Vindecă-ţi viaţa

   Călătoria în lumea de jos

   Să nu-ţi faci iluzii. Ai nevoie de curaj pentru a face călătoria către interiorul tău. În a doua fază ni se cere să ne uităm la rănile provocate de părinţii noştri şi să ne confruntăm cu sentimentele de frică şi de ruşine pe care ni le provoacă. Ni se cere să vedem unde anume în copilărie încep tiparele de trădare de sine şi cum se continuă ele la maturitate, influenţând alegerile pe care le facem în privinţa activităţii şi a relaţiilor noastre. Ni se cere să privim tot scenariul vieţii personale: cum ne-am cedat puterea şi le-am permis celorlalţi să ia decizii în locul nostru, sau cum ne-am asumat rolul îngrijitorului, al celui care controlează, luându-le altora puterea şi asumându-ne sarcina nepotrivită de decide în locul lor.
   Ni se cere să vedem întregul cerc vicios al abuzului - cum victimele devin torţionari, cum ne transformăm în părinţii noştri şi le transmitem şi copiilor noştri rănile primite de la ei. Nu este ceva la care poţi privi cu plăcere. De aceea, majoritatea oamenilor nu pornesc în această călătorie sau, dacă pornesc, fac cale întoarsă. înainte de a vedea lumina de la capătul tunelului.
   Este nevoie de mult curaj, pentru a simţi şi a transforma cea mai profundă rană din interiorul nostru. Nu ai putut face asta în copilărie. Era ceva prea înspăimântător şi copleşitor. Nu aveai tăria şi siguranţa de sine pentru a-i face faţă. Nu aveai sprijinul celorlalţi. A fost o perioadă de singurătate, iar tu ai făcut ceea ce facem cu toţii: ai îngropat rana, ai negat-o, ai ascuns-o şi ai uitat de ea. Nu-i nimic. Ce altceva ai fi putut face?
   Dar chiar dacă ai făcut-o să dispară pentru un timp, aceasta reapare în mod inevitabil. Rana personală şi tiparul de trădare de sine ies la suprafaţă în fiecare relaţie apropiată pe care o ai.
   Copiii tăi, părinţii, fraţii, colegii de serviciu, chiar şi străinii pe care îi întâlneşti pe stradă te fac să ai unele reacţii. Eşti "declanşat", când te aştepţi mai puţin. În pofida efortului tău de a-ţi ascunde sentimentele în spatele unei măşti, mânia (chiar furia) reuşeşte să curgă în afară. Îi poţi abandona pe cei dragi; sau îţi poţi da voie să fii abuzat la nivel emoţional sau fizic. Toate acestea se întâmplă în viaţa ta sau în viaţa unei persoane apropiate. Este ceva obişnuit; dar despre care nimeni nu vrea să vorbească.
   Există o conspiraţie a tăcerii. Nimeni nu vrea să cerceteze până la capăt. Iar după aceea, oamenii se întreabă de ce se duce cineva să-şi cumpere o mitralieră şi împuşcă zece oameni la locul de muncă sau la şcoală, sau îşi ucide soţia şi copiii. Este ceva înfiorător. Dacă nu este conştientizat şi vindecat, cercul vicios al violenţei proliferează.
   Violenţa începe în inimile şi în minţile noastre. Se extinde în exterior, în familie şi în comunităţi. Se epuizează prin intermediul războaielor şi al actelor de genocid. Infuzează conştientul colectiv. Oamenii vor să ucidă şi să extermine ceea ce nu înţeleg şi nu acceptă. Vor să distrugă umbra din ceilalţi. Se demonizează între ei, ca să nu fie nevoiţi să simtă suferinţa provocată de abuzurile lor. Cred că ucid venetici sau diavoli, nu fiinţe umane. Însă, în realitate, ei îşi ucid mamele şi taţii. Îşi ucid copiii. Îşi ucid fraţii şi surorile. Toate acestea pentru că se urăsc pe ei înşişi. Toate doar pentru că nu s-au putut uita cu compasiune la umbra lor. Toate pentru că nu au învăţat să-i ofere iubire copilului rănit din interior.

