Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Yaatra. Jurnal iniţiatic în India duminică, 22 ianuarie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Yaatra. Jurnal iniţiatic în India


de Vasile Andru
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Yaatra. Jurnal iniţiatic în India Imaginea mare preţ Eu Sunt: 23,00 lei

preţ listă: 26,00 lei

reducere:
3,00 lei (11,54%)
momentan indisponibilă *

Puteţi cere ca să fiţi anuntaţi atunci când această carte devine disponibilă.
Pentru aceasta trebuie ca să fiţi autentificaţi.
Apasaţi aici pentru a vă autentifica.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Yaatra. Jurnal iniţiatic în India

Într-un cadru consacrat, obişnuieşti mentalul să perceapă şi forma, şi prelungirea formei în nevăzut. Simbolurile ne ajută să facem aceasta, simbolul este o scăriţă: urci şi apoi o arunci. Acest Simbol poate prilejui şocul iniţiatic, mutaţia minţii de la cotidian la duh. Treptele, zecile de trepte pe care trebuie să le cobori şi să le urci în acest ashrani îmi amintesc, de urcare, sunt deci mai mult decât o lucrare fizică. Acum, acest "mers" de cunoaşrere în spaţiul aşezământului este o iniţiere în "spaţiul consacrat", în care primeşti energii bune, dai şi primeşti... Tot universul formează o conştiinţă unică. Suntem separaţi de conştiinţa cosmică prin EGO. Învăţătura (aici Vedanta) vrea să ridici egoul, ca toţi să devenim parte din conştiinţa cosmică. A te debarasa de egou, a le apropia de conştiinţa cosmică. Aceasta este parte din iniţiere. (Vasile Andru)
Prolegomene:
Prima Indie ... 7

Cartea I
Ashram ... 11

Cartea II
Yaatra sau Pelerinajul ... 143

pag. 18-19

   DESCULŢ ÎN SPAŢIUL CONSACRAT

   Duminică, 5 ianuarie 1992

  începe programul TTC. Cu toate pânzele sus.
   La ora 6, meditaţia de dimineaţă. După puţin timp, se instalează un frison plăcut în creştetul capului. Ora de meditaţie trece repede. In final, după meditaţie, se intonează cântări devoţionale tipice ashramului, începând cu " Jaya Ganesha". Intonarea kirtanului se însoţeşte uneori de un instrument muzical specific. Cântările sunt plăcerea cursanţilor, ele sfârşesc secvenţa de meditaţie, ele echilibrează spiritul, aducând o contrabalansare emoţională după ora de nemişcare şi compresare afectivă a meditaţiei. Pentru unii, kirtanul, în acest moment, este o adevărată destindere. Pentru alţii, este o plăcută omogenizare energetică şi o îndulcire a universului.
   După meditaţie, la ora 8, o pauză de 10 minute, în care se serveşte un ceai cu lapte, plus pişcoturi cine vrea. Un ceai în picioare, sub coloanele cu ghirlande de trandafiri înfloriţi, şi iasomie înflorită. Un ceai cu un coleg, sau cu un grup de trei-patru, bun prilej de cunoaştere şi apropiere; o atmosferă de comunicare, de bună vedere. Pauzele acestea de ceai, dese în ashram, mi-au rămas în minte mereu asociate cu soarele, cu bolţile înflorite, cu oameni în tricou galben sau în robe portocalii, oameni totdeauna bucuroşi de apropiere.
   Apoi sună clopoţelul care ne cheamă la pranayama, pe platoul de pe malul lacului, sub cocotieri. După pranayama, salutul soarelui (surya namaskar), şi cele opt asane clasice, selectate şi gradate frumos de însuşi maestrul Sivananda. Ele dau trupului porţia lor de bucurie. S-a întâmplat să-mi găsesc azi locul între doi indieni, Sukumaran din Mysore şi Pushpa din Madras. Ei lucrează frumos, poate cel mai frumos dintre toţi câţi îi văd prin preajmă. Ei lucrează cu sârg şi cu fluiditate, până la graţie. Chiar îi laud pe amândoi, pe drept.
   Pentru cei mai mulţi, programul de pranayama şi asa-nas este chiar miezul dulce al zilei.
   Dar pentru mine, această oră pe platou, este întâi prilej de a fi în natură, de a fi în India, de a fi între aceşti oameni, de a fi între Upanişade. Căci doar acestea - natura, oamenii vii şi înţelepciunea - sunt miezul vieţii indiene.

