiind nu un centru limitat de activitate, ci punctul de pornire al Vârtejului Manvantaric al Evoluţiei, el naşte noi centri, pe care le putem numi B, C, D şi aşa până la infinit. Fiecare dintre aceste puncte principale naşte centri mai mici a, b, c etc. Şi mai târziu, pe parcursul evoluţiei şi involuţiei... nici A cel primordial, cu toţi atomii ce-l însoţesc, nici numeroasele a, b, c nu pierd nici o iotă din forţa lor primordială sau din substanţa lor vitală, atunci când se produc emanaţiile lor. (Analogie - fiecare celulă a corpului uman în activitatea ei specifică, are aceiaşi 46 de cromozomi, potenţial activi.)
   în cadrul lor forţa nu se transformă în altceva, ci, cu fiecare dezvoltare a unui centru nou, acţionând din interior, se înmulţeşte nelimitat, fără să piardă vreo părticică din propria natură, din cantitatea şi din calitatea propriei firi, ci doar obţinând ceva suplimentar, progresând în diferenţierea ei. Această aşa-numită "Forţă" este cu adevărat indestructibilă, dar nu se combină şi nu se transformă... Am putea, mai curând, spune că ea creşte şi se transformă în "altceva", în timp ce nici potenţialitatea, nici esenţa ei nu sunt în nici un fel afectate de această transformare... Poate vom fi mai aproape de adevăr dacă am numi-o Viaţă Infinită şi Sursă a oricărei Vieţi vizibile şi invizibile, esenţa inepuizabilă, mereu existentă... (Acest)... principiu creator este forţa, numită de obicei Dumnezeu, care dispare şi moare în tot restul, atunci când vine Pralaya. Sau puteţi să acceptaţi termenul filosofilor buddhişti nordici şi s-o numiţi Adi-Buddhi, Raţiunea atotpătrunzătoare supremă şi absolută, cu Divinitatea ei periodic manifestată... percepută în mod colectiv.
   Această oaste reprezintă Sursa Primordială, colectivul tuturor Raţiunilor care au existat sau vor exista în lanţul nostru, al planetelor populate de om sau în vreun fragment ori aşchie a sistemului nostru solar" [1.287].
   Dar să revenim la cele şapte corpuri ale Pământului. Privind la fig. 2.63.a să ne amintim că Luna este al treilea corp al embrionului primar al Pământului, iar planeta noastră - Pământul - este al patrulea corp.
   Să facem unele modificări în schema obişnuită a evoluţiei planetei Pământ. Să atragem întâi atenţia la faptul că primele trei stări ale Pământului se referă la Trecut. Planeta Pământ pe care o populăm, al patrulea corp, se referă la Prezent (fig. 2.63.a). Celelalte corpuri sunt fie în stadiul de formare fie există doar ca idei, deci să le omitem (fig. 2.63.b). Această schemă...

   Aşadar să începem analiza schemei dezvoltării SOARELUI în Marea Manvantară şi coordonarea fenomenelor stelare în ea. Partea centrală a figurii 2.88 ilustrează involuţia-evoluţia SOARELUI Prim-Născut, ce reprezintă Elementul Unic. Stările lui sunt însemnate prin cifre de la 1 la 7. Sorii Polari ai Micilor Manvantare sunt notaţi cu cifre bifate. Pentru a nu complica în exces schema, imaginea diferenţierii Sorilor în Micile Manvantare e arătată în colţul drept de jos. (Aceşti Sori diferenţiaţi pot să fie cauza diversificării planetelor într-un sistem solar.)
   Cred că sunteţi de acord că partea centrală poate fi denumită "Coarda Prim-Născutului". Cu acest simbol lingvistic ne-am întâlnit pentru prima oară în stanţa citată în capitolul "Probe embriologice privind existenţa Elementului Unic şi a diferenţierii lui". Tot acolo se pot găsi următoarele... "Scânteia, prin coarda subtilă a lui Fohat, unită cu Flacăra. Ea călătoreşte prin cele şapte lumi ale Mayei". Scânteia reprezintă Laya-Centrul SOARELUI, ce călătoreşte prin lumi. Să înlocuim imaginar starea a patra a SOARELUI cu imaginea Micii Manvantare Solare (dreapta jos). Acum să calculăm numărul stărilor pe Firul deja alungit. în procesul involuţiei Soarele Prim-Născut posedă 7 stări, adică trece prin Şapte Lumi ale Maya. Pe linia ascendentă a evoluţiei, conform filosofiei, stările spectrale trebuie să se repete în ordine inversă, dar cu altă calitate.
   Cugetând asupra doctrinei filosofice se poate presupune cu siguranţă că SOARELE se naşte de culoare albastră. Aceasta fiind susţinută, din răstimpuri, de doctrinele filosofice. Ecoul acestei afirmaţii este expresia "sânge albastru". Dar SOARELE nu doar se naşte albastru. El şi pleacă din planul acesta bineînţeles tot albastru. Totul se întoarce în făgaşul său şi Şarpele înţelepciunii îşi muşcă coada. Aici se găsesc "coordonatele" găurii negre, ca ultim stadiu al evoluţiei SOARELUI în Marea Manvantară. Pe tot "firul salbei Manvantarei", pe curbele ascendentă şi descendentă trebuie să fie "înşirate" stările propuse de către succesiunea principală a diagramei Herzschprung-Russell. Această idee este atestată de doctrina filosofică în felul următor:
   "Sorii pot să fie diferiţi "[6.155]
   "... manasici, psihici, astrali, elementali. De la Soarele Spiritual (Elementul Unic, n.a.) au provenit toţi Sorii Universului; ei pot fi, într-un anumit sens, comparaţi cu nişte găuri în cer, prin care străluceşte soarele spiritual, deşi fiecare soare şi fiece planetă a oricăruia dintre nenumăratele sisteme solare este o Entitate individuală, care şi-a atins respectiva situaţie înaltă cu ajutorul acelor legi ale evoluţiei care modifică piatra, animalul, omul de la suprafaţa Pământului" [4.158].
   Să revenim la schemă şi să analizăm partea stângă. Sorii Polari din această porţiune a figurii explică existenţa stelelor duble şi triple în stadiul de diferenţiere. Ei pot să posede planete de tipul lui Jupiter sau planete invizibile, a căror viaţă organică aparţine altor planuri. Această porţiune a...