   Vindecarea copilului rănit

   În a dona fază, învăţăm să ne revendicăm aspectele pe care le-am respins în noi înşine. Vedem ceea ce nu ne place, aspectele de care ne este ruşine. Pentru a vedea ceea ce condamnăm în noi înşine, folosim oglinda pe care ne-o pun la dispoziţie ceilalţi oameni, învăţăm să vedem şi să avem grijă de copilul lăuntric - cel care se simte respins şi nevrednic, cel care simte că nu merită să fie iubit şi nici măcar să respire aerul din jur. Cel care crede că este rău,...

   Odată ce îţi vindeci rana primită de la mamă sau de la tată, nu mai trebuie să te căsătoreşti cu o persoană care să le semene. Dar până când nu-ţi vindeci rana, vei acţiona ca şi când "nevoile mele nu contează", sau "ca să fiu iubit, trebuie să am grijă de ceilalţi" şi te vei căsători de fiecare dată cu cineva care seamănă leit cu mama sau cu tatăl tău. De aceea, după ce divorţezi te recăsătoreşti cu cineva care seamănă cu fostul soţ sau cu fosta soţie. Te căsătoreşti cu încă o versiune a lui "mami" sau a lui "tati", deoarece nu ţi-ai vindecat rana şi nu ţi-ai schimbat convingerea fundamentală căreia i-a dat naştere.
   Fireşte că există la fel de multe convingeri fundamentale, pe câte răni profunde există. Iată câteva convingeri pe care s-ar putea să le recunoşti:
   - Nimic din ceea ce fac nu este suficient de bun.
   - Eu am greşit. Este vina mea.
   - Sunt un om rău sau imoral (dacă nu eram, nu aş fi fost bătut/abuzat sexual).
   - Dacă cer să mi se dea ce am nevoie, voi fi abandonat.
   - Dacă sunt puternic, nu voi fi iubit. Trebuie să încerc să nu mă dau mare şi să stau la locul meu.
   - Sunt un ratat. Nu voi face niciodată ceva important în viaţă.
   - Sunt prost. Alţii sunt mai deştepţi decât mine.
   - Ca să fiu iubit, trebuie să fiu mai deştept decât ceilalţi.
   - Trebuie să fiu flexibil. Nu mă va iubi nimeni dacă sunt gras.
   - Sunt slab sau bolnăvicios. Dacă mă vindec, nu mă va iubi nimeni.
   - Lumea este un loc periculos. Dacă îmi asum vreun risc, voi fi rănit.
   - Eu îi ajut pe ceilalţi, dar pe mine nu mă ajută nimeni.
   - Nu mă descurc de unul singur. Trebuie ca cineva să facă lucrurile în locul meu.
   - Trebuie să fac eu totul. Nimeni nu mă poate ajuta.
   - Ideile/părerile mele nu contează.
   - Atunci când am încredere în univers, primesc lovituri din toate părţile.
   - Trebuie să fiu tăcut/invizibil. Dacă mă fac văzut sau auzit, voi fi respins.
   Pe măsură ce parcurgi lista de mai sus, te poţi gândi la alte convingeri pe care ţi le-ai format de mic. Fă-ţi câteva notiţe în jurnal despre aceste convingeri. Este posibil să-ţi dirijeze viaţa la un nivel subconştient. Este foarte important să devii conştient de ele.