   India normală

   La masă (ora 10) pe rogojina de lângă mine, indianul Sukumaran. El nu începe să mănânce imediat, ci mai întâi spune o rugăciune, murmură un kirtan, discret, abia auzit de mine. Indienii încep masa, sau orice lucrare, cu o rugăciune.
   "Şi cu ce sunt mai buni ca noi?" am fost întrebat acasă.
   Iată cu ce: sunt mai adaptaţi, mai integraţi. Au un complex în minus faţă de europeni. Dacă europenii au trei complexe mari şi late, indienii au unul în minus.
   Să dea Domnul să nu-şi piardă niciodată acest avantaj, ba să ni-l transmită si nouă.

pag. 18-19

   DESCULŢ ÎN SPAŢIUL CONSACRAT

   Duminică, 5 ianuarie 1992

  începe programul TTC. Cu toate pânzele sus.
   La ora 6, meditaţia de dimineaţă. După puţin timp, se instalează un frison plăcut în creştetul capului. Ora de meditaţie trece repede. In final, după meditaţie, se intonează cântări devoţionale tipice ashramului, începând cu " Jaya Ganesha". Intonarea kirtanului se însoţeşte uneori de un instrument muzical specific. Cântările sunt plăcerea cursanţilor, ele sfârşesc secvenţa de meditaţie, ele echilibrează spiritul, aducând o contrabalansare emoţională după ora de nemişcare şi compresare afectivă a meditaţiei. Pentru unii, kirtanul, în acest moment, este o adevărată destindere. Pentru alţii, este o plăcută omogenizare energetică şi o îndulcire a universului.
   După meditaţie, la ora 8, o pauză de 10 minute, în care se serveşte un ceai cu lapte, plus pişcoturi cine vrea. Un ceai în picioare, sub coloanele cu ghirlande de trandafiri înfloriţi, şi iasomie înflorită. Un ceai cu un coleg, sau cu un grup de trei-patru, bun prilej de cunoaştere şi apropiere; o atmosferă de comunicare, de bună vedere. Pauzele acestea de ceai, dese în ashram, mi-au rămas în minte mereu asociate cu soarele, cu bolţile înflorite, cu oameni în tricou galben sau în robe portocalii, oameni totdeauna bucuroşi de apropiere.
   Apoi sună clopoţelul care ne cheamă la pranayama, pe platoul de pe malul lacului, sub cocotieri. După pranayama, salutul soarelui (surya namaskar), şi cele opt asane clasice, selectate şi gradate frumos de însuşi maestrul Sivananda. Ele dau trupului porţia lor de bucurie. S-a întâmplat să-mi găsesc azi locul între doi indieni, Sukumaran din Mysore şi Pushpa din Madras. Ei lucrează frumos, poate cel mai frumos dintre toţi câţi îi văd prin preajmă. Ei lucrează cu sârg şi cu fluiditate, până la graţie. Chiar îi laud pe amândoi, pe drept.
   Pentru cei mai mulţi, programul de pranayama şi asa-nas este chiar miezul dulce al zilei.
   Dar pentru mine, această oră pe platou, este întâi prilej de a fi în natură, de a fi în India, de a fi între aceşti oameni, de a fi între Upanişade. Căci doar acestea - natura, oamenii vii şi înţelepciunea - sunt miezul vieţii indiene.

