Vieţile episcopilor Romei - ediţie bilingvă

   ... prin slujba Hirotoniei: 25 de preoţi, 2 diaconi şi 21 de episcopi, prin diverse alte locuri. El a fost prins şi reţinut, deoarece a pus rânduială în Biserică, şi constrâns de Maxenţiu să renege că este episcop şi să se umilească prin sacrificii aduse demonilor. Dar, desconsiderând şi batjocorind neîntrerupt poruncile şi ordinele lui Maxenţiu, a fost condamnat de către acesta la grajdul imperial. Totuşi, deşi slugărea de multe zile în grajdul imperial, el nu a încetat de a-L sluji pe Domnul, cu rugăciuni şi posturi. Iar în cea de-a noua lună, a venit noaptea tot clerul lui şi l-au sos pe el, în aceeaşi noapte, din grajdul imperial. O anume matroană pe nume Lucina, văduvă, care trăise 15 ani împreună cu bărbatul său, Marcu, iar în văduvia sa împlinise 19 de ani, l-a primit pe fericitul bărbat. Ea şi-a consacrat casa ca biserică parohială, întru numele Fericitului Marcel, unde ziua şi noaptea se mărturisea prin imne şi rugăciuni Domnului Iisus Hristos. Maxenţiu, auzind acest lucru, a trimis [soldaţi] şi l-a arestat pe Fericitul Marcel, pentru a doua oară, şi a poruncit ca în aceeşi biserică să se aducă scânduri de afară, şi tot acolo să stea adunate animalele grajdului imperial şi însuşi Fericitul Marcel să le slugărească. Acesta, în cele din urmă dezbrăcat, şi acoperit cu un ciliciu7, a murit în slugărirea animalelor. Trupul său a fost luat de către Fericita Lucina şi înmormântat în cimitirul Priscillei, pe via Salaria, pe 16 ianuarie. Iar...

   Iar acest Agapet a mers la Constantinopol pe 22 aprilie. Intrând în Constantinopol, episcopul Agapet a fost primit cu cinste. Şi a început mai întâi să aibă o discuţie în contradictoriu, cu preacredinciosul principe, împăratul Justinian August, legată de credinţă. Acestuia, Prea Fericitul Episcop Agapet, cu foarte mare hotărâre, i-a dat răspunsul credinţei apostolice, legat de Domnul Iisus Hristos, că este Dumnezeu şi Om, adică, că sunt două firi într-Unui Hristos. Şi, în timp ce discuţia se desfăşura în contradictoriu, Domnul i-a fost alături într-atât încât pe episcopul Constantinopolului, pe nume Antim,l-a dovedit eretic. Şi, pe când se desfăşura discuţia dintre August şi Papa Agapet, împăratul Justinian i-a spus acestuia: "Sau eşti de acord cu noi, sau voi face să fii dus în exil". Atunci, Prea Fericitul Papă Agapet a răspuns cu bucurie, zicând către împărat: "Într-adevăr, eu, păcătosul, am dorit să vin la prea creştinul împărat Justinian, dar, acum, l-am descoperit pe Diocleţian. Cu toate acestea, nu mă tem de ameninţările tale". Şi iarăşi i-a spus venerabilul Papă Agapet: "Totuşi, deşi ştii că tu nu eşti vrednic de religia creştină, episcopul tău mărturiseşte două firi în Hristos". Atunci, din porunca Augustului, fiind chemat episcopul Constantinopolului, pe nume Antim, şi după ce discuţia a fost deschisă, la cererea Fericitului Papă Agapet a răspunsului catolicesc, [Antim] nicio clipă nu a voit a mărturisi că în învăţătură există două firi, într-Unui Domn Iisus Hristos. Pe acesta Sfântul Papă Agapet l-a învins şi a fost cinstit de către toţi...

   ...cele mai de negrăit interpretări ale ereticilor, stabilind în mod expres să nu se mărturisească nici una, nici două voinţe sau lucrări în Hristos, Domnul nostru. Pentru a-şi apăra o atare pervertire, la care n-au cutezat vreodată nici ereticii de mai înainte, el s-a străduit într-atât să şi-o asume încât a smuls altarul Sfântului nostru Scaun, care era consacrat în casa Placidiei, răsturnându-l în venerabilul oratoriu şi interzicând ca apocrisiarii noştri să mai poată oferi acolo lui Dumnezeu Jertfa cea de cinstire şi nepătată, şi să mai primească Sfintele Taine ale Împărătşaniei. Şi, de bună seamă, fiindcă aceşti apocrisiari l-au sfătuit, din porunca autorităţii apostolice, să se dea înapoi de la o atare intenţie eretică, ba chiar au părut că-l imploră, [Pavel] i-a urmărit pe aceştia prin diverse persecuţii, împreună şi cu alţi bărbaţi, şi cu venerabilii preoţi ortodocşi, îndepărtându-i pe unii dintre ei de sub protecţie, pe alţii trimiţându-i în exil, iar pe alţii supunân-du-i bătăilor cu vergile. Se povesteşte că, tulburând aceste fapte aproape întreaga lume, foarte mulţi ortodocşi din diferite locuri au adus plângeri împotriva acestora către Scaunul nostru Apostolic, cerându-se să fie oprite de către autoritatea apostolică născocirea acestui rău şi ale acestei distrugeri atât de mari, înainte ca stricăciunea dăunătoare a Ecthesisului acestora să poată distruge trupul întregii Biserici Universale.
   Atunci Prea Sfinţitul şi Prea Fericitul Episcop Martin a trimis veste şi a adunat în oraşul Roma un număr...

   ...aceştia înmânându-i [împăratului] şi scrisorile pontifului. Înainte să le primească pe acestea, îndemnându-i şi sfătuindu-i ca, nu prin încăpăţânare sau mânie, ci printr-o dispoziţie împăciuitoare, renunţând la aserţiunile filozofice, să fie de acord cu credinţa cea curată, a Sfintelor Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi aprobată prin decretele sinodale; acordându-le de asemenea un timp de gândire pentru a retracta cele scrise, şi în acelaşi timp dându-le acestora toate cele ce erau de trebuinţă întru întreţinerea lor, în casa care este numită a Placidei, în a XVIII-a zi a sus numitei luni, într-o zi de duminică, [trimişii Sf. Agaton] au fost chemaţi, în procesiune, la biserica Sfintei Născătoare de Dumnezeu din Blacherne, într-o atât de mare cinstire, încât credinciosul împărat, cu smerenie a trimis de la palat cai înşeuaţi şi astfel i-a primit pe aceştia, el însuşi sfătuindu-i ca printr-o declaraţie făcătoare de pace să ţină seama de mărturiile Sfinţilor Părinţi.
   Iar în ziua a XXII-a a lunii noiembrie, în biserica, care mai este numită şi Trullus, în interiorul palatului, lângă locul de cult al împăratului, şezând Macarie al Antiohiei şi împreună cu el Patriarhul Gheorghe al Constantinopolului, au fost primiţi trimişii Scaunului Apostolic, apoi mitropoliţii şi episcopii din părţile Orientului, în număr de 150. Aceştia, aplecaţi, închinându-se, au primit poruncă să se aşeze împreună cu ai noştri. Mai apoi s-au aşezat patricienii, consulii şi...