   Tipare de comportament reactiv

   Tiparul tău reactiv este, de obicei, declanşat de oamenii care îţi confirmă convingerea fundamentală pe care o ai despre tine însuţi. De exemplu, dacă eşti de părere că: "Trebuie să fiu slab ca să primesc dragoste şi atenţie", iar cineva îţi spune: "Eşti cam plinuţ", este foarte probabil să ai o reacţie negativă. Ruşinea de a avea prea multe kilograme în plus şi frica de a fi respins ies la suprafaţă. Crezi că trebuie să fii suplu ca să fii iubit şi, de aceea, în ochii tăi, cel care îţi spune că nu eşti crede că eşti urât şi dezagreabil, chiar dacă nu este ceea ce încerca să-ţi spună. Pe de altă parte, poate că acea persoană chiar te judecă, pentru că împărtăşeşte aceeaşi convingere fundamentală şi o proiectează asupra ta. Acest lucru se întâmplă foarte des.
   Cu toate acestea, chiar dacă o proiectează asupra ta, nu este responsabilă pentru suferinţa cu care te confrunţi. O aveai deja în momentul în care v-aţi întâlnit. Judecata/abuzul acelui om nu face decât să-ţi dea ocazia să-ţi observi rana cea mai profundă şi convingerea fundamentală şi să începi să te vindeci.
   Iată un alt exemplu. Să spunem că părinţii tăi sunt profesori universitari şi pun valoare pe logică şi pe inteligenţa emisferei stângi a creierului. Tu şi fratele tău aţi fost educaţi în ideea că nu...

   Unsprezece reguli de bază pentru crearea unei relaţii minunate

   Următoarele reguli te voi ajuta sa creezi şi să menţii o relaţie minimală cu partenerul de viaţa.

   1. Iubeşte-te pe tine insuţi, in mod necondiţionat, si învaţă să fii cel care aduce iubire in viaţa ta. clipa de clipă. Nu depinde de iubirea celorlalţi.
   2. Stabileşte limite clare între tine şi ceilalţi şi foloseşte-te de stările declanşate în relaţie, ca de nişte ocazii de a continua să-ti vindeci rănile şi convingerile cele mai profunde.
   3. Fii pregătit pentru intimitate. Înainte de a începe o nouă relaţie, ia-ţi timp pentru a plânge încheierea relaţiilor anterioare şi pentru a-ţi vindeca o parte din tiparele de trădare de sine.
   4. Fii sigur că vrei într-adevăr această relaţie. Dacă o vrei cu adevărat, transform-o în cea mai mare prioritate. Mulţi oameni spun că fac deja acest lucru, dar se păcălesc singuri. Pune-ţi întrebarea: "Care este prioritatea mea - copiii, munca, sau să am grijă de părinţii mei?" Fii sincer. Nu pregăti condiţiile unui eşec. Dacă relaţia ta va ocupa un loc secundar faţă de aceste angajamente, nu se va ajunge la gradul de intimitate discutat aici. Este mai bine să-ţi fixezi un obiectiv mai realist.
   5. Nu te grăbi. Ia-ţi tot timpul de care ai nevoie, şi ai răbdare. Trebuie să ai încredere în procesul de vindecare şi să ştii că atunci când stabileşti o legătură suficient de strânsă cu sinele tău esenţial, vei atrage un partener care te va ajuta să te dezvolţi şi să faci următorul pas în călătoria ta.
   6. Renunţă la idealul romantic. Dacă vrei să-ţi atragi sufletul pereche, trebuie să fii realist şi să ştii că acesta îţi va scoate la suprafaţă fiecare îndoială de sine. astfel încât să te poţi vindeca şi să-ţi asumi puterea. Dacă eşti în căutarea unei relaţii uşoare, care nu-ţi pune la încercare structura egoului, nu este înţelept să-ţi cauţi sufletul pereche.
   7. Creaţi-vă o viziune comună. Fiţi siguri că aveţi aceleaşi ţeluri pentru relaţia voastră şi că sunteţi de acord asupra metodelor prin care veţi ajunge să le îndepliniţi.
   8. Nu pierde din vedere că nevoile şi experienţele partenerului sunt egale şi la fel de importante ca ale tale. Mulţi oameni cred că fac asta, dar, în realitate, puţini o fac. Aceasta este una dintre disciplinele grele ale unei relaţii devotate.
   9. Fii monogam. Chiar dacă nu este imposibil să creezi o legătură strânsă, la nivelul tuturor chakrelor, cu mai multe persoane, nu ar fi uşor şi nici înţelept. Pe de altă parte, fiecare trebuie să fie sincer cu el însuşi. în cazul în care încerci să ai relaţii intime cu mai mulţi parteneri, este nevoie să fii sincer şi deschis faţă de toate persoanele implicate.
   10. Nu-ţi învinui sau înjosi partenerul. Toate încercările de a-l învinui sau înjosi sunt bazate pe frică şi vor distruge încrederea pe care o aveţi unul în celălalt. O relaţie reuşită poate fi clădită numai din sentimentele de iubire şi de acceptare pe care le nutriţi unul faţă de altul.
   11. Oferă-i relaţiei timpul şi atenţia de care are nevoie. O relaţie plină de entuziasm necesită să i se ofere în fiecare zi o comunicare de la inimă la inimă. Vă cere să vă simţiţi bine şi să sărbătoriţi, şi mai cere sinceritate şi introspecţie.