   India normală

   La masă (ora 10) pe rogojina de lângă mine, indianul Sukumaran. El nu începe să mănânce imediat, ci mai întâi spune o rugăciune, murmură un kirtan, discret, abia auzit de mine. Indienii încep masa, sau orice lucrare, cu o rugăciune.
   "Şi cu ce sunt mai buni ca noi?" am fost întrebat acasă.
   Iată cu ce: sunt mai adaptaţi, mai integraţi. Au un complex în minus faţă de europeni. Dacă europenii au trei complexe mari şi late, indienii au unul în minus.
   Să dea Domnul să nu-şi piardă niciodată acest avantaj, ba să ni-l transmită si nouă.

pag. 75-76

   SUFLETE VII

   Sâmbătă 11 ianuarie.

   Cu fiecare zi, cu fiecare bucurie a orei de meditaţie, cu fiecare privire peste obştea aceasta multietnică şi tot mai mono-etnică, mă urmăreşte sintagma "suflete vii". Evident, ca o replică duhovnicească la grozavul roman al lui Gogol, Suflete moarte. Parabola lui Gogol bate spre aceasta, spre întunericul vieţii la oamenii sortiţi somnului materiei.
   Poate că titlul mai potrivit pentru romanul meu indian ar fi Suflete vii, în loc de Regele celor trei lumi. Sau acest tidu să-l las totuşi pentru o carte, sau o proză carpatică, simplă, nemonahală. Căci important este ca "trezirea" sufletului s-o observi la nivel de secol si de omenire, nu la nivel monahicesc sau initiatic. Voi vedea.
   Această însemnare am facut-o la ora de Vedanta.
   Brahman, supremul, mi se pare a fi un Dumnezeu plecat din creaţiunea sa. Adică opera lui e sfârşită. Şi-a făcut opera şi apoi a plecat. In univers a rămas Treimea, sau Trimurti (Brahma, Vishnu, Siva).
   Cum europenii nu pot trăi fără analogii, adică nu se pot muta în inima Vedantei, atunci maestrul îi ajută să facă analogii. Zice: Tatăl vedic ar fi Shiva, totuşi. Fiul ar fi Vishnu.
   Acum ne aşezăm cu mâinile în "chin-mudra", adică degetul mare şi arătător formând un "zero", sau aşa cum americanii fac semnul Okey!
   Originea acestui gest ar fi următoarea: Când Brahman a făcut universul - şi a plecat - unii zei primordiali au venit la Siva si l-au întrebat ce semnificaţie are universul şi care-i adevărul. Şi atunci Siva, în loc de răspuns, a făcut spre ei semnul chin-mudra. "Mudra" înseamnă figură. Chin-mudra: figură primordială, absolută. Aşadar Siva a arătat cu degetele un zero. Dacă arătaţi un singur deget, asta înseamnă a desemna un ego. A făcut deci un zero şi n-a zis nimic altceva. Şi cei care au văzut acel gest, au cunoscut iluminarea. Şi asta s-a continuat până în ziua de azi. Mulţi ucenici întreabă pe maestru care-i adevărul lumii, şi maestrul le arată gestul chin-mudra; ucenicii trăiesc un moment de iluminare, moment trecător sau amprentă definitivă. Tot universul este într-o mână.
   In Kali Yuga este greu să înţelegi acest gest secret. Cine-l vede, crede că ai făcut gestul Okey!
   Noi facem gestul chin-mudra când vrem să obţinem o liniştire rapidă a creierului. Unii o folosesc în meditaţie. Şi Buddha, şi Hristos, au meditat cu mâinile împreunate. Dar Siva, care a sugerat meditaţia cu degetele în chin-mudra a realizat practic acelaşi lucru. Că degetele împreunate au acelaşi rezultat asupra unificării emisferelor cerebrale ca şi mâinile împreunate.
   Cineva din obşte îl întreabă pe maestru care-i deosebirea de bază între civilizaţia veche şi cea de astăzi, observând şi pierderi, şi câştiguri. Maestrul zice:
   - In civilizaţia veche, erau reguli precise pentru a-l mânca pe semenul tău. Azi nu avem reguli precise care să...