   Întrebări esenţiale

   O relaţie minunată este o operă de artă. Este creată, nu năs cută. La crearea ei se lucrează clipă de clipă, în fiecare zi din viaţă. Pentru a crea o astfel de relaţie, pune-ţi următoarele patru întrebări:
   - Îmi doresc relaţia cu adevărat? Sunt dispus să fac o prioritate din această relaţie?

   Poate că cineva te provocă, iar tu reacţionezi cu furie. însă nu acea persoană este responsabilă de cuvintele sau actele tale de furie - tu eşti. Nu contează cine crezi tu că te-a supărat sau te-a întristat. Este convingerea ta. Este furia sau tristeţea ta. Totul îţi aparţine.
   Bineînţeles că acelaşi lucru este valabil şi pentru celălalt. Dacă declanşezi în ceilalţi o stare de furie sau de tristeţe, acea furie sau tristeţe le aparţine. Responsabilitatea pentru gândurile şi sentimentele, cuvintele şi actele lor le aparţine numai şi numai lor. Ideea aici este că fiecare dintre noi alege ce să creadă, ce să simtă, ce să spună şi ce să facă. Fireşte că atunci când tiparele noastre de reacţie preiau controlul, ni se pare că nu avem de ales - însă mereu avem de ales. Alegerea este făcută, pur şi simplu, la nivel subconştient.
   Treaba noastră este să înţelegem acest lucru, deoarece avem o alegere şi avem şi o responsabilitate pentru alegerile noastre. Alegerile subconştiente ne creează suferinţă şi le creează suferinţă şi celorlalţi. Trebuie să devenim conştienţi de alegerile reactive, inconştiente pe care le facem şi de consecinţele acelor alegeri. Dacă nu ne plac rezultatele, trebuie să ne întoarcem şi să identificăm comportamentul distructiv din spatele alegerii făcute. Atunci putem vedea ce rană trebuie vindecată şi ce convingere trebuie schimbată.
   Pe măsură ce aducem în mod conştient vindecare rănii şi ne schimbăm convingerile false, distrugătoare, alegerile subconştiente se reduc şi descoperim că putem face alegeri la un nivel mai conştient. Cu cât aducem mai multă conştienţă, cu atât facem alegeri mai bune şi ne bucurăm mai mult de rezultate. Gândurile ne sunt mai pozitive, sentimentele mai armonioase, cuvintele mai blânde şi actele mai eficiente.
   Toate aceste lucruri se întâmplă deoarece suntem dispuşi să aducem conştienţă asupra fiecărui gând, sentiment, cuvânt şi act al nostru. Aducem această conştienţă sub forma practicii spirituale de fiecare clipă, ştiind că, în cele din urmă, suntem responsabili de tot conţinutul acestei conştienţe. Facem acest lucru nu pentru a ne...

   Persoana care trăieşte în curgerea creatoare a universului ştie când este momentul potrivit să accepte şi când e momentul să se ridice în picioare şi să acţioneze. Nu există o regulă de bază. Trebuie "să fii pe fază". Trebuie să foloseşti întrebarea transformaţională. pentru a înţelege dacă şi când se creează momentul potrivit.

   Graţia în desfăşurare

   Graţia se arată atunci când îi permitem. Atunci când nu ne mai amestecăm în treburile altora, când nu mai încercăm să deţinem controlul, să manipulăm, să influenţăm sau să facem presiuni asupra celorlalţi, le oferim spaţiul de care au nevoie pentru a-şi urma inimile. Iar acest lucru este bun pentru noi. Nu vrem ca ceilalţi să ne urmeze, dacă nu este spre binele lor cel mai înalt. La urma urmei, binele lor cel mai înalt şi al nostru sunt unul şi acelaşi.
   Este ceva ce trebuie să învăţăm. Credem că vom fi mai presus, dacă îl facem pe altul să fie mai prejos. Credem că prin exercitarea controlului putem obţine ceea ce vrem. Dar nu este adevărat. Ceea ce-i răneşte pe ceilalţi ajunge, în cele din urmă, să ne rănească şi pe noi.
   Trebuie să învăţăm care sunt graniţele sănătoase. Trebuie să le oferim celorlalţi spaţiul în care să fie ei înşişi. Trebuie să le respectăm alegerile şi să le cerem şi lor să le respecte pe ale noastre. Atunci când viaţa ne aduce, cu graţie, împreună, putem să pornim la dans. Atunci când ne duce în direcţii diferite, trebuie să ne dăm drumul unii altora.
   În cele din urmă, nimeni nu ştie ce este bine pentru noi. Credem că ştim, dar nu vedem decât imaginea restrânsă. Trebuie să renunţăm la ea, dacă vrem să înţelegem imaginea de ansamblu. Dacă vrem să înţelegem şi să apreciem pe deplin rolul pe care îl are cineva în viaţa noastră, trebuie să-i dăm voie acelei persoane să vină şi să plece în libertate.
   Atunci când toţi ne urmăm inimile, graţia se arată, iar noi curgem odată cu ea. Tao este prezent in inimile şi minţile oamenilor. Dansul vieţii este recunoscut şi apreciat.
   Una dintre cele mai importante aptitudini deprinse pe calea spirituală este să ştim cum să ne dăm la o parte din cale. Învăţăm să renunţăm la aşteptări, planuri şi nevoia de a-i controla pe ceilalţi. Ne predăm egoul şi lăsăm zarurile să cadă cum vor. Oricât de mult am încerca, nu putem controla unde vor cădea - deci, de ce să ne facem griji? Nu ne va face niciun bine.
   Pe calea noastră, este o mare revelaţie să înţelegem că binele nostru cel mai înalt se arată atunci când ne dăm la o parte din cale şi când lăsăm ca lucrurile să se desfăşoare. Bineînţeles că ne vom strădui în continuare să vorbim şi să acţionăm cu integritate şi să trăim din inimă, acţionând doar atunci când putem acţiona cu calm şi abţinându-ne când nu este momentul sau locul potrivit. Facem atât cât putem, iar apoi "ne detaşăm şi lăsăm lucrurile în mâna lui Dumnezeu". Avem încredere în univers.
   Atât cât putem face noi este şi va fi întotdeauna suficient. Purtând această cunoaştere adânc in inimile noastre, lăsăm rezultatul în grija legilor universale ale iubirii ce lucrează în viaţa noastră.

   Lucruri importante de reţinut

   - Abţine-te să acţionezi într-un mod care îţi provoacă stres, ţie şi celorlalţi.
   - A face ceea ce vrei să faci nu este suficient. Trebuie să o poţi face într-un mod iubitor de pace. Altfel, nu merită făcut.
   - În practica spirituală, a acţiona şi a te abţine de la a acţiona trebuie să aibă aceeaşi greutate.
   - Dacă nu este spre binele tău cel mai înalt şi pentru binele cel mai înalt al celorlalţi, nu o face.
   - Fă şi spune doar ceea ce este de folos. Abţine-te de la a face sau a spune ceea ce răneşte.