pag. 129-130

   ...timpul universului. Acesta-i Timpul. Multe civilizaţii se succed. Civilizaţia are 5000 de ani. înainte de glaciaţiunea care a stins viaţa, au existat alte civilizaţii pe Terra. Atâtea! Timpul e doar în mintea noastră.
   Apoi maestrul a făcut ocolul pământului în 80 de secunde, rezumând politica lumii din perspectiva vedantină, din perspectiva omului care ştie că totul este Maya, forme schimbătoare pe care lumea le crede definitive şi se omoară pentru ele. Deşi nu citeşte presa, maestrul ştie tot ce se petrece în lume, în punctele ei fierbinţi, belicoase sau în zonele îngheţate.
   Maestrul ne-a făcut o paralelă între cele 7 zile ale creaţiunii şi cele 7 halte ale energiilor umane, chakras. Căci omul şi universul au o respiraţie - se reflectă unul în altul. Universul este în extensie şi în contracţie, ca o respiraţie. In bobul de grâu există o vibraţie, o respiraţie. Omul şi universul au o respiraţie, se reflectă unul în altul. Dumnezeu se reflectă în Shahasrara, coroana de lumină din creştet, lotusul cu 1000 de petale...
   Nu detaliez acum. Poate la altă ediţie a Jurnalului".
   Dar - constat: Biblia poate fi citită în cheie vedantină. Vedanta poate fi citită în cheie biblică. Vizionarii au avut revelaţii teribile, pe care le-au fixat în coduri. Când depăşeşti aceste coduri, trăieşti realitatea cosmică, umană. Prin linişte.

   Raiul în cheie vedantină

   Swami zice: "Aşa e creat raiul. Acesta e corpul omului. Adam este aspectul raţional. Hemisfera cerebrală stângă. Eva este aspectul intuitiv. Hemisfera dreaptă. Femeia e de dreapta... Arborele cunoaşterii este sistemul nervos. Mărul, sau fructul oprit este obiectul cunoaşterii. Păcatul este separarea obiect-subiect. Atunci, după separare, ei s-au identificat cu trupul. Ei au început a vedea bipolar. Universul este o manifestare a lui Shakti, o putere care vine de la Siva, şi se odihneşte în kundalini. Apoi începe dorinţa/suferinţa. Ţinta meditaţiei: a ridica puterea kundalini spre Shahasrara; survin diferite experienţe, formidabile. Trezirea kundalini este un ajutor pentru iluminare, nu este iluminarea."
   "Cum se practică aceasta? - Aţi aflat şi aţi experimentat cum se practică. Aţi aflat ce litere sunt "scrise" pe petalele celor 6 chakras; aţi aflat ce seminţe-sunet sunt acolo. Acele litere creează vibraţii specifice. Dar aceasta nu-i singura cale.
   Şi serviciul dezinteresat, slujirea şi devoţiunea Bhakti trezesc kundalini, ard obstacolele, străpung cele 6 niveluri...
   Artiştii din sanga noastră ne pot spune şi ei. Uneori scriind, pictând, dansând - survine trezirea kundalini. Când scrii la un nivel spiritual suprem, asta nu vine din minte. Euripide, Sofocle, Shakespeare, Dostoievski, Tagore nu au scris din minte.
   Sunt riscuri şi obstacole. Krishnamuri a avut 3 ani dureri intense. Trebuie să fii foarte purificat ca să atingi starea aceasta."
   După meditaţia de seară, ni se dă un film didactic, despre ce facem aici. La urmă, după aarati, primim unprasad special. Finalul zilei îmi aminteşte astfel cina cea de taină.

   Joi, 30 ianuarie

   Două condiţii se cer pentru ziua iniţierii M: să fie lună nouă şi să fie joi. In tradiţia vedantină, joi este ziua lui Guru, ziua duhovnicului, a maestrului. Această conjunctură - lună nouă şi joi - trebuie aşteptată. Astăzi se împlineşte.

pag. 188-189

   Dominique zice: Sunt frumoase momentele astea, tare frumoase!
   Şi ăsta-i abia începutul! zic. Este abia a patra zi.

   Cum să te protejezi în Kali-Yuga?

   Se spune că dacă ajungi la templul Guruvayur, dobândeşti protecţie fizică şi psihică împotriva ravagiilor Vârstei de fier. Aici alungi toate efectele rele din Kali Yuga.
   Şi iată-ne ajunşi la templul Guruvayur.
   Păşind prin poarta-gopuram, îmi amintesc de Kali-Yuga. Este "o eră a conflictelor", ultima eră a umanităţii. Ea începe la 18 februarie 3102 înainte de Hristos, după calcule hinduse, dar mai probabil ea începe în jurul anului 1000 înainte de Hristos. Durata unei ere cosmice este de 432000 ani, aşadar umanitatea mai are de vieţuit mult şi bine până la marea purificare, marea transformare care ne sorteşte unei existenţe cosmice.
   De ce acest templu te protejează de primejdiile "erei de fier"? Un vizionar a evaluat influenţele specifice ale acestui loc.
   Părerea noastră este că fiecare templu e asociat cu un program psihic pozitiv. Această asociere nu este întâmplătoare, şi se au în vedere influenţe fine; dar, oricum, important este faptul că programul subconştientului lucrează mai eficient decât energia care a elaborat programul.
   De altfel, este un program mental pozitiv: conştientizarea sacrului. Puterea minţii creşte dacă cunoşti legătura ei cu sacrul. Şi creşte puterea specifică, adică o virtute anume, printr-o slăvire specifică. Acum, la Guruvayur mintea devine înarmată contra entropiei. Vorbind de Kali-Yuga, ne amintim de legea entropiei, eterna disoluţie universali care pândeşte orice corp cosmic.
   Aceste discuţii le-am purtat până la intrarea pe poarta masivă. Dincolo de poartă, am păstrat o tăcere deplină, mai bine zis era o mare presiune a binelui care suspenda orice nevoie de grai.
   Guruvayur e unul din cele mai faimoase temple din Sudul Indiei. Este dedicat lui Krishna.
   Aici se află o celebră statuie sacră: Krishna slăvindu-l pe Vishnu.
   Krishna este a opta încarnare a lui Vishnu pe pământ, încarnarea cea mai îndrăgită de indieni. Atât de mult îndrăgită, încât atunci când spui Krishna, este ca şi cum ai spune Vishnu însuşi. Evident, sunt îndrăgite şi încarnările şapte (Rama) sau nouă (Buddha).
   Când am ajuns la Guruvayur, ni s-a spus că acest loc este tot atât de faimos ca oraşul Dwaraka, şi chiar este numit "Dwaraka Sudului".
   Normal că am întrebat: "Dar ce-i cu Dwaraka, unde se află si de ce-i atât de vestit?"
   Când călătoreşti departe, uneori pui întrebări care pot părea foarte naive localnicilor.
   "Cum? N-ai auzit de Dwaraka?" se miră unul.
   Zic: "Nu, n-am auzit. Dumneata ai auzit de Tismana?"
   Aflu că Dwaraka este unul din cele 7 oraşe sfinte hinduiste, oraş fondat de Krishna însuşi, în nord, într-o peninsulă din Gujarat.
   Statuia din templul Guruvayur a fost adusă - prin aer - de la Dwaraka tocmai. A fost adusă de către Guru (maestrul zeilor) şi discipolul său, Vayu (vântul). Faptul că statuia a sosit prin aer a dat naştere la speculaţii privind o forţă nepământeană, extraterestră.
   Regimul de vizită a acestui templu este foarte strict: nici un non-vishnuit nu are voie să intre la Guruvayur.

pag. 257-258

   CÂND SUFERINŢA ARE UN SENS

   Luni, 17 februarie

   In lungul drum spre Tanjore, vorbeam cu Dominique. In dreapta era vocea ei, în stânga era peisajul tropical. Iar la mijloc, era obştea ce ne conţinea, ne menţinea.
   Expresia de nefericire difuză pe care am văzut-o la început pe chipul ei, acum s-a estompat. Lasă loc unei seninătăţi. Ea încă îşi numeşte "agresivitate* acest limbaj direct şi familiar faţă de divinitate. Dar îi spun:
   - Nici Iov nu-L tămâia pe Dumnezeu, ci în smerenia lui îl" mustra pentru experienţele Sale biblice, făcute pe carnea vie a omului. Iov zicea: "Viu este cel Atotputernic care-mi amărăşte viaţa!" Aşa şi vorbele tale acum. Nu sunt agresive, ci fac parte din cunoaşterea durerii ca parte a vieţii noastre. O suferinţă, o traumă - o reversi în fata unui psihanalist, sau o arzi într-o rugăciune!
   Zice:
   - Tu, Ananda, ai ţinut seamă doar de partea luminoasă din om. Pe acest fond, pe acest postament utopic, s-a clădit relaţia ta cu lumea. E o relaţie idealistă. Ai fost ferit de ciocniri cu oamenii crimei şi ai mârşăviei. Când cunoşti însă maxima urâţenie a omului, bestia din el, animalul din el, relaţia cu lumea este diferită... Eu am fost lovită de omul bestie, şi când intru în templul lui Dumnezeu îi adresez lui Dumnezeu şi întrebarea aceasta: de ce ne-a pus pe noi, cei sensibili, în acelaşi acvariu cu hulpavii rechini? îl întreb pe Dumnezeu dacă îi place acest joc atroce, să ne pună în acelaşi ţarc pe cei vulnerabili şi pe vampirii nesăţioşi. Tu scrii despre terapia iertării. Oare de aceea ne-a pus Dumnezeu în aceeaşi cuşcă, lup şi miel? Ca să experimenteze pe noi puterea iertării şi să ne rafineze structurile prin exerciţiul vicleniei sau al fugii? Dacă Dumnezeu ce le ştie pe toate şi le rânduieşte, evident că eu, care nu am dobândit imunitate la otrava colţilor turbaţi ai câinelui care mă sfârtecă, nu pot să-L privesc pe Dumnezeu cu ochii Fiului jertfit pentru nimic. Vorbesc acum cu simplitate, din inima celui care a suferit. Vorbesc acum ca şi cum n-aş fi avut revelaţia iluziei, în seara de 14 februarie. Dacă nervii mei încă nu-s vraişte, dacă am scăpat cu mintea teafără după trauma de acum trei ani, iată, pot face pasul spre adevărul că suntem parte din marele scenariu al iluziei, cum ai spus. Din fericire, nervii mei nu s-au frânt. Dacă percep bine scenariul iluziilor, într-adevăr suferinţa scade. Căci într-un scenariu al iluziei, parcă nu te mai doare mârşăvia altuia şi-ţi faci loc mai uşor spre precara fericire a eliberaţilor. Vezi, aşa vorbesc cu Dumnezeu.
   Ea continuă: Ştii, Ananda, eu n-am avut o educaţie religioasă din aceea care să-ţi anestezieze simţurile şi raţiunea. Când auzeam că ei cântă imne de slavă, cum că Dumnezeu este atât de bun. şi-i iubeşte atâta pe oameni... îmi venea să surâd. întâi, nu cred că Dumnezeu este un fel de Stalin care are nevoie de imnuri de slavă. Apoi, cât despre bunătate... O fi el bun cu omenirea în general, căci o sorteşte unei deveniri cereşti... Dar de ce este bun si cu criminalul pe care-l îngăduie să comită crima? Şi aici, în...

  • cartea a apărut în iunie 2012 la editura Herald
  • cartea cuprinde 272 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.235 kg
  • ISBN: 978-973-111-285-5
  • cartea a fost vizualizată de 1931 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Yaatra. Jurnal iniţiatic în India"
carţi din acelaşi domeniu cu "Yaatra. Jurnal iniţiatic în India"
(budism > indian, hinduism > general)
derulare
Shiva
Shiva
(general)
Filozofiile Indiei
Filozofiile Indiei
(general, general, general)
Ganesha
Ganesha
(general)
Bhagavad-Gita
Bhagavad-Gita
(general)
Tripura Rahasya
Tripura Rahasya
(general)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare sâmbătă, 21 ianuarie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar